Rezultate din textul definițiilor
NESTIRE f. (negativ de la stire): In ~ a) fara a-si da seama; b) in stare de inconstienta. Din ~ fara a sti. /ne- + stire

inconstienta f. 1) stare patologica constand in pierderea constiintei. 2) Lipsa de constiinta clara, de judecata (in ceea ce face). [G.-D. inconstientei; Sil. -con-sti-en-] /<fr. inconscience

LESIN ~uri n. 1) Pierdere subita si temporara a cunostintei; situatie de inconstienta; nesimtire. 2) stare de slabiciune totala (provocata de foame, de sete sau de un efort fizic foarte mare); lipsa totala de forta fizica. /v. a lesina

NESIMTIRE f. 1) Lipsa de bun-simt; nerusinare. 2) stare de inconstienta; pierdere a cunostintei; lesin. ◊ A cadea in ~ a-si pierde cunostinta; a lesina. /ne- + simtire

SOMNAMBULISM s. n. 1. stare de automatism inconstient manifestata prin parasirea patului in timpul somnului si executarea unor acte coordonate de care individul in cauza nu-si mai aminteste la trezire; noctambulism. 2. Executare automata a unor acte de catre o persoana hipnotizata. – Din fr. somnambulisme.

COMPLEX2 ~e n. 1) Unitate economica care reuneste mai multe intreprinderi cu activitate de productie interdependenta; combinat. ◊ ~ agroindustrial unitate agricola care se ocupa cu producerea si prelucrarea industriala a materiei prime. 2) Ansamblu de constructii reunite in functie de utilitatea lor. ~ turistic. ~ sportiv. 3) Ansamblu de sentimente, de tendinte si de stari de spirit inconstiente, formate in copilarie, care conditioneaza comportamentul ulterior al unei persoane. ◊ A avea ~e a fi timid. Fara ~e care actioneaza in mod firesc; fara ezitare. ~ de inferioritate sentiment de neincredere in fortele proprii. ~ul Edip atasament e****c fata de un parinte de s*x opus. /<fr. complexe, lat. complexus

EPISTEMA s. f. (fil.) schema, configuratie inconstienta care ar sta la baza cunoasterii. (< gr. episteme)

SEMIinconstienta s. f. stare de relativa inconstienta. (< semi- + inconstienta)

NESIMTITOR, -OARE, nesimtitori, -oare, adj. 1. Caruia ii lipseste facultatea de a simti; care nu este inzestrat cu simturi; p. ext. insensibil, nepasator. ♦ Care nu mai simte, care se gaseste in stare de nesimtire (1), de inconstienta; p. ext. mort. 2. Nesimtit2 (1);- Ne- + simtitor.

LESIN s. 1. (MED.) inconstienta, lipotimie, nesimtire, (rar) lesinatura. (stare de ~.) 2. v. sfarseala.

ORBIE s. f. (Pop.) starea celui orb2 (1), lipsa vederii. ♦ Fig. inconstienta, orbire. – Orb2 + suf. -ie.

SOMNAMBULISM s.n. stare patologica manifestata prin diferite actiuni inconstiente in timpul somnului; lunatism, noctambulism. [< fr. somnambulisme].

SOMNAMBULISM s. n. stare patologica manifestata prin diferite actiuni inconstiente in timpul somnului; lunatism, noctambulism. (< fr. somnambulisme)

LAT lata (lati, late) 1) Care are o intindere mare pe transversala; extins in latime. Panza ~a. Frunte ~a. ◊ ~ in spate (sau in spete) bine dezvoltat fiziceste. A o face lata a) a trage un chef strasnic; b) a face inconstient o boroboata. 2) fam. Care este in stare de nesimtire; intins fara miscare. ◊ A ramane (sau a cadea) ~ a cadea fara simtire la pamant. A lasa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lasandu-l in nemiscare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flamand. /<lat. latus

SOMNAMBULISM n. stare patologica care se manifesta prin executarea automata si inconstienta, in timpul somnului, a unei activitati, de care bolnavul nu-si aminteste la trezire. /<fr. somnambulisme

NOCTAMBULISM n. stare patologica a psihicului, care se manifesta prin executarea automata si inconstienta, in timpul somnului, a unor actiuni complicate, de care bolnavul nu-si aminteste la trezire; somnambulism. /<fr. noctambulisme

NOROC ~oace n. pop. 1) Soarta, destin favorabil. ◊ La (sau intr-un) ~ la intamplare. 2) Concurs de imprejurari favorabile. ◊ A-i surade cuiva ~ocul a-i merge cuiva in viata. A-si incerca ~ocul a intreprinde ceva fara a fi sigur de reusita. Spre ~ocul cuiva din fericire. Cum a da targul si ~ocul cum va fi; dupa imprejurari. A avea ~ a reusi, a avea succes. Joc de ~ joc (de carti, de zaruri etc.) in care castigul este intamplator; joc de ha-zard. ~! formula de salut. 3) stare de satisfactie deplina; fericire. A-si gasi ~ocul. ◊ A fugi de ~ a evita inconstient ceea ce putea sa aduca fericire. /<sl. naroku

inconstienta s. f. 1. Lipsa sau pierdere a cunostintei, care apare in diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini constiente, rationale fata de realitatea inconjuratoare; stare sufleteasca in care omul nu-si da seama de actele sale. [Pr.: -sti-en-] – Din fr. inconscience (dupa inconstient).

inconstient, -A, inconstienti, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este constient, care nu stie ce face, care si-a pierdut cunostinta (ca urmare a unei stari patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine constienta fata de realitatea inconjuratoare; fara minte, fara judecata. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapa constiintei, de care omul nu-si da seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihica a omului de care el nu-si da seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapa constiintei. [Pr.: -sti-ent] – Din fr. inconscient (dupa constient).

CENZURA s. f. 1. demnitatea si functia de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicatiilor, spectacolelor, emisiunilor si, in timp de razboi, asupra corespondentei trimise prin posta; organ care exercita acest control. 3. functie psihologica care, in teoria lui Freud, refuleaza in inconstient dorintele neconforme cu conventiile sociale. 4. critica, blam public. (< fr. censure, lat. censura)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)