Rezultate din textul definițiilor
ZAPADA, zapezi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica solida, sub forma de fulgi albi, alcatuiti din cristale de apa inghetata; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, cand temperatura solului este sub 0° C; omat, nea, ninsoare. 2. (Chim.; in sintagma) Zapada carbonica = bioxid de carbon in stare solida. – Cf. sl. zapadati „a cadea”.
METAMORFISM s. n. Totalitatea transformarilor mineralogice, structurale si chimice suferite de roci in stare solida sub influenta caldurii pamantului, a presiunii si a reactiilor chimice. – Din fr. metamorphisme.
SOLIDIFICA, solidific, vb. I. Refl. si tranz. A trece sau a face sa treaca un corp din stare lichida in stare solida, prin racire sub o temperatura data; p. ext. a ingheta. ♦ (Despre grasimi) A se slei. ♦ Refl. A se intari. – Din fr. solidifier, it. solidificare.
FRACTIONAT, -A, fractionati, -te, adj. Divizat in fractiuni; imbucatatit. ◊ Distilare fractionata = actiunea de a izola dintr-un amestec lichidele cu puncte de fierbere diferite, colectandu-le in mod separat dupa temperaturile lor de fierbere. Cristalizare fractionata = cristalizare treptata a unui amestec de componenti cu temperaturi de congelare diferite, care pot fi separati unul de altul in stare solida. [Pr.: -ti-o-] – V. fractiona.
RECOACE, recoc, vb. III. Tranz. A trata termic un material in stare solida prin incalzirea pana la o anumita termperatura, urmata de o racire (inceata), in scopul de a-i imbunatati proprietatile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operatia de recoacere. – Re1- + coace.
DESUBLIMA, desublimez, vb. I. Intranz. si tranz. (Fiz.; despre substante) A trece sau a face sa treaca direct din stare gazoasa in stare solida. – Din fr. desublimer.
DESUBLIMAT, -A, desublimati, -te, adj. Care a trecut din stare gazoasa direct in stare solida. – V. desublima.
SUBLIMAT, sublimati, s. m. Corp solid obtinut prin sublimarea unei substante si prin readucerea vaporilor ei in stare solida. ◊ Sublimat corosiv = clorura de mercur care se prezinta sub forma de pulbere alba, solubila in apa, utilizata ca dezinfectant extern. – Din fr. sublime.
CRISTALIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.
A SE DEZGHETA ma dezghet intranz. 1) (despre gheata, zapada) A trece din stare solida in stare lichida (la o temperatura mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri inghetate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A iesi din starea de amorteala de frig (expunandu-se actiunii caldurii); a se dezmorti. 4) fig. A inceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A incepe sa manifeste indemanare; a deveni indemanatic. /<lat. disglaciare
A SE INCHEGA pers. 3 se incheaga intranz. 1) (despre unele lichide) A capata densitate mai mare; a trece din stare lichida in stare solida; a se coagula; a se conglutina; a se prinde. Sangele s-a ~t. 2) fig. (despre ganduri, idei etc.) A aparea ca ceva distinct; a capata contururi precise; a se cristaliza. Imaginea mamei i s-a ~t in memorie. /<lat. in-coaqulare
INGHET ~uri n. 1) Fenomen care se produce in natura (la o temperatura mai joasa de zero grade) si care se manifesta prin trecerea apei din stare lichida in stare solida sau prin intarirea corpurilor ce contin apa. A da (sau a se lasa) ~ul. 2) fig. Senzatie de frig; raceala puternica. /v. a ingheta
A SE INTARI ma ~esc intranz. 1) (de-spre substante, materiale) A deveni tare; a trece in stare solida; a se invartosa; a se solidifica. 2) (despre colectivitati) A se uni mai strans; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vant) A deveni mai puternic; a creste in intensitate; a se inteti. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /in + tare
A INTEPENI ~esc 1. intranz. 1) (despre corp sau parti ale lui) A-si pierde (temporar) capacitatea de a reactiona la e*******i exteriori; a deveni teapan; a amorti. 2) (despre mortar, glod etc.) A trece in stare solida; a se intari; a se invartosa; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face sa devina teapan. 2) pop. (obiecte) A intari ca sa nu se miste; a fixa. ~ un stalp. /in + teapan
A SE INVARTOSA ma ~ez intranz. 1) (despre lichide sau corpuri ce contin lichide) A trece in stare solida; a deveni vartos; a se solidifica. 2) fig. (despre persoane) A deveni puternic, viguros; a se invoinici; a se imputernici. 3) fig. A deveni nemilos, neindurator. /in + vartos
A SE NACLAI pers. 3 se ~ieste intranz. 1) A se acoperi cu o substanta cleioasa sau cu murdarie, imbibandu-se. 2) rar (despre sange) A trece din stare lichida in stare solida; a se face vartos; a se inchega; a se coagula. /<bulg. naklejvam
A SE SLEI pers. 3 se ~este intranz. 1) (despre grasimi) A trece din stare lichida in stare solida prin racire; a se solidifica. 2) pop. (despre lichide) A se preface in gheata; a ingheta.
A SE SOLIDIFICA pers. 3 se solidifica intranz. (despre lichide sau despre corpuri ce contin lichide) A deveni solid; a trece in stare solida; a se intari; a se invartosa. /<fr. solidifier, it. solidificare
A SUBLIMA ~ez 1. intranz. (despre substante) A trece din stare solida direct in stare gazoasa (evitand starea lichida). 2. tranz. fig. entimente, pasiuni) A ridica pana la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer
A SE TOPI ma ~esc intranz. 1) A trece din stare solida in stare lichida. 2) fig. A deveni din ce in ce mai putin vizibil, disparand. 3) (despre obiecte supuse actiunii focului) A disparea prin ardere; a se mistui. 4) fig. (despre oameni) A se slei de puteri (sub actiunea unui sentiment puternic sau a unei boli latente). ◊ ~ din picioare (sau vazand cu ochii) a slabi foarte repede. A i ~ cuiva inima a fi cuprins de sentimente chinuitoare. /<sl. topiti
EXTRACT, extracte, s.n. (In gastronomie) Preparat concentrat, cu aspect siropos sau in stare solida (pulbere, faina, granule), extras din materii vegetale sau animale prin evaporarea partiala sau totala a lichidului dintr-o fiertura. In gastronomie se utilizeaza extracte lichide (sosuri concentrate) sau solide (concentrate de carne), pentru a da gust si consistenta preparatelor (supe, sosuri).
PRECIPITARE s.f. 1. Actiunea de a (se) precipita; precipitatie; graba mare, iuteala. 2. Procesul de separare si de depunere in stare solida a unei substante dizolvate intr-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].
PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. Mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].
SUBLIMA vb. I. intr. 1. (Despre substante) A trece din stare solida direct in stare gazoasa. 2. A curata de orice amestec impur sau strain. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma intr-un sentiment superior; a ridica pana la sublim. [< fr. sublimer].
CONGELA vb. I. tr. A face ca un lichid sa treaca in stare solida; a ingheta, a solidifica. ♦ A conserva prin actiunea frigului (alimente etc.). [< fr. congeler].
DESUBLIMA vb. I. intr. (Despre substante) A trece direct din stare gazoasa in stare solida. [< fr. desublimer].
sublimatie, sublimatii, s.f. (inv.) 1. sublimare (transformare prin incalzire direct din stare solida in stare de vapori). 2. deviere a energiei psihice izvorate din tendinte instinctuale (s*****e) si egoiste spre atingerea unor scopuri spirituale inalte si altruiste.
SOLIDIFICA vb. I. refl. A trece din stare lichida in stare solida, prin racire; a se intari; (despre grasimi) a se slei. [P.i. 3 solidifica. / < it. solidificare, cf. fr. solidifier].
SUPOZITOR s.n. Medicament in stare solida si de forma lunguiata, care se administreaza pe cale anala. [< fr. suppositoire].
CONGELA vb. tr. a face un lichid sa treaca in stare solida; a ingheta. ♦ a conserva produse alimentare prin frig. (< fr. congeler, lat. congelare)
DESUBLIMA vb. intr., tr. (despre substante) a trece direct din stare gazoasa in stare solida. (< fr. desublimer)
PERITECTIC, -A adj., s. n. (aliaj binar) cu componenti miscibili doar in stare solida, avand o temperatura intre temperaturile de topire ale componentilor. (< fr. peritectique)
SOLIDIFICA vb. refl. a trece din stare lichida in stare solida; a se intari; (despre grasimi) a se slei. (< fr. solidifier, it. solidificare)
SUBLIMA vb. I. intr. 1. (despre substante) a trece din stare solida direct in stare de vapori. 2. a curata de orice amestec impur sau strain. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorata din porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste si spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, in sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)
SUPOZITOR s. n. preparat farmaceutic in stare solida, administrat pe cale rectala. (< fr. suppositoire, lat. suppositorium)
IOD1 (‹ fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5ºC, p. f. 184,35ºC), din familia halogenilor. In stare solida formeaza cristale negre; prin incalzire sublimeaza, formand vapori de culoare violeta. Functioneaza in combinatii in starile de valenta 1, 3, 5 si 7. Se obtine din iodati, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este intrebuintat in medicina ca dezinfectant, sub forma de solutie alcoolica 10%, denumita tinctura de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absenta lui provocand c*********l si gusa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois in 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obtinut prin bombardarea telurului. Se intrebuinteaza pentru urmarirea mecanismului unor reactii chimice, iar in medicina pentru studiul si tratamentul unor boli ale tiroidei.
RECALESCENTA (‹ fr. {i}; {s} re1 + lat. calescere „a se incalzi”) s. f. (METAL.) Cresterea spontana a temperaturii unui metal in curs de racire, care se manifesta vizibil printr-o licarire a metalului. Se poate observa la solificarea metalelor, la producerea transformarilor in stare solida (transformari polimorfice, eutectoide etc.) si la subraciri mari, cand caldura latenta de transformare se degajeaza brusc, ridicand temperatura cu cateva grade.
LICHID, -A, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanta) care se afla intr-o stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si starea solida, care nu are o forma stabila proprie, ci curge sub greutatea proprie si ia forma vasului in care se afla. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creante, efecte etc.) care poate fi transformat in bani prin vanzare imediata. 3. Adj. (In sintagma) Consoana lichida (si substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale si celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.
SUBLIMA, sublimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre corpuri chimice) A trece (prin incalzire) din starea solida direct in stare gazoasa, fara a mai trece prin starea lichida. ♦ A trece dintr-o stare cristalina in stare de vapori si apoi din nou in stare de cristale, prin condensarea vaporilor. 2. Refl., tranz. si intranz. A (se) transpune pe un plan superior, in sentimente superioare. ♦ Fig. A (se) purifica, a (se) rafina. – Din fr. sublimer.
LICHID2 ~e n. 1) Substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) Substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus
RECIPIENT s.n. 1. Vas in care se tine, se transporta un material solid (in stare de granule sau de pulbere), lichid sau gazos. 2. (Biol.) Organism care primeste un organ, un tesut, o gena etc. [Pron. -pi-ent, pl. -te, -turi. / < fr. recipient, cf. lat. recipiens – care primeste].
solidITATE s.f. starea corpurilor solide; tarie, duritate; durabilitate, rezistenta. ♦ (Fig.) Temeinicie, seriozitate. [Cf. fr. solidite, lat. soliditas].
DEPUNE vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)
RECIPIENT s. n. 1. vas pentru colectarea, pastrarea sau transportul unor materiale solide (in stare de granule sau de pulbere) ori a unor substante lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primeste un organ, un tesut, o gena etc. (< fr. recipient, lat. recipiens)
solidITATE s. f. 1. starea corpurilor solide; tarie, duritate; durabilitate, rezistenta. 2. (fig.) temeinicie, seriozitate. (< fr. solidite, lat. soliditas)
solidITATE s. f. stare a corpurilor solide; proprietate a corpurilor solide de a opune rezistenta la schimbarea formei si a volumului lor; tarie, duritate, rezistenta. ♦ Fig. Temeinicie, seriozitate. – Din fr. solidite, lat. soliditas, -atis.
STEREOstaTICA s.f. Parte a fizicii care studiaza echilibrul corpurilor solide. [Gen. -cii. / < fr. stereostatique, cf. gr. stereos – solid, statikos – care sta in echilibru].
SUPRATOPIRE s.f. Ramanere a unui solid topit in stare lichida, chiar la o temperatura inferioara gradului de topire. [< supra- + topire, dupa fr. surfusion].
DEPUNE vb. III. 1. tr. A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ◊ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini. 2. tr., refl. A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. deposer, dupa pune].
cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.
FLUIDIZARE, fluidizari, s. f. Actiunea de a fluidiza si rezultatul ei; procedeu industrial de trecere fortata a unui fluid printr-un strat de pulbere cu o viteza convenabila pentru a aduce sistemul solid-fluid intr-o stare pseudolichida cu proprietati asemanatoare lichidelor. [Pr.: flu-i-] – V. fluidiza.
A SE COAGULA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare
A SE CONGLUTINA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A deveni vascos; a capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare
LICHID1 ~da (~zi, ~de) 1) (despre substante) Care este in stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si cea solida. 2) (despre creante, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat in bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat in bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani pesin; bani gheata. 4) (despre unele consoane) Care se pronunta usor precedand un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus
COMPRIMAT, -A, comprimati, -te, adj., s. n. 1. Adj. Condensat, redus (ca volum) prin presiune, prin presare. ◊ Aer comprimat = aer supus unei presiuni mari si avand diferite intrebuintari in industrie. 2. S. n. Medicament de consistenta solida obtinut prin reducerea acestuia in stare de pulbere si amestecarea cu un liant; pastila, tableta, bulin. – V. comprima.
PELICULOGEN, -A, peliculogeni, -e, adj. Care, aplicat in stare lichida pe suprafata unui corp solid, formeaza pe acesta o pelicula. – De la pelicula.
TERMOELASTICITATE s. f. Capitol al mecanicii corpurilor solide, care se ocupa cu studierea starilor de tensiune si a deformatiilor produse sub actiunea unui camp termic. – Termo- + elasticitate.
CONSISTENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre corpuri) Care este in stare de pasta; cu fluiditate redusa; solid; vartos. 2) (despre hrana) Care contine multe substante nutritive; bogat in substante nutritive; substantial. /<fr. consistant
SARCINA, sarcini, s. f. 1. Greutate, incarcatura pe care o duce un om sau un animal; povara. ♦ Apasare, greutate. ♦ Fig. Povara, balast. 2. Legatura (de lemne, de fan, de paie) care poate fi dusa in spinare sau cu bratele. 3. Obligatie, indatorire, raspundere (materiala sau morala). ◊ Expr. A da pe cineva in sarcina cuiva = a da pe cineva in grija cuiva. A pune (ceva) in sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau raspunzator (de ceva). 4. Misiune. ♦ (Articulat, urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Calitate, slujba, rol. 5. starea femeii gravide; perioada cat o femeie este gravida; graviditate. 6. Marime fizica care produce o stare de solicitare mecanica intr-un corp solid deformabil sau intr-un sistem fizic. ♦ Sarcina electrica = marime scalara ce caracterizeaza proprietatea unui corp de a crea in jurul sau un camp electric sau de a fi actionat atunci cand se afla in campul electric al altui corp. ♦ Putere activa data sau luata de un sistem tehnic generator, transmitator sau transformator de energie. – Lat. sarcina.
A SE LEGA ma leg intranz. 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, lat. legare
PACLA ~e f. 1) Ceata deasa care apare de obicei dimineata si seara. 2) Val atmosferic albastrui, alcatuit din particule solide microscopice, care lipsesc aerul de limpezime. 3) stare de aer cald care produce naduseala. 4) Vulcan noroios. /<sl. piklu
SURGUCI2 ~ n. reg. Substanta solida de culoare rosie sau cafenie, folosita in stare topita pentru aplicarea sigiliilor; ceara rosie. /<turc. sorguc
REZISTENTA s. f. I. 1. proprietate a unui material de a rezista fortelor (solicitarilor) exterioare care tind sa-l deformeze sau sa-l rupa. ♦ a materialelor = disciplina care studiaza starile de tensiune si de deformatie ale corpurilor solide sub actiunea fortelor exterioare. ◊ forta care se opune efectului unei alte forte. 2. obisnuinta a microbilor cu medicamentul administrat, datorita abuzului de antibiotice. 3. forta opusa de un conductor la trecerea curentului electric prin el. 4. rezistor. 5. putere de a rezista la o boala, la oboseala etc. II. impotrivire, opozitie; (spec.) respingere a atacurilor inamicului. ◊ piedica, obstacol, greutate. ◊ miscare a patriotilor care, in tarile ocupate de dusmani au luptat impotriva cotropitorilor si a politicii de colaborare cu acestia; forma de lupta impotriva regimului totalitar comunist. (< it. resistenza, fr. resistance)
DELICVESCENTA f. 1) Proprietate a unor substante solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferica. 2) stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umiditatii atmosferice. 3) fig. Decadenta completa. /<fr. deliquescence
DISPERSIE s. f. 1. imprastiere, raspandire. ◊ imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ raspandire a semintelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care masoara concentratia unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. 2. descompunere a luminii in radiatiile monocromatice componente la trecerea printr-o prisma de sticla. 3. (mat.) indicator numeric al imprastierii valorilor unei variabile aleatorii fata de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)
RIGIDITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este rigid; proprietate a corpurilor solide de a nu se deforma sub actiunea fortelor exterioare. 2. (fig.) severitate excesiva; asprime; formalism. (< fr. rigidite, lat. rigiditas)
MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.
FUZIUNE ~i f. 1) (despre organizatii, institutii, societati etc.) Unire intr-un singur tot; contopire. 2) fiz. Unificare prin trecere la starea lichida sub actiunea caldurii. ◊ Punct de ~ temperatura de topire a unui corp solid. ~ nucleara reactie nucleara, prin care doua nuclee atomice usoare se unesc, formand unul mai greu. [Art. fuziunea; G.-D. fuziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. fusion, lat. fusio, ~onis
DISPERSIE ~i f. 1) Raspandire in diferite directii; imprastiere. 2) chim. stare de imprastiere a unei substante sub forma de particule mici intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, cand trece printr-o prisma de sticla. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis
LIANT, lianti, s. m. 1. Material fluid sau adus in stare fluida, care are proprietatea de a lega prin intarire bulgarii sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. Substanta care serveste la fixarea unui pigment pe fibra textila. [Pr.: li-ant] – Din fr. liant.
PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton
stare stari f. 1) Situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta
staTOLIT s.n. 1. Nume dat unor concretiuni calcaroase ale statocistelor. 2. Concretiune solida intracelulara, la plante, care-si schimba pozitia liber dupa influenta gravitatiei. [< fr. statolithe, cf. gr. statos – care sta, lithos – piatra].
MEDIU1, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. Substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.
DURABIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dainuitor, (pop.) purtaret, teapan, vartos, (inv.) nestramutat, tiitor. (Ghete ~; o constructie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (inv.) statator. (O stare sufleteasca ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
DISTILARE s. f. 1. trecere a unui lichid in stare de vapori prin fierbere, curmata de condensarea acestora, in scopul separarii lichidului condensat de reziduuri. 2. vaporizare a lichidelor in unele materii solide sau rezultate din descompunerea termica a acestora. (< distila)
COTLON, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzatoare, ascunzis. ♦ (Reg.) Scobitura in malul unui rau, sub nivelul apei. 2. Constructie de zid, suport solid de fier sau injghebare simpla de pietre, in care se face foc si pe care se asaza cazanul la fiert. 3. Firida facuta in zid, sub cuptorul vetrei taranesti. ◊ Expr. A sta (sau a zacea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trandavi. ♦ (Rar) Adancitura facuta in zid; firida, ocnita. – Din magh. katlan.
TANTAL (‹ fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010ºC, p. f. c. 4.100ºC, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenusiu, lucios, dur, ductil in stare pura si foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se gaseste in natura in tantalit si si pamanturile rare. Formeaza combinatii in treptele de valenta 2, 3, 4 si 5. Se foloseste in metalurgie (component al aliajelor refractare, solide si rezistente la coroziune), in energia nucleara, ind. constructoare de masini, chimica, electronica, in medicina (aplicarea suturilor, fixarea oaselor si vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (in locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg in 1802.
teapan (-na), adj. – 1. Rigid, inert. – 2. Rezistent, solid, tare. – 3. Strasnic, grozav, puternic. – Var. tapan. Sl. cepenu (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 430; Conev 93). – Der. intepeni (var. tepeni), vb. (a se intari, a se impietri, a deveni rigid, a pironi, a fixa, a tintui; a propti, a prinde; a ramine nemiscat, a sta locului), din sl. cepeniti sę; tepenie, s. f. (rigiditate; putere, vigoare). Istoria cuvintelor sl. nu este clara.
METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.
corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).
EINSTEIN [ainstain], Albert (1879-1955), fizician german. Emigrat (1933) in S.U.A.; naturalizat (1940). Prof. univ. la Berlin si Princeton. In 1905, a explicat efectul fotoelectric pe baza naturii corpusculare (discontinue) a luminii, introducand notiunea de foton. Autorul teoriei relativitatii restranse, care modifica legile mecanicii newtoniene (mai ales la viteze mari), ce sta la baza electrodinamicii relativiste („Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare”, „Depinde oare inertia corpurilor de cantitatea de energie pe care o contin?”, 1905) si al teoriei relativitatii generalizate, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele de referinta din Univers, inertiale sau neinertiale („Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”, 1916). In 1917, a enuntat legile statistice ale proceselor de emisie spontana si de absorbtie a luminii de catre atomi si ale emisiei stimulate a luminii, pe baza careia s-a construit ulterior (1960) laserul. A elaborat teoria caldurii specifice a solidelor, a efectului giromagnetic (numit si efectul Einstein-de Haas, 1915). In 1928, a enuntat teoria campului unitar (magnetismul si gravitatia sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen). Premiul Nobel pentru fizica (1921).