Rezultate din textul definițiilor
AUTOCORECTIE s. f. actiune proprie unui sistem cibernetic de a perfectiona rezultatele la iesirea din sistem. (< fr. autocorrection)
HOMEOSTAT s. n. sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul cautarii statistice si probabilistice a regimului de functionare determinat. (< fr. homeostat)
CIBERNETICA (‹ fr. {i}) s. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlul in sistemele tehnice si organismele vii, din punct de vedere al analogiilor formale (nu si din acela al constitutiei si al functionarii lor). Are numeroase si variate aplicatii in toate domeniile tehnicii, in economie, biologie, medicina etc. In anul 1938, in lucrarea „Psihologia consonantista”, savantul roman St. Odobleja face prima expunere ampla a unor principii cibernetice, inainte cu zece ani de aparitia lucrarii „Cibernetica” a lui N. Wiener. V. sistem cibernetic. ♦ C. economica = ramura a c. care se ocupa cu aplicarea ideilor si metodelor c. la sistemele economice; priveste economia, precum si verigile structurale si functionale ale acesteia, ca in sisteme in care se desfasoara procese de reglare si de comanda realizate prin circulatia si transformarea informatiei.
HOMEOSTAT, homeostate, s. n. sistem cibernetic cu autoorganizareVezi nota pe principiul cautarii statistice a regimului de functionare stabila. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homeostat.
FEED-BACK s.n. (Cib.) Conexiune inversa in sistemele cibernetice, principiu esential al autoreglarii; retroactiune. [Pron. fid-bec. / < engl. feed-back].
HOMEOSTAT s.n. sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul cautarii statistice a regimului de functionare stabila. [< fr. homeostat].
FEEDBACK [FID-BEC] s. n. 1. conexiune inversa in sistemele cibernetice, biologice, tehnice, pentru mentinerea stabilitatii si echilibrului lor fata de influentele exterioare; lant cauzal inchis; retroactiune (3). 2. (p. ext.) intoarcere, revenire. (< engl. feed-back)
AUTOREGLARE s.f. Actiunea, faptul de a (se) autoregla; autoreglaj ; reglare automata. ♦ Proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a receptiona informatia, de a o transmite elementelor sistemului si de a selectiona raspunsul cel mai adecvat. [< auto1- + reglare].
AUTOREGLARE s. f. actiunea de a (se) autoregla; autoreglaj. ◊ proprietate a unui sistem biologic, cibernetic de a receptiona informatia, de a o transmite elementelor sistemului si de a selectiona raspunsul cel mai adecvat. (< autoregla)
BIOciberneticA s.f. Ramura a ciberneticii care studiaza procesele biologice ca manifestari ale unor sisteme informationale cu autoreglare, folosind metode matematice; cibernetica biologica. [< fr. biocybernetique].
BIOcibernetic, -A I. adj. referitor la biocibernetica. II. s. f. ramura a ciberneticii care studiaza procesele biologice ca manifestari ale unor sisteme informationale cu autoreglare, folosind metode matematice, modelarea analoaga etc. (< fr. biocybernetique)
BIONICA f. Ramura a ciberneticii care se ocupa cu aplicarea principiilor de functionare a sistemelor vii in electronica. [Sil. bi-o-] /<fr. bionique
ciberneticA f. Stiinta care se ocupa cu studiul matematic al sistemelor complexe de dirijare si de comunicatie, precum si cu metodele de prelucrare a informatiei. [G.-D. ciberneticii] /<fr. cybernetique, engl. cubernetics
BIONICA s.f. Ramura a ciberneticii care isi propune sa introduca principiile de functionare a sistemelor vii (in special ale creierului) in electronica. [< fr. bionique].
cibernetic, -A, cibernetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii din punctul de vedere al analogiilor lor formale. 2. Adj. Care apartine ciberneticii (1), privitor la cibernetica. – Din fr. cybernetique.
cibernetic, -A I. adj. referitor la cibernetica; bazat pe principiile ciberneticii. II. s. f. stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului in sistemele tehnice si in organismele vii, pentru proiectarea si construirea masinilor si a aparatelor automatice, electronice, capabile a efectua diferite operatii. (< fr. cybernetique)
ciberneticA s.f. 1. Parte a politicii care se ocupa de mijloacele de guvernare, potrivit clasificarii lui Ampere. 2. Stiinta care studiaza principiile si legile comune ale functionarii sistemelor de legaturi, comanda si control in masini si in organismele vii. [Gen. -cii, var. chibernetica s.f. / < fr. cybernetique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan – a conduce].