Rezultate din textul definițiilor
DEFINITIE s.f. 1. Operatie logica prin care se arata continutul unei notiuni, enuntandu-se notele ei esentiale sau adesea indicandu-se genul proxim si diferenta specifica; propozitie prin care se exprima aceasta determinare. ◊ Prin definitie = prin insasi natura lucrurilor. 2. Procedeu conceptual servind la introducerea unui simbol nou intr-un limbaj formalizat sau la specificarea semnificatiei unei expresii. [Gen. -iei, var. definitiune s.f. / cf. fr. definition, it. definizione, lat. definitio].
DEFINITIE s. f. operatie logica prin care se determina continutul unei notiuni, notele ei esentiale, indicandu-se genul proxim si diferenta specifica, sau se precizeaza intelesul unui cuvant ori simbol; propozitie prin care se exprima aceasta determinare. ♦ prin ~ = prin insasi natura lucrurilor. (< fr. definition, lat. definitio)
diferenta, diferente, s. f. 1. Ceea ce deosebeste o fiinta de alta, un lucru de altul; lipsa de asemanare; deosebire; nepotrivire. ◊ diferenta specifica = trasatura caracteristica a unei notiuni, care o deosebeste de celelalte notiuni cuprinse in genul ei proxim. 2. Rezultatul unei scaderi matematice. 3. (Geogr.; in sintagma) diferenta de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte terestre. [Var.: (inv.) diferinta s. f.] – Din fr. difference, lat. differentia.
diferenta s.f. 1. Deosebire, neasemanare, nepotrivire. ◊ (Log.) diferenta specifica = trasatura caracteristica a unei notiuni, care o deosebeste de celelalte notiuni din genul cel mai apropiat. 2. (Mat.) Numar care arata deosebirea de marime dintre doua valori care se scad una din alta. ♦ Rezultatul unei scaderi. 3. diferenta de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte de pe suprafata globului terestru. 4. (Fiz.) diferenta de faza = defazaj. [Var. diferinta s.f. / cf. fr. difference, it. differenza, lat. differentia].
DEFINITIE (‹ fr.) s. f. 1. (LOG.) Propozitie sau ansamblu de propozitii determinand semnificatia unui termen sau indicand caracteristicile esentiale ale unui obiect sau ale unei clase de obiecte. Intr-o d. se disting: termenul sau combinatia de termeni nou introdusi (definitul); termenul sau combinatia de termeni ale caror sensuri sunt deja cunoscute (definitorul). ♦ (La Aristotel) Determinare a naturii sau a esentei uneo specii prin indicarea genului care o cuprinde (gen proxim) si a diferentei specifice prin care se delimiteaza de celelalte specii. ◊ Expr. Prin definitie = prin insasi natura lucrului, decurgand in mod necesar din totalitatea notelor sale caracteristice. 2. (TELEC.) Continutul de detalii al unei imagini de televiziune sau de fototelegrafie, exprimat prin numarul de elemente in care trebuie descompusa imaginea, astfel incat un element sa nu contina mai multe nuante de luminozitate.
NUANTA s.f. 1. Fiecare dintre varietatile, dintre gradele prin care trece o culoare fara a-si pierde calitatile specifice. 2. (Fig.) diferenta usoara (aproape imperceptibila) intre doua lucruri de acelasi gen. ♦ (Muz.) Varierea executiei din punctul de vedere al intensitatii sonore. 3. Ceea ce reprezinta o conotatie, un adaos la caracterul esential, de baza. [Pron. nu-an-. / < fr. nuance].
TERMOSIFON, termosifoane, s. n. Aparat folosit in instalatiile de incalzire centrala, in care circulatia fluidului se face in circuit inchis, datorita diferentei dintre greutatea specifica a fluidului cald care se ridica prin conducta de plecare si greutatea specifica a fluidului care vine pe conducta de intoarcere la sursa de caldura. – Din fr. thermosiphon.
ZETAJ ~e n. Metoda de separare a minereurilor, constand in sortarea elementelor componente pe baza diferentei de greutate specifica a acestora. /<fr. setzage
AERLIFT s. n. 1. metoda de explorare a sondelor prin eruptie artificiala, titeiul fiind impins la suprafata cu ajutorul aerului comprimat. 2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferenta de greutate specifica intre apa si emulsia de aer din apa. (< engl. airlift)
OSMOTIC, -A adj. Referitor la osmoza, specific osmozei. ◊ Presiune osmotica = diferenta de presiune care exista intre o solutie si solventul ei, separat de aceasta printr-o membrana semipermeabila pentru ca solventul sa nu poata trece prin membrana in solutie. [< fr. osmotique].
BEAUFRET [bofre], Jean (1907-1982), filozof francez. A purtat un dialog permanent cu M. Heidegger pe tema „gindirii diferentei dintre fiinta si Fiind”, specifica filozofiei grecesti si „uitata” de moderni („Dialog cu Heidegger”).
diferenta ~e f. 1) Lipsa de asema-nare; deosebire; distinctie. ◊ ~ specifica caracter prin care o specie difera de toate celelalte specii ale aceluiasi gen. 2) Rezultat al unei scaderi matematice; rest. /<fr. differance, lat. differentia
diferenta s. f. 1. deosebire, lipsa de asemanare. ♦ (log.) ~ specifica = nota caracteristica a unei notiuni, in genul ei proxim. 2. (mat.) rezultatul operatiei de scadere. 3. (geogr.) ~ de nivel = deosebire de altitudine intre doua puncte de pe suprafata globului terestru. 4. (fiz.) ~ de faza = defazaj. (< fr. difference, lat. differentia)