Rezultate din textul definițiilor
PLASMA s. f. 1. Parte lichida a sangelui sau a limfei formata din apa, saruri, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. 2. Substanta gazoasa puternic ionizata, ale carei proprietati fizice sunt determinate de existenta ionilor si a electronilor in stare libera. – Din fr. plasma.

ELIBERA, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune in stare de libertate; a inlatura oprimarea (nationala, politica, sociala); a dezrobi, a descatusa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat.Refl. (Despre militari) A fi lasat la vatra. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o molecula, ramanand in stare libera. 2. A scoate dintr-o functie. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfa. 4. A face libera o incapere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.

A SE ELIBERA ma ~ez intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobandi libertate. 2) A capata timp liber; a avea ragaz. 3) A reusi sa se izbaveasca de ceva jenant. ~ de tutela. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armata. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o molecula, ramanand in stare libera. /<lat. eliberare

MALIC ~ca (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic care intra in componenta unor fructe (in special a merelor) in stare libera sau sub forma de saruri. /<fr. malique

SPECTRU s.n. 1. Ansamblul radiatiilor de frecvente diferite care alcatuiesc o radiatie electromagnetica complexa. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranzitii electronice in atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor aflate in stare libera. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. 2. Totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ◊ Spectru solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. Fantoma, vedenie, fantasma. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaima; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat in procente, dintre familiile de plante care formeaza flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].

AMONIU s.n. Radical monovalent care nu a fost obtinut in stare libera si care, in combinatiile sale, se comporta ca un metal alcalin. [Pron. -niu. / < fr. ammonium].

MALIC adj.m. Acid malic = acid care se gaseste in anumite fructe in stare libera sau sub forma de saruri. [< fr. malique, cf. lat. malum – mar].

RADICAL, -A adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de baza. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindeca complet. 2. Care preconizeaza, care propaga reforme mari, actiuni hotaratoare. 3. In termeni tehnici, in stil neologic. II. 1. Numar care, ridicat la o putere, da un alt numar. ♦ Simbol matematic (?), care arata operatia de extragere de radacina. 2. Grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si care contine sensul lexical al cuvantului; radacina. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – radacina].

ELIBERA vb. I. tr. 1. a pune in libertate; a dezrobi; a libera. ◊ (mit.) a lasa la vatra un contingent, un ostas. ◊ a scoate din functie; a desarcina. 2. a emite (un act, o marfa etc.). 3. a evacua, a degaja (o camera, un teren). II. refl. 1. a se libera din armata. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o molecula, ramanand in stare libera. (< lat. eliberare)

RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)

SPECTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. ◊ ansamblul radiatiilor de frecvente diferite cu o radiatie electromagnetica complexa. ♦ ~ atomic = spectru prin tranzitii electronice in atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor in stare libera. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezinta ceva. 2. totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ♦ ~ solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. fantoma, vedenie, fantasma. ◊ (fig.) ceea ce provoaca ingrijorare, spaima; pericol iminent. 4. proportie procentuala a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoza. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)

NEUTRON (‹ fr. {i}; {s} engl. neutral „neutru” + [elec]tron) s. m. (FIZ.) Particula elementara din clasa barionilor, neutra din punct de vedere electric, cu spinul 1/2 si cu masa mai mare decat a protonului, alaturi de care intra in alcatuirea nucleelor atomilor (cu exceptia hidrogenului). Preconizat, in 1920, de catre E. Rutherford a fost identificat de catre J. Chadwick, in 1932, pe baza experientelor fizicienilor francezi Irene si Frederic Joliot-Curie si ale fizicienilor germani W. Bothe si G. Becker. N. este stabil in nucleele atomilor, dar in stare libera se dezintegreaza intr-un proton, un electron si un antineutrino, avand o durata medie de viata de 15,3 minute. N. si protonul au proprietati asemanatoare si se considera a fi doua stari diferite ale aceleasi particule nucleonul. N. este singura particula elementara care interactioneaza cu campul gravitational.

SLOBOD ~da (~zi, ~de) pop. 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; care poate face ce vrea; liber. ◊ A avea mana ~da a fi darnic. Cu inima ~da linistit, impacat. 2) (despre oameni) Care are drepturi politice si cetatenesti depline; liber. 3) (despre state, popoare) Care nu se afla sub stapanire straina; nestapanit de alt stat; neatarnat; liber; suveran; autonom; independent. 4) si adverbial (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; fara efort; nestanjenit; nestingherit; liber. Respiratie ~da. A pasi ~. 5) Care nu este ocupat; liber. Odaie ~da. Drum ~. 6) (despre timp) Care poate fi folosit dupa bunul plac al cuiva; disponibil. Zi ~da. 7): Cu ~da cu desertul; fara incarcatura. /<sl. slobodi, svobodu

ELEUTERIE, (2) eleuterii, s. f. 1. Guvernare libera a unui stat din Grecia antica. 2. (La pl.) Serbari care se celebrau in cinstea unei victorii. [Pr.: -le-u-] – Din fr. eleutherie.

ELEUTERIE s.f. (Ist.) Guvernare libera a unui stat din Grecia antica. ♦ (La pl.) Serbari care se celebrau in amintirea unei victorii. [Pron. -le-u-, gen. -iei. / < fr. eleutherie, gr. eleutheria – libertate].

SATURAT, -A adj. (Despre un sistem fizico-chimic) Care nu mai are valente libere; adus in stare de saturatie. [Cf. fr. sature].

ELEUTERIE s. f. 1. guvernare libera a unui stat din Grecia antica. 2. (pl.) serbari care se celebrau in amintirea unei victorii. (< fr. eleutherie, gr. eleutheria, libertate)

ATARNA, atarn, vb. I. I. 1. Intranz. A sta suspendat, a cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agata, a suspenda de un carlig, de un cui etc., lasand sa cada liber in jos. 3. Refl. A se agata de cineva sau ceva. II. Intranz. 1. A se apleca spre pamant sub o povara sau din lipsa de putere. Crengile atarna de rod. 2. A avea o anumita greutate (relativ mare); a cantari (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – A3 + tarn.

ATARAXIE s.f. 1. (In filozofia antica greaca) stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri. 2. (Med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fara, taraxis – tulburare].

SPONTAN, -A adj. Care actioneaza pe moment, cu promptitudine. ♦ (Fiziol.; despre miscari) Care se executa de la sine, fara vreo cauza exterioara aparenta. ♦ (Despre plante) Care cresc liber in natura, in stare salbatica. [Var. spontaneu, -ee adj. / cf. fr. spontane, lat. spontaneus].

ATARAXIE s. f. 1. stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri, urmarita ca tel suprem de mai multe scoli filozofice. 2. (med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii. (< fr. ataraxie)

ROUSSEAU [ruso], Jean-Jacques (1712-1778), filozof, scriitor si muzician francez. Reprezentant al romantismului. Colaborator al Enciclopediei. Autor al „Contractului social”, potrivit caruia, in starea naturala, viata este libera si independenta, iar neajunsurile conditiei umane au fost la origine societatea. Salvarea este posibila printr-o organizare politica centrata pe ideea de libertate si de vointa generala („Discurs asupra inegalitatii”). Doctrina politica a lui R. avea sa devina platforma democratiei radicale iacobine in timpul Revolutiei Franceze. Conceptia sa pedagogica preconizeaza educatia conform cu natura proprie a copilului („Emil sau despre educatie”). Principiul revenirii la natura (denumit ulterior „rousseauism”) si ideea primordialitatii sentimentului in raport cu ratiunea (caracteristica si pentru deismul sau), care strabat principalele scrieri literare ale lui R. (romanul epistolar „Iulia sau noua Eloiza”, „Confesiunile”), au facut din el un precursor al romantismului francez si european. Ca muzician a compus muzica de opera („Vrajitorul satului”, „Pygmalion”), cantece; autor al unui sistem de notatie muzicala; a abordat probleme de estetica si de teorie a muzicii.

INDEPENDENTA s. f. 1. drept al unui stat la existenta si dezvoltare libera, fara amestec din afara, de a-si hotari singur soarta, de a-si alege, potrivit vointei si intereselor sale, calea de dezvoltare sociala si politica. ◊ stare de neatarnare economica si sociala (a unei persoane, a unei clase sociale). 2. libertate sau inclinare de a face, sau de a privi ceva in mod independent. 3. proprietate a unui sistem axiomatic constand in aceea ca nici una din axiomele sale nu este deductibila din celelalte. (< fr. independance)

SATURAT, -A adj. (despre compusi chimici) care nu mai are valente libere; care se afla in stare de saturatie. ♦ vapori ~ti = vapori avand densitate maxima pentru presiunea si temperatura la care se afla; solutie ~a = solutie cu o concentratie maxima pentru presiunea si temperatura la care se afla. (< fr. sature)

SUB IOVE (lat.) sub Iupiter – A sta sub Iove, sub cerul liber, fara adapost.

INDEPENDENT, -A, independenti, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucura de independenta, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fara a tine seama de..., indiferent de... 2. (Despre oameni si manifestarile lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu initiativa personala. – Din fr. independant.

A SERBI ~esc tranz. 1) ist. A aduce in stare de serb; a iobagi. Taranii liberi erau serbiti. 2) fig. A munci din greu; a robi; a iobagi. /Din serb

SUVERAN, -A, suverani -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea suprema. ♦ Fig. Absolut, fara margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucura de suveranitate. 2. S. m. si f. Conducator al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoana sau colectivitate libera sa dispuna de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

A Elibera ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

VIZIBILITATE s. f. insusirea de a fi vizibil. ◊ (fiz.) distanta maxima pana la care poate fi vazut cu ochiul liber un obiect in conditii atmosferice date; starea de claritate a atmosferei. (< fr. visibilite, lat. visibilitas)

cruditate f. (ca si crudatate, dupa fr. crudite). starea lucrului crud: cruditatea fructelor. Cruditatea umorilor, starea umorilor rau mistuite. Fig. Vorba prea libera: a vorbi cruditati.

INDEPENDENTA s. f. 1. Situatie a unui stat sau a unui popor care se bucura de suveranitate nationala; stare de neatarnare si drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state si a principiilor dreptului international) problemele sale interne si externe, fara amestec din afara; autonomie. 2. Situatie a unei persoane care judeca lucrurile si actioneaza in mod independent, neinfluentata de altii. – Din fr. independance.

SUVERAN2 ~a (~i, ~e) 1) Care ocupa cea mai inalta treapta a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere ~a. 2) (despre state, popoare) Care poseda independenta nationala, politica si economica; aflat in stare de independenta nationala, politica si economica; independent; liber; slobod; autonom; neatarnat. /<fr. souverain

VIZIBILITATE s.f. Insusirea de a fi vizibil. ♦ (Fiz.) Distanta maxima pana la care poate fi vazut cu ochiul liber un obiect in conditii atmosferice date; (curent) starea de claritate a atmosferei. [Cf. fr. visibilite, lat. visibilitas].

PODIUM s. n. 1. platforma inaltata fata de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treapta, platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. ◊ mica instalatie mobila, in trepte, pe care stau sportivii invingatori in timpul cat li se inmaneaza premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)

CNEAZ (‹ sl.) s. m. 1. Titlu purtat de conducatorul unei formatiuni statale feudale; persoana avind acest titlu. In ev. med. la romani, categorie sociala constituita inainte de formarea statelor feudale printr-un proces de dezvoltare social-economica si alcatuita din stapini de pamint si sateni. Cu timpul a cunoscut un proces de diferentiere sociala; o parte dintre ei au intrat in rindul starilor privilegiate, iar altii, majoritatea, au ramas oameni liberi, fara privilegii, intermediind intre stapinii feudali taranimea saraca sau dependenta. C. din Transilvania au avut un important rol militar in lupta impotriva turcilor. In Banat ei s-au mai numit si chineji. 2. (In ec. 16-17 in Tara Romaneasca) Om liber de servitute; primar; jude.

DISPONIBILITATE, disponibilitati, s. f. 1. Insusirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (In loc. adv.) In disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujba (cu posibilitatea de a fi rechemat in activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezerva. 4. (Mai ales la pl.) stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta libere si in plenitudinea lor. – Din fr. disponibilite.

A INCATUSA ~ez tranz. 1) (persoane arestate) A pune in catuse. 2) fig. (sentimente, stari sufletesti etc.) A face sa nu se simta liber; a pune stapanire. ~ initiative. /in + catusa

liber ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucura de libertate; independent din punct de vedere social si politic; slobod. 2) (despre state, colectivitati) Care nu se afla sub stapanire straina; in stare de independenta sociala si nationala; autonom; independent; slobod; suveran; neatarnat. 3) Care este consfintit prin lege; garantat de constitutie. Votare ~a. 4) (despre actiuni) Care se efectueaza fara restrictii; care se face cu usurinta; nestanjenit; nestingherit. Respiratie ~a. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate actiona dupa buna cuviinta; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa dupa bunul plac; aflat in stare de independenta fizica si psihica. /<fr. libre, lat. liber

SATELIT ~ti m. 1) Corp ceresc (natural sau artificial) ce se roteste in jurul altui corp ceresc. 2) Roata dintata a unui mecanism planetar, care se roteste liber in jurul unui ax. 3) fig. Persoana, colectivitate sau stat care se afla in dependenta politica sau/si economica de alta persoana, colectivitate sau stat si executa orbeste ordinele acestora. /<fr. satellite

SUVERAN1 ~a (~i, ~e) m. si f. 1) (in unele state; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al unui stat; monarh; riga; rege; imparat. 2) fig. Persoana care dispune liber de soarta sa, de actiunile si de faptele sale. /<fr. souverain

SATURATIE s.f. stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; (spec.) stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ♦ stare a unui compus care nu mai contine valente libere. ♦ (Fig.) Imbuibare, dezgust, plictiseala. [Gen. -iei, var. saturatiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].

SATURATIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite marimi au atins valoarea maxima; stare a unei solutii care contine cea mai mare cantitate posibila dintr-un corp dizolvat in ea. ◊ stare a unui compus care nu mai contine valente libere. 2. (fig.) satisfacere maxima a cuiva; (p. ext.) imbuibare; satietate (2). ♦ pana la ~ = atat cat poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio)

SATURATIE s. f. 1. stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ◊ Loc. adv. Pana la saturatie = a) pana la completarea tuturor valentelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; p. ext. plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.

INDEPENDENT adj., adv. 1. adj. liber, neatarnat, suveran, (inv. si pop.) slobod, (inv.) nedependent, volnic. (stat ~.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea ~ a doua limbi inrudite; studiaza ~ fenomenele.)

staTOLIT s.n. 1. Nume dat unor concretiuni calcaroase ale statocistelor. 2. Concretiune solida intracelulara, la plante, care-si schimba pozitia liber dupa influenta gravitatiei. [< fr. statolithe, cf. gr. statos – care sta, lithos – piatra].

SUVERANITATE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independenta; putere suprema. * Suveranitate nationala = independenta unui stat fata de alte state. Suveranitate de stat = suprematie a puterii de stat in interiorul tarii si independenta fata de puterea altor state. – Din fr. souverainete.

AER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer in stare lichida, folosit in industrie. ◊ Loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ◊ Expr. A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer proaspat. 2. Vazduh, atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns). A pluti in aer, se spune despre ceva care nu se sprijina pe realitate. ♦ Clima, climat. 3. Infatisare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca... A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] – Lat. aer, aeris (si cu intelesurile fr. air).

CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.

DISPONIBIL, -A, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinatie precisa, care sta la dispozitie pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujba (putand fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o institutie, o intreprindere, o persoana etc. poate dispune, la un moment dat, fara a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.

SATURAT, -A, saturati, -te, adj. (Chim.; Fiz.) Care nu mai are valente libere si nu mai poate forma compusi de aditie; care se afla in stare de saturatie. ♦ Fig. Care a atins punctul de intensitate, de valoare etc. maxima. – V. satura.

AUTONOMIE ~i f. 1) Drept de autoguvernare (al unei regiuni, natiuni, minoritati nationale etc.) in cadrul unui stat condus de o putere centrala. 2) Drept al unei persoane de a dispune liber propria vointa; libertate. [G.-D. autonomiei] /<fr. autonomie, lat. autonomia

PLEBE s. f. 1. (In Roma antica) Categorie sociala de oameni liberi fara o activitate permanenta, care traiau din castiguri intamplatoare si din distributii facute de stat. 2. (In evul mediu) Patura cea mai saraca a populatiei orasenesti din apusul Europei, aflata in afara ierarhiei feudale si care, alaturi de taranime, a avut un rol important in revolutiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Patura sociala fara drepturi, asuprita si exploatata; p. ext. multime, gloata. ♦ Fig. Categorie sociala declasata; drojdia societatii. – Din fr. plebe, lat. plebs, -bis.

DEFULA vb. I. tr. a da curs liber ideilor si tendintelor refulate in subconstient. II. refl. (fam.) a se lasa purtat de stari afective; a-si descarca sufletul. (< fr. defouler)

SEPARATIE s.f. Despartire, separare. ♦ (Jur.) Separatie de bunuri = regim matrimonial in unele state, caracterizat prin pastrarea de catre femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse in casatorie; separatia puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat, potrivit caruia in stat actioneaza trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. [Gen. -iei. / cf. fr. separation, lat. separatio].

SECVENTA s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variatie in timp a marimilor unui sistem. 2. sir de imagini sau de scene dintr-un film care formeaza o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stari etc. care se succeda intr-o anumita ordine, formand un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasa sau libera, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cantari in muzica bisericeasca medievala care foloseau acest procedeu. (< fr. sequence, it. sequenza, lat. sequentia)

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele sau de tesatura de canepa, cu care se fixeaza saua pe cal. ◊ Expr. A strange (pe cineva) in chingi = a constrange, a lua din scurt (pe cineva). A slabi (pe cineva) din chingi = a lasa (pe cineva) mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare din piele sau de panza. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, solidarizandu-le si marind rezistenta obiectului. – Lat. *clinga (= cingula).

CHINGA, chingi, s. f. 1. Fasie de piele (sau de tesatura de canepa) cu care se strange saua calului. ◊ Expr. A strange in chingi = a inchinga strans un cal; fig. a constrange pe cineva, a lua din scurt. A slabi din chingi = a lasa chinga mai putin stransa; fig. a lasa pe cineva mai liber. A-l tine (pe cineva) chingile = a fi, a se simti in putere, a fi in stare. 2. Cingatoare de piele sau de panza cu care se incinge mijlocul oamenilor. 3. Bara de lemn sau de metal care leaga partile componente ale unui obiect, intarindu-le. – Lat. *clinga (= cingula).

REGIMENTELE GRANICERESTI, unitatile militare de romani si de secui, infiintate in 1762 de Curtea imperiala de la Viena de-a lungul frontierei Transilvaniei. R.g. de romani cuprindeau oamenii liberi sau rascumparati din iobagie, de confesiune greco-catolica, scutiti de o serie de de sarcina de catre stat si iobagesti in schimbul satisfacerii obligatiilor militare. S-au infiintat doua r.g.: Regimentul I, cu sediul la Orlat, si Regimentul al II-lea, cu sediul la Nasaud; in 1768 s-a mai infiintat, in Banat, Batalionul I romanesc, cu sediul la Caransebes. Prin infiintarea r.g., care urmau, in conceptia organizatorilor. sa slujeasca intru totul interesele Habsburgilor, se largea cercul romanilor liberi si se intarea lupta de emancipare nationala a romanilor din Transilvania.

A ATARNA atarn 1. intranz. 1) A sta suspendat fiind prins sau agatat de ceva. 2) A se apleca spre pamant (din cauza unei greutati sau a lipsei de putere). 3) A fi in stare de dependenta (fata de ceva sau de cineva). 2. tranz. A prinde in/sau de ceva, lasand sa cada liber in jos; a anina; a agata; a suspenda; a spanzura. /a + tarn

AUTONOMIE s. f. 1. (fil.) faptul de a se supune legilor, normelor proprii, de a dispune liber de propria vointa. 2. drept de a se guverna sau administra prin organe proprii, in anumite domenii, in cadrul unui stat condus de o putere centrala. ◊ autoconducere. 3. distanta maxima pe care o poate parcurge o nava sau timpul maxim de zbor al unui avion (elicopter) fara refacerea plinurilor de combustibil. 4. calitate a unui cuvant de a avea un sens lexical deplin. (< fr. autonomie, lat. autonomia)

INDISPONIBIL, -A, indisponibili, -e, adj. Care nu poate fi disponibil, care nu poate fi folosit dupa voie, care nu este liber. ♦ (Jur.; despre un lucru sau despre un drept) De care nu se poate dispune. ♦ (Despre masini) Care nu este in stare sa functioneze. – Din fr. indisponible.

REPAUS ~uri n. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; ragaz; recreatie; pauza. ◊ Pe loc ~! forma de comanda, folosita in timpul unor exercitii militare sau sportive, indicand luarea unei pozitii mai libere. 2) Perioada de timp cat dureaza o astfel de intrerupere. 3) filoz. Moment al miscarii, avand, in raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemiscare relativa. 4) fiz. stare a unui corp in timpul careia nu se schimba pozitia lui fata de un sistem de referinta. 5) Moarte conceputa ca odihna vesnica. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum

A VORBI ~esc 1. tranz. (ganduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grai. ~ frumos. ◊ ~ deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. ~ ca din carte a vorbi liber si corect. 2. intranz. 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumita limba. ~ englezeste. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorba. 5) A tine un discurs, o conferinta. /Din vorba

SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)

COLAPS s.n. stare patologica foarte grava, manifestata printr-o scadere brusca a puterii si incetarea treptata a functiilor c******e, insotita de pierderea cunostintei. ♦ Prabusire a peretilor celulelor vegetale ca urmare a eliminarii apei libere din golurile celulare. [Pl. -suri. / < fr., lat. collapsus].

ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.

PODIUM, podiumuri, s. n. 1. Estrada demontabila, amenajata intr-o sala sau in aer liber in vederea unei conferinte, a unui spectacol etc. 2. Platforma de scanduri, inaltata fata de nivelul unei suprafete, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ Mica instalatie mobila, in forma de platforma cu trepte, pe care stau sportivii in momentul inmanarii premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.

PATENTA, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

staNDARD s. n. 1. tip, model de proba. ◊ norma sau ansamblu de norme oficiale intr-un document care reglementeaza conditiile dimensionale de functionare ale unor materiale, piese, utilaje etc. ♦ ~ de stat (abr. staS) = standard cu aplicare obligatorie, aprobat de guvern. ◊ ~ de viata = nivel de trai. ◊ (fig.; adj.) lipsit de originalitate; facut dupa sablon. ◊ limba ~ = limba insusita de intreaga colectivitate, indiferent de apartenenta dialectala a vorbitorilor; limba comuna, curenta. 2. (fin.) ~ -aur = sistem al circulatiei banesti in baterea si libera circulatie a monedelor de aur cu valoare intrinseca. 3. melodie de mare popularitate, care a rezistat modificarilor gustului de-a lungul anilor, ramanand in repertoriul permanent al jazului. (< fr., engl. standard)

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

MASA1 mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)