Rezultate din textul definițiilor
XILOLIT, xilolite, s. n. Amestec de rumegus de lemn si clorura de magneziu, colorat cu pigmenti minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. si: xilolituri] – Din germ. Xylolith.

XILOLIT s.n. 1. Lemn fosilizat. 2. Amestec de rumegus de lemn, oxid si clorura de magneziu, colorat cu pigmenti minerali si cu aspect de piatra, material pentru pardoseli termoizolante. (din germ. Xylolith)

XILOLIT ~e n. Material de constructie preparat din componenti de natura poroasa (rumegus de lemn, azbest etc.), cu lianti magneziali, si colorat cu pigmenti minerali, folosit mai ales la fabricarea cabinelor de nave. [Pl. si xilolituri] /<germ. Xylolith

GELINITA s.f. Substanta exploziva inalterabila in apa si putin sensibila la soc, formata din nitroglicerina, azotat de potasiu si rumegus de lemn. [< fr. gelinite].

XILOLIT s.n. Amestec de rumegus de lemn si clorura de magneziu colorat cu pigmenti minerali, cu aspect de piatra. [Pl. -te, -turi. / < germ. Xylolith, cf. gr. xylon – lemn, lithos – piatra].

mustica s.f. (reg.) rumegus de lemn.

GELINITA s. f. substanta exploziva inalterabila in apa si putin sensibila la soc, formata din nitroglicerina, azotat de potasiu si rumegus de lemn. (< fr. gelinite)

TARATA, tarate, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Invelis al grauntelor de grau, de porumb etc. zdrobit prin macinare si separat de faina la cernut. ◊ Expr. Scump la tarate si ieftin la faina, se spune despre cel care este zgarcit la cheltuieli marunte, dar risipitor cand nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tarate = a rupe in bucati, a omori (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tarate = a se deprinde cu binele. 2. rumegus (de lemn). 3. (Reg.) Matreata (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice.

PAL1 s. n. material lemnos, placa, prin presarea rumegusului de lemn cu diferiti lianti. (< p/laca/ + a/glomerata din/ + l/emn/)

rumegus n. Deseuri de lemn, provenite din taierea acestuia cu ferastraul. /a rumega + suf. ~us

pururau s.n. (reg.) rumegus (de la taierea lemnelor cu ferastraul).

rumegus s. n. (Colectiv) Deseuri de lemn in forma de aschii marunte, asemanatoare cu taratele, rezultate din taierea lemnului cu ferastraul; rumegatura (2). – Rumega + suf. -us.

RUMEGATURA s. rumegus, (reg.) rugumasca, rumegatoare, taratar, tarata, (prin Munt.) rant, (prin Transilv.) scama. (~ de lemn.)

rumegus s. rumegatura, (reg.) rugumasca, rumegatoare, taratar, tarata, (prin Munt.) rant, (prin Transilv.) scama. (~ de lemn.)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)