Dex rosu la fata

ROSCOVAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are fata rosie. 2) In care predomina culoarea rosiatica; roscat. /rosu + suf. ~ovan

imamea, s.f. (inv.) 1. varful de chihlimbar al ciubucului, prin care se trage fumul din lulea. 2. varietate de pere lunguiete, cu fata rosie si gust dulce.

APRINS², -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde. 2. (Despre o sursa de lumina) Care lumineaza. ♦ Fig. Stralucitor. Ochi aprinsi. 3. Incins², infierbantat; ars. 4. Fig. (Despre oameni si manifestarile lor) Pasionat, inflacarat. ♦ Imbujorat, rosu (la fata). ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. (Despre fan, cereale etc.) Incins²; alterat. – V. aprinde.

RUBICOND, -A, rubiconzi, -de, adj. (Rar; despre fata oamenilor) rosu, rumen, aprins, imbujorat. – Din fr. rubicond.

fata fete f. 1) Persoana de s*x feminin de la nastere pana la casatorie; duduie; domnisoara. ◊ ~ mare a) fecioara; b) fata buna de maritat. ~ batrana (sau trecuta, statuta) fata ramasa nemaritata. ~ in casa fata tanara angajata in trecut pentru treburi gospodaresti. Parul-fetei planta de padure, ce creste prin crapaturile stancilor. Rusinea-fetei planta cu tulpina paroasa, cu flori albe sau trandafirii, dispune in umbela, in centrul careia se afla cate o floricica de culoare rosie-inchisa. fata-cu-cobilita denumire populara a constelatiei Orion. 2) pop. Tanara casta. 3) Persoana de s*x feminin privita in raport cu parintii sai; fiica. ◊ fata mamei se spune despre o fata alintata. [G.-D. fetei] /<lat. feta

RUJA ~e f. 1) Planta erbacee cu tulpina dreapta si inalta, cu frunze alungite, carnoase si cu flori galbene-purpurii, dispuse in inflo-rescente. 2) pop. Trandafir salbatic; maces; rug; rasura. 3) fig. pop. Culoare rosie a fetei; roseata. /< bulg., sb. ruza

RUBICOND, -A adj. (Despre fata oamenilor) rosu, imbujorat, rumen. [< fr. rubicond, it. rubicondo, cf. lat. rubicundus].

RUBICOND, -A adj. (despre fata oamenilor) rosu, rumen. (< fr. rubicond, lat. rubicundus)

APRINS², -A, aprinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) In stare de ardere; arzand. 2. Care arde dand lumina. ♦ Fig. Stralucitor, invapaiat. Copilul... ii urmarea cu ochi aprinsi (SAHIA). 3. Incins, infierbantat, ars. 4. Fig. rosu la fata, imbujorat. ♦ (Despre culori) Puternic, violent; p. ext. (despre obiecte) de o culoare vie. 5. Fig. Pasionat, inflacarat. 6. (Despre fan, cereale etc.) Incins; stricat (printr-un inceput de fermentatie). – V. aprinde.

ROSCOVAN, -A, roscovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fata) de culoare rosie; cu reflexe rosietice. [Var.: (reg.) roscodan, -a adj.] – Rosca + suf. -ovan.

ROSEATA s. f. Culoare rosie. ♦ Impurpurare, inrosire, imbujorare (a fetei, a pielii). – rosu + suf. -eata.

PLETORIC adj. (MED.) rosu, rubicond, sangvin. (fata ~.)

BONNARD [bonar], Pierre (1867-1947), pictor francez. A facut parte din grupul nabistilor. Colorist rafinat, a creat lucrari pline de poezie si lirism intr-o cromatica luminoasa („Corsajul rosu”, „Nud in fata caminului”, „Camera micului dejun”, „Natura moarta in fata ferestrei”, ultima in colectia Zambaccian).

CAPUT STENARUM, mic castru roman in fata pasului Turnu rosu (se.c 2-3). Azi in satul Boita, orasul Talmaciu, jud. Sibiu.

RUMEN², -A, rumeni, -e, adj. 1. (Despre obraz sau buze) De o culoare care bate in rosu. ♦ (Despre oameni) Cu fata imbujorata, cu obrajii rosii. ♦ (Despre fructe si unele alimente) Care a capatat o culoare rosiatica (sub actiunea focului sau a soarelui); bine copt. 2. De culoare rosu-aprins; trandafiriu. – Din sl. rumenu.

CUPEROZA, cuperoze, s. f. Inflamatie cronica a glandelor cutanate ale fetei. ♦ Nume dat vinisoarelor rosii sau vinete care apar la oamenii in varsta in jurul nasului si pe umerii obrajilor. – Din fr. couperose.

RAC¹ raci m. 1) Crustaceu dulcicol cu carapacea bruna-verzuie (rosie dupa fierbere), avand prima pereche de picioare in forma de cleste. ◊ rosu ca ~ul cu fata foarte rosie. A da inapoi (sau indarat) ca ~ul a) a se retrage; b) a regresa. 2) la sing. art. pop. Constelatie situata in dreptul Soarelui, cand acesta ajunge la solstitiul de vara. ◊ Tropicul ~ului paralela de 23°27' latitudine nordica. Zodia (sau semnul) ~ului unul dintre cele douasprezece sectoare ale zodiacului; zodia Cancerului. 3) med. pop. Tumoare maligna constand din inmultirea excesiva a celulelor cu distrugerea tesuturilor vecine normale; cancer. /<sl. raku

ROSEATA/ f. 1) Culoare rosie. 2) Imbu-jorare, impurpurare la fata. ~a din obraji. 3) v. ROSEALA. [G.-D. rosetii] /rosu + suf. ~eata

MANDRIL, mandrili, s. m. Specie de maimuta din Africa Ecuatoriala, cu coada scurta, cu fata colorata in albastru si rosu si blana maslinie-bruna. (Cynochephalus mormon) – Din fr. mandrill.

CONGESTIONAT adj. 1. inrosit, rosu, (pop. fig.) aprins. (~ la fata.) 2. v. injectat. 3. v. inflamat.

MANDRIL s.m. Maimuta mare originara din Guineea, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. [< fr. mandrill].

funicei s.m. pl. (reg.) 1. crampe, carcei. 2. bubulite rosii cu varful alb (pe fata si pe ceafa).

MANDRIL s. m. maimuta cinocefala din Africa, cu coada mica, cu fata de culoare albastra, nasul rosu si blana galbena. (< fr. mandrill)

ILIC, ilice, s. n. Pieptar (taranesc) fara maneci, cu revere, incheiat in fata, confectionat de obicei din postav rosu sau negru ori din dimie alba (si impodobita cu gaitane). – Din tc. yelek.

FARD, farduri, s. n. Produs cosmetic alb, rosu, verde, albastru etc. pentru colorat fata, ochii si buzele; dres¹, suliman, boia, boiala. – Din fr. fard.

A SE CONGESTIONA ma ~ez intranz. 1) A capata congestie. 2) A se inrosi la fata (din cauza congestiei); a deveni rosu; a se imbujora; a se rumeni. [Sil. -ti-o-] /<fr. congestionner

A INFLORI ~esc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-si deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta in conditii favorabile si in toata plenitudinea; a prospera. Arta ~este. 4) A capata aspectul unei flori; a deveni parca presarat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, fata) A deveni rumen; a se face rosu (ca bujorul); a se rumeni; a se imbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subtire de mucegai. /<lat. inflorire

A ROSI² ~esc intranz. 1) v. A SE ROSI. 2) A suporta un sentiment de jena; a trage rusine. ◊ ~ pana-n varful urechilor a se emotiona foarte tare, imbujorandu-se la fata. 3) A se zari ceva batand in rosu. /Din rosu

RUJ s.n. 1. Pasta de culoare rosie, folosita pentru colorarea buzelor si a fetei. 2. Pasta din oxid de fier si de crom incorporata intr-un liant, folosita in tehnica dentara. [< fr. rouge].

ANGIOLUPOID s. n. tuberculoza cutanata atipica, situata de obicei pe fata si pe nas, caracterizata prin placi rosii. (< fr. angiolupoide)

HEMANGIOM, hemangioame, s. n. Anomalie vasculara (congenitala) care consta dintr-o aglomerare de vase capilare nou formate si care se prezinta ca o pata rosie-violacee de dimensiuni variate, localizata pe maini, pe fata, pe buze etc. [Pr.: -gi-om] – Din fr. hemangiome.

MATCALAU s. m. (Reg.) Sarbatoare populara care se tine intr-una din zilele de dupa Pasti, cand baietii si fetele se aduna pentru a schimba intre ei oua rosii si a se prinde frati sau surori de cruce. [Var.: matcalau s. n.] – Din magh. matkalo.

ZADIE, zadii, s. f. Tesatura de lana in costumul popular taranesc feminin din unele regiuni, decorata cu dungi late negre, alternand cu altele rosii sau portocalii si purtata ca fusta, o parte in fata si cealalta in spate. – Cf. ucr. zady „inapoi, in spate”.

BOIA ~iele f. pop. 1) Substanta coloranta cu care se acopera diferite obiecte in scop decorativ sau de protectie; vopsea; culoare. 2) fam. Produs cosmetic care se aplica in special pe fata pentru a-i modifica aspectul natural; fard. 3) Condiment sub forma de praf rosu, obtinut din ardei iute pisat. [Art. boiaua; G.-D. boielii; Sil. bo-ia] /<turc. boya

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari rosii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. ◊ ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori rosii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fata. 4) fig. Roseata naturala a obrajilor. /<bulg. bozur

catifea (catifele), s. f. – 1. Tesatura care prezinta pe fata fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluta (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin rosu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Seineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluta, s. f. (panglica de catifea; planta, Tagetes patula).

KUNTIT subst. Varietate de spodumen (silicat de litiu si aluminiu), cristalizat monoclinic. Are cukoare verzuie, galben-verzuie sau violeta. Este o piatra pretioasa rara, folosita la bijuterii datorita proprietatilor cristalelor de a-si schimba brusc coloratia fata de axul de simetrie, de la aproape incolor pana la violet intens si rosu-violet.

MARTISOR, (1) martisoare, s. n., (2, 3, 4) martisori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoaba legat de un fir impletit, rosu cu alb, care se ofera in dar ca semn al sosirii primaverii, mai ales femeilor si fetelor, la 1 martie; mart². 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Planta erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adanc si cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de rachita etc.). – Mart² + suf. -isor.

CREASTA, creste, s. f. 1. Excrescenta carnoasa, de obicei rosie si dintata, sau mot de pene pe care le au la cap unele pasari. ◊ Compus: creasta-cocosului = a) planta erbacee cu frunze ovale, cu flori rosii sau galbene, reunite la varful tulpinii in forma de creasta ondulata (Celosia cristala); b) numele a doua specii de ferigi cu sporii dispusi pe fata interioara a frunzelor (Polystichum braunii si lobatum); c) numele unei ciuperci mari, comestibile, cu tulpina carnoasa, groasa, foarte ramificata (Clavaria flava). ♦ (Anat.) Proeminenta osoasa. 2. Partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apa etc. 3. Coama de acoperis. 4. (In sintagma) Creasta de taluz = linia de intersectie dintre fata unui taluz si suprafata terenului natural sau a platformei unui rambleu. – Lat. crista.

c******l, -a adj. (lat. c******lis, d. cardo, c******s, titina, balama). Principal, de frunte. Virtuti c******le, justitia, prudenta, temperanta si forta. Puncte c******le, nordu, vestu, sudu si estu. Numar si numeral c******l, care arata numai raportu cantitatii [!] fata de unitate, ca unu, doi, trei s. a. S. m. Prelat care face parte din colegiu papal, compus din 70 de membri. Un fel de pasare rosie din America de Nord.

rosu² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

BARBIE, barbii, s. f. 1. Parte a fetei formata de proeminenta maxilarului inferior; barba. ◊ Barbie dubla = gusa de sub barbie la persoanele grase. 2. Parte carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame rosii, carnoase, care atarna de o parte si de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijina barbia (1) violonistului. – Barba + suf. -ie.

BARBIE, barbii, s. f. 1. Partea fetei de sub buza inferioara, care formeaza o proeminenta rotunjita. ◊ Dubla barbie = parte proeminenta sub barbie la unele persoane grase. 2. Partea carnoasa care atarna sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele doua lame rosii, carnoase, care atarna de o parte si de alta sub ciocul gainilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijina barbia (1) celui care canta. – Din barba + suf. -ie.

ZBURATOR, -OARE, zburatori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboara; care poate sa zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburatoare. 2. Care pluteste in aer (purtat de vant). II. S. m. 1. Aviator. 2. (In mitologia populara) Fiinta fantastica inchipuita ca un spirit rau care chinuieste noaptea in somn fetele si femeile; (in literatura romantica) personificarea dorului de barbatul iubit, intruchiparea idealizata a iubitului. 3. Numele uneia dintre panzele catargului; verga care sustine aceasta panza. III. S. f. 1. Pasare; animal (care zboara). 2. Planta erbacee cu tulpina inalta, cu florile rosii-purpurii, cu fructele in forma de capsule cu numeroase seminte prevazute cu peri matasosi, folosita in medicina populara (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ator.

FES, fesuri, s. n. Acoperamant al capului pentru barbati, de forma unui trunchi de con, facut din pasla sau postav (rosu) si adesea impodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani. ◊ Expr. (Fam.) Interesul poarta fesul, se spune la adresa celui care face anumite actiuni numai pentru a dobandi avantaje. A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva sa ramana uimit in fata unei prostii savarsite; a comite o mare prostie. ♦ Caciulita crosetata sau calota de fetru purtata (de femei si de copii) pe varful capului. – Din tc. fes.

pocrov, -a, s.n. si f. 1. (inv. si reg.) acoperamant pentru obiectele de cult; pocrovat. 2. (inv.) tesatura fina ca un voal pentru acoperit capul. 3. (reg.; la pl. art.) sarbatoare crestina la 1 octombrie (acoperamantul Maicii Domnului). 4. (reg.; in forma „procov”) val de mireasa. 5. (reg.) panza de pe fata mortului. 6. (reg.; in forma „procov”) scutec de copil. 7. (reg.) covor taranesc, scoarta; patura groasa, pocrovita, pocrut. 8. (reg.; la pl. art. in forma „pocroavele”) sarbatoare crestina la 29 august (Taierea capului sfantului Ioan Botezatorul). 9. (s.f.; reg.) mica planta erbacee cu tulpina ramificata la baza si cu flori rosii, roz sau albastre; scanteiuta.

MAMA ~e f. 1) (folosit si ca termen de adresare) Femeie in raport cu copiii pe care i-a nascut. 2) (folosit si ca adresare respectuoasa) Femeie in varsta; maica. ◊ ~ buna mama adevarata. ~ vitrega sotia unui barbat in raport cu copiii acestuia din alta casatorie. ~-soacra mama sotiei sau a sotului in raport cu ginerele sau cu nora. ~ adoptiva femeie care a infiat un copil. 3) (folosit ca adresare dragastoasa fata de un copil) Copilasule! 4) Punct initial al unui lucru; origine. Repetitia este ~a invataturii. 5) Femela a unui animal in raport cu puii sai. ◊ ~a-padurii a) personaj fantastic inchipuit ca o batrana gheboasa, urata si rea; b) planta erbacee parazita, cu tulpina fara frunze si cu flori rosii. [G.-D. mamei] /<lat. mamma

GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) Stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia