Rezultate din textul definițiilor
SI VIS ME FLERE, DOLENDUM EST PRIMUM IPSI TIBI (lat.) daca vrei sa ma faca sa plang, trebuie sa te doara mai intai pe tine – Horatiu, „Ars poetica”, 102-103. Sinceritatea sentimentului este una dintre conditiile fortei emotionale ale operei de arta.

PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.

DINAINTE, adv. 1. In fata, inainte. ◊ Pe dinainte = prin fata. ◊ Loc. adj. De dinainte = din fata. ◊ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut sa spuna, a-si da fara voie gandurile pe fata. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu indrazni (din prea mare respect sau consideratie) sa se arate in fata cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din fata, anterior. Randul dinainte. ♦ (Substantivat, in forma dinaintea) Jumatatea din fata a corpului unui animal. 2. De mai inainte, de mai de mult. ◊ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne facea placinte (JARNIK-BIRSEANU). ◊ Loc. adj. De dinainte = de mai inainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + inainte.

ZIMT, zimti, s. m. 1. (mai ales la pl.) ~; p. ext. obiect care are astfel de zimti. ◊ (Fig.) facura noua secretele Cu manunchi de floricele, Cu zimtii de viorele. 2. (Inv.) ~; (fig.) zimtii muntilor. [si DLRLC]

NEfacUT, -A, nefacuti, -te, adj. Care nu a fost facut, creat, savarsit. – Ne- + facut2.

RECOMENTA, recomentez, vb. I. Tranz. A comenta inca o data aducand argumente noi, facand observatii inedite. – Re1- + comenta.

CONCESIE s. 1. favoare, hatar. (Fa-mi si mie ~ asta!) 2. v. compromis.

BUNATATE ~ati f. 1) Caracter bun. 2) Atitudine plina de bunavointa; amabilitate. ◊ Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Fapta buna; binefacere. ◊ Fa-mi ~atea fa-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate buna. 5) pl. mancaruri si bauturi gustoase. [G.-D. bunatatii] /<lat. bonitas, ~atis

A SE facE ma fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se intampla. Ce se face pe lume!Ce s-a facut (cu cineva)? Ce s-a intamplat (cu cineva)? S-a facut! ne-am inteles! 2) A se crea aparenta; a se parea; a parea. Se facea ca zburam. 3) A incepe sa fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare.~ nevazut a disparea. ~ de ocara (sau de rusine) a se compromite, atragandu-si oprobriul public. 4) v. A SE PREfacE.~ mort in papusoi a se preface. II. (in imbinari) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stari ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre cai de comunicatie) ~ drum. ~ partie. 3) (despre senzatii sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerand ideea de procurare sau de obtinere) ~ cu casa. ~ cu diploma. 2. tranz. A trece dintr-o stare in alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

destrabala (destrabalez, destrabalat), vb. – A corupe, a vicia, a p******i. Origine necunoscuta. Prezenta lui b intervocalic, ca si lipsa marturiilor vechi, ne fac sa credem ca este vorba de un cuvint modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibila der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358).

BALACESCU, Costache (1800-1880, n. Bucuresti), scriitor roman. Fabule, satire („Fa-ma, tata, sa-ti seman”) si comedii de moravuri, epigrame, traduceri, localizari.

BAREM1 adv. macar, cel putin. Barem sa nu ne facem de ras fata de cei din targ (GALAN). [Var.: baremi, barim adv.] – Bg., sb. barem.

adincesc v. tr. (d. adinc). fac adinc: a adinci un canal. Examinez adinc, aprofundez: a adinci o stiinta. V. refl. ma fac adinc: apa se adinceste. Intru adinc: hotii s' au adincit in padure. ma ocup adinc de ceva: a te adinci in filologie. ma adincesc in ginduri, cad pe ginduri, cuget adinc.

afirm, a -a v. tr. (lat. affirmare, d. firmus, tare). Asigur, sustin ca ceva e adevarat. V. refl. ma arat, ma fac cunoscut: s' a afirmat ca poet.

ageresc v. tr. (d. ager). fac ager: pin [!] exercitii comandantu agereste armata. V. refl. ma fac ager: mintea se agereste observind.

agravez, a -a v. tr. (lat. aggravo, -are; fr. aggraver). fac mai grav: agravez greselile. maresc, ingreuiez: agravez impozitele. V. refl. Boala s' a agravat.

batogesc (ma) v. refl. (d. batog). Fam. ma usuc, ma fac ca batogu, ma zbircesc: om batogit. V. batucesc.

banui si -iesc, a -i v. tr. (ung. banni, a regreta). Suspectez, presupun, am banuiala: a banui ceva, pe cineva. Imi fac ideie rea, ma supar: nu banui dac’am spus si eu o vorba. Imi inchipui: Columb nu banuia ca descoperise America, ci credea c’a descoperit India.

apatosez (ma) v. refl. Vechi. ma fac apatos.

apropriez v. tr. (lat. appropriare, fr. approprier). Pun mina, imi insusesc, ma fac stapin: imi apropriez o mostenire (si fig.) o ideie. Potrivesc: carti apropriate mintii copiilor. – Multi ignoranti il confunda cu a apropia. – Fals -piez.

ca conj. (lat. quŏd, ca [neutru pronumelui qui, care], de unde vine si it. che, pv. fr. cat. sp. pg. que. V. adica). 1) Leaga prop. secundara de cea principala dupa verbele care arata o declaratiune, o simtire sau o stare a sufletului: cred ca este Dumnezeu, vad ca vine, ma bucur ca vine. (La inversiune, se pune virgula: ca e asa, stiu. Se zice si cum ca, ceia ce e greoi). 2) Arata efectu ca si in cit: a plouat asa de mult, ca (mai elegant si mai limpede: in cit) s´a revarsat riu. 3) Arata cauza ca si caci: iarta-ma, ca nu mai fac. (Locutiunea pop. daca dor nu ma tem se exprima mai obisnuit si mai lamurit pin [!] ca dor nu ma tem). – Feriti-va de a zice (dupa fr.) e prima oara ca si acuma ca ild. e prima oara cind si acuma cind.

calesc v. tr. (vsl. kaliti, a stimpara, a raci, d. kalu, lut. Cp. cu fr. tremper, d. lat. temperare, a stimpara). Bag feru [!] sau otelu incandescent in apa rece ca sa se faca mai tare (forostoiesc). A cali varza (Munt.), a o taia suptire [!] si a o praji putin. Fig. Iron. Imbat, ametesc: vinu-l calise, se calise bind. V. pilesc 2.

2) ciocoiesc (ma) v. refl. Iron. ma fac ciocoi.

borsesc si (est) zborsesc (ma) v. refl. (b. bors, adica „ma fac tepos”, ca buruiana din care se facea borsu odinioara, cu care e ruda, si rus. morsciti-sea si smorsciti-sea, a se zborsi). ma zbirlesc, ma incrunt, ma rastesc, racnesc furios la cineva: s’a zborsit la copii ca sa taca. ma fac acru ca borsu, ma stric pin fermentare: smintina s’a zborsit.Lapte zborsit, lapte crud prins la caldura.

coconas m. (d. cocon). Fam. Titlu dat de popor fiilor de boier sau boierilor, egal cu domn. Epitet ironic in gura orasenilor, egal cu „domnisor”: mai, da coconas te-ai mai facut de cind ai cistigat la loterie!mai fam.: conasu Petru ild. coconasu Petru. – In est cu-.

concentrez v. tr. (con- si centru; fr. concentrer). Adun intr´un singur punct, gramadesc: a concentra armata. Fig. A-ti concentra minia, a o opri, a o ascunde. Chim. fac mai gros, fac sa i se evaporeze o parte din apa: a concentra un acid. V. comasez.

condensez v. tr. (lat. condensare, d. densus, des). Indes, fac mai des: frigu condenseaza aeru. Fig. Exprim cu conciziune: a condensa cugetarea.

bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. Ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. Bunatati, lucruri bune de mincat.

confirm, a -a v. tr. (lat. confirmare. V. firm). fac mai stabil, intaresc: confirm un principiu. Dau o proba, o asigurare: a confirma un fapt pin [!] experienta. Sanctionez, ratific: a confirma o donatiune. Acord sacramentu confirmatiunii (la catolici si protestanti).

burdusesc v. tr. (d. burduh, burduf). Unflu. Fig. Bat rau, cosesc, snopesc: l-a burdusit in batai. V. refl. ma unflu. ma indoi de uscaciune: scindurile se burdusesc. ma moi, ma coflesesc: perele s’au burdusit. ma fac gaunos: copacii se burdusesc.

corijez v. tr. (fr. corriger, lat. corrigere. V. dirijez). Indreptez, corectez, fac mai bun: a corija un vitiu, un desemn [!], greselile de tipar.

corvada f., pl. e si ezi (fr. corvee, din latina merovingiana corrogata [subint. opera], adica „munca pe care ti-o fac mai multi pe care i-ai rugat”, cum faceau vasalii fata de senior. Din corogata s´a facut coroata, corvada, corvee). Munca soldatilor la cazarma. Fig. Munca grea in folosu altuia. V. beilic, claca, podvada, culuc.

2) cost, a -a v. intr. (it. costare, fr. couter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, costi, costa si coasta, costam; sa coste si sa coaste). Am pretu de: cartea costa cinci franci. Fig. ma produc, ma fac (c´o perdere [!], c´o grija, c´o munca oare-care): aceasta carte costa multa munca. V. tr. Aceasta carte m´a costat multa munca. Cit te costa aceasta lampa? Fig. Vorba asta ma costa, ma doare. – In nord a custa. mai vechi (pe la 1800) costisesc (ngr. kostizo, aor. ekostisa).

cruzesc (ma) v. refl. (d. crud ori d. lat. crudesco, crudire). ma fac iar crud, vorbind de cozonaci, pine [!] s. a.: nu scutura cozonacu ferbinte [!], ca se cruzeste.

defaim, a -faima v. tr. (d. faima sau lat. pop. diffamiare, cl. defamo si diffamo, -are, a defaima). Critic, vorbesc de rau, calomniez. – Si defaim, defaimez si desfaim.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De4 + cat.

SANATATE s. f. 1. Stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. ◊ Casa de sanatate = sanatoriu; ospiciu. Sanatatea publica = bunastarea sanitara, starea de salubritate a intregii populatii. ◊ Expr. In sanatatea (cuiva sau a ceva) = a) urare facuta cand se bea un pahar in cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, in cinstea cuiva sau a ceva. Sanatate (buna)! = a) formula de urare la despartire; b) s-a sfarsit, nu mai e nimic de facut; putin imi pasa! atata paguba! 2. Fig. Tarie, robustete. – Lat. sanitas, -atis.

DISPLACEA vb. a-i repugna. (Imi ~ sa fac acest lucru.)

OBISNUI vb. 1. v. aclimatiza. 2. (inv.) a metahirisi. (~ sa bea zilnic cafea.) 3. (pop.) a se indatina, (inv.) a se politici. (Asa se ~ pe la noi.) 4. (Transilv.) a sucui. (Asa ~ noi sa facem.) 5. v. deprinde.

CATRE prep. 1) (indica directia, locul) Inspre; asupra; spre. S-au pornit ~ sat. 2) (indica o aproximare temporala) Pe la; aproape de; asupra; inspre. ~ ziua. 3) (indica destinatia) Fata de; la. Adresare ~ popor. 4) (indica situatia, anturajul) De fata cu; fata de. A facut aceasta ~ mine. /<lat. cantra

aba f. (turc. ar. aba). Dimie, un fel de postav alb (ori si alt-fel) gros de lina din care se fac haine taranesti. V. saiac.

facIAS IPSE QUOD facIAMUNS SUADES (lat.) fa tu insuti ceea ce ne sfatuiesti pe noi sa facem – Plaut, „Asinaria”, act. III, scena 3, 40.

alagea f., pl. ele (turc. alaga, dim. d. ala, pestrit; ngr. alantzias, bg. sirb. alaga. V. samalagea). Un fel de stofa de matasa [!] (care se imita facindu-se si din lina si din bumbac) din care-si faceau haine boierii odinioara. Fig. Fam. Pacaleala, inselaciune: ai mincat alageaua! – Si halagea: a intinde halageaua muntii, a porni veselia nuntii (Delv.).

alint, a -a v. tr. (lat. allentare, d. lentus, lent, linistit; it. allentare, a potoli). Dezmerd, rasfat, spun cui-va vorbe blinde. V. refl. ma port copilareste, ma rasfat, fac mofturi, ma afectez. V. izmenesc si spancelesc.

2) caiesc (ma) v. refl. (vsl. kaiati sen, a se cai. V. si pocaiesc). Regret ceia ce am facut eu: ma caiesc de fapta mea, c´am facut asta.

brevetez v. tr. (fr. breveter). Acord un brevet cuiva (unui inventator). Recunosc printr’un brevet: a breveta o masina. fac sa mi se recunoasca c’am inventat: eu: mi-am brevetat masina.

concentrare f. Actiunea de a concentra. Exercitii militare facute cu rezervistii la fie-care regiment (pe cind manevrele se fac cu mai multe trupe): acest soldat a facut multe concentrari. – Rar concentratiune sau -atie.

declar, a -a, v. tr. (lat. de-calare, d. clarus, car. V. chear). Spun, marturisesc: fac cunoscut: imi declar intentiunile. fac cunoscut pintr’un act public: a declara razboi. Numesc: imi declar complicii. V. refl. ma pronunt: ma declar pentru cineva, contra cuiva, unui lucru. ma arat bine: boala s’a declarat.

cuceresc v. tr. (lat. con-quaerere ild. conquirere, pop. conquaerire; pv. sp. conquerir, fr. conquerir. V. cer 3). Supun pin [!] arme ori alte forte: Romanii au cucerit lumea. Inchin, predau: a cuceri cuiva o cetate (Vechi). Fig.. Captivez, atrag, farmec: privirea lui te cucereste. V. refl. ma umilesc, fac omagiu: ne rugam si ne cucerim tie. – La Dos. ei cucereaza.

DECAT3 adv. 1) (exprima o restrictie) Numai. ◊ N-are ~ a) poate s-o faca; b) putin imi pasa. 2) (exprima o comparatie de inegalitate) E mai bine ~ credeam. /de + cat

napusane s.f. (reg.) covrig mare, facut din faina noua.

sic interj. – Bine facut, bine infaptuit, ma bucur. Creatie expresiva. Nu pare sa aiba nimic in comun cu sb., cr. sik, ceh. sik „zgiltiiala” (Cihac, II, 388), slov. sik, ceh., pol. syk „fluierat” (Tiktin), tc. sik „suparator” (Philippide, Principii, 148; Seineanu, II, 320), ci pare sa aminteasca de hic, bic, smic.Der. sicii, vb. (a scutura, a desela, a deregla; a stinjeni, a m*****a), a carui der. expresiva este evidenta (totusi, Seineanu, II, 320, Lokotsch 1960 si Ronzevalle 113 se refera la tc.); sicala, s. m. (prost, neghiob, pisalog); siciiala, s. f. (suparare, cicaleala).

armez v. tr. (lat. armare). Dau arme, echipez cu arme. V. refl. Pun mina pe arme, ma echipez cu ele. Fig. ma intaresc, imi fac curaj: a te arma cu rabdare. – Si inarmez. Vechi si intrazmez.

asigur, a -a v. tr. (d. sigur, dupa fr. assurer). Incredintez: te asigur de acest fapt. fac contract cu o societate de asigurare: a asigura o casa. V. refl. ma conving. ma intaresc (ca sa nu port grija): m´am asigurat din spre dusmani. fac contract p. mine cu o societate de asigurare: m´am asigurat pe suma cutare. V. siguripsesc.

brunel n., pl. uri (germ. brunelle, d. fr. prunelle). Un fel de pinza neagra mata de culoarea prunei sau neagra de lina din care se faceau ghete batrinesti mai scumpe. V. salon.

maIESTRET, -EATA, maiestreti, -e, adj. (Inv.) 1. (Despre oameni) Care face un lucru cu maiestrie (1); talentat. 2. (Despre lucruri) Care este facut cu maiestrie (1). [Pr.: ma-ies-] – maiestru + suf. -et.

MINIATELIER, miniateliere, s. n. Atelier mic (in care fac practica elevii). [Pr.:-ni-a-] – Mini1- + atelier.

CEARTA s. 1. v. neintelegere. 2. discutie, vorba, zarva, (pop.) galceava, sfada. (Multa ~ s-a facut intre ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestatie, certare, dojana, dojenire, imputare, morala, mustrare, observatie, repros (pop. si fam.) besteleala, mustruluiala, ocara, (inv. si reg.) infruntare, probozeala, (reg.) probaza, probozenie, (prin Mold.) banat, (Mold.) smotru, (inv.) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) sapuneala, scuturatura. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)

EXECUTA vb. 1. a face, a realiza, (pop. si fam.) a mesteri, a mesterui. (A ~ un obiect.) 2. v. confectiona. 3. a efectua, a face, a implini, a indeplini, a infaptui, a realiza, a savarsi, (inv. si pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat de facut.) 4. a efectua, a face, a fauri, a infaptui, a realiza, a savarsi. (~ o lucrare durabila.) 5. v. desfasura. 6. v. efectua. 7. v. canta. 8. a aplica, a indeplini. (~ o hotarare judecatoreasca.) 9. (JUR.) (pop.) a implini, (inv.) a zapcii. (A ~ pe cineva pentru neplata datoriilor.)

ajut, a -a v. tr. (lat. adjuto, are, id.; it. ajutare, pv. aiudar, fr. aider, sp. ayudar, pg. ajudar. V. adjutant). Usurez greutatea sau nevoia cuiva: a ajuta pe cineva din punga, cu bani din punga. Slujesc, aduc folos: nu-l mai ajutau picioarele. V. intr. A ajuta cuiva la ceva, a-l ajuta sa faca ceva. V. refl. ma servesc la nevoie: cu el m' am mai ajutat.

anostesc v. tr. (ngr. anosteyo, -eno). Rar. fac anost. V. refl. ma plictisesc.

aranjez v. tr. (fr. arranger, d. rang, rind, rang). Rinduiesc, deretic, asez, r*****z, ordonez: a aranja lucrurile pin [!] casa, cartile in dulap. Potrivesc, r*****z, indrept, dreg: a aranja o masina. Fig. R*****z, rinduiesc, intocmesc: a-ti aranja bine viata. Capatuiesc, pun intr' o situatiune buna: si-a aranjat fiii. Fam. Iron. Pun ceva la cale contra cuiva, astern, defaim: lasa, ca-l aranjez eu la minister! Pun la cale sau termin o afacere: a aranja o afacere. V. refl. Imi asez lucrurile pin [!] casa dupa mutare: pina mine [!] ne aranjam. Fig. Imi fac o situatiune: s' a aranjat bine pin [!] politica. ma invoiesc, ajung la o intelegere: lasa, ca ne vom aranja usor!

2) boieresc v. tr. (d. boier, ca rus. boiaritisea, a se boieri). fac boier, dau pitac de boierie. V. refl. fac pe boieru, ma fudulesc. ma lenevesc: na, ca s’a boierit topirlanu!

bontanesc v. intr. (cp. cu bontaluiesc, bocanesc si ung. bontani, a desface, a nimici). Nord. Bocanesc, ciocanesc, fac zgomot. V. refl. ma bat cu zgomot: s’au burzuluit si s’au bontanit pina s’a trezit fata (rev. I Crg. 4, 204).

breaz, -a adj. pl. breji, breze (bg. briez, d. brieza, sirb. breza, rus. bereza, vsl. berza, mesteacan, a carui scoarta e breaza. Corespunde fonetic cu litv. berzas, germ. birke, mesteacan si lat. fraxinus, frasin [Bern. si Meyer.]. V. barz, brad). C’o pata alba din frunte pina la bot: cal breaz. Fig. Iron. Distins, ilustru: nici tu nu esti mai breaz decit el, te-ai gasit si tu mai breaz ca sa faci gura! Prov. A fi cunoscut ca un cal breaz, a fi foarte cunoscut. S.f. (dupa numele satului Breaza din Prahova). Un dans popular si melodia lui: a cinta breaza (sau ca la Breaza!). V. baltat, cacir, peag, stranut 2 si tintat.

clampanesc v. intr. (vsl. sirb. klapati, a clampani; germ. klappen, a flecari, klimpern, a clampani; ung. kalampalni, a clampani, kolompolni, a balangani. V. clamp). Se zice despre huietu lucrurilor de lemn s. a. cind se izbesc unele de altele. (Cele de metal clantanesc si zanganesc): barza clampaneste din cioc, papucii clampanesc in picioare. ma clatin in mers: a clampani de batrineta [!]. A vorbi mult si in desert: ia nu mai clampani, mai! A clampani din piano, a cinta prea mult (si mai ales prost), a zdrangani. V. tr. A clampani o carte, a o inchide rapede [!] ca sa faca clamp. V. refl. ma izbesc de colo colo: fereastra se clampaneste de vint. ma vintur, ma fitii: ce te tot clampanesti pe aici? – Si clempanesc (nord).

dansez v. intr. (fr. danser; d. vgerm. danson, a trage, adica „a trage un sir la dans”. Ngerm. tanzen [de unde pol. tancowac, rut. tanciuvati, ung. tancolni] pare a veni de pe fr. it. danzare). Joc, salt in cadenta. V. tr. Execut miscarile unui dans: a dansa un vals. fac sa danseze cu mine: a dansa o dama. – Vechi dantuiesc (dupa pol. si rut.). V. topai.

cuadruplez v. tr. (lat. quadruplare). Impatresc, fac de patru ori mai mare. – mai rar cadr-.

maRCOTA, marcote, s. f. Lastar al unei plante, nedesprins de ea, infipt cu capatul liber in pamant pentru a prinde radacina si care, taiat si rasadit dupa ce a facut radacina, da o planta noua. – Din fr. marcotte.

FITIL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac rasucit sau tesut, in forma de sfoara, siret, panglica sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, in mijlocul lumanarilor, intr-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac rasucit sau tesut care serveste, impreuna cu cremenea si amnarul, la aprins. 2. Snur m***t intr-o substanta inflamabila, servind altadata la transmiterea focului pentru aprinderea incarcaturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea incarcaturilor de exploziv in mine, in cariere etc.; tub facut din metal sau dintr-un material textil si umplut cu material inflamabil, servind in acelasi scop. ◊ Expr. (Fam.) A baga (sau a vari) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.

NECHEmaT, -A, nechemati, -te, adj., s. m. si f. 1. Care nu a fost chemat, poftit, invitat (undeva); care nu este dorit (undeva). 2. Adj., s. m. si f. (Cel) care nu este indicat, indreptatit (sa spuna sau sa faca ceva); nepriceput, incompetent, ignorant. – Ne- + chemat.

NEDEMONTABIL, -A, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este facut pentru a fi demontat. – Ne- + demontabil.

NESILIT, -A, nesiliti, -Ie, adj. 1. (Despre gesturi, miscari; despre stil, limba) Natural, spontan, degajat. 2. Care este facut de bunavoie, fara constrangere. – Ne- + silit.

NeuTRALIZAT, -A, neutralizati, -te, adj. facut sau devenit neutru. [Pr.: ne-u-] – V. neutraliza.

CONSIDERA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (inv.) a cunoaste, a numara. (eu ~ ca asa trebuie sa facem.) 2. a crede, a gasi, a socoti, a vedea. (Aceasta circumstanta o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (inv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rau.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Il ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se inchipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se tine. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.

REAMINTI vb. 1. (inv.) a poftori. (Te rog sa-mi ~ maine ce trebuie sa fac.) 2. a(-si) reimprospata, a(-si) rememora. (Sa ne ~ cele invatate.) 3. v. evoca.

1) bar n., pl. uri (fr. barres, pl. d. barre, bara. V. barou). Joc baietesc in care doua tabere stau fata’n fata, iar unu iese din rind, si adversaru trebuie sa-l atinga cu mina si, astfel, sa-l faca captiv (Tabara care are mai multi captivi cistiga).

baterie f. (fr. batterie, it. batteria). mai multe tunuri comandate de un ofiter (de regula capitan). O sticla de vin si alta de apa gazoasa puse la un loc in gheata intr’un cos de tinichea anume facut. Baterie electrica, reuniune de mai multe butelii de Leyda ca sa produca o descarcare mai mare ori mai mica. Fig. A-ti indrepta bateriile, a te pregati de lupta, a lua masuri. – Fals baterie.

aseptic, -a adj. (vgr. a, ne-, fara, si septic). Med. facut dupa regulele asepsiii: pansament aseptic. Adv. In mod aseptic.

atrag, atras, a atrage v. tr. (lat. attrahere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. fac sa priveasca: lumina iti atrage privirea. fac sa vina: politeta te atrage.

biigui sau buigui si -iesc, a -i v. intr. (ung. bolygani, bolyogni si bolyongni, a rataci, a horhai). Vechi. Ratacesc: precum liliacu buiguieste. (Cant Ist. ier. 154). Fig. Gresesc. Azi. Iron. Aiurez, bolborosesc, vorbesc incurcat, spun prostii: ia nu mai biigui! V. tr. Vechi. fac sa aiurez, turbur: Dumnezeu l-a buiguit. – Si bulg-: ai visat si te-ai bulguit (Barac, Hal. 5, 222). Azi (Olt.) a se bilgui, a pofti, a dori (lucruri zadarnice): s’a bilguit la avere, si n’are trai bun in casa (Boc.).

chefuiesc v. intr. (d. chef). Fam. fac chef, petrec. V. refl. ma cam imbat. – Si a se chefalui (Mold.), a se chefeli (Olt.)

colastra (Olt. Munt.) si corastra (Munt.) f., pl. e (lat. colostra si -strum, de unde s´a facut corastra, cu suf. din maiastra, albastra, apoi s´a disimilat in col-, ca tulbure, bolborosesc din turb-, borb-; it. colostre, -ostra. D. rom. vine bg. kulastra, rut. kolastra, ung. gurasztra, gulasztra si gulaszta). Munt. Primu lapte la femei si la vite. Pin [!] a**l. Lapte brinzit. – Si corasla (Mold. Munt.), corasta (Banat) si curasta (maram.).

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

buchisesc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se invata alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. fac un lucru mic chinuindu-ma mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisagesc, bat indesat: l-au buchisit cu pumnii (in nord buchisez). V refl. ma bosincesc, ma chinuiesc mult la un lucru mic: ia nu te mai buchisi cosind acolo! V. pumnesc.

deceptionez v. tr. (d. deceptiune). fac sa vada ca e mai pe jos de iluziune. V. deziluzionez.

NEARANJAT, -A, nearanjati, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care nu este pus in ordine. ♦ (Despre oameni) Cu tinuta exterioara neingrijita. 2. (Despre oameni) Care nu si-a facut un rost in viata. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aranjat.

NEAUTORIZAT, -A, neautorizat, -te, adj. Care nu este autorizat, imputernicit sa faca, sa spuna etc. ceva. [Pr.: ne-a-u-] – Ne- + autorizat.

FERI vb. 1. v. apara. 2. a se pazi, (inv. si reg.) a se socoti, (inv.) a se lepada, a se veghea. (Sa te ~ de raceala.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se pazi, (inv.) a se indupleca. (Se ~ sa faca un anumit lucru.) 5. a evita. (ma ~ sa-l intalnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-si ascunde. (A-si ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede intr-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)

POZNA s. 1. v. gluma. 2. d****e, d********e, nazbatie, strengarie, (pop.) d******e, (fam.) parascovenie. (S-a lasat de ~e.) 3. v. farsa. 4. boroboata, isprava, nazbatie, nazdravanie, pocinog, sotie, trasnaie, (reg.) boata, dandana, dananaie, dandanaie, nasaramba, (Mold. si Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoaba, (Mold., Bucov. si Transilv.) tonoasa, (inv.) bosma. (Ce ~ a mai facut?) 5. v. nazbatie. 6. gafa, prostie. (Te rog sa ma scuzi pentru ~ pe care am facut-o fara sa vreau.) 7. v. incurcatura. 8. v. ciudatenie.

ECRAN s.n. 1. Suprafata (alba) pe care se proiecteaza imaginile cu un aparat de proiectie; (p. ext.) cinematograf. ◊ Micul ecran = televizor; (p. ext.) televiziune. 2. Perete, invelis de protectie facut impotriva unor actiuni fizice. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. ecran].

LODEN s.n. Stofa groasa si paroasa, de obicei impermeabila. ♦ Pardesiu facut dintr-o asemenea stofa. [Pl. -ne, -nuri. / < germ. Loden].

CHELONIAN, chelonieni, s. m. (La pl.) Ordin de reptile al caror corp este inchis intr-o carapace osoasa; (si la sg.) reptila facand parte din acest ordin. [Pr.: -ni-an] – Dupa fr. chelonien (< gr.).

cinetic, -a adj. (vgr. kinetikos). Cinematic. – Acest cuv. e mai corect, de cit cinematic, ca-i facut chear [!] de vechii Greci.

clinic, -a adj. (vgr. klinikos, d. kline, pat). Care se face la patu bolnavului: lectiuni clinice. S. m. si f. Clinician, medic care studiaza bolnavii la patu lor, nu in cabinetu lui. S. f., pl. i. Invatamintu medicinei linga bolnav. Spital in care studentii fac practica medicinei si chirurgiii. Spital mai mic si numai p. unele boale.

crucesc (ma) v. refl. (d. cruce). Imi fac cruce (de mare mirare ori de sperietura), ma mir foarte mult. – Si ma incrucesc.

NEVINOVAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. ◊ A face pe ~tul se spune despre o persoana vinovata dar care se poarta parca nu ar avea nici o vina. 2) (despre manifestari ale persoanelor) Care exprima curatenie sufleteasca; predispus sa faca numai bine; inocent; candid. Privire ~ta. /ne- + vinovat

NOU3 noua (noi) (in opozitie cu vechi) 1) Care este facut de curand; care exista de putin timp; proaspat; recent. ◊ ~-nout absolut nou. 2) (despre produse agricole) Care este din recolta anului in curs. Paine noua. 3) si fig. Care exista de putin timp; recent. Carte noua. ◊ Luna noua a) luna in faza ei initiala, in forma de secera subtire; b) timpul cat dureaza aceasta faza. (Copil) ~-nascut (copil) care s-a nascut de curand. Ce mai (e) ~? ce noutati mai sunt? Nimic ~ nici un fel de noutati. 4) (despre persoane) Care a venit undeva de curand (si este inca necunoscut sau putin cunoscut). 5) Care nu a fost cunoscut mai inainte. Metoda noua. 6) Care difera (in mod esential) de ceea ce a fost in trecut. Vremuri noi. 7) Care tine de timpurile noastre; propriu timpului prezent sau trecutului apropiat; modern; contemporan. Tehnica noua. 8) (inaintea unui substantiv) Care prin calitatile sale aminteste de cineva (sau de ceva). ~l Orfeu. 9) Care se adauga la cele de mai inainte. Forte noi. /<lat. novus

INGENIOS, -OASA adj. 1. Inventiv; iscusit, indemanatic. 2. facut, elaborat cu iscusinta, cu indemanare. [Pron. -ni-os. / cf. fr. ingenieux, lat. ingeniosus].

SUTAMIIST, sutamiisti, s. m. Nume dat unui conducator de autovehicule care a parcurs o suta de mii de km fara sa faca reparatii radicale la masina. – Din suta + mie + suf. -ist.

benghi si (Munt.) zbenghi n. pl. uri (turc. benk, benek, pata, benghi; bg. benka, neg). Pata artificiala facuta pe fata, precum: o alunica artificiala pe care si-o faceau odinioara femeile inchipuindu-si c’ar fi mai frumoase, minjituri pe care tarancele le fac copiilor ca sa-i fereasca de deochi, petele de pe fata clovnilor s.a. Zbenghi, un joc cu arsicele. – Si benchi (Mold. nord).

catadixesc v. tr. (ngr. katadehome, viit. -exome). Fam. Binevoiesc, dignez. ma injosesc: a catadixi un lucru, sa faci un lucru. V. spodobesc.

2) conform si -ez v. tr. Pun in acord cu, fac conform cu, potrivesc cu. V. refl. ma supun, ma acomodez: a te conforma imprejurarilor.

conspir, a -a v. intr. (lat. conspiro, -are, d. con, impreuna, si spirare, a rasufla. V. aspir, suspin). Complotez, conjur, fac conspiratiune: a conspira contra cuiva. ma acord, concur: tot (fals totu) conspira la fericirea ta. V. tr. Rar. Meditez, proiectez: a conspira ruina cuiva.

copermutant, -a adj. (co- si permut; fr. copermutant). Fie-care din cei doi care-si schimba locurile intre ei (vorbind mai ales despre cei ce, in Apus, faceau schimb intre ei cu beneficii bisericesti).

PORTITA, canal in SE complexului Razim, intre grindurile Cosna (NE) si Chituc (SV), prin care se facea schimbul de ape intre lacul Razim si marea Neagra; inchis in 1970. Cherhana. Complex turistic. Cunoscuta si sub numele de Gura Portitei.

A SE LEGA ma leg intranz. 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, lat. legare

INDO-IRANIAN, -A adj. limbi ene = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literara clasica a Indiei, precum si grupul iranian. (< fr. indo-iranien)

BORLAUG [bɔ:ləg], Norman Ernest (1914-2009), agronom american. A creat noi soiuri de griu de mare productivitate; a facut parte din comisia F.A.O. (1960) care a pus bazele primelor culturi cu aceste soiuri in Pakistan si Orientul Mijlociu („revolutia verde”). Premiul Nobel pentru pace (1970).

aerodinamic, -a adj. (aer si dinamic). Fiz. facut ca sa invinga rezistenta aerului, sa inainteze mai usor: automobil aerodinamic. S. f., pl. i. Studiu miscarii aerului sau gazurilor in general.

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.

cihai si cehai, a -i v. tr. (cp. cu rus. cihati, rut. cihati, a stranuta, si ung. csiholni, a latra. V. ceahlau). Nord. ma tot tin de capu cuiva sa faca un lucru, starui mult, bat capu (Cr. si Sez. 33, 30).

1) ciur n., pl. uri (lat. cribrum, [d. cernere, a cerne], de unde s´a facut cibru [ca frate din fratre], apoi ciuru, ciur [ca in creier, treier, faur, fiula, staul, laurusca], fr. crible, sp. cribo, pg. crivo). Un instrument de cernut. (E o sita mai mare de piele gaurita). Gherghef ratund [!] (facut dintr´o vacalie de ciur ori de sita). Ciur acoperit cu o plasa si intrebuintat ca cusca de prepelite. A cara apa cu ciuru, a face munca zadarnica. Trecut si pin [!] sita, si pin ciur (sau si pin ciur si pin vesca sau pin dirmon), foarte experimentat (mai ales in vitii).

contrazic, -zis, a -zice v. tr. (contra si zic, dupa fr. contredire). Spun ceva contra celor spuse de altu. V. refl. Spun sau fac ceva contrar celor spuse ori facute de mine in ainte [!].

PERSEPOLIS, oras in Persia antica, capitala statului persan (581-330 i. Hr.) construita din initiativa regilor Darius I, Xerxes I si Antaxerxes I. Jefuit si distrus de Alexandru macedon. Monumente: ruinele palatului lui Darius si ale palatului lui Xerxes I. Basoreliefurile palatelor raman o capodopera a artei ahemenide. Azi Takht-i-Dshemshid, la NE de Shῑrāz, Iran. Ruinele antice fac parte (din 1979) din patrimoniul cultural universal.

NEINTENTIONAT, -A, neintentionati, -te, adj. (Adesea adverbial) Care este facut fara intentie, fara sa vrea. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + intentionat.

A SE CONCURA ma ~ez intranz. A se lupta (unul cu altul), facand concurenta. /<fr. concourir, lat. concurrere

alerg, a -a v. intr. (cp. cu lat. largare si allargare, a largi; gen. alargarse, a se departa, infl. de merg. Cp. si cu alung). Merg fugind: copiii alearga mult. Merg, ma zbucium: omu alearga toata viata dupa trebi. Recurg: la cine sa alerg la nevoie? V. tr. Rar. fac sa alerge: a alerga un cal. V. refl. ma iau la intrecere: ne-am alergat cu caii.

ambrozie f. (lat.ambrosia, d. vgr. ambrosia). Mit. O substanta delicioasa (de noua ori mai dulce de cit mierea si care-l facea nemuritor pe cel ce o minca) cu care se hraneau zeii. Fig. Mincare delicioasa. V. nectar.

amutesc v. intr. (lat. ad, la, si mutesco. V. mutesc. Mutesc, devin mut: a amutit de frica. Nu mai ripostez, tac: tunurile dusmanului au amutit. V. tr. fac mut: frica l-a amutit.

arat, a arata v. tr. (din mai vechiu aret, areata, sa arete, uzitat si azi in Trans., d. lat. ad-rectare d. arrigo, -igere, -ectum, a ridica. V. direct.Arat, arati, arata, – sa arate si sa arate). Indrept ochii cuiva spre ceva, indic: a arata drumu, ceasornicu arata ceasu. Demonstrez: a arata periculu. Scot, dau la iveala: a arata pasaportu. fac sa vada ca am putere (de ex., razbunindu-ma, pedepsind) lasa, ca-i arat eu! Vechi. Mustru. V. intr. Am infatisare, par: arati foarte bine (la fata), arati rau (esti bolnav). V. refl. Apar, ma ivesc: luna se arata. ma revelez: dupa zazboi multi viteji s' arata (Prov.).

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).

boroboata f., pl. e. Vest. Intimplare cam neplacuta: mi s’a’ntimplat o boroboata. Pozna: am sa-i fac o boroboata. In est boata. Aiurea si botoroaga, pl. e.

corcesc v. tr. (d. corci). Imparechez [!] fiinte de rase diferite: din corcirea iepei cu magaru iese catiru. Fig. fac sa degenereze: a corci limba stramoseasca. V. refl. ma amestec, vorbind de rase. Fig. Degenerez: limba s´a corcit. – In vest curcesc (VR. 1928, 9, 217), in nord corchezesc si corchizesc (cp. cu ung. korcsositni, korcsosodni).

RAMIE s. f. Planta textila cultivata in zonele subtropicale din sud-estul Asiei, ale carei fibre sunt lungi, elastice si rezistente si din care se fac tesaturi fine, dantele, matase artificiala etc. (Boehmeria nivea). [Pr.: -mi-e] – Din fr. ramie.

A SE SCAPA ma scap intranz. A nu se putea stapani (sa nu faca ori sa nu spuna ceva). ~ cu vorba. /<lat. excappare

ainde, adv. – (Banat) In alta parte. – Var. aindine(a), aindire(a). Lat. aliunde (Miklosich, Sb. Wien, C, 285;Puscariu 45; REW 348). Totusi, este unul din cazurile in care este greu sa se faca distinctia intre lat. si sl., fiindca se cuvine sa ne gindim si la sl. inude, cu acelasi sens (Cihac).

euTEXIE s.f. Fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat cea a altui amestec facut in alte proportii. [Gen. -iei. / < fr. eutexie, cf. gr. eu – bine, tekein – a topi].

apropii, a -a v. tr. (lat. appropiare). eu apropii, tu apropii). Duc mai aproape: a apropia masa de parete [!]. Fig. (Vechi). ma apropii (in timp): apropie opt ani de cind domneste. fac sa semene: aceste calitati te apropie de el. V. refl. Armata, razboiu, ziua se apropie.

2) asud, a -a, v. intr. (lat. ex-sudo, -sudare, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V. sud 4). Scot pin [!] porii pelii [!], din pricina caldurii, o umoare ca apa. ma aburesc: geamurile au asudat. Fig. ma trudesc: mult am asudat pin´am reusit. V. tr. fac sa asude: mi-ai asudat calu.

1) as v. ajutator (lat. vŏlebam, [imperfectu lui volo] din care s´a facut vurea, vrea [ca vream d. vreau si-a adaugat mai tirziu m de la pl.], apoi s´a adaugat lat. sic, asa [rom. si] ca si in acelasi, si s´a facut reasi [ca la Istrieni], apoi as. Tot asa celelalte pers.: volebas, -at, -amus, -atis,. ebant au dat rom. vureai, vurea, vuream, vureati, vurea, apoi vreai, vrea, vream, vreati, vrea, apoi reai, rea [influentat de ajutatoru are, ar´, cum se vede de la Cost. 1, 289, 290 si 309: n´are hi halduit, are hi rasarit, s´are hie uitat], ream, reati, rear [ca la Istrieni] si, in sfirsit, ai, ar, am, ati, ar (face). V. voi 2.

QUOD DUBITES NE FECERIS (lat.) de ceea ce te indoiesti sa nu faci – Pliniu cel Tanar, „Epistulae”, 1, 18, 5.

ciubuc n., pl. e (turc. cubuk, cebuk si cibuk; ngr. tsibuki, bg. sirb. cibuk, rus. cubuk). Lulea orientala lunga. Bat (baston, bucata) de ceara rosie, de acadea, de ciocolata. Dunga, briu proeminent facut pe ziduri ca ornament. Adv. Fam. Inamorat ciubuc (mai des lulea), foarte inamorat. – mai rar cibuc, vechi si cebuc.

conving, -vins a -vinge v. tr. (lat. convincere, fr. convaincre. V. inving). fac pe cineva sa creada ce spun eu. V. refl. ma asigur, ma incredintez.

2) crep n., pl. uri (fr. crepe d. lat. crispus, cret. V. crispez). Un fel de stofa stravezie de matase ori de lina fina. Crep de China, crep mai des de cit cel obisnuit si din care se fac esarpe [!], saluri s. a. Bucata neagra din aceasta stofa care se poarta in semn de doliu. – V. fluda, zabranic.

JUXTALINIAR, -A adj. (Despre traduceri) facut cuvant cu cuvant, reproducandu-se paralel si textul original. [Pron. -ni-ar. [Cf. fr. juxtalineaire < lat. iuxta – langa, linea – linie].

CONVENIENTA s.f. (La pl.) Totalitatea regulilor de purtare care se impun intr-o anumita societate. ◊ De convenienta = facut numai pentru a respecta anumite forme sociale, de forma. [Pron. -ni-en-, gen. -tei. / cf. it. convenienza, fr. convenance].

acolada f. pl. e (fr. accoler, a imbratisa dupa git). Imbratisare. Lovitura lina data cu latu sabiii pe umaru celui ce se facea cavaler. Trasatura de condei ori semn de tipar pentru reunirea mai multor articule [!] intr' unu.

bazez v. tr. (fr. baser, d. base, baza). fac sa se sprijine: pe ce-ti bazezi pretentiunile? V. refl.: ma bazez pe vorba ta.

atit, f. -a (ild. -a) adj. indef., gen. inuz. atitui, atitei, pl. atiti, atitea (ild. atite), gen. m. f. atitor (lat. eccum tantum, „iaca atit”, de unde s´a facut ecutint, acutint, ahtiniu, cum zic macedonenii, apoi atint, cum se mai zice´n Serbia, la Tirnareca, si de aci atit pin [!] infl. lui tot din tot atit). Asa de mare ori de mult, in cutare cantitate: atita (ild. atit) om, atit vin, atita pine [!]. atiti(a) oameni, asa de multi oameni, foarte multi. Vechi: atita om s´a strins (Nec.), asa de multi oameni s´au strins. Atita rau (subint. sa am eu), nu-mi pasa: atita rau cit se sperie lupu de pelea [!] oii! Atita paguba (subint. sa am eu), nu-mi pasa: S´a suparat? Atita paguba! Prov. Cite bordeie, atitea (ild. atite) obiceie. Adv. atit (vest) si atita (est), asa de mare, de mult: atit de milos, atit de bine, atit va dau, atit stiu, atit (adica: timp, vreme) ai lipsit. Atit (ori cu atit) mai bine, mai rau, arata o satisfactiune ori un regret. Corelativ: atit (vest), atita (est) cit vrei.

ciorovaiesc si -voiesc (ma) v. refl. (sirb. cavarijati, a flecari, ruda cu rut. cvara, ciorovaiala, si poate si cu turc. cav-cav, ciripire, ung. csor-por, ciorobor, csorompolni, a vocifera. V. sfara 2). Fam. ma cert ori discut cu glas tare: Sa ne ciorovaim pentru nimicuri? Joia viitoare mergem impreuna sa facem actele, cum se cuvine intre frati (Rebr. 2, 40). V. cicalesc, ciondanesc.

2) de sau da (si ngr. de, scris nte, hai, haide): De! Stiu eu ce sa fac?! De! Fa cum vrei! Arata si ironia: Apoi de! Destepti ca tine mai rar!

A SE HURDUCA ma hurduc intranz. (despre vehicule sau persoane in miscare) A se scutura tare (facand zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.

HULLY-GULLY s.n. Forma noua de dans madison, la care dansatorii se asaza in siruri paralele si fac deplasari laterale, pasi sariti, insotiti de o glisare din fata in spate. [Pron. hali-gali. / < americ. hully-gully].

fa interj. – Formula generica de adresare pentru femei; fato, femeie. – Var. fa, fai. Origine incerta. Dupa Puscariu 588, Tiktin, REW 3273, DAR si Scriban, ar fi abreviere de la fata, prin analogie cu ma. Pare mai probabila der. de la fie, dialectal fiia, cf. forma inv. fa-sa „fie-sa” citata de Scriban. Iordan, BF, VII, 254, propune drept etimon foemina, care pare mai putin probabila. Cuvint cunoscut in Munt., Mold. si Bucov. (ALR, I, 199); in Mold. mai ales fa. Curent la tara, se considera vulgarism in limba literara.

DOCHIA (BABA DOCHIA) (in mitologia romaneasca), semidivinitate meteorologica. Dupa mitul principal, D. era o batrana care a plecat cu oile la munte imbracata in noua cojoace. Vremea incalzindu-se, ea si-a lepadat in fiecare zi cate un cojoc, dar in ultima zi un inghet brusc a transformat-o in stana de piatra impreuna cu turma. In conceptia populara, cele noua zile, numite Zilele Babei sau Babele (corespunzand perioadei 1-9 martie) sunt capricioase si fac trecerea de la iarna la primavara.

afisez v. tr. (fr. afficher, compus al lui ficher, lat. pop. ficcare, ild. figicare, figere, a infige. V. infig). Expun un afis. Fig. fac cunoscut: isi afiseaza ignoranta. Arat cu afectatiune: isi afiseaza pretentiunile. V. refl. ma declar, ma arat: s' a afisat ca nationalist. V. afig.

apartin, -ut, a -tine si (nord) -tinea v. tr. (fr. appartenir). Is al cuiva: cartea imi apartine mie. Posed, am: atita bunatate nu-ti apartine de cit tie. Tin de, fac parte din: eu apartin patriii. A-ti apartine (tu tie), a fi al tau, a fi liber.

canura f., pl. i (lat. cannula, canula, teava care se' nvirteste in suveica si deapana firu. De aci a trecut numirea asupra firului de cinepa, si apoi s' a aplicat la lina. D. rom. vine ngr. vsl. sirb. bg. kanura. Cp. cu brinza). Lina cea mai proasta care iese din pieptenei la urma si din care se fac sumane s. a. V. fuior, puzdere.

calatoresc v. intr. (d. calator). fac calatorie: a calatori de la un oras la altu. V. refl. Plec, ma duc, ma car: dupa sfintu Ilie se calatoreste vara, (iron.), ia calatoreste-te de aici!

ATUNCI adv. 1. (Temporal) In momentul acela (despre care este vorba), pe vremea aceea; intr-un moment concomitent cu o actiune sau urmand imediat dupa aceasta. 2. (Concesiv) (Numai) in acest caz. Daca te intreaba, ce te faci atunci ? ◊ (Cu rol de conjunctie) Daca mergi in oras, atunci treci pe la mine. [Var.: atunce, atuncea adv.] – Din lat. *ad-tuncce.

alpaca f., pl. e (sp. alpaca, cuv. peruvian). Un fel de lama (capra) cu lina mai fina. Stofa din lina de alpaca. Un fel de alfenid din care se fac tacimuri de masa (germ. alpaka), care provin din fabrici germane si au ca marca o alpaca (scris alpacca). – Ob. alpaca (fr. alpaca si alpaga): tacim de alpaca.

arena f., pl. e (fr. arene, d. lat. arena, nisip. V. arina). Spatiu (acoperit cu nisip) in care se faceau exercitii si se bateau gladiatorii in circurile si anfiteatrele celor vechi. Azi locu unde alearga caii in circ ori loc de trinta (fals ob. la pl.). Fig. Cimp de activitate: arena vietii. V. cariera.

ROCHE [roʃ], Jean (1901-1992), medic si biochimist francez. Prof. la College de France. Cercetari originale in biochimia hormonilor tiroidieni, fizico-chimia si biochimia proteinelor („Biochimia medicala”), in enzimologia si biochimia comparata. A descoperit si a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni, a pus in evidenta caile de metabolizare si rolul particulelor infracelulare; a facut cercetari asupra pigmentilor respiratori sanguini si musculari la vertebrate. M. de onoare al Acad. Rom. (1965).

crestez si incr- v. tr. (rut. krestiti, rus. -iti, insemn cu cruci taind ori zgiriind, d. krest, vsl. kristu, cruce, d. vgerm. Krist, Hristos. V. increstesc si crestin si cp. cu scrijilesc). fac taieturi sau zgirieturi pe un bat sau pe o margine de masa si mai ales pe raboj: a cresta raboju.

DOMINION, dominioane, s. n. Nume mai vechi dat statelor din afara insulelor britanice care fac parte din Imperiul Britanic, avand statut de suveranitate si egalitate in drepturi cu metropola. [Pr.: -ni-on] – Din fr. dominion.

ARANJA, aranjez, vb. I. 1. Tranz. A pune ceva in ordine, in randuiala. ♦ Refl. si tranz. A(-si) potrivi tinuta exterioara. ♦ A face ca ceva sa functioneze in bune conditii. ♦ A conveni cu cineva sa faca intr-un anumit fel. 2. Tranz. (Fam.) A face cuiva un rau. Lasa ca te aranjez eu! 3. Refl. A-si face un rost in viata. 4. Tranz. A prelucra o bucata muzicala pentru instrumente sau voce. – Din fr. arranger.

A SE OMORI ma omor intranz. 1) A-si cauza moartea; a se sinucide. 2) A se stradui din rasputeri sa faca ceva; a se epuiza realizand ceva. ◊ ~ de ras a rade foarte tare si cu pofta. 3) fig. fam. (despre persoane) A se ingramadi in numar foarte mare, vrand sa obtina ceva (deficitar). /<sl. umoriti

acresc v. tr. (d. acru). Inacresc, fac acru. Fig. A ti se acri, a ti se uri, a fi grozav de plictisit: mi s' a acrit cu munca asta!

beat, beata adj., pl. beti, bete (lat. bibitus, baut, de unde s’a facut bebetus, apoi bet, iar de aci beat dupa fem. beata si a**l. lui treaz, breaz, mai ales ca treaz e chear opusu lui beat). Tare ametit de bautura: beat de rachiu. Fig. Foarte emotionat (vesel): beat de bucurie, de mindrie. – In nord bat, bata, pl. tot beti, bete.

cofeturi n. pl. (dintr´un singular mai vechi confet, apoi cofet, d. ngr. kufeta, mai vechi konfeta, n. pl., care vine d. it. confetto, bomboana, si corespunde cu lat. confectus,facut la un loc”. V. confete, confectiune, infect. Cp. si cu anghimaht). Rar azi. Bomboane. V. condit.

NEPREGETAT, -A, nepregetati, -te, adj. (Inv.) 1. (Despre oameni) Care nu pregeta sa faca ceva, care nu are preget; harnic, neobosit. 2. (Despre actiuni) Neintrerupt, continuu, sustinut; perseverent; p. ext. neprecupetit. – Ne- + pregetat.

NERABDATOR, -OARE, nerabdatori, -oare, adj. 1. Care nu are rabdare: impacient; p. ext. care nu poate sa se stapaneasca; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerabdare sa faca sau sa termine ceva, care doreste, asteapta cu infrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprima nerabdare. – Ne- + rabdator.

CHELONIENI s.m.pl. Ordin de reptile din care fac parte animale cu corpul inchis intr-o carapace osoasa; (la sg.) reptila din acest ordin. [Pron. -ni-eni, sg. chelonian. / < fr. cheloniens, cf. gr. chelone – broasca].

bazalt n., pl. uri (fr. basalte, d. lat. basaltes, cuv. african). Min. Un fel de stinca vulcanica de un negru mai mult sau mai putin inchis. Bazalt artificial, un fel de peatra artificiala de un ros caramiziu intrebuintata la facut trotuare s.a.

acreditez v. tr. (fr. accrediter, d. credit, credit; it. accreditare). Dau credit: lealitatea [!] sa l-a acreditat. fac sa se creada ceva: acreditez o stire. Acreditez un trimes, ii autorizez misiunea V. refl. Obtin crezamint, ma adeveresc: aceasta informatiune se acrediteaza.

canal n., pl. uri si e (fr. canal, d. lat. canalis, care vine d. canna, vgr. kanna, trestie, teava. V. canela). Riu facut de oameni. Strimtoare marina. Brat de riu. Conduct. Med. Vas, vina. Fig. Cale, mijloc: pin [!] canalu stiintei (mai elegant cale). Acest ziar e un canal de scurgere, publica tot felu de articule [!] calomnioase si triviale.

connetable m. (cuv. fr. care vine d. lat. comes stabuli, „comitele staulului [grajdului]”, adica „sefu cailor regali, maresal, mare grajdar”. E gresit a zice rom. conetabil, ca aici nu e vorba de sufixu -bil din ama-bil). Generalisim in vechea Francie. – La 1191, desfiintindu-se demnitatea de senesal, connetable ajunse cel mai mare demnitar al monarhiii. Ludovic XIII, dupa sfatu lui Richelieu, desfiinta aceasta demnitate la 1627. La 1804, Napoleon I il facu pe fratele sau Ludovic connetable si institui si un viceconnetable, care fu Berthier, principe de Wagram. Cei mai celebri connetables in vechea monarhie fura: Duguesclin (1370), Clisson (1380), contele de Saint-Pol (1411), contele de Richemont (1425), ducele de Bourbon (1515), Anne de Montmorency (1538), Enric I de Montmorency (1593), ducele de Luynes (1621) si Lesdiguieres (1622). V. maresal.

SATURA vb. 1. a (se) indestula, (prin Transilv. si Olt.) a (se) satui. (I-a ~ cu mancare.) 2. (reg.) a se imbucari. (Vitele s-au ~.) 3. (fig.) a (se) lecui, a (se) vindeca. (Lasa ca-l ~ eu de prostii.) 4. v. plictisi. 5. v. dezgusta. 6. (Mold., fig.) a se hrani. (S-a ~ de mizeriile ce i se fac.)

DOMINION s.n. Stat care facea parte din Imperiul britanic (azi din Commonwealth), depinzand de metropola si avand numai formal o oarecare autonomie. [Pron. -ni-on, pl. -oane. / < fr., engl. dominion].

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ♢ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. Dintr-acolo = din acel loc. Intr-acolo = spre acel loc. De acolo = din locul de unde porneste o actiune sau o miscare. De pe acolo = cam din acel loc. ♢ Expr. Pan' pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai in fata (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (in clipa de fata)? (Fam.) Fugi de-acolo! = da de unde! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si: acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

acolo si (pop.) acolu (sud) si acolo (nord) adv. de loc si de directiune (lat. eccu-illo, de unde s' a facut aculo, ca' n mac., acolo, ca' n nord, si aclo, ca' n mac. si Banat. Pe urma, dupa vbg. kolie, s' a facut acolo si colo, acolea si colea). In acel loc, in opoz. cu aci, aici, acolea, acilea: stau acolo, ma duc acolo. Se uziteaza si ca termin [!] care mareste ideia de dispret: ia un prost si el acolo! are si el 2-3 franci acolo, si se fuduleste! Intr' acolo (nord), in colo. Dintr' acolo, din colo. V. colo.A lucra intr' acolo (germ. dahin arbeiten), barb. ardelenesc = „a lucra in acest scop, a lucra pentru”.

aduc, adus, a aduce v. tr. (lat. adduco, -ducere; it. addurre, pv. vfr. aduire, sp. aducir, pg. adduzir. – Imper. ada si adu: adu-ti [VR. 1925,7,34]. V. duc). Duc (considerindu-ma pe mine ca centru sau locu despre care vorbesc): a aduce apa in casa, pine [!] copiilor, o scrisoare, o veste. fac sa vie: l-am adus acasa. Produc, fac: pomu aduce roade, munca aduce castig. Pricinuiesc, fac: ploaia a adus mari pagube. Indoiesc, intorc (Rar): a adus copacu cu virfu' n jos. Fig. fac sa ajunga: aici l-a adus betia. V. intr. Seman putin: copilu aduce cu tata-su. Aduc la indeplinire, indeplinesc. Aduc la cunostinta, comunic, spun. Aduc laude, laud. Aduc aminte, V. aminte. Prov. Nu aduce anu ce aduce ceasu. Vorba dulce mult aduce.

amiant n., pl. e si uri (vgr. amiantor, nespurcat, d. miatno, spure. V. miazma). Silicat duplu de calce si de magnezie [!], varietate de azbest filamentos si incombustibil. – Cei vechi credeau ca amiantu e un fel de [?] in care nu arde; il scarmanau, il torceau si-si faceau fete de masa si servete care se aruncau in foc cind se murdareau, si ast-fel se albeau mai mult de cit pin [!] spalare. In pinza de amiant se ardeau mortii ilustri, a caror cenusa nu trebuia sa se amestece cu a rugului. Din amiant se fac astazi fitiluri care ard in ulei fara sa se consume si hirtie pretioasa (fiind-ca nu arde). S' a uzitat la facut tunici de pompieri.

catinel, -ica adj., pl. ei, ele (din mai vechiu catelin, adica „cite lin”, cite putin, din care supt infl. lui incetinel, putinel, -ntel, s´a facut catenel, apoi catinel. V. cite). Vechi. Azi nord. Putin: catinica vreme. Adv. Lin, incet: a porni catinel. Putin: stai catinel! – Si catingan si chitinel (Trans.). Dim. catinelus.

PIONIER1 I. s. m. f. 1. cel care, facand parte dintr-un grup de colonisti sau de emigranti, desteleneste si cultiva un tinut v****n. 2. (fig.) deschizator de drumuri noi in stiinta, in tehnica etc. 3. (in tarile cu regim comunist, in Romania) membru al organizatiei politice de masa a elevilor intre 7 si 14 ani. II. s. m. militar din trupele de geniu, specializate in constructii de terasamente, fortificatii, minari etc. (< fr. pionnier, germ. Pionier, /I, 3/ rus. pioner)

acomodez, v. tr. (lat. ac-commodo, -commodare; fr. accommoder). Potrivesc, fac comod, adaptez: a acomoda o piesa la o masina. Impac: a acomoda o afacere pin [!] buna intelegere. V. refl. ma adaptez.

catel m., pl. ei (lat. catellus, it. catello, fr. cheau, sp. cadillo. D. rom. vine ung. kecel). Cine [!] mic, fie pui, fie cotei. (Se zice si despre puii de lup ori de vulpe). Fig. Om lingusitor, om de casa cuiva. Larva de albina. Est. Miner de cosie, de coporiie. Fam. Iron. Cu catel, cu purcel, cu toata pojijia, cu toti ai tai si cu bagaju. A nu avea nici catel, nici purcel, a nu avea familie, a fi liber. Un catel de usturoi (ca ngr. selida), un fir din bulbu usturoiului (V. baib). Catelu (ori tincu) pamintului, un fel de cirtita nahutie mai mare (spalax), care prezenta [!] 11 specii, dintre care 5 in Romania (BSG. 1933, 412). Catei de turba, un fel de besicute care se fac supt limba.

A SE INGANA ma ingan intranz. 1) (despre sunete, voci) A se imbina confundandu-se; a se amesteca. ◊ ~ ziua cu noaptea a incepe sa se faca ziua sau sa se intunece. 2) A uita de cele ce se petrec in jur; a se lua cu ceva. /<lat. ingannare

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte). ◊ Expr. Nu-mi tine nici de cald, nici de rece = nu ma intereseaza. ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala. ♦ Fierbinte, incins. Bate fierul pana e cald (= nu amana un lucru care trebuie facut imediat). ♦ (Despre paine) Proaspat. ◊ Loc. adj. Bun ca painea calda = cumsecade, milos. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros. 2. Fig. Aprins, infocat; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda.Lat. caldus (= calidus).

abat abatut, a abate v. tr. (lat. pop. abbatiere, it. abattere, fr. obattre, sp. abatir pg. abater. V. bat. fac sa-si schimbe drumu sau directiunea: a abate un pirau, (fig.) a abate pe cineva de la rau V. refl. ma dau in laturi, imi schimb drumu pe la: inturnindu-se acasa, s'a abatut si pe la noi. Fig. A-ti abate ceva, a-ti casuna, a-ti veni o dorinta subita: i-a abatut sa plece. I-a abatut ca lui Dragoi de oaste, l-a apucat o dorinta subita. – Barb. dupa fr.: a abate, a dobori; a se abate, a se ofili. V. deviez.

JE PRENDS MON BIEN OU JE LE TROUVE (fr.) iau (ceea ce-mi trebuie) de unde gasesc – Moliere, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-si fac nici un scrupul cand este vorba sa-si procure ceva.

ascut (est) si ascut (vest), a -ti, v. tr. (lat. ex-cotire, d. cos, cotis, cute, de unde si cutit.Ascut, ascutim; ascuteam; ascutisem, ascutind). fac sa taie ori sa impunga: a ascuti o sabie, o sulita. Fig. A-ti ascuti vocea, a o face mai suptire [!], mai patrunzatoare.

asociez v. tr. (lat. associare, d. socius, sot). fac asociat, coleg, tovaras. Unesc, pun la un loc. Fig. Leg: asociez ideile. V. refl. Intru in societate, formez o asociatiune, ma intovarasesc.

cinstesc v. tr. (vsl. cistiti). Onorez. Fam. fac cinste, ofer bautura sau si mincare gratis. V. intr. Beau vin ori rachiu. V. refl. Beau cu altii sau chear [!] ma imbat bind cu ei.

ACOLO adv. In acel loc (relativ) indepartat (de cel care vorbeste); in alt loc. ◊ (Precedat de diferite prepozitii, cu sensul determinat de acestea) Pe acolo = cam in locul acela. De (sau dintr-) acolo = din partea aceea, din locul acela. Intr-acolo = spre acel loc, spre directia aceea. De (pe) acolo = cam din acel loc. Pana acolo... = pana la situatia..., la imprejurarea (care depasete limita ingaduita)... ◊ Expr. (Reg.) (Pan') pe-acolo = peste masura, din cale-afara (de greu, mare, frumos etc.). Ce ai acolo? = ce ai la tine (sau in mana etc.)? Ce faci acolo ? = cu ce te ocupi (chiar in momentul de fata)? Fugi de acolo! = da' de unde! nici gand! imposibil! Ce am eu de-acolo? = ce ma priveste, ce avantaj am din asta? [Acc. si acolo] – Lat. eccum-[i]lloc.

CHIP s., adv. 1. s. v. fata. 2. s. v. fizionomie. 3. s. v. portret. 4. s. v. efigie. 5. s. v. vedere. 6. s. imagine, (rar) inchipuire. (~ul lui imi revine mereu in minte.) 7. s. v. spectru. 8. s. v. persoana. 9. s. v. aspect. 10. s. fason, fel, model, (inv. si reg.) moda. (facut dupa ~ul...) 11. s. v. sens. 12. s. v. specie. 13. s. v. mod,. 14. adv. (la pl. art.) cica, (prin Transilv.) maramchipu. (~urile, s-ar fi dus pana la el.)

cite adv. – In grupuri de, in serii de; cite trei; toate imi vesteau cite o suparare (Negruzzi). – Unul cite unul.Cate odata.De-a ’ncitelea. Gr. ϰατά, cu fonetismul alterat de confuzia usor de facut cu cit (Densusianu, Hlr., 163; Candrea-Dens., 362; REW 1175; DAR); cf. v. it. cad(uno), fr. cha(que), cat., sp., port. cada. Cata intrase in lat. populara, cu sensul de secundum vel iuxta (Silos 66). Unele dictionare (de ex. DAR) il confunda cu desavirsire cu cit; totusi, confuzia nu este posibila, nu numai pentru sensul special al lui cite, ci si pentru ca acest ultim cuvint este totdeauna invariabil. – Comp. citesi, adv. (toti impreuna; exprima o functie distributiva).

canalizez v. tr. (fr. canaliser). fac canale: a canaliza o tara. Prefac un riu in canal, ii r*****z albia ca sa devina navigabil ori sa nu se mai reverse.

JUNIOR ~oara (~ori, ~oare) m. si f. 1) Sportiv tanar intre 13 si 19 ani, facand parte dintr-o categorie intermediara. 2) (folosit in postpozitie pe langa un nume de persoana) Fiul considerat in raport cu tatal sau. [Sil. -ni-or] /<lat., fr. junior

constructor, -oare adj. Care construieste, mai ales edificii: castorii is animale constructoare. S. m. Claditor (ziditor) de case, acela care (in schimbu unei plati) ingrijeste sa ti se faca o casa.

SAN MIGUEL DE TUCUmaN (sau TUCUmaN), oras in partea de N a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. Tucuman, situat la poalele E ale Sierrei del Aconquija (m-tii Anzi), pe Rio Sale (afl. al lui Rio Dulce), la 1.090 km NV de Buenos Aires; 625 mii loc. (2001). Ind. teztila, de prelucr. a lemnului si a trestiei de zahar. Piata agricola (trestie de zahar, cereale, animale). Universitatea Nationala (1914). Muzee. Catedrala in stil colonial (sec. 18). Palat guvernamental. Fundat in 1565 de guvernatorul spaniol Diego de Villaroel, initial pe Rio Tejar, la 96 km NE de locul actual, dar din cauza inundatiilor catastrofale din 1685, provocate de Rio Tejar, a fost mutat pe locul de astazi. Din 1776 a facut parte din Viceregatul Rio de la Plata. Aici, la 9 iul. 1816, Jose de San martin a proclamat independenta „Provinciilor unite de la Rio de la Plata” (numita mai tarziu Argentina).

SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.

DIEM PERDIDI (lat.) mi-am pierdut ziua – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”, VIII. Cuvinte pe care obisnuia sa le rosteasca imparatul Titus, daca intr-o zi nu facea o fapta buna.

adun, a -a v. tr. (lat. aduno, -are d. ad, la, si unus, unu; it. adunare). Reduc o multime la unu, fac adunarea: am adunat toate cifrele String: a aduna bani albi pentru zile negre (Prov). Culeg: albinele aduna mierea din flori V. refl. ma reunesc: a tunat si s' au adunat (Expresiune de dispret p. societati rele).

ambasador m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a facut ambasseor, apoi -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unui stat mare in alt stat mare, superior in rang ministrului plenipotentiar, care reprezinta state mai mici.

REGmaN, Cornel (1919-1999, n. Danes, jud. Mures), critic si istoric literar roman. A facut parte din Cercul literar de la Sibiu. Cronici si medalioane literare („Carti, autori, tendinte”, „Cica niste cronicari...”, „Nuvela si povestirea romaneasca in deceniul 8”, „Noi explorari critice”).

FA interj. (Pop.) Termen cu care cineva se adreseaza la tara unei persoane de s*x feminin. [Var.: fa interj.] – Scurtat din fa[ta] si influentat de ma.

ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): Sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.

STI vb. 1. a afla, a auzi, (inv. si pop.) a oblici. (Sa ~ cu totii ce-ai facut.) 2. v. dumeri. 3. v. cunoaste. 4. a cunoaste, a poseda, a stapani. (~ trei limbi straine.) 5. a cunoaste, a intelege, a pricepe. (~ franceza?) 6. a avea, a gasi, a poseda. (~ eu solutia problemei.) 7. v. afla. 8. a cunoaste, (astazi rar) a pricepe. (Nu ~ inca secretul?) 9. a (se) cunoaste. (Ne ~ de mici; il ~ ca pe un cal breaz.) 10. v. recunoaste. 11. v. banui. 12. a-si aminti. (~ cum erai acum doi ani?)

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

CONVENIENTA, conveniente, s. f. (mai ales la pl.) Regula de purtare impusa de o anumita societate; uzanta. ◊ Loc. adj. De convenienta = facut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de forma. ♦ Casatorie de convenienta = casatorie la care se tine seama numai de interese materiale si familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.

A OBLIGA oblig tranz. 1) (persoane) A pune cu forta (sa faca ceva); a sili; a forta; a constrange; a impune. 2) (despre indatoriri de ordin juridic sau moral) A face sa fie dator; a indatora. Legea ~a. Nobletea lor ne ~a. [Sil. -bli-] /<lat. obligare, fr. obliger

angajez v. tr. (fr. engager, d. gage, amanet, gaj). Oblig, leg: un juramint ne angajeaza. Tocmesc, invoiesc: a angaja un birjar cu luna. Inrolez: a angaja voluntari pentru expeditiune. Incep: a angaja o lupta. V. refl. A te angaja sa faci ceva, a te angaja ca servitor, a te angaja ca voluntar, a te angaja in lupta.

HAmaNGIA, cultura materiala din Neoliticul timpuriu si mijlociu (a doua jumatate a milen. 5 i. Hr.), raspandita in Dobrogea, SE Munteniei, NE si E Bulgariei. Se remarca printr-o bogata serie de figurine antropomorfe (Ganditorul si perechea lui). Numita astfel dupa fostul sat H. (in raza caruia s-au facut primele descoperiri); azi com. Baia, jud. Tulcea.

maUR, -A, mauri, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana facand parte din populatia bastinasa care locuia in antichitate in nord-vestul Africii; persoana facand parte din populatia araba care a cucerit in evul mediu nord-vestul Africii si o parte a Spaniei. 2. Adj. Care apartine maurilor, privitor la mauri; mauresc, moresc. [Pr.: -ma-ur] – Din lat. maurus, germ. maure, fr. maure.

A SE ZGREPTANA ma zgreaptan intranz. pop. 1) A se freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a inlatura senzatia de mancarime); a se scarpina. 2) A se ridica cu greu in sus facand uz de maini, de labe sau de gheare; a se catara. 3) A se apuca strans cu ghearele, cu mainile sau cu labele; a se agata; a se anina; a se prinde. /Orig. nec.

maRS s., interj. 1. s. (reg.) masir. (A facut un ~ de peste 20 km.) 2. interj. (MIL.) (rusism inv.) stupai! (Inainte, ~!) 3. interj. pleaca!, (reg.) masir!, (rusism reg.) pasol! (~ de aici, obrazni-cule!) 4. interj. afara!, iesi!, pleaca! (~ din camera!) 5. interj. (reg.) jaba!, ni!, odar!, tiba!, talea! (~, Grivei!)

A SE INGRASA ma ingras intranz. (de-spre fiinte) A deveni mai gras, mai plin; a se rotunji; a se implini. ◊ Porcul nu se ingrasa in ajun (sau la Ignat) lucrurile serioase nu se fac in pripa. /<lat. ingrassiare

aur n. (lat. aurum, it. sp. oro, pv. aur, fr. or, pg. ouro). Un metal pretios galben lucitor si greu din care se fac monete. Ceia ce luceste ca auru: par de aur (blond). Fig.. Bogatie: setea de aur. Viitor de aur, splendid, fericit. Inima de aur, plina de bunatate. – Auru e cel mai pur, mai ductil si mai maleabil metal. Poate fi redus in foi de grosimea a 1ǀ25,000 de milimetrii. Greutatea apei fiind de 1, a aurului e de 19,32. Se topeste la 1035° si se face verde. Se gaseste mai adese-ori in pamint in stare pura sau nativa in Brazilia, Chile, Mexic, California, Australia si Alaska si putin si in Transilvania. Si unele riuri poarta aur. Un chilogram de aur pur valora 3460 de franci inainte de 1914. E de 15 ori si jumatate mai scump de cit argintu. Auru a fost pentru om tot-de-a-una semnu bogatiii si al puterii. Alchimistii ii atribuiau proprietati supranaturale si se incercau sa prefaca alte metale in aur.

cobesc v. tr. si intr. (d. cobe, cobie; sirb. kobiti). Augurez (prezic) nenorocire, menesc a rau, fac a rau: cucuveaua i-a cobit moarte (ceia ce e o credinta falsa, caci ia [!], cind cinta, anunta vreme buna). Gaina asta cobeste a cutit, a stricat ceva ori ma plictiseste cu cotcodacitu si trebuie s´o tai.

dedic si (mai bine) dedic, a -a v. tr. (lat. de-dico, -dicare, compus al lui dico, -are, a consacra, ca si pre-dic). Consacrez cultului divin, harazesc, inchin: biserica dedicata sfintului Ilie. fac omagiu cu o opera de arta declarind ca e facuta in onoarea cutaruia.

NEVALORIFICAT, -A, nevalorificati, -te, adj. Care nu este pus in valoare, pentru care nu s-a facut ceva spre a primi o anumita valoare, a carui valoare nu este scoasa in evidenta. ♦ (In special despre surse de energie, materii prime) Care nu este folosit in procesul de productie spre rentabilizare. – Ne- + valorificat.

BRIGADA s. f. 1. formatiune (stabila) de lucru format din muncitori, organizata pentru anumite sarcini de productie. ◊ formatiune de politie intr-un anumit scop, cu un anumit profil. ◊ ~ artistica = echipa de artisti amatori care prezinta programe scurte, inspirate din viata colectivului din care fac parte. 2. echipa de specialisti care controleaza si indruma activitatea unei institutii, intreprinderi etc. 3. mare unitate militara din doua sau trei regimente din aceeasi arma, mai mica decat divizia. ◊ mare unitate navala din sase-noua nave mijlocii (distrugatoare, submarine) sau doua-trei nave mici (vedete) ◊ ~azi internationale = mari unitati militare constituite in Spania din voluntari de diferite nationalitati in razboiul din 1936-1939. 4. subunitate silvica din mai multe cantoane (3) si supravegheata de un brigadier (2). (< fr. brigade, rus. brigada)

2) coace si coa (oa dift.) adv. (lat. ecu-hacce si eccu-hac, de unde s´a facut acoace [care exista pina azi in est in intr´acoace, in coace], apoi coace, ca si acice-cice si acolo-colo; it. qua, sp. aca, pg. ca; vit. cia, fr. ca; pv. sa). Spre mine, in directiunea mea: vino´n coace, du-te´n colo. Fam. A avea pe „vino´n coace”, a fi dragalas, dragastos, atragator, simpatic. De(la) un timp in coace, de cit-va timp. In coace si´n colo, in amindoua (sau si in toate) directiunile, in toate partile: am cautat in coace si´n colo, si n´am gasit nimic! Intr´acoace (est si nord), in coace. Din coace, din spre mine: sa pornim din coace´n colo (in est si nord dintr´acoace intr´acolo). – Se zice tot asa de des si in coa, din coa, mai ales in vest. V. colo, dincoace, dincolo.

chem, a -a v. tr. (vrom. chiem, d. lat. clamare; it. chiamare, pv. clamar, vfr. claimer, sp. chamar.Chem, chemi, cheama; sa chem, sa chemi, sa cheme. Chiama e arhaizm [!]. Cp. cu geama, teama, pleaca d. gem, tem, plec. V. aclam). Strig, spun sau fac semn sa vina: a chema in ajutor. Citez: a chema in (sau la) judecata. Invit: a chema la masa. Invoc: a chema pe Dumnezeu. Evoc: a chema umbrele mortilor. Convoc: a chema membrii unei societati. ma cheama v. impers. ma numesc: ma cheama August.

AMMᾹN, cap. Iordaniei, la NE de marea Moarta; 1,25 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Pr. centru politic, economic si cultural al tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. textila, a cimentului, a piel., a tutunului, alim. Universitate. Cucerit in 635 de arabi; intre 1516 si 1918 a facut parte din Imp. Otoman. In 1921 a devenit cap. Transiordaniei si apoi (1949) a Iordaniei. Numele biblic: Rabbah Ammon, apoi Philadelphia.

SALCAM (‹ tc.) s. m. Arbore din familia leguminoaselor, inalt pana la 30 m, cu frunze imparipenat-compuse prezentand cate doi ghimpi la baza, cu flori albe mirositoare, melifere, dispuse in raceme, fructe pastai (Robinia pseudacacia). Originar din America de Nord, a fost introdus in Franta (1600), apoi ti in alte tari europene, mai tarziu si in Romania (1750) ca planta ornamentala. Creste de la campie pana in regiunea dealurilor find rezistent la seceta. Lemnul este folosit pentru obiecte de uz gospodaresc si pentru foc. S. este cultivat in plantatii forestiere pentru productia de lemn, pentru fixarea coastelor, taluzelor, dunelor nisipoase si ca perdele parazapezi de-a lungul drumurilor. Din flori se prepara bautir racoritoare si produse de cofetarie. ◊ S. galben = arbust din familia leguminoaselor, inalt de 3-6 m m, cu frunze trifoliate si cu flori galbene in raceme mari (Laburnum anagyroides). Din lemn se fac obiecte de arta si mobile fine. ◊ S. japonez = arbore inalt de 20 m, asemanator cu salcamul, cu flori galbui in panicule mari terminale, cu pastai de forma caracteristica (strangulate intre seminte), indehiscente (Sophora japonica). Originar din E Asiei, la noi a fost introdus in parcuri si gradini.

NEBUN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care are tulburari psihice grave; care si-a iesit din minti; alienat mintal; dement. ◊ ~ de cap se spune despre cineva care sufera de o boala mintala. Casa de ~i spital de boli psihice. Esti ~? se spune pentru a-si exprima dezacordul in legatura cu actiunile, afirmatiile sau cu intentiile cuiva. A fi ca ~ a-si pierde cumpatul (in urma unei emotii). A fi (sau a umbla) ~ dupa cineva (sau dupa ceva) a-i placea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fa ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ti face de cap!; astampara-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinta in actiuni; nesocotit; nesabuit. Gand ~. 3) si adverbial Care vadeste o putere de nestavilit; deosebit de tare. Vantul bate ~. /ne- + bun

amnar n., pl. e (lat. igniarium, materie inflamabila, iasca [d. ignis, foc], de unde s' a facut emnar, amnar). Bucatica de otel de lovit cremenea ca sa scapere. Cit ai scapara (sau ai da) din amnar, foarte rapede [!], intr' o clipa. La razboiu de tesut, partea cu care se intinde pinza. Un cui cu care se da mai sus ori mai jos feru [!] cel lat al plugului sau care tine loitra la caruta. Un lemn scurt in care se prind mai multe grinzi la tavan si aiurea.

conjur, a -a v. tr. (lat. conjuro, -are. V. jur). Rog cu insistenta: te conjur sa faci asta. fac farmece ori rugaciuni ca sa alung: a-l conjura pe d***u. Fig. Evit o nenorocire care ameninta: a conjura furtuna. Hotarasc serios executarea unui lucru: a conjura peirea [!] dusmanilor. V. intr. Conspir, complotez: Catilina a conjurat contra republicii. V. refl. ma unesc ca sa conjur.

castor si (mai rar) castor m. (vgr. kastor, kastoros, lat. castor, castoris, it. castoro si castore, fr. castor). Breb, biber, un animal anfibiu rozator cu picioarele din apoi [!] palmate si cu coada solzoasa si lata p. a inota. Un fel de stofa din care se fac palarii boieresti si potcapuri. – Odinioara erau si in europa (pin [!] Germania si Rusia) multi castori. Astazi is rari pin europa, da-s inca foarte numerosi in Canada si Siberia.

chindie si (Mold. si) achindie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doi, timpu de dupa ameaza [!], namazu de la mijlocu acestui timp). Timpu de pe la 4 dupa ameaza: pe la chindie sau pe la chindii. Un dans popular cu miscari foarte rapezi [!]. Melodia acestui dans. Tabulhana (cintarea muzicii domnesti pe la 4 dupa ameaza in timpu Turculor): bateau chindie in toate zilele (N. Costin). Toba mare (imbracata in postav ros) care facea parte din instrumentele meterhanelei. La curtile domnesti si boieresti, turn de straja de unde se vestea cu tobe si surle timpu chindiii, cind toti oamenii se adunau la cina, si portile curtii se inchideau. (Si la Tirgovistea [!] era un asemenea turn, care odinioara era mai inalt, dar acum n´are de cit vre-o 28 de metri).

crap, a -a v. intr. (vrom. crep, d. lat. crepo, -are, part. crepitus, pop. crepatus, a pirli; it. crepare, pv. crebar, fr. crever, sp. pg. quebrar). Explodez, ma sparg, plesnesc, ma deschid (de caldura, de uscaciune, de ger, din cauza unei lovituri). Fam. Mor de multa sfortare, de un anevrizm [!]: calu a crapat de fuga, el a mincat pin´a crapat. A crapa de necaz, a fi foarte furios ca nu te poti razbuna. V. tr. fac sa explodeze ori sa se sparga (o ghiulea, o peatra [!]). Deschid putin: a crapa usa. Despic (Munt.): a crapa lemne. V. refl. Se crapa de ziua, se lumineaza de ziua, apare crepusculu. – Vechi si azi in Trans. pe alocurea crep, crepi, creapa, sa crepe, crepat, in Munt. crap, crapi, crapa, sa crape, crapat. Cp. cu rabd.

IONIAN, -A, ionieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care facea parte din populatia de baza a Ioniei sau care era originara din Ionia. 2. Adj. Care apartinea Ioniei sau populatiei ei, privitor la Ionia sau la populatia ei. ◊ Scoala ioniana = cea mai veche orientare materialista in filosofia greaca, aparuta in sec. VII-VI a. Cr. in Ionia. [Pr.: i-o-ni-an] – Din fr. ionien.

baci m., pl. tot asa (ruda cu badea si badia, care se reduc la vsl. bratu, frate, de unde vin formele familiare: sirb. bato, frate, tata, rut. batio, tata, rus. batea, batika, tata, parinte, preut, ceh. vechi batia, „frate, ruda, tovaras”, moravic „unchi”). Din aceste forme Romanu a facut baci, bade, badie si bitu. De la rom. baci vine ngr. Epir basios, alb. bat, frate mai mare; bg. baco, nene, bg. sirb. bac, vacar, bacija, brinzarie, stina; pol. bacza, ceh. baca, vatav; ung. bacs, nene, bacsa, baci. Nene, badie (Ban. s.a.). Sefu ciobanilor (un om mai batrin care face casu s.a.). Fig. Iron. Orasean cu infatisare de sef de ciobani: ce cauta acest baci in biblioteca? – V. scutar.

SI1 conj. 1. (cu functie coordonatoare) 1) (exprima un raport copulativ) eu si tu. E si frumos si destept.Ei si? ce-mi pasa mie? Ce importanta are? 2) (exprima un raport aditiv sau asociativ, formand numerale c*******e, numerale zecimale etc.) Treizeci si patru. Cinci intregi si doua zecimi.Si cu plus. 3) (exprima un raport adversativ) Dar; iar; insa. Il aude si nu-l vede. 4) (exprima un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus ca fac si voi face. 5) (stabileste legatura cu cele spuse anterior, mai ales, la inceputul unei propozitii interogative) Si unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu functie subordonatoare) pop. (exprima un raport concesiv) Desi; cu toate ca; macar ca. Si a stiut dar n-a spus. /<lat. sic

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

gardina (-ne), s. f. – Santulet la doagele unui butoi in care se fixeaza fundul sau capacul. Origine obscura. Dupa Tiktin si DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clara. Scriban se gindeste la o der. de la gard.Der. gardina, vb. (a face gardine de butoi); gardinar, s. m. (unealta de dogarie pentru facut gardine); desgardina, vb. (a desface un butoi).

DESEN s.n. 1. Prezentare grafica a unui obiect printr-o imbinare de linii drepte sau curbe, prin puncte, pete etc. ◊ Desen liber = desen facut cu mana libera, fara instrumente; desen tehnic = desen care reprezinta la scara planul unui obiect, al unei constructii etc.; desene animate = insiruire de desene care reprezinta fazele unei miscari si care, redate succesiv pe ecran, dau impresia unor fiinte vii cinematografice. V. animatie. 2. Arta si tehnica de a desena. 3. Planul unei constructii. 4. Ornamentatia unei tesaturi. [Pl. -ne, var. desemn s.n. / < fr. dessin].

NEPRICEPUT, -A, nepriceputi, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe sa faca ceva, care este lipsit de iscusinta, de indemanare sau de competenta intr-o actiune; neindemanatic, stangaci. ♦ Care demonstreaza, arata, tradeaza lipsa de pricepere, de iscusinta. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu intelege sau intelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecata; prost, nestiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenesti; neinteles; enigmatic. – Ne- + priceput.

LATINISM, (1) latinisme, s. n. 1. Cuvant, forma sau constructie sintactica imprumutate (fara necesitate) din limba latina (si neasimilate inca in limba care a facut imprumutul). 2. Curent aparut in lingvistica si in filologia romaneasca din sec. XIX, care, pentru a demonstra caracterul latin al limbii romane, a incercat sa elimine din ea cuvintele de alte origini si sa modifice astfel forma celor latine, incat sa le apropie cat mai mult de forma originara; a contribuit la generalizarea scrierii cu caractere latine si a adus noi argumente in sprijinul originii latine a limbii romane. – Din fr. latinisme. Cf. latin.

1) botez n., pl. uri (d. a boteza). Primu din cele sapte sacramente ale bisericii si care sterge pacatu original. – Acest cuvint inseamna „cufundare” cum se si face botezu la ortodocsi, pe cind catolicii (mai practici) il fac pin stropire. In vechime, botezu nu era conferit decit la o etate inaintata si dupa lungi probe impuse neofitilor, numiti si „catecumeni”. Botezu unui clopot, unui vapor, inaugurarea unui clopot, unui vapor. Botezu de singe al unei armate, intrarea in foc si perderea unor soldati. Botezu tropicului, o ceremonie comica in care, cind o corabie trece tropicu si mai ales ecuatoru, se uda cu apa de mare calatorii care trec aceste linii intiia oara.

cofer (Munt. vest), sofer (Olt.) si sofei (Ban.) n., pl. e (sas. schufel, germ. schaufel, lopata adincata, infl. de cofei. V. sufla). Caus facut din doage legate cu cercuri de lemn si prevazut c´o coada lunga de vre-o doi metri de scos borhotu ferbinte [!] din cazan. Munt. est. Canta, canata, ghium, vas metalic (cu sau fara capac) care contine 6-8 litri si serveste la adus si la tinut apa in casa. Fam. Iron. Stacan (ceasca sau pahar mare): bem cu coferu, c´asa ne e felu (Loc.). Trans. sofei. Cofita. V. si bracaci, donita, galeata, meredeu, mertic, sistar.

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

CAPSA s.f. 1. Dispozitiv de inchidere facut din piese care se imbuca una in alta si care serveste la incheierea unor obiecte de imbracaminte. 2. Inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. Piesa (de sarma) cu care se prind mai multe hartii, foile unei carti etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminanta, care se foloseste la armele de foc, la mine etc. pentru a face sa explodeze incarcatura. 5. Capsula (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

bag, a baga v. tr. (cp. cu vsl. badati, a gauri). Introdus, vir, fac sa intre: a baga dulapu’n casa. Asez, fac sa fie primit ca: il bag in functiune, il bag argat. Implic, amestec: a baga pe cineva in datorii, in belea. Cauzez, produc: a baga groaza’n cineva (a-l baga in groaza, a-l spaiminta). A baga sama sau (ob.) a baga de sama, a lua aminte, a observa. A baga in sama o persoana, a o lua in consideratiune. V. refl. ma angajez: s’a bagat vizitiu. Intru, ma vir, ma amestec: nu te baga in tarita, ca te maninca porcii (Prov.).

coarda f., pl. e si corzi (lat. chŏrda, d. vgr. horde; it. pg. corda, fr. corde, sp. cuerda: ngr. [d. it.] korda; vsl. koruda, bg. sirb. rus. korda; alb. korda; ung. kard). Struna, fir sonor la instrumentele muzicale. Pinza (lama dintata) la feresteu [!]. Resort, c****a de otel la ceasornic. Arc elastic la incuietori si lacate. Ramura de vita: se rupeau coardele de greutatea rodului (Sov. 215). Cheris, traversa, grinda transversala pe care se sprijina dusameaua [!]. Indoitura gitului calului. Taria peltelei si a serbetului cind il faci si, amestecindu-l, se tine de facalet ca o ata. Geom. Secanta considerata ca dreapta care uneste extremitatile unui arc. Anat. Coardele vocale, niste tendoane in git care vibreaza si produc vocea. Fig. A atinge pe cineva la coarda simtitoare, a-l atinge unde-l doare, unde simte. A o lua pe alta coarda, a schimba tonu sau procedura. A o lasa pe o coarda mai joasa, a o lasa mai moale, a te modera. Adv. A o tinea [!] coarda, a nu te intrerupe, a nu te opri. A tinea drumu coarda, a-l urma mereu.

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).

Acontius, tinar din insula Ceos care, sosind la Delos la sarbatorile date in cinstea zeitei Artemis, s-a indragostit de Cydippe, fiica unui nobil atenian. Pentru a cistiga dragostea tinerei, pe care a urmarit-o pina in templul lui Artemis, Acontius a recurs la un siretlic: el i-a aruncat fetei un mar pe care statea scris: „Jur pe templul lui Artemis sa ma casatoresc cu Acontius”. Citind cu glas tare ceea ce era scris pe mar, Cydippe a rostit in fata altarului zeitei cuvintele care constituiau de fapt un juramint. Reintorcindu-se la Athenae, unde tatal ei dorea s-o marite cu alt barbat, Cydippe a cazut bolnava: era la mijloc mina zeitei, care o pedepsea in felul acesta pentru sperjur. In cele din urma, consultind oracolul, tatal fetei a aflat de juramintul facut de fiica lui si a consimtit sa-i dea lui Acontius mina Cydippei.

caputiner n., pl. e (germ.). Cafea cu lapte cu caimac gros (ori cu frisca). – La 1683, Turcii, in fuga lor de la asediu Vienei, parasise [!] o mare cantitate de boabe de cafea in saci. Austriecii, nefiind pe atunci deprinsi cu cafeaua, aruncara in Dunare mai toata cantitatea. Cita ramasese nearuncata fu cumparata de un Polon care traise in Orient si stia de bautura cafelei. Deschise prima cafenea, dar nu prea avu clienti. Atunci se gindi s´o strecoare si sa-i adauge putin zahar si lapte, precum si un caimac ori niste frisca care acoperea tot, ca gluga unui capucin. De aceia o numi kaputziner. – Pe urma Polonu se´ntovarasi cu femeia Cecila Krapf, care facea niste chifle foarte bune de consumat cu caputineru, si de atunci li s´a zis krapfen, de unde vine rom. crafle, gogosi. V. chifla.

Deucalion 1. Fiul lui Prometheus. S-a casatorit cu Pyrrha, fiica lui Epimetheus si a Pandorei. In epoca de bronz, cind Zeus a pus la cale sa nimiceasca semintia umana dezlantuind potopul, el a hotarit sa-i crute numai pe Deucalion si pe Pyrrha, singurii oameni drepti si cucernici de pe pamint. Sfatuiti de Prometheus, cei doi au construit o corabie, cu care au plutit noua zile si noua nopti pe apa. In cea de-a noua zi, dupa ce potopul se sfirsise, ei au coborit de pe corabie in muntii Thessaliei. Dorind sa reinvie neamul omenesc, Deucalion l-a rugat pe Zeus sa-l ajute. Zeus i-a poruncit sa arunce peste umar in urma lui oasele mamei lui. Prin mama, Zeus a inteles glia strabuna. Pricepind tilcul vorbelor lui si socotind ca oasele pamintului sint pietrele, Deucalion si Pyrrha au facut intocmai: au aruncat inapoia lor, peste umar, pietrele intilnite in cale. Din pietrele aruncate de Deucalion au rasarit de indata barbati, din cele aruncate de Pyrrha – femei. 2. Fiul regelui Minos cu Pasiphae. Era prieten cu Theseus si a participat la vinatoarea mistretului din Calydon.

BUTE buti f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai inguste decat mijlocul, facut din doage cercuite si folosit pentru pastrarea diferitelor lichide, in special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strans, incat sa nu poata face nici o miscare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobza; a lega fedeles. A se face ~ (de mancare) a manca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mancare. 2) Continutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stalp care sustine tavanul unui tunel in constructie. 4) Rezervor de combustibil la lampile speciale, folosite in mine. [G.-D. butii] /<lat. buttis

PROASPAT ~ata (~eti, ~ete) 1) (despre alimente, fructe, legume) Care este facut, dobandit sau recoltat de curand; care n-a fost conservat. Peste ~. 2) (despre plante) Care este rupt de curand; neofilit. Legume ~ete. 3) (despre apa de baut) Care a fost adusa de curand de la sursa (de la fantana, izvor etc.). 4) (despre aer) Care este lipsit de impuritati; curat. 5) fig. Care este foarte tanar; fraged. 6) Care a aparut de curand; care dureaza de putina vreme; recent; nou. Informatii ~ete. 7) (despre persoane) Care a fost numit de curand intr-un post. Ministru ~. 8) Care a capatat forte noi; reconfortat; odihnit. /<ngr. prosphatos

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)

bot n., pl. uri (cp. cu fr. bout, capat). Gura animalelor si (fam.) a omului impreuna cu buzele: vulpea are botu acutit, stiuca are botu lat, mierla are botu galben. Fam. Sarutare: da-mi un bot, ca nu mai pot! Virf orizontal: botu corabiii (prova), al ghetei. A da (a cadea, a veni) in bot (de osteneala sau alunecind, ca o vita), a cadea in brinci (V. berbeleacu). A te sterge pe bot, a-ti pune pofta’n cui, a-ti margini pofta. La botu calului, in graba, fara sa lasi calu de bot (de friu): a bea un pahar la la botu calului. Cu botu pe labe, linistit, ca cinele dupa ce l-ai batut. A avea puf (pufusor) pe bot (botisor), a fi vinovat, a fi furat, ca vulpea din fabula dupa ce mincase gaina si-i ramasese pe bot niste puf care trada ce facuse. V. tic 1.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)