Rezultate din textul definițiilor
MANCARICI s. n. (Fam.) Mancarime. ◊ Expr. A avea mancarici = a nu avea astampar, a nu putea sta linistit. A avea mancarici la limba = a fi foarte vorbaret. – Mancare + suf. -ici.

ESICASM s.n. Doctrina mistica monahala care propaga descoperirea sensibila a divinitatii cu ajutorul anumitor tehnici fiziologice si mintale de concentrare. [< it. esicasmo, cf. gr. hesychazein – a sta linistit].

pocoli, pocolesc, vb. IV (reg.) 1. a impacheta. 2. (in forma „pocalui”) a bate tare, a snopi, a burdusi in bataie. 3. (refl.; in forma „pocali”) a se muta. 4. a strivi. 5. a sta linistit, potolit; a se aseza, a se fixa intr-un anumit loc.

tihni (-nesc, -it), vb.1. A se bucura de odihna, a sta linistit. – 2. A se simti bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (si var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simti bine” (Cihac, II, 409). Se conjuga numai la pers. III; cu primul sens, se foloseste aproape exclusiv participiul tihnit.Der. tihna, s. f. (liniste, odihna, repaus), postverbal; tihneala, s. f. (pace, liniste); netihna, s. f. (neliniste).

ORIZONTALA ~e f. Linie dreapta paralela cu suprafata unui lichid in stare linistita; dreapta perpendiculara pe verticala locului. /<germ., fr. horizontal

saceas! interj. (reg.) cuvant cu care se indeamna vaca sa stea linistita la muls.

sfac, sfacuri, s.n. (reg.) 1. lat. 2. unealta cu care se strange buza de sus a calului, ca sa stea linistit la potcovit. 3. bucata de lemn folosita la strangerea, prin rasucire, a funiei sau a lantului cu care se leaga o incarcatura (de fan, de lemne etc.).

LINISTE s., interj. 1. s. tacere, (prin Transilv. si Olt.) taca, (inv.) silentiu. (In clasa era ~ deplina.) 2. interj. pst!, st!, tacere!, (pop.) tist!, (arg.) mucles! 3. s. acalmie, calm, pace, tacere, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (stare de ~ in natura.) 4. s. v. astampar. 5. s. v. tihna. 6. s. v. ragaz. 7. s. v. comoditate.

TACERE s., interj. 1. s. v. liniste. 2. interj. v. liniste. 3. s. v. mutenie. 4. s. v. intrerupere. 5. s. v. discretie. 6. s. acalmie, calm, liniste, pace, (inv. si reg.) paos, (inv.) lin, linistire, molcomire. (stare de ~ deplina in natura.)

ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni

OSTOI vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, imblanzi, inceta, linisti, opri, potoli, sfarsi, sta, tempera, termina, usura.

A ADORMI adorm 1. intranz. 1) A trece din starea de veghe la cea de somn. 2) bis. A inceta de a mai trai; a se stinge din viata; a muri; a raposa; a deceda; a se sfarsi. 2. tranz. 1) A face sa treaca de la starea de veghe la cea de somn. ~ un copil. 2) fig. A aduce in stare de liniste; a linisti; a potoli; a alina. ~ setea. /<lat. addormire

A AROMI ~esc 1. tranz. A fi cuprins de un somn usor; a atipi. 2. intranz. 1) (fiinte) A ameti cu un miros puternic. 2) fig. (fiinte) A face sa ajunga la o stare de liniste; a linisti; a ogoi; a potoli; a calma. /Din aroma

MOLCOM, -A, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fara violenta sau intensitate; linistit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tacea molcom = a pastra tacere completa, a nu spune nimic. A sta (sau a sedea) molcom = a sta (sau a sedea) nemiscat, linistit. ♦ Pasnic, bland, potolit. [Var.: molcum, -a, mulcom, -a, adj.] – Din bg. mulkom.

A SE ALINA ma alin intranz. A ajunge la o stare de liniste; a se linisti; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare

A SE ASEZA ma asez intranz. 1) A se instala (pe ceva) pentru a sedea. 2) A se pune intr-o anumita ordine. 3) (despre pasari sau insecte) A se lasa din zbor (pe ceva). 4) A se aranja cu traiul intr-un loc; a se restabili; a se statornici. 5) (despre substante pulverulente) A se lasa pe o suprafata, formand un strat; a se asterne; a se depune. 6) (despre lichide in fermentatie) A deveni limpede. 7) A ajunge in stare de liniste; a se linisti. /<lat. assediare

A SE CALMA ma ~ez intranz. A deveni calm; a ajunge in stare de liniste; a se linisti; a se potoli; a se astampara; a se alina. /<fr. calmer

CALM, -A I. adj. 1. in stare de liniste deplina. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. II. s. n. 1. stare de nemiscare; liniste deplina. ♦ ~ ecuatorial = zona de presiune atmosferica scazuta, a celor doua emisfere ale globului terestru, caracterizate prin lipsa vantului si miscari ascendente. ◊ zona oceanica in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. (< fr. calme)

A SE POTOLI ma ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se domoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se linisti. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) A ajunge la o stare de liniste; a recapata calmul; a se linisti; a se calma; a se alina; a se astampara. /<sl. potoliti

AUTOlinisti vb. IV. refl. A-si linisti propria persoana in urma unor succese, ducand la o stare de pasivitate si lipsa de vigilenta; a se linisti pe sine insusi. [< auto1- + linisti].

CALM s.n. 1. stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ Incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

A SE OSTOI ma ~iesc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge in stare de liniste; a capata (din nou) calmul; a se linisti; a se calma. 2) (despre actiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. stare de liniste deplina a atmosferei. 2. stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.

NElinistit, -A, nelinistiti, -te, adj. Care nu este linistit; care se misca, se agita, se framanta (continuu), care nu sta locului; cuprins de agitatie, de framantare, de neastampar; agitat, tulburat. – Ne- + linistit.

CALM2, -A, calmi, -e, adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ♦ Fig. (Despre viata omului) Care are o desfasurare linistita. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.

LINISTE s. f. 1. Lipsa de zgomot; tacere; calm, acalmie. 2. stare (sufleteasca) lipsita de zbucium, de framantari; tihna, pace, seninatate. ◊ Loc. adv. In liniste = linistit, netulburat. – Lin + suf. -iste.

PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis

RELAXA, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. in stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o noua stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scadea fara ca sa varieze deformatia corpului. 3. Refl. si tranz. Fig. A (se) linisti, a (se) destinde (dupa un efort sustinut); a deveni sau a face sa devina mai putin incordat. – Din fr. relaxer.

LIMPEZIS ~uri n. rar1) Suprafata linistita si limpede a unei ape. 2) Teren fara copaci acoperit cu iarba si flori, in mijlocul unei paduri; luminis; poiana; colnic. 3) (despre cer sau vreme) stare a cerului limpede; limpezime; seninatate. /a limpezi + suf. ~is

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

EPICURISM s.n. Doctrina filozofica materialist-ateista a lui Epicur, care imbogateste atomismul antic, iar in etica incearca sa creeze o teorie a placerii rationale, la baza careia sta un ideal individualist, de evitare a suferintei si de dobandire a unei fericiri senine, sustinand ca cel mai rezonabil lucru pentru om este repaosul, linistea si nu activitatea. [Var. epicureism s.n. / < fr. epicurisme < Epicur – filozof grec din antichitate].

SOMN2, (rar) somnuri, s. n. stare fiziologica normala si periodica de repaus a fiintelor, necesara redresarii fortelor, caracterizata prin incetarea totala sau partiala a functionarii constiintei, prin relaxare musculara, prin incetinirea circulatiei, a respiratiei si prin vise; starea celui care doarme. ◊ Somnul de veci (sau cel lung, vesnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi usor, iepureste. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). A-l fura (pe cineva) somnul = a atipi. Somn usor, formula prin care se doreste cuiva care se culca somn linistit. A-l pali (sau a-l toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. stare de inertie; toropeala, amortire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzatie provocata de aceasta necesitate. – Lat. somnus.

A SE linisti ma ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestari ale oamenilor) A pierde din intensitate (pana la incetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniste; a recapata calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astampara. /Din liniste

MOCNIT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A MOCNI. 2) (despre ploaie) Care este linistita, inceata, dar de lunga durata. 3) (despre stari de lucruri) Care ascunde o amenintare (gata sa se declanseze). 4) (despre vreme, atmosfera) Care devine mai intunecos din cauza norilor; innourat; mohorat. 5) (despre sunete) Care nu are sonoritate. 6) (despre apa) Care sta mai mult timp intr-un loc; neimprospatat. /v. a mocni

INCETA vb. 1. a(-si) intrerupe, a(-si) opri, a(-si) sista, a(-si) suspenda. (Uzina si-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a (se) intrerupe, a (se) opri, a parasi. (Au ~ lucrul in semn de protest.) 3. v. opri. 4. v. intrerupe. 5. a amuti, a disparea, a se linisti, a muti, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele au ~ in strada.) 6. a disparea, a trece, (astazi rar) a se sparge. (Primejdia, durerea a ~.) 7. v. sfarsi. 8. a conteni, a se curma, a se opri, a se potoli, a se sfarsi, a sta, a se termina, (inv. si pop.) a (se) ostoi, (prin Ban.) a se prorupe, (Mold.) a tinchi, (inv.) a se precurma. (Vijelia, ploaia a ~.)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)