Rezultate din textul definițiilor
NEVOIE, nevoi, s. f. 1. Ceea ce se cere, se impune sa se faca; trebuinta, necesitate, cerinta; spec. chestiune, situatie, afacere a carei rezolvare are caracter urgent, presant. ◊ Loc. adj. si adv. (Astazi rar) De nevoie = (strict) necesar, trebuincios, util. ◊ Loc. adv. La nevoie = in caz de trebuinta; cand trebuie, cand este necesar. ◊ Expr. De voie, de nevoie = vrand-nevrand, silit. A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva). A avea (sau a fi) nevoie sa... = a considera sau a fi necesar sa... A-si face nevoile = a d****a (si a u***a). (Pop. si fam.) Zor-nevoie = cu orice pret, neaparat. ♦ (Inv.; la pl.) Treburi, afaceri. ◊ Expr. A-si cauta de nevoi = a se ingriji de propriile sale interese si obligatii, fara a se amesteca in lucruri care nu-i privesc; a-si vedea de treaba. 2. Stare de saracie, de lipsa, de mizerie in care se afla cineva; stare de jena financiara. ♦ (Pop.) Epitet dat unui om sarac, neajutorat sau care nu stie sa se descurce; saracie. 3. Ceea ce provoaca cuiva o suferinta materiala sau morala, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutati, incercari, vicisitudini pe care le are de suportat cineva. ◊ Loc. adj. (Pop.) De nevoie = care provoaca neplaceri, necazuri; dificil, buclucas. ◊ Expr. A iesi (sau a scapa) din nevoie sau a scapa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scapa de griji, de necazuri, de saracie. A fi mancat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri. (Pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri. La (vreme de) nevoie = in imprejurari grele; la necaz.. In nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); in lipsa, in suferinta. ♦ Primejdie, pericol. ◊ Expr. Cu vai-nevoie = cu mare greutate. 4. (Inv.) Constrangere. ◊ Loc. adv. (Curent) De nevoie = fara voie, constrans, silit (de imprejurari). (Inv.) De (sau din) nevoia cuiva (sau a ceva) = din cauza... 5. (Pop.) Lucru, fapt iesit din comun, care mira, uimeste; ciudatenie, minunatie; d********e, d****e. ◊ Loc. adv. (Fam.) Nevoie mare = (exprimand ideea de superlativ) strasnic, grozav. ♦ (Fam., art.; in exclamatii si imprecatii) D****l, naiba. [Pr.: -vo-ie] – Din sl. nevolja.

jenaNT ~ta (~ti, ~te) Care cauzeaza jena; in stare sa jeneze; stanjenitor. Situatie ~ta. /<fr. genant

CENESTOPATIE (‹ fr.) s. f. Tulburare a cenesteziei, constind in trairea unor impresii penibile privind starea organica generala sau partiala (senzatie de jena si de rea functionare organica, senzatii de furnicaturi, arsuri etc.) care au mai putin o semnificatie obiectiva, cit una subiectiva, ele fiind exprimate ca simptome ale unei presupuse maladii.

jena f. 1) Situatie sau factor care cauzeaza o stare (fizica sau morala) neplacuta, penibila; constrangere suparatoare. ◊ ~ financiara lipsa de bani; criza financiara usoara. 2) Sentiment cauzat de asemenea situatie sau factor; sfiala; timiditate. 3) Comportare de om stapanit de un sentiment de incomoditate. Fara ~ fara a se nelinisti de opinia sau de comoditatea cuiva. 4) Durere organica usoara; senzatie dureroasa, neplacuta. [G.-D. jenei] /<fr. gene

ANXIETATE s. f. stare de neliniste, de asteptare incordata, insotita de palpitatii, jena in respiratie etc., intalnita in unele boli de nervi. [Pr.: -xi-e-] – Din fr. anxiete, lat. anxietas, -atis.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)