Rezultate din textul definițiilor
BANCA2, banci, s. f. 1. Intreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si de credit (si organizeaza circulatia baneasca). ♦ Banca de organe = serviciu medical care dispune de sange pentru transfuzii, de cornee pentru transplantari etc. 2. (La unele jocuri de carti) Suma pe care bancherul (2) o tine in fata lui spre a plati castigurile celorlalti jucatori. ◊ Expr. A sari (sau a face sa sara) banca (in aer) = a castiga un pot egal cu intreaga suma pusa de bancher (2) in joc. – Din it. banca, fr. banque.
PUNCT, puncte, s. n. I. 1. Semn grafic mic si rotund, asemanator cu o intepatura de ac, folosit ca semn de punctuatie, pentru a indica pauze intre propozitii sau fraze independente, pentru prescurtarea unui cuvant sau care se pune deasupra literelor „i”, „j” etc. ◊ Doua puncte = semn de punctuatie constand din doua puncte (I 1) asezate unul deasupra altuia, folosit pentru a arata ca urmeaza o vorbire directa, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct si virgula = semn de punctuatie constand dintr-un punct (I 1) asezat deasupra unei virgule, folosit pentru a desparti partile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuatie constand din trei (sau mai multe) puncte (I 1) asezate in linie orizontala, folosit pentru a arata o intrerupere in sirul gandirii, al actiunii sau o omisiune dintr-un text reprodus. ◊ Expr. A pune punctul pe i = a preciza ce este esential intr-o chestiune, a trage concluzia. ♦ Fig. (Cu valoare de interjectie) Gata! destul! 2. Semn conventional in forma de punct (I 1), care indica pe o harta asezarile omenesti, care marcheaza zarurile, piesele de domino etc. sau care este pus la dreapta unei note muzicale pentru a-i prelungi durata cu inca o jumatate din valoarea ei. 3. Punct (I 1) folosit in matematica, indicand efectuarea unei inmultiri. 4. Fel de a coase, de a broda, de a croseta; model de cusatura, de broderie etc. 5. (In sintagma) Punct tipografic = unitate de masura pentru lungime, folosita in tipografie, 0,376 mm. 6. Ceea ce se vede foarte mic din cauza departarii. ♦ Pata mica, rotunda, detasata pe un fond de alta culoare. 7. (In sintagma) Punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste precis linia de ochire. II. 1. Figura geometrica plana fara nici o dimensiune (reprezentata prin partea comuna a doua linii care se intalnesc). ♦ Loc determinat pe o lungime, pe o suprafata, in spatiu. ◊ Punct medical (sau sanitar) = serviciu medical organizat in fabrici, uzine, santiere etc. 2. Valoare a unei marimi, mai ales temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de topire. III. 1. Parte determinata in cadrul unei actiuni, al unei discutii, al unei probleme etc. ◊ Expr. Punct de onoare = lucru, chestiune care angajeaza prestigiul, autoritatea, onoarea cuiva. Punct de plecare (sau de pornire) = a) locul de unde pleaca cineva; b) inceputul unei lucrari, al unei actiuni. A fi pe punctul de a... = a fi gata de a..., a fi pregatit sa... Punct de vedere = aspectul sub care cineva priveste o problema sau atitudinea pe care o are fata de ea; mod de a gandi. Din punct de vedere = in privinta..., sub raportul... Din punct in punct sau punct cu punct = amanuntit, detaliat, pe larg. A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face sa functioneze in conditiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile asa cum trebuie, fara a neglija nici un amanunt; a restabili adevarul. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine imbracat. A pune pe cineva la punct = a arata cuiva ce se cuvine si ce nu, a da cuiva o lectie de buna-cuviinta. 2. Moment, stadiu, faza, etapa de dezvoltare. ◊ Loc. adv. Pana la un (sau la acest) punct = pana la o anumita limita sau etapa; intr-o anumita masura. ◊ Expr. Pana la ce punct = in ce masura, pana unde... Punct mort = situatie fara iesire. ♦ (Adverbial) Exact, precis, fix. IV. Unitate de masura luata ca baza de clasificare, in special la sporturi. ♦ Unitate de masura pentru indicarea situatiei participantilor la unele jocuri (zaruri, carti, biliard etc.). ♦ Unitate de masura pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursa. ♦ Fiecare dintre diviziunile unei cartele pentru rationalizarea anumitor produse industriale; tichet detasat dintr-o astfel de cartela. ◊ Loc. adj. si adv. Pe puncte = a) pe baza dreptului conferit de cartela; rationalizat; b) fig. fara a avea pregatirea corespunzatoare functiei pe care o ocupa. – Din lat. punctum (cu unele sensuri dupa fr. point).
SANITAR, -A, sanitari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se refera la sanatate, privitor la sanatate; (despre legi, masuri, servicii etc.) destinat ocrotirii si ingrijirii sanatatii publice. Serviciu sanitar. ♦ Punct sanitar = cea mai mica unitate de asistenta medicala, functionand in intreprinderi sau in locuri de munca izolate. Agent sanitar (si substantivat, m.) = persoana din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupa (in mediul rural) cu ingrijirea bolnavilor, cu executarea masurilor de dezinfectie in cazuri de epidemii etc. Spirt sanitar = spirt folosit ca dezinfectant extern, impropriu pentru baut. 2. S. m. Soldat instruit pentru a da primul ajutor ranitilor si a se ingriji de ridicarea si transportarea lor de pe campul de lupta. – Din fr. sanitaire.
PUNCT s. n. 1. element fundamental in geometrie, reprezentat de intersectia a doua linii. ◊ punct de incidenta = locul in care raza incidenta intalneste raza reflectata. ◊ semn mic si rotund ca o impunsatura de ac. ◊ a pune punctul pe i = a ataca esentialul intr-o problema, a spune ce era mai important. 2. loc determinat in spatiu, in care se afla sau se intampla ceva. ◊ punct medical = serviciu medical organizat cat mai aproape de locul de munca (uzina, santier etc.). ◊ loc pe un aerodrom unde sta echipa de elevi repartizati pentru zbor aceluiasi instructor. ◊ punct c******l = fiecare dintre cele patru directii principale ale orizontului, considerate in raport cu axa polilor; punct de aplicatie = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra caruia se exercita o forta. 3. loc, regiune, parte. 4. valoare a unei marimi la care se produce un fenomen specific. ◊ punct critic = stare critica; punct mort = a) moment in care o piesa a unui mecanism isi inceteaza miscarea; b) momentul cand organismul sportivului, in timpul unei competitii, din cauza suprasolicitarii, nu mai raspunde cu promptitudine cerintelor. 5. unitate numerica luata ca baza de clasificare, in special in sport, in jocuri de societate etc. 6. semn de punctuatie mic si rotund (.) care se pune la sfarsitul unui enunt pentru a marca o pauza, o abreviere sau, in matematica, dupa o cifra, insemnand efectuarea unei inmultiri etc. ◊ punct de ochire = locul din tinta in care tragatorul potriveste linia de ochire; punct tipografic = unitate de masura a lungimii folosita pentru materialul tipografic, egala cu 0,376 mm. ◊ pata mica rotunda pe un fond alb de culoare. 7. model al unei broderii, dantele, cusaturi etc. 8. parte, diviziune, fragment dintr-un intreg; capitol; paragraf. 9. chestiune, problema. ◊ punct de vedere = aspectul sub care este privita o problema, mod de gandire, parere; punct de onoare = ceea ce constituie mandria cuiva, angajeaza onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata sa... 10. aspect, ipoteza, situatie; faza, treapta, perioada. ◊ a pune ceva la punct = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lectie de buna cuviinta, a admonesta. (< lat. punctum, dupa fr. point)
SALVARE s. f. 1. actiunea de a (se) salva; fiinta, circumstanta salvatoare. 2. serviciu medical care da primul ajutor celor accidentati sau bolnavilor. 3. camioneta pentru transportul celor accidentati sau bolnavi, la un spital de urgenta. (< salva)
SALVARE, salvari, s. f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. serviciu medical destinat sa dea primul ajutor accidentatilor sau bolnavilor care au nevoie de o interventie medicala urgenta. ♦ Vehicul special amenajat care transporta accidentati sau grav bolnavi la o institutie spitaliceasca de urgenta; ambulanta. – V. salva.
SALVARE ~ari f. 1) v. A SALVA. 2) serviciu medical de urgenta. 3) Mijloc de transport special amenajat, care serveste la acordarea ajutorului medical de urgenta; ambulanta. [G.-D. salvarii] /v. a salva
SALVARE s.f. 1. Actiunea de a (se) salva; (concr.) obiect, fiinta, circumstanta salvatoare. 2. serviciu medical care da primul ajutor celor accidentati sau bolnavilor in stare foarte grava. ♦ Camioneta, masina special amenajata pentru transportul celor accidentati sau bolnavi, la un spital de urgenta. [< salva].
CIRCUMSCRIPTIE s. f. delimitare teritorial-administrativa in cadrul unui oras, judet, sector etc.; sectie, serviciu, institutie care se ocupa cu o anume activitate (financiara, medicala, de politie etc.). ♦ ~ electorala = unitate administrativa constituita cu ocazia alegerilor; ~ sanitara = unitate teritoriala de baza in sistemul de ocrotire a sanatatii. (< fr. circonscription, lat. circumscriptio)
ORDONANTA, ordonante, s. f. 1. Dispozitie scrisa emisa de o autoritate administrativa, judecatoreasca etc., act care contine aceasta dispozitie. ◊ Ofiter de ordonanta = ofiter atasat pe langa marile comandamente, cu misiunea speciala de a transmite ordinele. Ordonanta de plata = dispozitie, ordin de plata a unei sume. Ordonanta prezidentiala (sau, iesit din uz, presedintiala) = masura cu caracter urgent si provizoriu pe care presedintele unei instante judecatoresti o poate ordona, in cazuri exceptionale, pentru evitarea unei pagube iminente si ireparabile sau pentru inlaturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executari. ♦ (In trecut) Hotarare, sentinta judecatoreasca. ♦ (Inv.) Reteta medicala. 2. (In vechea armata) Soldat atasat pe langa un ofiter pentru servicii personale. 3. Aranjare, oranduire, organizare a elementelor unei opere de arta ale unei constructii etc. – Din fr. ordonnance.
medical ~a (~i, ~e) Care tine de medicina; propriu medicinei. Ajutor ~. ◊ Asistenta ~a serviciu de tratare si ingrijire a bolnavilor. Concediu ~ concediu de boala. /<fr. medical
medic (medici), s. m. – Doctor. It. medico. – Der. medical, adj., din fr. medical; medicina, s. f., din fr. medicine; medicinal, adj., din fr. medicinal; medicament, s. n., din fr. medicament; protomedic, s. m. (primul medic al Curtii, seful serviciilor sanitare, functie desfiintata in 5 septembrie 1859), cu pref. proto-.
SANITAR, -A I. adj. 1. referitor la sanatate, la igiena publica. ♦ punct ~ = mica unitate de asistenta medicala; agent ~ (si s. m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in mediul rural). 2. (despre instalatii) care serveste la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuinte. II. s. m. ostas din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. (< fr. sanitaire)
SANITAR, -A adj. Care se refera la sanatatea publica, care are scopul de a intretine si a ocroti sanatatea. ♦ Punct sanitar = mica unitate de asistenta medicala in intreprinderi sau in locuri de munca izolate; agent sanitar (si s.m.) = persoana din cadrul personalului medical inferior care se ocupa cu ingrijirea bolnavilor (in special in mediul rural). ♦ (Despre vehicule) Care serveste la transportarea bolnavilor si a ranitilor. // s.m. Ostas care face parte din serviciul de ingrijire a ranitilor in armata. [< fr. sanitaire, cf. lat. sanitas – sanatate].