Rezultate din textul definițiilor
abdomen s. n. 1. cavitate a corpului vertebratelor, intre torace si bazin. 2. ultimul segment al corpului la insecte. (< fr., lat. abdomen)

FLEXIUNE, flexiuni, s. f. 1. Incovoiere, indoire; mladiere. ♦ Miscare de indoire a unui segment al corpului pe un alt segment situat deasupra sa. 2. Totalitatea schimbarilor pe care le sufera forma unui cuvant pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. flexion, lat. flexio, -onis.

TERGUM s.n. (Zool.) Portiunea dorsala din cuticula a fiecarui segment al corpului artropodelor. [< lat. tergum – spate].

ABDOMEN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsa intre torace si bazin; pantece, burta. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen].

CEFALOTORACE s. n. segment al corpului la arahnide si crustacee cu capul si toracele sudate. (< fr. cephalothorax, it. cefalotorace)

PROGLOTA, proglote, s. f. (Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [Var.: proglot s. n.] – Din fr. proglottis.

CEFALOTORACE, cefalolorace, s. n. segment al corpului, la arahnide si la crustacee, format prin unirea capului cu toracele. – Din fr. cephalothorax, it. cefalotorace.

IMOBILIZARE s.f. Actiunea de a imobiliza si rezultatul ei. ♦ Metoda terapeutica prin care se imobilizeaza unul sau mai multe segmente ale corpului. ◊ (Ec.) Imobilizare de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei parti din fondurile unitatilor economice printr-o gospodarire defectuoasa. [< imobiliza].

ASOMATOGNOZIE s. f. pierdere a capacitatii cuiva de a-si recunoaste unul sau mai multe segmente ale corpului. (< fr. asomatognosie)

IMOBILIZARE s. f. actiunea de a imobiliza. ◊ metoda terapeutica prin care se imobilizeaza unul sau mai multe segmente ale corpului. ♦ (ec.) ~ de fonduri = scoatere din circuitul normal a unei parti din fondurile unitatilor economice printr-o gospodarire defectuoasa. (< imobiliza)

INSECTE s. f. pl. clasa de artropode cu corpul din segmente diferentiate in cap, torace si abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respiratie traheana si cu dezvoltare prin metamorfoza. (< fr. insectes)

MIORITMIE s. f. miscare involuntara dintr-o deplasare ritmica si lenta a unor segmente ale corpului. (< fr. myorythmie)

INSECTA, insecte, s. f. (La pl.) Clasa care cuprinde mici animale nevertebrate din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente diferentiate in cap, torace si abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirand prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat si avand dezvoltare prin metamorfoza; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ Insecte daunatoare = insecte care ataca plantele, animalele si oamenii sau produsele vegetale si animale. – Din fr. insecte.

AMPUTA, amputez, vb. I. Tranz. A taia pe cale chirurgicala (sau a pierde accidental) un membru al corpului sau un segment de membru. ♦ Fig. A elimina o parte dintr-o opera, dintr-un discurs etc. – Din fr. amputer, lat. amputare.

OMIDA, omizi, s. f. Larva fluturilor, daunatoare pomilor, cu corpul alcatuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A manca ca omizile = a manca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hraparet. – Din ngr. o midas.

MIRIAPOD, miriapode, s. n. (La pl.) Clasa de animale inferioare, cu corpul alcatuit din segmente sau din inele si cu multe perechi de picioare; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. [Pr.: -ri-a-] – Din lat. myriapoda, fr. myriapode.

CRUSTACEU, crustacee, s. n. (La pl.) Clasa de animale artropode, in general acvatice, cu corpul alcatuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasa; (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. ◊ (Adjectival) Animale crustacee. [Pl. si: (m.) crustacei] – Din fr. crustace.

INEL s. 1. v. verigheta. 2. v. belciug. 3. v. za. 4. (ANAT.) segment. (Un ~ al corpului albinei.) 5. v. bucla.

METAMER ~e n. Fiecare dintre segmentele care formeaza corpul unor viermi, crustacee, miriapode, insecte. /<fr. metamere

MIRIAPOD ~e n. 1) la pl. Clasa de nevertebrate terestre, cu corpul format din segmente sau inele si cu multe perechi de picioare (reprezentanti: urechelnita, scolopendra etc.). 2) Animal din aceasta clasa. [Sil. -ri-a-] /<lat. myriapoda, fr. myriapodes

INSECTA s.f. Animal nevertebrat mic din increngatura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respiratie traheeana si cu dezvoltare prin metamorfoza. ♦ (la pl.) Clasa din care face parte acest animal. // (In forma insecti-, insecto-) Element prim de compunere savanta cu sensul de „insecta”, „referitor la insecte”, „de insecte”. [< fr. insecte, lat. insectum].

MIRIAPODE s.n.pl. (Zool.) Clasa de animale inferioare, cu corpul format din segmente sau inele si care au foarte multe perechi de picioare; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. miriapod. / < fr. myriapodes, cf. gr. myrios – foarte numeros, pous – picior].

TORACE s.n. Cavitate a corpului marginita de vertebrele regiunii dorsale, coaste si stern, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator. ♦ (Zool.) segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (In forma toraco-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracica”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace].

MIRIAPODE s. n. pl. clasa de artropode cu corpul format din segmente sau inele, fiecare prevazut cu mai multe perechi de picioare. (< fr. myriapodes)

TORACE s. n. 1. cavitate a corpului marginita de vertebrele regiunii dorsale, coaste si stern, in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator. 2. segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. (< it. torace, lat., fr. thorax)

METAMERIE, metamerii, s. f. 1. Impartire a corpului unor animale in segmente asemanatoare, care se succeda. 2. Divizare a mezodermului si a corpului in metamere. – Din fr. metamerie.

INEL ~e n. 1) Cerc mic de metal care se pune pe deget ca podoaba. ~ de aur. ~ de argint.~ de logodna inel (de metal pretios) care se poarta pe degetul inelar ca simbol al legaturii dintre logodnici sau soti; verigheta. 2) Obiect in forma de cerc, confectionat dintr-un material dur, avand diferite intrebuintari (pentru fixare, agatare, cuplare etc.). ~e pentru perdele. ~ pentru cheie.~e de gimnastica dispozitiv pentru gimnastica masculina, alcatuit din doua cercuri de metal dur, suspendate de cate o franghie. 3) Fiecare dintre cercurile unei tulpini sau radacini ale plantei lemnoase, dupa numarul carora se poate constata varsta acestuia. 4) Fiecare dintre segmentele circulare care formeaza corpul unor viermi. /<lat. anellus

PROTEZA ~e f. 1) Aparat sau piesa care inlocuieste un organ sau un segment al acestuia din corpul omenesc. 2) Operatie chirurgicala prin care se inlocuieste un organ sau un segment al acestuia printr-un astfel de aparat. 3) lingv. Fenomen accidental de limba constand in adaugarea unui sunet la inceputul cuvantului, fara a-i produce schimbari in sens. /<fr. prothese

CONVULSIE, convulsii, s. f. 1. Contractie brusca, involuntara, prelungita a musculaturii unui segment corporal sau a intregului corp; spasm. 2. Fig. Framantare, zvarcolire, incordare. [Var.: convulsiune s. f.] – Din fr. convulsion, lat. convulsio, -onis.

METAMER, -A adj. (Despre corpuri) Care prezinta un anumit fel de izomerie. // s.n. Fiecare dintre segmentii din care este format corpul unui vierme sau al unui artropod. [< fr. metamere].

METAMER, -A I. adj. (chim.; despre corpuri) care prezinta metamerie. II. s. n. 1. segment primitiv al embrionului, provenind din mezoderm, care se scindeaza in fragmente regulate. 2. fiecare dintre segmentele din care este format corpul la viermi si la artropode. (< fr. metamere)

SIMILITUDINE s. f. 1. asemanare, potrivire. 2. proprietatea a doua fenomene sau obiecte de aceeasi natura de a putea fi puse in corespondenta biunivoca, astfel incat valorile marimilor caracteristice unuia sa poata fi obtinute prin amplificare cu anumiti factori a valorilor marimilor caracteristice celuilalt. ◊ (mat.) corespondenta biunivoca intre punctele a doua figuri sau corpuri, astfel incat raportul lungimilor segmentelor omoloage sa fie constant. (< fr. similitude, lat. similitudo)

ARTICOL s.n. 1. Expunere intr-o publicatie periodica, tratand o problema dintr-un domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget, a unui plan financiar. 3. Obiect de comert. 4. Parte de vorbire flexibila, care insoteste substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor parti ale corpului crustaceelor, insectelor si acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintr-un fisier, cea mai mica unitate de informatie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus, it. articolo, fr. article)

ADDUCTOR (‹ fr., lat.) adj. (ANAT.) Muschi ~ = muschi care apropie un membru sau un segment de membru de axul median al corpului.

ABDUCTIE, abductii, s.f. Miscare prin care se indeparteaza un membru sau un segment al acestuia de axul median al corpului. – Din fr. abduction.

ARTICULATIE, articulatii, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.

segment I. s. n. 1. portiune dintr-o figura, dintr-un corp. ♦ (mat.) ~ de cerc = portiune dintr-un cerc intre o coarda si un arc subintins. 2. fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. ◊ (mat.) parte a unui organ, a unui membru intre doua articulatii succesive. 3. (inform.) suita de informatii, de lungime variabila, definita in cadrul unui program. II. s. m. garnitura metalica a unui piston, de forma inelara, la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindru. (< fr. segment, lat. segmentum, germ. segment)

GROTESC, -A, grotesti, adj., GROTESC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul c*********l, neobisnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situatii. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostaza estetica reflectand realitatea in forme fantastice, bizare, disproportionate, c*********le. 2. S. n. corp de litera de tipar fara picioruse, format din arce si segmente de dreapta de aceeasi grosime. – Din fr. grotesque.

METAMER, metamere, s. n. 1. Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi si artropodelor, asemanatoare ca structura si asezate succesiv; segment. 2. segment primitiv al embrionului. – Din fr. metamere.

segment ~e n. 1) Portiune de dreapta sau de curba delimitata de doua puncte fixe sau de doua extremitati. ~ de cerc. 2) Parte distincta a unui intreg. ~ de intestin. 3) Fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare; metamer. 4) Garnitura metalica inelara a unui piston. /<fr. segment, lat. segmentum, germ. segment

CUMACEE s. n. pl. crustacee cu corpul tare, puternic cristalizat, avand carapacea mult umflata, cu coada subtire si segmentele bine individualizate. (< lat. cumaceae)

segment, (1, 2, 3) segmente, s. n., (4) segmenti, s. m. 1. S. n. Portiune dintr-o figura, limitata cel putin intr-o parte de marginile ei. ◊ segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. segment de cerc = parte dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si arcul subintins. 2. S. n. Portiune definita dintr-un intreg, nedetasata de acesta. segment din coloana vertebrala. 3. S. n. Fiecare dintre inelele (sau partile) care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. 4. S. m. Garnitura metalica a unui piston, care serveste la etansarea spatiului liber dintre acesta si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza, sau la razuirea uleiului de pe peretii interiori ai cilindrului. – Din fr. segment, lat. segmentum.

segment s.n. 1. Parte, portiune a unei figuri. ♦ segment de cerc = portiune dintr-un cerc cuprinsa intre o coarda si un arc subintins; segment de dreapta = portiune dintr-o dreapta marginita de doua puncte. 2. Fiecare dintre inelele care alcatuiesc corpul unor vietuitoare. ♦ (Anat.) Parte a unui organ sau a unui membru intre doua articulatii succesive. ♦ segment cerebral = centru nervos. // s.m. Garnitura metalica a unui piston de forma inelara, servind la etansarea spatiului liber dintre piston si cilindrul in interiorul caruia se deplaseaza pistonul. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. segment, lat. segmentum < secare – a taia].

SOLZ ~i m. 1) Fiecare dintre placile mici, de natura osoasa sau cornoasa, care protejeaza corpul pestilor, al unor reptile etc. 2) Fiecare dintre frunzele minuscule care apara unele parti ale plantelor. 3) Fiecare dintre segmentele metalice ale unor armuri, zale sau podoabe. 4) fig. Crusta mica de rapan pe piele. /cf. sl. slozu

BAIONETA s.f. 1. Arma alba cu lama scurta, taioasa, ascutita la varf si prevazuta la maner cu un dispozitiv care o poate fixa la teava pustii, pentru a putea fi folosita in lupta corp la corp. ◊ Asalt (sau atac) cu baioneta sau la baioneta = lupta corp la corp cu baioneta, pusa la pusca. ♦ (Fig.; la pl.) Purtatori ai acestor arme; (p. ext.) armata, trupa, efectiv de soldati. 2. Taietura in segmentii pistoanelor, care permite trecerea de abur sau de gaze. 3. (Tehn.) Sistem de prindere special, rapid, pentru piese metalice mici, pentru tuburi etc. [Pron. ba-io-, pl. -te. / < fr. baionette < Bayonne – oras in Franta, unde s-ar fi fabricat prima data aceasta arma].

segmentARE s. f. 1. actiunea de a (se) segmenta; segmentatie. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe in bucati. 3. proces de fractionare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secventa sonora pentru studiul auditiv, in afara contextului. (< segmenta)

ARC1 ~uri n. 1) Arma primitiva folosita la aruncarea sagetilor, formata dintr-o vergea flexibila, ale carei capete curbate sunt tinute de o coarda. A trage cu ~ul. 2) Element de rezistenta al unei constructii. ◊ ~ de triumf constructie in forma de portic, inaltata in amintirea unui eveniment important. 3) Piesa elastica de otel fixata intre corpul unui vehicul si osiile rotilor acestuia, care serveste pentru amortizarea socurilor; resort. ~ de automobil. 4) ~ electric descarcare electrica intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5) Ceea ce are forma unui segment din circumferinta cercului. ~ul sprancenei. /<lat. arcus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)