Rezultate din textul definițiilor
METILORANJ s. n. Substanta organica din clasa colorantilor azotici, care are proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida; heliantina. – Din fr. methylorange.

METILORANJ n. Substanta organica avand proprietatea de a fi galbena intr-o solutie bazica, portocalie intr-o solutie neutra si rosie intr-o solutie acida. /<fr. methylorange

pH (‹ fr.; p. „potential” + H „hidrogen”) Simbol pentru logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentratiei ionilor de hidrogen dintr-o solutie, masurat cu numarul de ioni-gram de hidrogen existenti intr-un litru de solutie; exponent de hidrogen. Caracterizeaza starea acida sau bazica a unei solutii (pH 7 este neutru, valorile mai mici de 7 indica aciditate, cele mai mari de 7 caracterul bazic al solutiei).

ALCALIN, -A, alcalini, -e, adj. (Despre substante chimice) Care are in solutie o reactie bazica, albastrind hartia rosie de turnesol si neutralizand acizii; bazic. ◊ Metal alcalin = metal din grupul metalelor monovalente. Medicament alcalin = medicament folosit in tratamentul aciditatii gastrice. – Din fr. alcalin.

TURNESOL s. n. Materie coloranta extrasa din unele specii de licheni, folosita ca reactiv chimic pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei solutii sau al unei substante. – Din fr. tournesol.

TURNESOL s.m. Materie coloranta extrasa din unele specii de licheni, folosita pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei solutii. [< fr. tournesol].

TURNESOL s. n. materie coloranta din unele specii de licheni, pentru determinarea caracterului acid ori bazic al unei solutii sau substante. (< fr. tournesol)

ALCALIN, -A, alcalini, -e, adj. (Despre substante chimice) Care are, in solutie, o reactie bazica, albastrind hartia rosie de turnesol si neutralizand acizii. ◊ Metal alcalin = metal din grupul metalelor monovalente. – Fr. alcalin.

COROZIUNE s. f. 1. degradare chimica a metalelor sub actiunea substantelor de natura acida sau bazica. 2. eroziune a suprafetei rocilor sub actiunea chimica a solutiilor apoase. 3. (fig.) distrugere progresiva. (< fr. corrosion)

COROZIUNE s.f. 1. Proces de alterare, de atacare chimica sau electrochimica a metalelor sub actiunea substantelor de natura acida si bazica. 2. (Geol.) Eroziune a suprafetei rocilor sub actiunea chimica a solutiilor apoase. [Var. corosiune s.f. / < fr. corrosion].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)