Rezultate din textul definițiilor
DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.

A ACCELERA ~ez tranz. (actiuni, procese tehnice) A face sa se desfasoare intr-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a pripi; a grabi; a zori; a precipita. /<fr. accelerer, lat. accelerare

A GRABI ~esc tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare intr-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face sa se grabeasca. /<bulg. grabja

A SE PRECIPITA ma precipit intranz. 1) (despre persoane) A actiona cu prea multa graba; a se repezi. 2) (despre evenimente, actiuni etc.) A se desfasura intr-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substante solide) A se separa dintr-o solutie, asezandu-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se aseza; a se sedimenta; a se depozita. /<fr. precipiter, lat. praecipitare

A PRIPI ~esc tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare intr-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a zori; a grabi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) A expune unui esec din cauza realizarii in graba. 3) (carne sau alte alimente) A coace la repezeala, numai pe deasupra; a parpali. 4) pop. (despre soare) A incalzi foarte puternic; a dogori. /<sl. prispeti

A ZORI ~esc 1. intranz. 1) A lucra cu graba; a se grabi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (actiuni, procese etc.) A face sa se desfasoare intr-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grabi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forta sa actioneze (mai repede). 3) rar A sustine staruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanenta si indelungata (sa actioneze intr-un anumit fel); a presa. /Din zor

rapid, -A, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se misca, se desfasoara, se executa cu repeziciune. ◊ Tren rapid (si substantivat, n.) = tren care circula cu viteza mare si care opreste numai in statiile importante. II. S. n. 1. Canal cu panta mai mare decat panta critica si care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. 2. (Geol.) Cataracta (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.

RITM, ritmuri, s. n. 1. Asezare simetrica si periodica a silabelor accentuate si neaccentuate intr-un vers sau in proza ori a accentelor tonice intr-o fraza muzicala; cadenta, tact; p. ext. efect obtinut prin aceasta asezare. ♦ Vers. 2. desfasurare gradata, treptata a unei actiuni, evolutie mai rapida sau mai lenta a unei activitati, conditionata de anumiti factori. ♦ Periodicitate a unei miscari, a unui proces, a unei activitati. ♦ Miscare regulata; tempo, cadenta. 3. Repetare periodica a unor elemente de arhitectura sau de decoratie, la o constructie. – Din ngr. rithmos, fr. rythme, lat. rhythmus.

PRECIPITA, precipit, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa se desfasoare sau a se desfasura intr-un timp mai scurt sau intr-un ritm mai rapid decat cel obisnuit sau decat cel asteptat; a (se) grabi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A actiona (prea) in graba (si in dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reactii chimice) depunerea unei substante dizolvate intr-un lichid. ♦ Refl. si intranz. (Despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A se separa, a se depune sub forma de precipitat. – Din fr. precipiter, lat. praecipitare.

RUTIER, -A adj. Referitor la drumuri, la sosele. ♦ Transport rutier = transport facut pe sosea; tractor rutier = tractor rapid, in general cu roti, folosit in orase si pe sosele la transportarea remorcilor. // s.m. Ciclist participant la intrecerile sportive care se desfasoara pe sosele. [Pron. -ti-er. / < fr. routier].

RUTIER, -A I. adj. referitor la drumuri, la sosele. ♦ transport ~ = transport facut pe sosea; tractor ~ = tractor rapid, in general cu roti, folosit in orase si pe sosele la transportarea remorcilor. II. s. m. ciclist participant la intrecerile sportive care se desfasoara pe sosele. (< fr. routier)

KARATE (‹ fr.; cuv. japonez „arta mainilor goale”) subst. Forma straveche de lupta fara arme, aparuta (c. sec. 4) in China si Japonia (practicata de samurai) si bazata pe stiinta concentrarii si a loviturilor decisive in punctele vitale ale corpului, ea avand o eficacitate rapida in aparare si contraatac. A devenit sport in 1926, fiind transformata intr-un gen de lupta care imbina pregatirea fizica (o mare varietate de procedee care exclud loviturile in punctele vitale) cu cea spirituala. In 1968 a fost fondata Federatia Internationala de K., primele campionate mondiale incepand sa se desfasoare din 1970, iar cele europene din 1971.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)