Rezultate din textul definițiilor
MICROFÍLM ~e n. Film fotografic pe care sunt reproduse, la scară mică, documente, cărți, manuscrise. /<fr. microfilm, germ. Mikrofilm

DIRECTÓR, -OÁRE adj. Care reglează, dirijează, care arată direcția. ◊ Plan director = hartă la scară mică care servește la pregătirea operațiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmărește directivitatea unui sistem de antene. [Acc. și diréctor. / cf. fr. directeur, lat. director].

scărúță, scărúțe, s.f. (reg.) 1. scară mică; scăriță. 2. scară la șaua calului. 3. colăcel pentru pomeni de forma unei scărițe. 4. cobilă (de transportat plugul). 5. coreie (la sanie). 6. grătar (de fript carne).

STRATÉGIC, -Ă adj. De strategie; referitor la strategie. ♦ Hartă strategică = hartă militară făcută la o scară mică și cu însemnări de importatnță strategică. ♦ Conform regulilor strategiei. ♦ Foarte important, esențial din punctul de vedere al strategiei. [Cf. fr. stratégique].

BLOC-DIAGRÁMĂ s. f. reprezentare grafică la scară mică a unei regiuni terestre în perspectivă și în secțiune. (< fr. bloc-diagramme)

DIRECTÓR1, -OÁRE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcții. ♦ roți ~oare = roți care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care servește la pregătirea operațiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivității unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafețe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)

ESCABEAU ESCABÓ/ s. n. 1. scăunaș de bucătărie (fără brațe și spătar); taburet. 2. scară mică, portativă. (< fr. escabeau)

scáră (-ắri), s. f.1. Obiect care servește la urcat și coborît. – 2. Șir de trepte. – 3. Pîine de formă specială, care se dă de pomană. – 4. Scăriță de trăsură. – 5. Scăriță de șa. – 6. Grad, eșalon, rang. – 7. Gradație. – 8. Sumar, indice. – 9. (Înv.) Gamă. – Mr., megl. scară. Lat. scala (Pușcariu 1543; REW 7637), cf. alb. škalë (Philippide, II, 653), it. scala, prov., cat., sp. escala, fr. échalle; cf. scală.Der. scărar, s. m. (lemnar care face scări și scărițe; plantă, Polemonium caeruleum); scărilă, s. f. (scară de trăsură); scăriță, s. f. (scară mică; scară de șa, de trăsură; osul urechii); scăriș, adv. (gradat).

BLOCDIAGRÁMĂ (‹ fr., germ.) s. f. Reprezentarea în relief la scară mică a unui terit. care redă atît suprafața terenului cît și structura sa geologică. Introdusă în cercetare de geomorfologul american W.M. Davis; indicațiile pentru construirea ei au fost date de A. Lobeck (1924).

STEREOTÓP s. n. aparat de stereorestituție pentru întocmirea de hărți la scări mici. (< fr. stéréotope)

STEREOTOPOGRAFÍE s. f. tehnică a întocmirii hărților topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor la scări mici. (< fr. stéréotopographie)

MICROFÍLM, microfilme, s. n. Film fotografic pe care sunt copiate documente sau cărți la o scară foarte mică, obținându-se o mare economie de spațiu. – Din fr. microfilm, germ. Mikrofilm.

TÉRȚĂ ~e f. muz. 1) Treapta a treia a gamei diatonice, considerată de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde trei trepte ale scării muzicale. ◊ ~ mică interval care în trei trepte cuprinde un ton și jumătate. ~ mare interval care în trei trepte cuprinde două to-nuri. /<it. terza

clepsídră f., pl. e (vgr. klepsýdra). Ceasornic de apă. – În vechime, era un vas transparent, din care se scurgea apa într´un timp anumit și care avea pe el o scară cu micĭ diviziunĭ; pe urmă scara a fost înlocuită cu´n cadran; apa scăzînd, scobora cu ĭa [!] un corp plutitor legat de un fir înfășurat pe axa de care era fixat arătătoru cadranuluĭ. Maĭ tîrziŭ, clepsidrele ajunseră adevărate ceasornice de apă, cu roate dințate, cadran și minutare, cum era acel trimes de Harunal-Rașid luĭ Carol cel mare. Și astăzĭ se întrebuințează clepsidrele (dar cu nisip în loc de apă, și în acest caz nu se maĭ potrivește numele, că -ydra, derivat din ýdor, înseamnă „apă”).

PREȘ ~uri n. 1) Covor lung și îngust care se așterne în camere, pe culoare sau pe scările unei clădiri. 2) Covor mic, așezat la intrarea unei case, de care se șterge încălțămintea. /Orig. nec.

SCĂRÍȚĂ ~e f. anat. (diminutiv de la scară) Unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. /scară + suf. ~iță

MILIMÉTRIC, -Ă, milimetrici, -ce, adj. 1. De mărimea unui milimetru; p. ext. foarte mic. ♦ (Adverbial) Cu mare exactitate. 2. (Despre scări ale unor instrumente) Gradat în milimetri. ◊ Hârtie milimetrică = hârtie liniată orizontal și vertical din milimetru în milimetru, întrebuințată în desenul tehnic sau pentru trasarea graficelor și a diagramelor. – Din fr. millimétrique.

MINIATÚRĂ, miniaturi, s. f. 1. Operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate. ◊ În miniatură = a) (loc. adj.) de proporții reduse; b) (Loc. adv.) pe plan restrâns, limitat; în mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporții. 2. Obiect de dimensiuni reduse; spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur.

LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène].

LAGÉNĂ s. f. 1. vas antic cu gâtul strâmt, semănând a butelie, în care se păstra vinul. 2. mică prelungire a saculei la pești, care constituie, în scara evolutivă, începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. (< lat. lagena, fr. lagène)

TREÁPTĂ, trepte, s. f. 1. Fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară. ♦ Fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel. 2. Fig. Grad, nivel; etapă, fază. ♦ (Și în sintagma examen de treaptă) Examen de admitere în clasa a IX-a de liceu. ♦ Rang, poziție, situație. 3. Fig. Categorie socială; pătură. – Lat. trajecta.

CEZÚRĂ s. f. 1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung. ◊ mică pauză între două propoziții sau fraze ori între două secțiuni ale unei lucrări muzicale. 2. (tehn.) diviziune a unei scări funcționale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia. (< fr. césure, lat. caesura)

CUÁNTĂ s.f. Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ◊ Teoria cuantelor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. [Pron. cuan-tă, var. cvantă s.f. / < lat., fr. quantum, pl. quanta].

CUÁNTĂ s. f. cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ♦ teoria ~telor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. (< fr. quanta, lat. quantum)

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

COLIVÍE ~i f. 1) Cușcă mică din vergele de metal sau de lemn în care sunt ținute păsările cântătoare sau decorative. 2) Construcție de metal folosită pentru transportul personalului și materialelor în mină. 3): ~a scării spațiul închis rezervat scării unei clădiri; casa scării. [Art. colivia; G.-D. coliviei; Sil. -vi-e] /<sl. kulivija

MIXOLÍDIC, -Ă adj. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului major prin faptul că treapta a VII-a coborâtă, în loc să formeze cu tonica o septimă mare, formează o septimă mică; mixolidian. (< germ. mixolydisch)

SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri; p. ext. încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așează căpriorii acoperișului unei case. – Din bg., scr. samar.

MILIMÉTRIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) (despre intervale) Care este egal cu un milimetru; de un milimetru. Interval ~. 2) Care este gradat în milimetri. scară ~că. ◊ Hârtie ~că hârtie divizată în pătrățele de un milimetru pătrat, utilizată în desenul tehnic și la trasarea graficelor și a diagramelor. 3) fig. Care are proporții foarte reduse; foarte mic; minuscul; microscopic; miniatural; pitic. /<fr. millimétrique

FRÍGIC, -Ă adj. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a II-a, coborâtă, în loc să formeze cu tonica o secundă mare, formează o secundă mică. (< germ. phrygisch)

GRAD ~e n. 1) Unitate de măsură a mai multor mărimi fizice variabile (temperatură, densitate, presiune etc.). ◊ ~ de comparație categorie gramaticală specifică pentru adjectiv și adverb având trei aspecte: pozitiv, comparativ și superlativ. ◊ ~ de rudenie raport de apropiere între rude. 2) Unitate de măsură a unghiurilor, a longitudinii și a latitudinii. 3) Diviziune pe scara unui instrument de măsură; gradație. 4) (la expresiile algebrice) Maxim al sumei exponenților necunoscutelor unui termen. ~ul unui monom. ◊ Ecuație de ~ul întâi (sau doi) ecuație a cărei necunoscută este la puterea întâi (sau a doua). 5) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluția unui lucru; nivel. ~ de cultură. ◊ În cel mai mare ~ la maximum. În cel mai mic ~ la minimum. 6) Treaptă într-o ierarhie. Diplomă de ~ul I. ~ de căpitan. 7) Etapă în evoluția unui proces; treaptă. 8) Calificare dobândită într-un domeniu de activitate; titlu. ~ științific. /<fr. grade, lat. gradus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)