Rezultate din textul definițiilor
A SE SANIA ma ~ez intranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie

SANIUS ~uri n. 1) Loc inclinat unde se dau copiii cu sania; derdelus. 2) datul cu saniaDe-a ~ul a) in felul cum luneca sania; b) lunecand ca sania. [ Sil. -ni-us] /sanie + suf. ~us

SANIUTA, saniute, s. f. 1. Diminutiv al lui sanie. 2. sanie mica cu care se dau copiii pe sanius sau se trag pe zapada. [Pr.: -ni-u-] – sanie + suf. -uta.

sania, saniez, vb. I. 1. Refl. A se da cu saniuta; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva tarand pe jos sau lasand sa alunece pe un plan inclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie.

HARTOI, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a carmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sanii) A aluneca intr-o parte. [Var.: hartui vb. IV] – Din magh. fartolni.

SANIUS, saniusuri, s. n. 1. Loc in panta, acoperit cu zapada, unde se dau copiii cu saniutele; derdelus. 2. Faptul de a se da cu saniuta. ◊ Loc. adv. De-a saniusul = lunecand cu sania (sau ca sania). [Pr.: -ni-us] – sanie + suf. -us.

CALCAI, calcaie, s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a trai, a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi, a trai, a pune) sub dominatia cuiva, a fi exploatat, impilat. Fuge (sau merge) de-i paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce, a sari) intr-un calcai = a se misca repede, a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau a-i sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit, nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele, ca sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila, latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie, la plug, la arcus etc. – Lat. calcaneum.

siregla, siregle, s.f. (reg.) 1. partea de dinapoi a carutei sau carului; codarla. 2. loitra. 3. gratar pentru nutret fixat deasupra ieslei, la peretele grajdului. 4. (in forma: sirigla) deschizatura in peretele grajdului, prin care se da nutret vitelor. 5. impletitura de nuiele, in forma de lada, fixata pe sanie, in care se transporta nutretul. 6. targa folosita la transportarea pamantului, a minereului aurifer etc. 7. nasalie. 8. roaba de transport. 9. capra de lemn pentru transportarea plugului.

fartoi, fartoiesc, vb. IV (reg.) 1. a da carul intr-o parte, apucandu-l de partea dindarat; a carmi carul din drum. 2. (refl.; despre sanie) a aluneca cu fundul intr-o parte din cauza drumului aplecat.

sanie sanii f. 1) Vehicul prevazut cu doua talpi de lemn sau de fier, ce aluneca usor pe zapada sau pe gheata. A se da cu ~a. 2) Organ de masina-unealta care, alunecand pe ghidaje, asigura deplasarea unor piese in directia necesara. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)