Rezultate din textul definițiilor
INSEMNA, insemn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoastere. ◊ Expr. A insemna cu fierul rosu = a infiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o insemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit inteles, o anumita semnificatie; a marca, a arata. ♦ (Despre cuvinte) A avea acceptia de..., a exprima un anumit inteles. ♦ A avea o anumita importanta, o anumita valoare. [Prez. ind. si: insemnez] – Lat. insignare sau in + semn.
NUMAR, numere, s. n. I. 1. Cantitate de elemente de acelasi fel care intra intr-o insiruire, cantitate care arata de cate ori o marime se cuprinde in alta de aceeasi natura; ceea ce reprezinta rezultatul unei masurari; semn grafic sau grup de semne grafice care indica o asemenea cantitate, un asemenea rezultat. ◊ Numar atomic = numar de ordine pe care il poarta elementele chimice asezate in ordinea tabloului lui Mendeleev si care exprima numarul de protoni din nucleul atomului respectiv. ◊ Loc. adj. si adv. Fara (de) numar = nenumarat; p. ext. imens. Cu numar = socotit2; p. ext. limitat. ◊ Loc. adv. In numar = cu socoteala; complet. ◊ Loc. prep. In (sau din) numarul = printre, dintre. ◊ Expr. A nu (mai) avea numar = a fi peste masura de numeros. Un numar de = cativa. La numar sau in numar de... = in total. ♦ Multime. ♦ Ceata, grup. 2. Categorie gramaticala prin care se exprima deosebirea dintre un singur exemplar si doua sau mai multe exemplare ale aceluiasi obiect. II. 1. Cifra sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o multime de obiecte sau de clase de obiecte organizate intr-un anumit fel, ca indice de marime, de valoare etc.; p. ext. obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poarta pe el o asemenea indicatie. ♦ Spec. Reversul unei monede. ♦ Spec. Fiecare dintre exemplarele unei publicatii periodice care face parte din aceeasi serie, din acelasi tiraj etc. 2. Bucata sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estrada, de circ etc.; parte distincta dintr-o opera (duet, arie etc.). III. (Fam., in expr.) Numarul unu = de prima calitate, fara pereche; strasnic, excelent. – Lat. numerus.
PUNCTUATIE, punctuatii, s. f. Sistem de semne grafice conventionale care au rolul de a marca propozitiile, frazele, pauzele, intonatia, intreruperea sirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramura a gramaticii care indica folosirea corecta a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (inv.) punctuatiune s. f.] – Din fr. punctuation (dupa punct).
PARANTEZA, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. Text, adaos izolat intre aceste semne grafice. ♦ Paranteza (1) in care apare o expresie algebrica, pentru a arata ca operatia aflata in interiorul ei se efectueaza inaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrica izolata in acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisa sau orala). ◊ Loc. adv. In paranteza = in treacat. [Var.: (Inv.) parantez s. n.] – Din fr. parenthese.
SEMN, semne, s. n. 1. Tot ceea ce arata, ceea ce indica ceva. ◊ Loc. adv. Pe semne = dupa cat se pare, dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ◊ Expr. (In superstitii) Semn bun (sau rau, prost) = fapt, fenomen caruia i se atribuie insusirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire). A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare. A da semn (sau semne) de viata = a se manifesta, a-si vadi existenta, a face sa se auda noutati despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitiosi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului. ♦ Proba, dovada. ◊ Loc. adv. In (sau ca) semn de (sau ca)... = dand dovada de..., ca proba ca..., ca argument pentru... 2. Gest, miscare care exprima un gand, o intentie, o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actiune. ♦ (Inv.) Semnal. Semnul de razboi. 3. Nota specifica, trasatura distinctiva dupa care se recunoaste un lucru, o fiinta; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaste. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului pe care o au unele animale. 4. Obiect asezat intr-un loc sau intr-un anumit fel pentru a marca sau a desparti ceva; indicator. ◊ Semn de hotar (sau, in trecut, de mosie) = piatra, stalp etc. care marcheaza un hotar sau linia de demarcatie a unui teren; p. ext. hotar. ♦ Insemnare facuta spre a nu uita ceva. ◊ Semn de carte = fasie ingusta de matase, de carton, de piele etc. (special lucrata) care se pune intre paginile unei carti pentru a indica pagina la care s-a intrerupt lectura. ♦ Loc marcat, tinta pentru tras cu arma. 5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma, pata. ♦ Urma, cicatrice ramasa pe piele dupa o boala, o lovire, o rana etc. 6. Unitatea dintre un sens si o indicatie grafica. ◊ semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuatie folosite in scriere. Semne de punctuatie = semne grafice (punct, virgula, doua puncte etc.) intrebuintate pentru a desparti, in scris, partile unei propozitii sau ale unei fraze sau propozitiile si frazele intre ele. Semnele citarii = ghilimele. Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatiunilor matematice. Semne conventionale = figuri simbolice intrebuintate pentru a marca diferite notari pe harti, planse etc. Semn diacritic = semn adaugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva. Semn lingvistic = unitatea dintre un sens si un complex sonor. Semn moale = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente. Semn tare = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente. Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; p. ext. moneda. 7. Simbol, emblema. ◊ Expr. Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva). 8. Tot ceea ce evoca o persoana, un lucru sau un fapt; amintire. – Lat. signum.
SCRIE, scriu, vb. III. 1. Intranz. si tranz. A reprezenta prin semne conventionale sunetele sau cuvintele vorbirii. ◊ Expr. (Intranz.; in basme) De (sau pe) cand scria (sau, refl., se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri stravechi. ♦ Tranz. impers. A se afla scris, a fi scris. ◊ Expr. A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe fata (sau in obraz) = a se putea vedea pe fata cuiva starea lui sufleteasca, a se deduce ceva din expresia cuiva. ♦ Tranz. A acoperi ceva cu semne grafice sau, p. gener., cu orice fel de semne, de figuri. ♦ Tranz. A completa (un formular) cu textul necesar. ♦ Tranz. (Inv. si pop.) A insemna, a desena, a zugravi; a contura, a schita. ◊ Expr. (Refl.) A se scrie in partea cuiva = a aduce, a semana la chip cu cineva. ♦ A lasa urme, a intipari, a imprima. ◊ Refl. Urmele pasilor se scrisesera pe zapada. 2. Intranz. si tranz. A-si exprima, a-si formula gandurile, ideile in scris; a compune, a redacta o opera (literara, stiintifica). ♦ Tranz. A relata, a descrie, a povesti ceva in scris. 3. A asterne pe hartie un text, o scrisoare. ♦ Intranz. si tranz. A trimite (cuiva) o scrisoare. ◊ Refl. recipr. Ne scriem din cand in cand. ♦ A instiinta, a comunica ceva in scris. 4. Tranz. A insemna, a nota, a inregistra ceva in scris; a trece numele cuiva pe o lista, intr-o evidenta. ♦ (Inv.) A inventaria; a catagrafia. ◊ Expr. (Pop.) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru... ♦ A trece ceva in contul cuiva, a pune in socoteala cuiva. 5. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) inscrie intr-o organizatie, intr-un corp constituit, intr-un colectiv de munca. 6. Tranz. (Pop.) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar. ♦ Tranz. impers. A fi stabilit, randuit (prin legi, regulamente). ◊ Expr. A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi randuit cuiva de la nastere, a(-i) fi sortit, harazit (prin soarta). [Perf. s. scrisei, part. scris. – Var.: scri vb. IV] – Lat. scribere.
SCRIERE, scrieri, s. f. 1. Actiunea de a scrie si rezultatul ei. 2. (Concr.) Sistem de semne grafice conventionale prin care sunt reprezentate in scris sunetele sau cuvintele unei limbi. ♦ (Inv.) Ortografie. ♦ Mod particular de a caligrafia semnele grafice; fel de a scrie. 3. (Concr.) Text scris: exprimare in scris; compunere, redactare a unui text: scrisoare (5), scris1 (4). ♦ Opera literara sau stiintifica. – V. scrie.
plus s. n., (prisosuri, semne grafice) pl. plusuri
spirit s. n., (persoane, duhuri, glume, semne grafice) pl. spirite
DIACRITIC ~ca (~ci, ~ce) (despre semne grafice) Care, fiind pus deasupra sau dedesubtul unei litere, imprima o valoare distincta; cu proprietatea de a imprima o valoare speciala. [Sil. di-a-] /<fr. diacritique
GRAFIE ~i f. 1) Sistem de semne grafice; scriere; scris. 2) Mod de scriere a unui cuvant sau text. /<fr. graphie
A INSEMN/A insemn 1. tranz. 1) A evidentia printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informatii, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumita semnificatie; a fi dotat cu o semnificatie; a semnifica. [Si insemnez] /in + a semna
A NOTA ~ez tranz. 1) (nume, informatii) A fixa in scris; a inscrie; a inregistra; a con-semna. ~ un numar de telefon. 2) (elevi, studenti etc.) A aprecia cu o nota. 3) (elemente chimice, geometrice, valori numerice etc.) A reprezenta prin semne grafice conventionale. 4) (idei, afirmatii etc.) A prevedea cu un semn pentru a retine sau pentru a nu trece cu vederea; a marca; a evidentia. 5) A scoate in evidenta (pentru a atrage atentia); a reliefa; a evidentia. /<fr. noter, lat. notare
NOTATIE ~i f. 1) v. A NOTA. 2) Sistem de semne grafice conventionale (litere, cifre etc.) adoptat intr-o ramura a stiintei sau intr-un domeniu de activitate. [G.-D. notatiei; Sil. -ti-e-] /<fr. notation, lat. notatio, ~onis
NUMAR ~ere n. 1) Marime cu ajutorul careia se efectueaza diferite calcule si care se noteaza, de obicei, cu cifre; notiune de cantitate. ◊ ~ natural fiecare dintre numerele intregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). ~ algebric numar insotit de un semn (+ sau -). ~ pozitiv numar insotit de semnul +. ~ intreg numar care contine una sau mai multe unitati. ~ fractionar numar care poate fi exprimat sub forma de fractie. ~ prim numar intreg mai mare decat 1 care se imparte la el insusi si la unitate. ~ par numar care se imparte exact la 2; numar cu sot. ~ impar numar care nu se imparte exact la 2; numar fara sot. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de acelasi fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. ~arul barbatilor. ◊ La ~ (sau in ~) a) in cantitate; b) in total. Cu ~ a) numarat; b) cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie sa fie. Un anumit ~ o cantitate anumita. Un ~ neinsemnat (foarte) putini. Un ~ mare (sau un mare ~) (foarte) multi. In ~ mare in cantitate mare; (foarte) multi. Fara (de) ~ in cantitate foarte mare; nenumarat; puzderie. A nu (mai) avea ~ a fi foarte numeros. (De) un ~ de ori (de) atatea ori. 4) Indice cifric care serveste pentru a identifica un obiect (sau o persoana), indicandu-i locul intr-o succesiune sau intr-o serie. ~arul biletului. ◊ ~ de ordine numar care indica locul unui obiect intr-un sir. ~arul unu a) de prima categorie; de calitatea intai; cel mai bun in genul sau; b) de prima importanta; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o solutionare urgenta. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucata din programul unui concert sau al unei reprezentatii de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul carora se stabileste legatura telefonica intr-un emitator si un receptor. 8) Categorie gramaticala care serveste pentru exprimarea opozitiei dintre un reprezentant al unei serii de obiecte si mai multi reprezentanti ai aceleiasi categorii de obiecte. ~arul singular. ~arul plural. /<lat. numerus
SCRIERE ~i f. 1) v. A SCRIE. 2) Sistem de semne grafice. ~ pictografica. 3) Mod de redare a semnelor grafice. ~ cursiva. 4) Creatie spirituala fixata pe hartie ~ literara. ~ stiintifica. [Sil. scri-e-] /v. a scrie
semn ~e n. 1) Ceea ce serveste pentru a indica sau exprima ceva; indicator. ~ de ploaie. ◊ ~ de hotar obiect (piatra, stalp, copac etc.) care indica o linie de demarcatie. ~ de carte fasie de carton sau de alt material pusa intr-o carte pentru a indica pagina, unde a fost intrerupta lectura. A face ~ (sau ~e) a face o miscare care sugereaza ceva. ~e grafice totalitate a semnelor folosite in scriere. ~e de punctuatie semne grafice (virgula, punct, punct si virgula etc.), care indica in scris intonatia si structura sintactica a vorbirii. ~ diacritic semn pus deasupra sau dedesubtul unei litere pentru a-i indica o valoare fonetica suplimentara. ~e matematice semne care indica anumite operatii matematice. ~e conventionale figuri simbolice menite sa reprezinte ceva in mod conventional. ~ monetar a) tot ceea ce este imprimat pe o moneda; b) insasi moneda. ~ verbal (sau lingvistic) unitate semnificativa a limbii. 2) Marca speciala facuta pentru a recunoaste un lucru sau o fiinta. 3) Pata naturala proprie unui obiect sau unei fiinte. 4) Urma lasata de un obiect in rezultatul actiunii unui factor extern. 5) Particularitate dupa care poate fi recunoscut un lucru sau un fenomen; indiciu. ~e de boala grea. ◊ ~ bun (sau rau) semn care ar prevesti ceva placut (sau ceva neplacut). A da ~ (sau ~e) de viata a da de stire despre sine. In (sau ca) ~ ca dovada. Sub ~ul avand ca simbol. /<lat. signum
STENOGRAFIE f. Sistem de semne grafice conventionale, folosit pentru inregistrarea rapida a vorbirii cuiva. [G.-D. stenografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. stenographie
supresiune s.f. (inv.) 1. suprimare, desfiintare, eliminare, inlaturare, lichidare. 2. omorare, ucidere. 3. excludere, eliminare a unor semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole dintr-o lucrare; inlaturare.
TELEGRAFIE s.f. Transmitere la distanta a unor semne grafice si inregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fara fir = radiotelegrafie. [Gen. -iei. / < fr. telegraphie].
FONOTIP s. n. aparat care transforma sunetele in semne grafice. (< engl. phonotype)
OMOFON, -A adj. 1. (despre cuvinte, silabe etc.) care suna la fel cu altul. 2. (despre semne grafice) care noteaza un acelasi sunet. (< fr. h*******e)
PUNCTUATIE s. f. sistem de semne grafice cu ajutorul carora se despart frazele intre ele si partile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de folosire a acestor semne; felul de a le folosi. (dupa fr. ponctuation)
TELEGRAFIE s. f. transmitere la distanta a unor semne grafice si inregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fara fir = radiotelegrafie. (< fr. telegraphie)
scrie (-iu, -is), vb. – 1. A asterne pe hirtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. – 2. A compune. – 3. A coresponda, a comunica prin scrisori. – 4. A desena, a picta, a reprezenta. – 5. A inscrie, a inregistra. – Mr. scriu, scrisu, scriat, scriire. Lat. scribere (Puscariu 1564; REW 7745; Densusianu, GS, II, 12), cf. it. scrivere, prov., cat. escriure, fr. ecrire, sp. escribir, port. escrever, alb. skruan (Philippide, II, 654). – Der. scriere, s. f. (actiunea de a scrie; scris, compozitie); scriitor, s. m. (persoana care scrie, autor, publicist, diac); scriitoras, s. m. (scriitor fara valoare, gazetaras; caligraf, grefier); scriitoricesc, adj. (de scriitor, literar); scriitura, s. f. (scris, grafie); scris, adj. (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, dragut); scris, s. n. (faptul de a scrie; grafie, porunca, ordin; pl., actiuni, efecte bancare); scris, s. m. (barbat predestinat drept sot, logodnic, mire); scrisa, s. f. (destin, soarta); scrisoare, s. f. (scris; epistola; act, document scris; inv., descriere). Cf. scriptura. Der. neol. script, s. n., din lat. scriptum (sec. XIX); scriptic, adj. (scris, se zice despre examene), din germ. Skriptum (Candrea); scrib, s. m., din fr. scribe; adscrie, vb.; circumscrie, vb.; descrie, vb.; inscrie, vb.; prescrie, vb.; proscrie, vb.; subscrie, vb., din lat., cu adaptare la conjug, lui a scrie.
ACCENT, accente, s. n. 1. Pronuntare mai intensa, pe un ton mai inalt etc. a unei silabe dintr-un cuvant sau a unui cuvant dintr-un grup sintactic. ♦ semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca aceasta pronuntare sau alta particularitate de pronuntare. Accent ascutit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate in relief, a da atentie deosebita (unei probleme). 2. Fel particular de pronuntare, specific unui grai, unei limbi sau unei stari afective. 3. Scoatere in relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonoritatii sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.
ACOLADA, acolade, s. f. 1. semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Imbratisare sau lovitura usoara care se dadea unui barbat cu latul spadei ca semn al primirii lui in corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.
BECAR, becari, s. m. semn grafic pe portativ care, anuland un bemol sau un diez anterior, indica revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. becarre.
BEMOL, bemoli, s. m. semn grafic muzical (asemanator cu literatura „b”), care arata ca nota sau sirul de note de dupa el coboara cu un semiton. – Din fr. bemol, it. bemolle.
IDEOGRAMA, ideograme, s. f. semn grafic care noteaza un cuvant nu prin litere, ci prin desemnarea notiunii si care este folosit in unele limbi. [Pr.: -de-o-] – Din fr. ideogramme.
NULA, nule, s. f. 1. (Cifra) zero; semn grafic care reprezinta aceasta cifra. 2. (Rar) Lipsa de orice merit; incapacitate totala. – Din ngr. nula, lat. nulla, germ. Null.
VALENTA, valente, s. f. 1. (Chim.) Marime care indica capacitatea de combinare a elementelor si a radicalilor si care reprezinta numarul atomilor de hidrogen (sau de echivalenti ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ◊ Liniuta de valenta (si eliptic) = semn grafic care marcheaza in formulele chimice legatura dintre atomii moleculelor. ♦ Forta de legatura intre doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Insusire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.
VOCALA, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a carui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. ◊ Vocala neutra = structura vocalica ce se caracterizeaza prin formanti situati la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal.
LITERA, litere, s. f. 1. semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Stiintele umanistice. – Din lat. littera.
PARAGRAF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc., prevedere, afirmatie continuta intr-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrari despartit de restul textului printr-un aliniat nou (si printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumita idee. 3. semn grafic special care se pune intr-o lucrare, intr-un text etc. pentru a marca inceputul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. paragrafos, lat. paragraphos, fr. paragraphe.
PAIERIC, paierice, s. n. semn grafic in scrierea chirilica, de obicei fara valoare fonetica, pus dupa o consoana pentru a inlocui semnul moale sau semnul tare in pozitie neintensa. – Din sl. pajerĩcku.
ASTERISC, asteriscuri, s. n. semn grafic in forma de steluta care se pune dupa un cuvant pentru a indica trimiterea la o nota ori inaintea elementelor (lexicale) neatestate si reconstituite etc. – Din fr. asterisque, lat. asteriscus.
DIACRITIC, diacritice, adj.n. (In sintagma) semn diacritic = semn grafic care da unei litere a alfabetului o valoare speciala. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique.
CINCI num. card. Numar situat in numaratoare intre patru si sase si care se indica prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = planta erbacee taratoare, cu frunzele formate din cinci foliole si cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei si s-au intors cinci. ◊ (In locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Aduce cate cinci mere. ♦ (Substantivat) semn grafic cu care se noteaza acest numar. – Lat. cinque (= quinque).
NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.
OPT, (1) num. card., (2) opturi, s. n. 1. Num. card. Numarul care in numaratoare are locul intre sapte si noua. ◊ (Adjectival) Copilul are opt ani. ◊ (Substantivat) Mananca cat opt. (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) Merg in rand cate opt. 2. S. n. semn grafic care reprezinta numarul opt (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota opt. ♦ (Art.) Numele unui dans popular. – Lat. octo.
PLUS2, (1, 2) plusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Ceea ce depaseste o cantitate data; prisos. ◊ Loc. adj. In plus = peste ceea ce este obisnuit; pe langa aceasta, pe deasupra. 2. S. n. (Mat.) semn grafic in forma de cruce, care indica operatia de adunare (a marimilor intre care se gaseste) sau caracterizeaza numerele sau marimile pozitive (daca se gaseste inaintea acestora). (Cu valoare de prepozitie) Cinci plus trei fac opt. ◊ Plus infinit = simbol matematic care arata cresterea nelimitata a numerelor pozitive. ♦ semn grafic in forma de cruce, care, pus pe langa o nota data scolarilor, ii mareste valoarea. ♦ semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. 3. Adv. Mai mult, si inca. – Din lat. plus.
CINCISPREZECE num. card. Numar situat in numaratoare intre paisprezece si saisprezece. ◊ (Adjectival) Cincisprezece zile. ◊ (Substantivat) Cincisprezece au sosit. ◊ (In locul numeralului ordinal) Capitolul cincisprezece. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De cincisprezece ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Pleaca cate cincisprezece. ♦ (Substantivat) semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: (reg.) cinsprezece, cincisprece, cinsprece, num. card.] – Cinci + spre + zece.
CINCIZECI num. card. Numar situat in numaratoare intre patruzeci si noua si cincizeci si unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (in locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intra in componenta num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „cate” intra in componenta num. distributiv) Vin cate cincizeci. ♦ (Substantivat) semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: cinzeci num. card.] – Cinci + zeci.
LIGATURA, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitiva a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a inchide orificiul lor. ♦ Fir de ata, matase, catgut, cu care se face o ligatura (1). 2. Reunire a mai multor litere intr-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.
NOTATIE, notatii, s. f. 1. Insemnare, consemnare; text scris care contine scurte insemnari, observatii. 2. Reprezentare prin semne conventionale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezinta ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunostintelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notatiune s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.
TILDA, tilde, s. f. 1. semn grafic de forma unui „s” de tipar culcat, folosit in unele opere pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. semn diacritic de forma unui „s” de tipar culcat, care se pune deasupra unei litere pentru a conferi pronuntarii sunetului pe care il reprezinta un caracter palatal, nazal etc. – Din fr. tilde, germ. Tilde.
CODITA, codite, s. f. 1. Diminutiv al lui coada. ♦ semn grafic care intra in alcatuirea unor litere. 2. Fig. Om lipsit de caracter si personalitate, care serveste ca unealta a cuiva; codos (2). 3. (In legatura cu o stire, un zvon) Adaos, infloritura, exagerare. – Coada + suf. -ita.
SCRIS1, (4) scrise, s. n. 1. Faptul de a scrie (1). ◊ Masina de scris = masina folosita pentru dactilografierea textelor. ◊ Loc. adj. si adv. In scris = notat (pe hartie). 2. Fel propriu de a scrie al cuiva, mod particular de a caligrafia semnele grafice; scriere (2), scriitura (1), scriptura (4), scrisoare (3). 3. Actiunea de a scrie (2), de a redacta o compozitie, o opera. ♦ Activitatea de scriitor, de publicist. 4. Ceea ce este scris, ceea ce rezulta in urma muncii de elaborare, de redactare; scriere (3). Foloseste multe neologisme in scrisul sau. ♦ Totalitatea operelor scrise apartinand unui popor, unei natiuni, unui scriitor. Scrisul romanesc. – V. scrie.
CONSOANA, consoane, s. f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea (urmata de deschidere brusca) sau prin stramtoarea acestuia; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona.
CRATIMA, cratime, s. f. semn grafic (-) folosit pentru a lega doua sau mai multe cuvinte care se pronunta impreuna, pentru a desparti cuvintele in silabe etc.; liniuta de unire. – Din ngr. kratima.
CARACTER s. 1. v. insusire. 2. v. factura. 3. v. fire. 4. litera. (Scris cu ~e gotice.) 5. v. semn grafic.
ideograma (semn grafic) s. f. (sil. -de-o-gra-), g.-d. art. ideogramei; pl. ideograme
ACOLADA ~e f. semn grafic in forma de arc, care uneste intr-un grup mai multe cuvinte, formule, cifre. /<fr. accolade
BUCHE ~i f. 1) A doua litera din alfabetul chirilic. 2) Fiecare dintre semnele grafice, care alcatuiesc un alfabet; litera. ◊ A se tine de ~ea legii a face totul in conformitate cu legea. A nu sti (o) ~ a nu sti nimic; a nu avea idee de nimic. 3) Cunostinte elementare de scris si de citit. /<sl. buky
CARACTER ~e n. 1) Felul de a fi al unui individ; fire; natura. ~ darz. 2) Ansamblu de dispozitii inascute, care constituie structura psihica a unui individ. ~ f*******c. 3) Proprietate morala care se manifesta prin perseverenta, vigurozitate si corectitudine. A avea ~. 4) Personalitate care demonstreaza asemenea calitati. ~ puternic. 5) Erou literar dotat cu proprietati psihice si morale complexe. 6) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; proprietate; calitate; trasatura; particularitate. ~ ereditar. 7) Semn conventional. ~ algebric. 8) Semn grafic; ansamblu de semne de scriere sau de tipuri de imprimare. ~ gros. ~ roman. 9) Semnal sau element de informatie folosit in codul unui calculator. /<fr. caractere, lat. character
CONSOANA ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin canalul fonator, in care intampina obstacole. 2) semn grafic care noteaza un asemenea sunet. [G.-D. consoanei] /<fr. consonne, lat. consona
CRATIMA ~e f. semn grafic folosit pentru a marca pronuntarea impreuna a doua cuvinte sau impartirea cuvintelor in silabe; liniuta de unire. [G.-D. cratimei] /<ngr. kratima
GRAFEM ~e n. semn grafic al sunetului. /<fr. grapheme
IDEOGRAMA ~e f. semn grafic folosit in scrierea limbilor unor popoare (egiptean, chinez etc.) si care reda un cuvant intreg (o idee). /<fr. ideogramme
LITERA ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcatuiesc un alfabet; buche. ◊ ~ mare majuscula. ~ mica minuscula. 2) fig. Inteles strict, formal al unui text. ~a legii. ◊ ~ cu ~ in toate amanuntele; intocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, in special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera
PAIERIC ~ce n. semn grafic in scrierea cu alfabet chirilic, de obicei fara valoare, pus dupa o consoana pentru a inlocui semnul moale sau semnul tare, in pozitie neintensa. /<sl. pajeritiku
PARAGRAF ~e n. 1) Diviziune a unui text, mai mica decat capitolul, care incepe din alineat (fiind reprezentata prin semnul grafic § si numerotata). 2) semnul grafic corespunzator (urmat de o cifra). /<ngr. paragphrafos, lat. paragraphus, fr. paragraphe
PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause
SCRIS3 ~uri n. 1) v. SCRIERE. 2) Fel propriu de a caligrafia semnele grafice. ~ necitet. A falsifica ~ul cuiva. /v. a scrie
SILABISM n. lingv. Scriere in care fiecarei silabe ii corespunde un semn grafic. /<fr. syllabisme
SLOVA ~e f. inv. 1) semn grafic din alfabetul chirilic; litera slavona. ◊ A citi pe ~e a silabisi. 2) Scris al cuiva cu toate caracteristicile lui. 3) rar Stiinta de carte; invatatura. /<sl. slovo
TILDA ~e f. 1) semn grafic (~) care se foloseste pentru a inlocui un cuvant care se repeta. 2) semn diacritic (~) care se pune deasupra literei „n” pentru a indica ca se pronunta m***t. /<fr. tilde, germ. Tilde
TIPARITURA ~i f. 1) Publicatie tipografica finita imprimata. 2) Caracterul semnelor grafice dintr-un text tiparit. /a tipari + suf. ~atura
TREMA ~e f. semn grafic reprezentat prin doua puncte care, fiind puse orizontal deasupra unei vocale, indica pronuntarea separata de vocala precedenta sau o modificare in pronuntarea ei. /<fr. trema
TUSA2 ~e f. 1) Piesa metalica pe care este imprimat un corp de litera, o cifra sau un alt semn grafic (la masinile de dactilografiat, de cules etc.). 2) Fiecare dintre clapele unui instrument muzical cu claviatura (pian, orga, clavecin etc.). [G.-D. tusei] /<fr. touche
UMLAUT n. 1) (in limbile germanice) Modificare a timbrului vocalelor „a”, „o”, „u” sub influenta vocalei „i” din silaba urmatoare (prin asimilare regresiva). 2) semn grafic (doua puncte orizontale) pus deasupra vocalelor care au suferit acest fenomen. /<germ. Umlaut
VIRGULA ~e f. 1) gram. semn de punctuatie (in forma de curba) care marcheaza o pauza de scurta durata si se pune intre parti de propozitie sau intre propozitii in cadrul frazei, pentru a le izola. 2) mat. semn grafic prin care se separa intr-un numar zecimal partea intreaga de cea fractionara. 3) muz. semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica momentul respiratiei in cadrul unei interpretari muzicale vocale. /<fr. virgule
VOCALA ~e f. 1) Sunet al vorbirii produs prin iesirea libera a curentului de aer din plamani. 2) semn grafic ce reprezinta un astfel de sunet. /<germ. Vokal, it. vocale, lat. vocalis
logograma s.f. semn grafic care inlocuieste un cuvant fara sa-i reproduca integral sau nereproducandu-i deloc sunetele prin litere; scriere ideografica (‹ fr. logogramme.
ACOLADA s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, constand dintr-o imbratisare si o lovitura usoara cu latul spadei, data de investitor celui investit. 2. Forma de bolta ca o paranteza culcata, caracteristica stilului gotic si arhitecturii de la inceputul Renasterii. 3. semn grafic care serveste la reunirea intr-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gat].
DIACRITIC adj.n. semn diacritic = semn grafic care modifica valoarea fonetica a unei litere. [Pron. di-a-. / < fr. diacritique, cf. gr. diakritikos – care distinge].
LIGATURA s.f. 1. Legare cu un fir de ata sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face aceasta legatura. 2. (Poligr.) semn grafic care contine mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legatura].
NEGATIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofica care reflecta actiunea permanenta, complexa de schimbare a calitatii obiectelor si proceselor in cadrul miscarii universale. ♦ Judecata, propozitie care neaga ceva (declarand nevalabila legatura dintre mai multe notiuni). ♦ semn grafic care arata o negatie (in logica sau matematica). ♦ Cuvant care da un sens negativ unei propozitii. [Gen. -iei, var. negatiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation].
VOCALA s.f. Sunet al vorbirii la a carui articulare aerul din laringe iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. [< it. vocale, lat. vocalis].
ACCENT s.n. 1. Intonatie speciala a unei silabe dintr-un cuvant, pusa in evidenta prin marirea intensitatii vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensa a unui sunet sau a unui acord. ♦ semn grafic care indica accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limba sau un dialect. 3. Intonatie afectiva, mladiere speciala a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanta. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent].
ACCENTUA vb. I. 1. tr. A scoate in evidenta prin accent (ori printr-un semn grafic) o silaba (sau un cuvant intr-o fraza). ♦ (Fig.) A reliefa, a sublinia. 2. refl. (Fig.) A se mari, a spori, a creste. [Pron. ac-cen-tu-a. / < fr. accentuer].
ANCEPS s.n. semn grafic care marcheaza, intr-o anumita situatie, cantitatea unei silabe. [< lat. anceps].
VALENTA s.f. 1. Forta de legatura dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ semn grafic care marcheaza aceasta legatura in formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificatie; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].
CARACTER s.n. 1. Totalitatea trasaturilor psihice esentiale si stabile ale omului, care se manifesta in modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trasaturi psihice complexe prezentata intr-o opera literara. ♦ Ansamblu de insusiri morale manifestate prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 2. Particularitate distinctiva care constituie specificul unui lucru. 3. Litera, semn grafic. 4. (Mat.) Numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. [Acc. si caracter. / < fr. caractere, cf. lat. character, gr. charakter – semn].
CONSOANA s.f. Sunet format in special din zgomote produse in diferite puncte ale canalului fonator prin inchiderea sau stramtarea acestuia; consonanta; semn grafic, litera care reprezinta un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne].
NOTA s.f. 1. Scurta insemnare scrisa; insemnare, indicatie, comentariu, remarca (in scris) asupra unei chestiuni, asupra unui fapt etc. ♦ Adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. Aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ◊ A fi in nota = a se potrivi unei situatii. 3. Element component caracteristic al unei notiuni. 4. Calificativ (exprimat in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, ale unui student etc. 5. Comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern cu privire la anumite probleme etc. 6. Inscris care cuprinde indicarea sumelor (si calculul lor) pe care trebuie sa le achite cineva; socoteala. 7. (Muz.) semn grafic prin care se indica inaltimea si durata unui sunet; sunet muzical. ◊ A forta nota = a exagera. [< fr. note, it., lat. nota].
LITERA s.f. 1. semn grafic care corespunde in general unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (Fig.) Intelesul strict formal al unui text. 3. (La pl.) Studiile umanistice, in special ale literaturii; operele literare. ◊ Om de litere = literat. [< lat. littera].
MINUS s.n. 1. semn grafic de forma unei liniute orizontale, folosit pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. semn grafic asemanator cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsa. // adv. Fara, mai putin, scazand. [< lat. minus].
NULA s.f. 1. (Cifra) zero. ♦ semn grafic care reprezinta aceasta cifra. 2. (Rar) Lipsa de orice merit; nulitate. [< germ. Null, cf. lat. nulla].
PARANTEZA s.f. 1. semn grafic constand din doua arcuri de cerc care se inchid reciproc si care se folosesc pentru a izola fraze sau cuvinte intercalate intr-un text. ♦ Fraza sau propozitie care are un sens deosebit si care este intercalata intr-o alta fraza. 2. (Fig.) Digresiune. [Var. parantez s.n. / cf. fr. paranthese, germ. Paranthese, lat. parenthesis < para – alaturi, en – in, thesis – punere].
PLUS s.n. 1. Ceea ce trece peste o anumita cantitate; prisos. 2. semn grafic in forma de cruce, care simbolizeaza adunarea unor marimi intre care se gaseste sau, atunci cand se afla inaintea unei marimi, arata caracterul pozitiv al acesteia. ♦ semn grafic identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. // Element prim de compunere savanta cu semnificatia „mai mult”, „plural”, „de mai multe ori”, „peste”, „pe deasupra”. [< lat., fr. it. plus].
PUNCTUATIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul carora se despart frazele intre ele si partile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de intrebuintare a acestor semne; fel de a intrebuinta aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuatiune s.f. / cf. fr. punctuation].
SEDILA s.f. semn grafic in forma de virgula care se pune sub o consoana pentru a-i da valoarea unui alt sunet. [< fr. cedille, cf. sp. zedilla].
SPIRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existentei (opus materiei); totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. 2. Inteligenta; imaginatie. 3. (In superstitii) Fiinta imateriala, supranaturala. 4. Mod, fel de manifestare, de gandire. 5. Gluma, anecdota. ♦ Vorba de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta din punctul de vedere al aspiratiei sunetul caruia i se adauga. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit].
TILDA s.f. 1. semn grafic (~) folosit in unele lucrari (pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta etc.). 2. semn diacritic (~) care se pune, mai ales in ortografia spaniola, deasupra lui n, pentru a arata ca se pronunta m***t. [< sp., fr. tilde, germ. Tilde].
ACCENT s. n. 1. intonatie speciala a unei silabe dintr-un cuvant prin marirea intensitatii vocii. ◊ semn grafic care indica aceasta intonatie. 2. (muz.) emisiune mai intensa a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limba, un dialect. 4. inflexiune afectiva a vocii. 5. (fig.) importanta. ♦ a pune ul (pe) = a sublinia, a scoate in relief. (< fr. accent, lat. accentus)
ACOLADA s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva in randul cavalerilor, printr-o imbratisare si o lovire usoara cu latul spadei. ◊ (fig.) imbratisare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuatii, portative muzicale etc. 3. forma de bolta ca o paranteza culcata. (< fr. accolade)
ANCEPS s. n. semn grafic care marcheaza cantitatea unei silabe. (< lat. anceps)
CARACTER s. n. 1. ansamblu de trasaturi psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om. ♦ dans de ~ = dans prin ale carui figuri se exprima actiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a carei intriga izvoraste din conflictul creat intre caracterele personajelor. 2. personalitate morala caracterizata prin vointa ferma, corectitudine si consecventa, integritate etc. 3. individualitate cu trasaturi psihice complexe, intr-o opera literara. 4. particularitate de structura, forma, substanta sau functie a unui organism. ◊ caracteristica a unui lucru, fenomen. 5. element al unui alfabet; litera, semn grafic de acelasi corp si aceeasi familie. ◊ (inform.) litera, cifra, semn particular. 6. (mat.) numarul de elemente care ocupa dupa o permutare acelasi loc ca si inainte de aceasta. (< fr. caractere, lat. character, gr. kharakter)
CRATIMA s. f. semn grafic (-) servind pentru a lega doua cuvinte ce se pronunta impreuna, pentru a desparti un cuvant in silabe etc.; liniuta de unire. (< ngr. kratima)
DIACRITIC adj. semn ~ = semn grafic care modifica valoarea fonetica a unei litere. (< fr. diacritique, gr. diakritikos)
EMBLEMA s. f. 1. (ant.) compozitie decorativa cu sens simbolic, centrata pe un semn geometric sau zoomorf si avand implicatii mitologice. ◊ mozaic incastrat in peretii salilor romane. 2. obiect, semn grafic, imagine care simbolizeaza o anumita idee. ◊ figura alegorica; simbol. (< fr. embleme, lat., gr. emblema)
IDEOGRAMA s. f. semn grafic folosit in scrierea unor limbi (egipteana, chineza) pentru a reprezenta un cuvant, o idee. (< fr. ideogramme)
LIGATURA s. f. 1. legare cu un fir de ata ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul insusi. 2. (poligr.) semn grafic care contine mai multe litere; logotip. 3. (in notatia muzicala vocala) grup de note legate printr-o linie care se refera la o singura silaba. (< fr. ligature, lat. ligatura)
LITERA s. f. 1. semn grafic care corespunde, in general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) intelesul strict formal al unui text. ♦ a legii = exact asa cum prevede legea; a ramane ~ moarta = a ramane fara nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; stiintele umaniste. ♦ om de e = literat. (< lat. littera)
MINUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operatiei de scadere sau care indica un numar negativ. 2. semn ca cel din matematica, indicand sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsa. II. adv. mai putin, fara. (< lat. minus)
NEGATIE s. f. 1. negare. ◊ judecata, propozitie care neaga ceva. ◊ semn grafic care arata o negatie (in logica sau matematica). ◊ cuvant care da un sens negativ unei propozitii. 2. categorie a dialecticii care reflecta trecerea de la o calitate la alta, inlaturarea vechiului si afirmarea noului, unitatea dintre continuu si discontinuu in procesul dezvoltarii. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit caruia dezvoltarea este inteleasa ca un proces continuu de innoire, de negare si preluare selectiva a vechiului. 3. anulare a repartizarii unui absolvent al invatamantului superior in vederea angajarii pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio)
PARANTEZA s. f. 1. semn de punctuatie din doua arcuri de cerc sau doua linii indoite la capete care se inchid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate intr-un text; textul insusi. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operatia cuprinsa in interiorul sau sa fie efectuata in prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthese)
PLUS2 I. s. n. 1. ceea ce depaseste o anumita cantitate; prisos. 2. simbol matematic (+) care indica o adunare sau, pus inaintea unei marimi, caracterul pozitiv al acesteia. ◊ semn grafic, identic cu cel din matematica, indicand sarcinile electrice pozitive. II. adv. mai mult, si inca. (< lat. plus)
SPIRIT s. n. I. 1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ◊ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etc. 2. inteligenta; imaginatie. 3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala. 4. mod, fel de manifestare, de gandire. ♦ in ul = potrivit cu... 5. gluma, anecdota; vorba de duh. ♦ a face e = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< lat. spiritus, it. spirito)
TILDA s. f. 1. semn grafic (~) in unele lucrari pentru inlocuirea unui cuvant care se repeta. 2. semn diacritic care se pune deasupra unei litere pentru a-i da un caracter palatal sau nazal. (< fr. tilde, germ. Tilde)
VOCALA s. f. sunet al vorbirii la a carui articulare aerul din laringe iese liber, fara sa intalneasca nici un obstacol; semn grafic, litera reprezentand un asemenea sunet. (< lat. vocalis, germ. Vokal)
punct (puncte), s. n. – 1. semn (grafic). – 2. Figura geometrica, valoare. – 3. Parte, moment, etapa. – 4. Unitate de masura. Lat. punctum (sec. XVIII). Este dubletul lui pont. – Der. punct(u)a, vb., din fr. ponctuer; punctual, adj., din fr. ponctuel; punctualitate, s. f., din fr.; punctuati(un)e, s. f., din fr.; punctiune, s. f., din fr.; contrapunct, s. n., din fr. contrepoint.
ACCENT, accente, s. n. 1. Scoaterea in relief a unei silabe, a unui cuvant etc., prin marirea intensitatii vocii sau prin intonatie. ♦ semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arata ca silaba respectiva este accentuata. ♢ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atentie deosebita, a-i arata un interes deosebit. ♦ semn grafic intrebuintat in scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunta cuvintele intr-o limba sau intr-un dialect. 3. Intonatie afectiva; ton. – Fr. accent (lat. lit. accentus).
ACOLADA, acolade, s. f. 1. semn grafic in forma a doua fragmente de arc impreunate, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate intre ele printr-un anumit raport. 2. (Inv.) Moment din ceremonialul prin care se investeau cavalerii in evul mediu. – Fr. accolade.
BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.
CARACTER, caractere, s. n. 1. Particularitatea fundamentala a unei persoane, care se manifesta in orientarea, unitatea si consecventa ideilor si actiunilor sale. ◊ Comedie de caracter = comedie in care intriga ia nastere din conflictul intre caracterele personajelor. ♦ Insusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine. Om de caracter. ♦ Individualitate prezentand trasaturi psihice complexe, zugravita intr-o opera literara. 2. Trasatura distinctiva care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. 3. semn grafic; litera. – Fr. caractere (lat. lit. character).
ACOLADA, acolade, s. f. 1. semn grafic in forma de arc, orizontal sau vertical, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate intre ele. 2. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand dintr-o imbratisare si o atingere cu latul spadei. – Din fr. accolade.
ACOLADA (< fr., gr.) s. f. 1. semn grafic care uneste, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea fata de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formand un unghi. Folosita frecvent atat in arhitectura gotica tarzie, cat si in cea orientala, la incheierea partii superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, usi, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de investire a unui cavaler, constand din imbratisarea data de senior si atingerea umarului cu latul spadei.
RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.
COD ~uri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte sau de prescriptii referitoare la conduita. ~ de onoare. ~ul vietii. 2) Culegere de reguli juridice dintr-o anumita ramura a dreptului; codice ~ul muncii. ~ penal. 3) Sistem de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmite o informatie; cifru. ~ secret. 4) Culegere de simboluri, care are destinatia de a reprezenta si a transmiteo informatie secreta; cifru. ~ international. 5) Sistem riguros de relatii structurale intre semne si ansambluri de semne. ~ lingvistic. ~ grafic. ◊ ~ postal sistem de cifre, indicand localitatea si numarul oficiului postal al destinatarului, care se inscrie pe trimiterile postale, pentru a fi cartate cu ajutorul tehnicii automate. ~ genetic sistem de inregistrare, conservare si de transmitere a infor-matiei ereditare. /<fr. code
NOTA s. f. 1. scurta insemnare scrisa; indicatie, comentariu, remarca (in scris). ◊ articol publicistic de proportii reduse. ◊ adnotare la un text, care cuprinde lamuriri sau informatii asupra unei probleme ridicate de acel text. 2. aspect, nuanta caracteristica, trasatura particulara. ♦ a fi in ~ = a se potrivi unei situatii; a forta a = a exagera. 3. element component caracteristic unei notiuni. 4. calificativ (in cifre) prin care se apreciaza cunostintele, lucrarile unui elev, unui student etc. 5. comunicare diplomatica scrisa, adresata de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc. 6. inscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie sa le achite cineva. 7. semn conventional pentru reprezentarea grafica a sunetelor muzicale; sunetul corespunzator. (< fr. note, it., lat. nota)
VIRGULA, virgule, s. f. 1. semn de punctuatie care delimiteaza grafic unele propozitii in cadrul frazei si unele parti de propozitie in cadrul propozitiei. 2. semn intrebuintat pentru a arata cand trebuie facuta respiratia in timpul unei interpretari muzicale vocale. 3. semn intrebuintat pentru a separa, intr-un numar zecimal, partea intreaga de partea fractionara. – Din fr. virgule.
CIFRA ~e f. 1) semn conventional folosit pentru reprezentarea grafica a numerelor. 2) Cantitate exprimata numeric. ~ de afaceri. [G.-D. cifrei] /<it. cifra, lat. cifra, fr. chiffre
NOTA2 ~e f. 1) semn conventional folosit pentru reprezentarea grafica a unui sunet muzical. A canta pe ~e. ◊ A pune o melodie pe ~e a reprezenta grafic o melodie; a inscrie o melodie. 2) Sunet muzical corespunzand acestui semn. ~a sol. ◊ ~ falsa (sau discordanta) a) nota care nu corespunde muzicii; b) element care nu este in concordanta cu restul ansamblului. Ca pe ~e cum trebuie; bine. 3) la pl. Volum sau foaie aparte continand piese muzicale. /<fr. note, lat., it. nota
MITOGRAMA s.f. Ansamblu de semne carora li se acorda o anumita semnificatie grafica, ideologica sau simbolica. [Et. incerta].
MITOGRAMA s. f. ansamblu de semne carora li se acorda o anumita semnificatie grafica, ideologica sau simbolica. (< mito2- + -grama)
CARACTERISTICA ~ci f. 1) Trasatura predominanta proprie unei fiinte sau unui lucru, fenomen etc.; insusire tipica; semn distinctiv. 2) mat. Parte intreaga a unui logaritm. 3) fiz. Reprezentare grafica a dependentei unei marimi in functie de o anumita variabila. /<fr. caracteristique
DIAGRAMA s. f. 1. reprezentare grafica schematica a valorilor unor marimi sau a relatiilor dintre ele. ◊ (pl.) semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de sah. 2. schema pentru fixarea locurilor in vagoane (la anumite trenuri), in autocar, in sali de spectacole etc. ◊ schema incarcaturii (marfuri si pasageri) a unui avion. 3. linie trasata de un aparat inregistrator. 4. (bot.) ~ florala = proiectie orizontala a tuturor componentelor unei flori. (< fr. diagramme, gr. diagramma)
INSIGNA ~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicatii grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marca a unei distinctii sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupari sau organizatii. /<fr. insigne
NOTATIE s. f. 1. insemnare, inregistrare, nota. 2. sistem de semne conventionale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)
NOTATIE s.f. 1. Insemnare, nota. 2. Sistem de semne conventionale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊ Notatie muzicala = sistem de reprezentare grafica a sunetelor muzicale si a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notatiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].
desen (-ne), s. n. – Reprezentare grafica a unui obiect, a unei figuri etc. Var. desemn. Fr. dessin. Var., prin falsa analogie cu semn. – Der. desena (var. desemna), vb. (a executa un desen); desenator, s. m. (persoana care desemneaza).
DIAGRAMA s.f. 1. Reprezentare grafica care faciliteaza o demonstratie, care face sa se inteleaga un fenomen, care infatiseaza corelatia intre doua marimi etc. ♦ (la pl.) semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de sah. ♦ Schema pentru fixarea locurilor in vagoane (la anumite trenuri). 2. Linie trasata de un aparat inregistrator. 3. (Bot.) Diagrama florala = proiectie orizontala a tuturor componentelor unei flori. [Pron. di-a-. / < fr. diagramme, cf. gr. diagramma – desen].
LEGENDA, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. Text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.
GRAFIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de modul de reprezentare prin diagrame si, mai ales, prin desen liniar a variatiei unei marimi sau a raportului dintre diverse marimi variabile; propriu reprezentarii prin diagrame si prin desen liniar a variatiei unei marimi sau a raportului dintre diverse marimi variabile. Tabel ~ al oscilatiilor de temperatura. 2) Care tine de reprezentarea sunetelor vorbirii in scris; propriu reprezentarii sunetelor vorbirii in scris. semn ~. 3) Care tine de realizarea tipografica a unei tiparituri; propriu modului de realizare prin mijloace tipografice a unei tiparituri. Imprimare ~ca. ◊ Arte ~ce tehnica reproducerii si multiplicarii originalelor, scrise sau desenate, in vederea tiparirii. /< fr. graphique
CIFRA (‹ it.) s. f. 1. Simbol grafic folosit pentru scrierea numerelor; impr. numar. Cele mai utilizate sint cifrele arabe, aduse in Europa de arabi in sec. 10, probabil din India: 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. Uneori se mai folosesc si cifrele romane: I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000. 2. Numar care indica valoarea unei marimi caracteristice a unei substante. ◊ C. octanica v. octanic. 3. C. de afaceri = totalul incasarilor unei firme din activitatea desfasurata intr-o anumita perioada de timp. 4. semn tipografic folosit la tiparirea numerelor, a simbolurilor diferitelor operatii matematice sau combinatii ale acestora.