Rezultate din textul definițiilor
AUGUR1 s. n. (In antichitatea romana) Prevestire facuta de auguri2. ◊ Expr. A fi de bun (sau de rau) augur = a fi semn bun (sau rau), a insemna ca un lucru se va sfarsi in mod favorabil (sau nefavorabil). [Pr.: au-] – Fr. augure (lat. lit. augurium).
CONTENIRE, conteniri, s. f. Actiunea de a conteni si rezultatul ei; sfarsit, incetare. ◊ Loc. adv. Fara contenire = neincetat, mereu. – V. conteni.
sfarsiRE, sfarsiri, s. f. Actiunea de a (se) sfarsi si rezultatul ei; sfarsit1. ◊ – Loc. adv. (Rar) Fara sfarsire = necontenit, mereu. – V. sfarsi.
TERMINARE s.f. Actiunea de a (se) termina si rezultatul ei; sfarsire, ispravire. [< termina].
DRUIDISM s. n. religia druizilor, care propovaduia credinta in nemurirea sufletului si in metempsihoza, sustinand ca oamenii descind din zeul mortii si ca lumea va sfarsi prin foc si apa. (< fr. druidisme)
PRAPADIT, -A, prapaditi, -te, adj. (Despre obiecte, cladiri, bunuri etc.) Care se afla intr-o stare mizerabila, care este stricat, deteriorat, daramat, saracacios; (despre fiinte) cu fortele fizice (sau morale) epuizate; vlaguit, extenuat, sfarsit. ♦ (Substantivat) Om sarac, sarman; om nenorocit, amarat; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prapadi.
A ALEGE aleg tranz. 1) (fiinte, lucruri, situatii) A considera ca fiind mai acceptabil (in raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre altii; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ samanta. ~ untul din zara. 5) A curata prin selectie. 6) rar A admite cu fermitate; a hotari; a decide. ◊ Urma alege (sau va alege) la sfarsit se va vedea rezultatul. 7) A face sa se aleaga. /<lat. allegere
INCETARE s. f. Actiunea de a inceta si rezultatul ei; intrerupere, oprire, sfarsit. ◊ Loc. adv. Fara (de) incetare = necontenit, neincetat. ◊ Expr. Incetare din viata = moarte, deces. – V. inceta.
TOAMNA adv. In timpul toamnei; pe timp de toamna. ◊ ~ se numara bobocii rezultatele se vor vedea la sfarsit. /<lat. autumnus
INCUNUNARE, incununari, s. f. Actiunea de a incununa si rezultatul ei; fig. ducere la bun sfarsit, desavarsire. – V. incununa.
sfarsiT1 s. n. 1. Faptul de a (se) sfarsi; partea care sfarseste sau cu care se sfarseste ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fara sfarsit = care nu se termina sau pare ca nu se va termina niciodata. ◊ Loc. adv. In sfarsit = in cele din urma, in fine. La sfarsit = la urma. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfarsit = a face sa inceteze, a termina. A lua sfarsit = a se termina, a se ispravi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-si da sfarsitul (sau obstescul sfarsit) = a muri. 3. (Inv.) Scop, tinta. [var.: (reg.) farsit s. n.] – V. sfarsi.
TOAMNA ~e f. Anotimp al anului care urmeaza dupa vara si cuprinde, in emisfera nordica, lunile septembrie, octombrie si noiembrie. ◊ ~ tarzie sfarsit de toamna. La ~ a) cand va sosi toamna; b) in timpul toamnei viitoare. Asta ~ toamna trecuta. [G.-D. toamnei] /<lat. autumnus
DEGET ~e n. 1) (la om) Fiecare dintre prelungirile mobile cu care se sfarsesc mainile si picioarele. ◊ A arata (pe cineva) cu ~ul a semnala (pe cineva) batjocurii pulbice (incriminandu-l); a compromite (pe cineva). A-si musca ~ele a regreta; a se cai. A juca (sau a invarti) (pe cineva) pe ~e a amagi; a duce de nas. A sti (ceva) pe ~e a cunoaste in detalii; a sti in amanunte. A scapa printre ~e a se strecura pe neobservate, evitand dificultatile. A avea (ceva) in (la) ~ul cel mic a sti la perfectie. A-i pune (cuiva) ~ul pe rana a aminti (cuiva) lucruri neplacute sau nedorite; a depista elementul esential al unei probleme, al unei situatii. A pune ~ul (pe un act) a aplica amprenta digitala in loc de semnatura. 2) (la unele animale) Fiecare dintre prelungirile mobile de la sfarsitul labei. 3) Parte a unei manusi care acopera prelungirile mainii. 4) pop. Unitate de masura a lungimii, suprafetei sau capacitatii, egala cu latimea unui deget. 5) tehn. (la seceratori sau cositori) Piesa care sprijina plantele in momentul taierii, separandu-le in fasii inguste. /<lat. digitus
TOT1 toata (toti, toate) 1) (preceda cuvantul determinat) Care este cuprins in intregime; intreg. ~ satul. ◊ In toata libertatea in libertate deplina. 2) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; intreg. ~ anul. 3) Care indica o cantitate in totalitatea ei; cat exista de fapt. Toti banii. ◊ A vari(sau a baga) pe cineva in toti sperietii a speria foarte tare pe cineva. 4) (precedat de prepozitia de) Care este la cel mai inalt grad. Tanar de ~. 5) la sing. Fiecare; oricare. ~ omul stie. ◊ In ~ anul in fiecare an. Peste ~ (locul) oriunde; pretutindeni. /<lat. totus
LIHNIT adj. hamesit, sfarsit, (inv. si reg.) pocaltit, (reg.) lesiat, lesuit, (Mold.) stiulghit, (fig.) lesinat. (Om ~ de foame.)
INTREG2 ~eaga (~egi) 1) A carui integritate nu este atinsa; integral. Paine ~eaga. Lan ~. Text ~. ◊ Numar ~ numar care nu contine o fractie. 2) (mai ales inaintea cuvantului determinat) Care cuprinde ceva in totalitatea sa; caruia nu-i lipseste nimic; tot; deplin; complet. ~ satul. ~eaga scoala. ~ echipajul. ~eaga livada. ◊ Pe de-a-ntregul in intregime; cu totul. 3) (despre unitati de timp) Care dureaza de la inceput pana la sfarsit; tot. Anul ~. Noaptea ~eaga. 4) (despre persoane) Care nu are infirmitati (fizice sau psihice); fara nici o leziune; teafar. Om ~. ◊ Cu mintea ~eaga (sau ~ la minte) sanatos din punct de vedere psihic. /<lat. integer, ~gra
NEISPRAVIT, -A, neispraviti, -te, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este lasat neterminat, care nu are capat sau sfarsit. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana) care nu are nici o situatie, nici un rost, care este fara capatai, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + ispravit.
RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.
MAL, maluri, s. n. 1. Margine (ingusta) de pamant situata (in panta) de-a lungul unei ape; tarm; p. ext. regiune de langa o apa. ◊ Expr. A iesi la mal = a duce ceva la bun sfarsit, a o scoate la capat. A se ineca (ca tiganul) la mal = a renunta sau a fi obligat sa renunte la ceva tocmai cand telul era aproape atins. 2. Perete, margine (abrupta) a unui rau, a unui sant, a unei gropi. ♦ Rapa, prapastie. ♦ (Reg.) Ridicatura de pamant mai putin inalta decat dealul, avand coastele cu povarnisuri repezi sau abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (sau de femeie), se spune despre un barbat (sau o femeie) foarte mare. Cat un mal = (despre fiinte) mare, matahalos. – Cf. alb. mall „munte”.
SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.