Rezultate din textul definițiilor
INCREMENI, incremenesc, vb. IV. Intranz. 1. A nu mai putea face nici o miscare, nici un gest (de mirare, de groaza etc.); a inlemni, a impietri. ♦ Tranz. A uimi. 2. (Despre lucruri in miscare) A sta, a se opri locului. – In + cremene.

INTINSOARE, intinsori, s. f. (Rar) 1. loc intins, spatiu larg. 2. Mers zorit, fara oprire. ◊ loc. adv. Intr-o intinsoare = a) intruna, fara intrerupere; b) repede, in goana. – Intins1 + suf. -oare.

opriRE, opriri, s. f. Actiunea de a (se) opri si rezultatul ei; incetare a unei actiuni, a unei miscari, ramanere pe loc; stationare, stagnare; oprit1. ◊ loc. adv. Fara oprire = neintrerupt, neincetat, continuu. ♦ (Concr.) loc unde se opreste cineva sau ceva; statie, popas. ♦ Tinere pe loc, retinere. ♦ (Inv.) Interdictie, prohibitie, piedica, opreliste. – V. opri.

PANA s.f. 1. oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui autovehicul, determinata de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A ramane in pana = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu panze astfel incat sa se opuna vantului si sa ramana pe loc; oprire a unei corabii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].

INCETARE s. f. Actiunea de a inceta si rezultatul ei; intrerupere, oprire, sfarsit. ◊ loc. adv. Fara (de) incetare = necontenit, neincetat. ◊ Expr. Incetare din viata = moarte, deces. – V. inceta.

ZAGAZUIT, -A, zagazuiti, -te, adj. Barat, indiguit, oprit pe loc, ingradit. – V. zagazui.

PONTA3, pers. 3 ponteaza, vb. I. Intranz. (Despre cainii de vanatoare) A se opri in loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a atinti vanatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a atinti animalul urmarit. [Var.: (rar) poanta vb. I.] – Din fr. pointer.

OPACI, opacesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri in loc, a retine; a impiedica. 2. A induce in eroare, a deruta; a necaji; a nauci, a zapaci. 3. A linisti, a potoli, a domoli. – Din bg. opaca, scr. opaciti.

STATIONARE s. oprire, stationat. (loc de ~; ~ in fata spitalului este oprita.)

STATIONAT s. oprire, stationare. (loc de ~; ~ul in fata spitalului este oprit.)

A PONTA3 pers. 3 ~eaza intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecand vanatul. /<fr. pointer

POPAS ~uri n. 1) oprire pentru odihna (in timpul unui drum, unei calatorii). ◊ Fara ~ a) fara a se opri in timpul unei calatorii; b) fara intrerupere; neincetat. 2) Intrerupere temporara in timpul unei activitati; repaus; pauza. Vreme de ~. 3) loc de oprire pentru odihna. 4) pop. Distanta de la o oprire pentru odihna pana la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu

ESCALA s.f. loc de oprire a unei nave sau a unui avion pentru aprovizionare, pentru incarcare si descarcare de marfuri, pentru debarcare sau imbarcare de pasageri etc.; (p. ext.) oprire. [< fr. escale].

STATIE s.f. 1. oprire, popas. ♦ loc, punct unde se opresc sau stationeaza vehiculele publice (trasuri, masini etc.) pentru a astepta calatorii. ♦ loc unde se opresc trenurile, tramvaiele, autobuzele pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor. 2. Asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate mai ales pe observarea anumitor fenomene. 3. Pozitie, loc. ♦ loc de unde se fac emisiuni radiofonice etc. ♦ Statie electrica = ansamblu de instalatii electrice care serveste la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei; (astr.) statia planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. [Gen. -iei. / cf. fr. station, it. stazione, lat. statio].

PONTA3 vb. I. intr. (despre caini) a se opri in loc pentru a adulmeca vanatul; a areta. II. tr. a tinti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

ZAGAZUIT, -A, zagazuiti, -te, adj. Barat, indiguit, oprit pe loc, ingradit. – V. zagazui.

conac n., pl. e (turc. konak, popas, d. konmak, a minca, a poposi; ngr. konaki, alb. bg. konak). Statiune, popas, loc de oprire (han, statiune postala [odinioara] s. a.). Rezidenta unui vizir sau unui pasa (V. beilic). Rezidenta unui ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boierului la mosie (sud). Timpu zilei pe la 9 dimineata si pe la 2 dupa ameaza [!] (cind lucratorii de la cimp se odihnesc). Distanta intre doua conace (loc sau timp): cale de trei conace, ziua de munca are trei conace (de la 4-9, de la 9-2 si 2-7). A face conac, a poposi. V. mansiune.

TINTUI, tintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prinde, a intepeni, a fixa, a bate ceva cu cuie, cu tinte; a pironi. ◊ Expr. A tintui (pe cineva) la stalp (sau la stalpul infamiei) = a supune (pe cineva) oprobriului public, a infiera. ♦ A infige, a bate cuie sau tinte. ♦ Fig. A obliga pe cineva sa stea nemiscat, imobilizat. ◊ Expr. A tintui (pe cineva) locului = a face (pe cineva) sa se opreasca, sa ramana nemiscat, neclintit. A ramane tintuit locului (sau pe loc, in loc) = a se opri, a ramane nemiscat, neclintit intr-un loc. 2. A impodobi cu tinte. – Tinta + suf. -ui.

POPAS, popasuri, s. n. 1. oprire pentru odihna in timpul unui drum mai lung; sedere mai indelungata intr-un loc (in timpul unei calatorii). ♦ (Pop.) Pauza in timpul unei activitati; odihna. ◊ loc. adj., adv. Fara popas (sau popasuri) = neincetat, neintrerupt; continuu. ◊ loc. adv. (Rar) In popasuri = agale, alene, cu intreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astampar, a nu avea liniste, a nu-si gasi locul. 2. loc in care se opreste cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasu.

DESCINDE, descind, vb. III. Intranz. 1. A-si avea originea, a se trage din cineva. 2. A se da jos, a cobori. 3. A ajunge (si a se opri) intr-un loc; a trage (la un hotel, la o gazda). 4, (Despre organele fortei publice) A se deplasa, a sosi la fata locului in vederea unei investigatii sau a unei perchezitii. [Perf. s. descinsei, part. descins] – Din lat. descendere, fr. descendre.

STAGNARE, stagnari, s. f. Faptul de a stagna; oprire, ramanere pe loc; fig. lipsa de activitate. – V. stagna.

opriRE ~i f. 1) v. A opri si A SE opri.Fara ~ fara a se intrerupe; fara a inceta. 2) loc unde se opreste cineva sau ceva. [Sil. o-pri-] /v. a (se) opri

STATIONARE s.f. Actiunea, faptul de a stationa; oprire, sedere pe loc; stationat. ♦ Ramanere in acelasi loc a unui autovehicul un timp mai mare de 5 minute. [Pron. -ti-o-. / < stationa].

ETAPA s.f. 1. loc unde se opresc trupele in mars. ♦ Distanta intre doua opriri; distanta parcursa in timp de 24 de ore de o unitate care se deplaseaza in mars. 2. Interval de timp; moment, faza. 3. Portiune a unei curse sportive. ♦ Parte dintr-o intrecere sportiva. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. [< fr. etape].

invoalbe vb. III (inv.) 1. (despre apa, valuri, nori, praf. etc.; refl.) a se invarti (ca intr-un vartej), a se invarteji, a se involbura. 2. (refl.; despre fiinte) a se intoarce roata, a se invarti pe loc, a se opri repede. 3. a infasura, a invali (a infasura panza pe sul), a o face val, a gati firele pentru navadit, a suci caierul. 4. (refl.; despre plante) a se dezvolta, a creste; (despre om) a incarna, a se inspita, a se deforma. 5. (despre ochi) a casca, a holba. 6. a-i veni sa verse, sa ragaie; a i se apleca.

STAGNARE s.f. Faptul de a stagna; oprire, ramanere pe loc; lipsa de activitate. [< stagna].

POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri pentru a se odihni (putin) in cursul unei plimbari, al unei calatorii, al unui mars. ♦ A trage, a manea undeva. ♦ Tranz. (Rar) A da ospitalitate celui care face popas. 2. A se opri intr-un loc cu o treaba, cu un interes. – Din popas.

IMPIEDICA, impiedic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care sta in cale (si a cadea); a se poticni. ◊ Expr. A se impiedica in picioare = a se impletici. A i se impiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se impiedica la vorba = a gangavi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supara, stinghereste. 2. Tranz. A pune unui animal piedica la picioare, a-i lega picioarele ca sa nu poata fugi. ♦ A infrana rotile unui vehicul (pentru a-l face sa mearga greu). ♦ A pune piedica de siguranta la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a tine in loc pe cineva sau ceva; a se pune in calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) impiedeca vb. I] – Lat. impedicare.

FRANA, franez, vb. I. Tranz. A incetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul franei. ♦ Fig. A tine in loc, a impiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei actiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (dupa frana, infrana).

FRUPT, frupturi, s. n. Produsul in lapte al animalelor mulgatoare; derivate ale laptelui. ♦ Mancare de lapte, oua, carne, peste sau derivate ale lor, de la care crestinii ortodocsi sunt opriti in timpul posturilor. ◊ loc. adj. si adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.

TRECATOR, -OARE, trecatori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaza mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc fara a se opri multa vreme, care este in trecere pe undeva. II. S. m. si f. Pieton. ♦ Drumet, calator. III. S. f. 1. Drum ingust de trecere printre doi munti sau printre doua inaltimi; pas. 2. P. gener. loc de trecere. – Trece + suf. -ator.

ZALOAGA ~ge n. inv. Indicator (de diferite forme), de obicei din hartie, care se punea intr-o carte (pentru a gasi usor pagina unde s-a oprit cu cititul sau locurile ce prezinta interes); semn de carte. /<sl. zaloga

STATIONA, stationez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule, trenuri, nave etc.) A sta catva timp intr-un loc (de pe traseu), asteptand suirea si coborarea pasagerilor, incarcarea si descarcarea marfurilor etc., p. ext. (despre oameni) a se opri catva timp intr-un loc. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationner.

POPOSIRE s. 1. oprire, zabovire. (~ lui intr-un loc pentru odihna.) 2. v. popas.

A DEJUGA dejug 1. tranz. (boii) A eli-bera din jug. 2. intranz. A se opri cu carul (intr-un loc oarecare). /<lat. disjugare

MAS ~uri n. 1) oprire pentru odihna (peste noapte). 2) loc de odihna peste noapte. /<lat. mansum

STATIONA vb. I. intr. A sta (intr-o statie), a se opri catva timp intr-un loc. [Pron. -ti-o-. / < fr. stationner, it. stazionare].

STATIONA vb. intr. (despre vehicule) a opri, a sta intr-o statie (1); (p. ext.; despre oameni) a se opri catva timp intr-un loc. (< fr. stationner)

NEINCETAT, -A, neincetati, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfasoara sau se repeta) fara oprire, fara intrerupere; necontenit, continuu. – Ne- + incetat.

NEINTRERUPT, -A, neintrerupti, -te, adj., adv. (Care are loc, se desfasoara etc.) fara intrerupere, fara oprire, continuu; necontenit. – Ne- + intrerupt.

RETINE, retin, vb. III. Tranz. 1. A tine pe loc, a impiedica de la ceva, a opri. ♦ A inchide pe cineva temporar, a-l priva de libertate. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) stapani, a (se) infrana; a (se) abtine. 2. A opri o parte din drepturile banesti (sau de alta natura) care se cuvin cuiva; a popri. 3. A rezerva un bilet, un loc in tren, la teatru etc. 4. A nu inapoia, a nu restitui; a pastra. 5. A tine minte, a-si aminti; a nu uita. – Re1- + tine (dupa fr. retenir).

SUSPENSIE, suspensii, s. f. 1. Intrerupere (intentionata) a sirului gandirii, a frazei. ◊ loc. adj. si adv. In suspensie = amanat, oprit, suspendat (temporar). 2. (Chim.) Sistem dispers solid-fluid, in care faza solida dispersa este in echilibru sau are un ritm de depunere neglijabil. 3. (Tehn.) Fel de sustinere a partii mobile a unui instrument; ansamblul pieselor care sustin echipamentul mobil al unui instrument. 4. Legatura elastica sau flexibila intre un sistem tehnic si elementele pe care se sprijina. ♦ Spec. Legatura elastica dintre sasiul unui vehicul si osiile lui, care amortizeaza socurile puternice si asigura mobilitatea si stabilitatea vehiculului. [Var.: suspensiune s. f.] – Din fr. suspension.

REZERVA vb. 1. a retine. (I-a ~ un bilet la teatru.) 2. a opri, a pastra, a retine. (Ti-am ~ niste masline.) 3. a opri, a pastra, a tine. (I-a ~ loc la rand.)

TINE vb. 1. a avea, a purta. (~ in mana un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agata. 5. a purta, a sprijini, a sustine. (Vom merge cat ne-or ~ picioarele.) 6. v. apartine. 7. v. rezista. 8. v. pastra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haina care ~ la tavaleala.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ doua luni.) 12. v. pastra. 13. a opri, a pastra, a rezerva. (I-a ~ loc la rand.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ pana a doua zi.) 17. a se intinde, a se lungi, a se prelungi. (Sirul ~ pana departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trai. 24. v. intretine. 25. v. pronunta. 26. v. durea.

popas (popasuri), s. n.1. oprire, odihna. – 2. Pauza in procesiunile mortuare. Sl. popasu „pasune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popasoprire pentru a hrani turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihna, a face popas), in loc de *popasi, datorat labialei precedente, cf. zabovi.

SUPRIMA, suprim, vb. I. Tranz. 1. A face sa dispara; a inlatura, a elimina, a anula. ♦ A omori, a extermina pe cineva. 2. A desfiinta un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din functie; a opri, a intrerupe activitatea a ceva. 3. A inlatura ceva, a elimina din consumatie, a renunta la ceva. – Din fr. supprimer.

A DESCALECA descalec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv intr-un loc, punand inceputurile unei tari. 3) inv. A se opri pentru odihna in cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare

impocia vb. I (inv.; despre un loc) a bate poci (tarusi), ca semn ca este oprit sa treci sau sa calci pe un loc.

TERMINUS s. n. inv. 1. demarcatie (stalp, stela) care arata limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdictii etc. 2. loc, punct care marcheaza sfarsitul. ◊ punct final de oprire al unui mijloc de transport; statia ultima; capat. (< fr., lat. terminus)

ANCORA, ancore, s. f. 1. Piesa grea de metal cu bratele ca niste gheare, care se coboara cu un lant, o franghie sau o parama de pe o nava in fundul apei, unde se agata pentru a tine nava in loc. ◊ Expr. A arunca ancora = a ancora; a se opri. A ridica ancora = a pleca in calatorie (cu o nava). 2. Bara (de metal) in forma de T sau de X care impiedica un zid sa se darame. ♦ Cablu care fixeaza stalpi, cosuri inalte de fabrica. – Din it., lat. ancora.

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.

NERASUFLAT s. n. (In loc. adv.) Pe nerasuflate = dintr-o rasuflare; foarte repede, fara oprire. – Ne- + rasuflat.

LANGA prep. (exprima un raport spatial, indicand locul situarii unui obiect) Aproape de; alaturi de. S-au oprit langa padure. /<lat. longum ad

A STAGNA pers. 3 ~eaza intranz. 1) A se afla in stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi in nemiscare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendenta; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnare

STAGNA vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla in inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlastina].

OASA, oase, s. f. (Reg.) Teren unde este oprit taiatul copacilor, pasunatul, vanatoarea. [Pr.: o-a-] – Magh. ovas „aparare, loc aparat”.

FRANA vb. I. tr. A opri, a incetini mersul unui vehicul cu ajutorul franei. ♦ (Fig.) A tine in loc, a incetini, a pune piedici. [Dupa fr. freiner].

FRANA vb. tr. a opri, a incetini mersul unui vehicul cu ajutorul franei. ◊ (fig.) a tine in loc, a incetini. (dupa fr. freiner)

BARIERA, bariere, s. f. 1. Bara mobila cu care se opreste temporar trecerea peste o sosea, peste o linie ferata etc.; p. ext. loc unde se intretaie o sosea cu o linie ferata. ♦ Dispozitiv de siguranta a circulatiei intr-o mina. ♦ Fig. Obstacol, piedica. 2. loc pe unde se intra in oras si unde se incasau altadata taxele pentru marfurile care se aduceau spre vanzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-]. – Fr. barriere.

A DESCINDE descind intranz. 1) A avea descendenta; a se trage. 2) A se da jos. 3) (despre drumeti, calatori etc.) A se opri pentru odihna; a poposi. 4) (despre organele in drept) A se deplasa la fata locului pentru a cerceta sau pentru a perchezitiona. /<lat. descendere, fr. descendre

DESCINDE vb. III. intr. 1. A se trage din cineva, a avea o anumita descendenta. 2. A cobori, a se da jos. 3. A se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (Despre organele fortei publice) A se deplasa la fata locului pentru a face o investigatie. [P.i. descind, perf.s. -insei, part. -ins. / < lat. descendere, cf. fr. descendre].

RAPID, -A adj. Care se petrece intr-un timp scurt; care se misca, care are loc repede. ♦ Foarte inclinat, pieptis. ♦ Tren rapid (si s.n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. // s.f. Canal care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. ♦ Parte a unui curs de apa cu panta foarte accentuata. ♦ Povarnis, suprafata puternic inclinata, abrupta; repezis. [< fr. rapide].

DESCINDE vb. intr. 1. a-si avea originea, a se trage din... 2. a cobori. 3. a se opri pentru un anumit timp undeva. 4. (despre organele fortei publice) a se deplasa la fata locului pentru a face o investigatie. (< lat. descendere, fr. descendre)

RASUFLARE, rasuflari, s. f. Actiunea de a (se) rasufla si rezultatul ei; respiratie, rasuflet, rasuflu. ◊ loc. adj. si adv. Fara rasuflare = mort. ◊ loc. adv. Dintr-o rasuflare = dintr-o data, repede. ◊ Expr. A-si tine (sau a-si opri, a-si stapani) rasuflarea = a se sili sa nu respire sau a respira usor, fara zgomot. A i se curma (sau a i se opri, a-i pieri cuiva) rasuflarea = se zice cand cineva este coplesit, sugrumat de o emotie puternica, de spaima etc. A-si da rasuflarea = a muri. ♦ (Concr.) Aerul expirat din plamani; suflu. ♦ Fig. Adiere usoara. – V. rasufla.

MERS n. 1) v. A MERGE. 2) Deplasare dintr-un loc in altul (a oamenilor si a vehiculelor, pe cai de comunicatie). ◊ Din ~ fara a se opri. ~ul trenurilor orarul de circulatie a trenurilor. 3) Mod de a merge; umblet. ~ usor. ~ apasat. 4) Mod de functionare a unui sistem tehnic. ~ul motorului. 5) Felul sum se desfasoara un fenomen sau un proces. ~ul lucrurilor. /v. a merge

PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie1. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.

FIX, -A, ficsi, -xe, adj. l.(Adesea adverbial) Care nu-si schimba locul sau pozitia; nemiscat, neclintit. ♦ Care este solidar cu un element la care se afla atasat. Surub fix. ♦ Care ramane oprit asupra unui anumit punct. Privire fixa. ♦ Care nu se schimba, nu variaza; stabil. Pret fix.Idee fixa = idee care preocupa permanent pe cineva, care il impiedica sa se gandeasca la altceva; obsesie. 2. (Despre ore) Precis, exact. – Din fr. fixe, lat. fixus.

A INCETA ~ez 1. intranz. A(-si) opri desfasurarea; a conteni. Uzina si-a ~at activitatea.~ din viata a muri. 2. tranz. A face sa nu mai aiba loc; a conteni. Zgomotul din strada a incetat. /<lat. quetare

A RETINE retin tranz. 1) A face sa se retina. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stari sufletesti etc.) A nu lasa sa se manifeste; a inchide in sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva; a pastra; a rezerva. ~ o camera la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-si intipari in memorie; a tine minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apa, zapada, aer, rafale de vant etc.) A impiedica sa patrun-da (undeva). /re- + a tine

ZATON ~oane n. 1) Lac situat in lungul tarmului marii si despartit de mare printr-o fasie de uscat. 2) loc pe cursul unui rau, cu apa domoala si adanca. 3) pop. Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri apa sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar; zagaz. 4) Ingraditura in apa facuta special pentru a opri si prinde pestele. /<rus., ucr. zaton

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.

ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.

POPREALA, popreli, s. f. 1. (Inv. si reg.) Piedica, obstacol in calea unei actiuni; porunca sau masura prin care se interzice ceva; oprire, interdictie, opreliste. 2. (Pop.) Retinere (provizorie) a cuiva de catre o autoritate legala pe timpul unei cercetari penale; inchisoare, arest (la domiciliu). ◊ loc. vb. A pune (pe cineva) la popreala = a aresta, a tine la arest; a baga la inchisoare. – Popri + suf. -eala.

RETINE vb. I. tr. 1. a tine in loc, a impiedica de la ceva. ◊ a tine inchis, arestat, a priva de libertate. 2. a tine asupra sa, a pastra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. a tine minte. 6. (jur.) a se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stapani. (dupa fr. retenir)

potmol (-luri), s. n. – Noroi, tina, clisa. – Var. podmol. Bg., slov. podmolloc spalat de ape” (Tiktin). Este dubletul lui podmol (var. posmol, pomnol, postomol), s. n. (duna; grind de nisip), in Trans.Der. (im)potmoli, vb. (a se opri, a se mocirli).

CARARE, carari, s. f.1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. gener. drum. ◊ loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a se clatina in mers; a fi beat. A-i taia (sau a-i inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a opri pe cineva sa faca sau sa continue un drum. A-si indrepta cararile = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori (pe cineva) 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.

RETINE vb. III. tr. 1. A tine loc, a impiedica de la ceva. ♦ A tine inchis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stapani, a (se) infrana. 2. A tine asupra, a pastra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. A tine minte. 6. (Jur.) A se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. retin. / < re- + tine, dupa fr. retenir].

CARARE, carari, s. f. 1. Drum ingust pe care se poate umbla numai cu piciorul; p. ext. drum. ◊ loc. adv. Pe toate cararile = in tot locul, pretutindeni, la tot pasul. ◊ Expr. A umbla pe doua carari = a umbla clatinandu-se, a fi beat. (Reg.) A taia (sau a inchide) cuiva cararea (sau cararile) = a inchide cuiva calea, a opri pe cineva din drum. A-si indrepta cararile (intr-o directie) = a apuca intr-o directie. A-i scurta (cuiva) cararile = a omori. 2. Linie obtinuta prin despartirea in doua a parului de pe cap. – Lat. carraria.

FUGAR, -A, fugari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Persoana, fiinta) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scapa de o primejdie, de o constrangere, de o situatie grea sau penibila; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fara a putea fi retinut; fugitiv, nestatornic, trecator. ♦ Care nu se opreste mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.

UNDE2 conj. 1) (exprima un raport locativ) In locul in care; incotro. S-a pornit acolo unde stia ca este asteptata. 2) (exprima un raport determinativ) Abia de mai cunoscu casa unde a copilarit. 3) (exprima un raport completiv) El ne va arata unde sa ne oprim. /<lat. unde

STATIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, stationare a vehiculelor de transport public pentru imbarcarea si debarcarea calatorilor, incarcarea sau descarcarea marfurilor etc. 2. asezamant, institutie pentru efectuarea unor cercetari stiintifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observatii. 3. pozitie, loc. ♦ ~ de benzina = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei si apa a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrica = ansamblu de instalatii electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea si distributia ei. 4. a planetelor = pozitie pe traiectoria aparenta a planetelor pe cer cand acestea par nemiscate pentru un timp. ♦ ~ spatiala (sau cosmica) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbita in jurul Pamantului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampa de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio)

STOP interj. Stai, opreste! // s.n. 1. Semafor pentru reglarea circulatiei, folosit la intretaierile strazilor. ♦ Panou care impune in mod obligatoriu oprirea la intersectie. ♦ Lampa de semnalizare montata la partea din spate a unui autovehicul si care se aprinde cand se actioneaza franele acestuia. 2. oprirea mingii (cu piciorul la fotbal) si a pucului (la hochei). 3. Termen folosit in telegrafie pentru separarea frazelor in locul punctului. 4. (Med.) Stop c*****c = oprirea temporara a inimii ca urmare a lipsei oxigenului necesar; stop respirator = oprirea temporara a respiratiei datorita intoxicarii cu gaze, cu medicamente, electrocutarii etc. 5. (Cinem.) Stop-cadru = efect constand in oprirea momentana a miscarii, persistenta imaginii statice si reluarea miscarii la faza la care a fost oprita; stop-camera = procedeu de filmare combinata, care consta in oprirea brusca a aparatului de filmare si a personajelor din cadru, efectuarea unor modificari scenice si reluarea filmarii. [< fr., engl. stop].

CLIPA, clipe, s. f. Interval de timp foarte scurt; clipita. ◊ loc. adv. Intr-o (sau, rar, in) clipa = numaidecat, indata, imediat. In cateva clipe = foarte repede. In clipa aceea = chiar atunci, chiar in momentul de care este vorba. Din clipa in clipa sau dintr-o clipa in alta = dintr-un moment intr-altul; indata; foarte curand. (Cu valoare de interjectie) O clipa! exclamatie prin care se cere cuiva sa aiba putina ingaduinta, astepte, sa se opreasca putin. – Din clipi (derivat regresiv).

ciocirlie f. (imit. dupa cintecu acestei pasari, dupa cum se vede si din ardelenescu tirloi si tirlug, ciocirlie, si din bg. cevruliga c******a, cuculiga, dan. skovlarken, sued. skoglarken, supt infl. lui ciocielan. V. ciricai si sofrac. Cp. Bern. 1, 157 si 164). O pasare calatoare inrudita cu ciocirlanu, dar fara mot (alauda arvensis). Nu se pune pe copaci si are obicei sa zboare sus si sa cinte tinindu-se pe loc in aer. (Este si varietatea alauda arborea, mai mica, si melanocorypha [calandra, tatarica s. a.], mai mare). Est. Un fel de hora si melodia ei (V. tril). Ramura de vita taiata cu o bucata din ramura mai mare si rasadita ca sa se prinda. Tarus care e legat de un palimar (funie), iar acesta de pluta si pe care un plutas il infige in mal cind vrea sa opreasca pluta din mers.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)