Rezultate din textul definițiilor
CERTIFICAT, certificate, s. n. Act oficial prin care se confirma exactitatea unui fapt, autenticitatea unui inscris sau in care se atesta o anumita calitate, in vederea valorificarii unor drepturi; atestat. ◊ Certificat de alegator = (in unele state) act prin care se constata inscrierea unui cetatean, in listele electorale si pe baza caruia acesta isi exercita dreptul la vot. Certificat prenuptial = certificat medical eliberat celor ce vor sa se casatoreasca, prin care se atesta ca starea sanatatii acestora este corespunzatoare pentru intemeierea unei familii. – Din fr. certificat, lat. certificatum.
IPOHONDRIE, ipohondrii, s. f. Stare psihica morbida, caracterizata prin neliniste continua, teama si preocupare obsesiva de starea sanatatii proprii; idee fixa a cuiva care crede ca sufera de o boala pe care in realitate nu o are. [Var.: ipocondrie s. f.] – Din fr. hypocondrie.
TUSEU s.n. 1. (Med.) Palpare a unui organ, spre a se constata starea sanatatii lui; tact. ♦ Senzatie produsa de pipairea cu mana a unei tesaturi pentru a-i constata gradul de finete. 2. Fel de a executa o bucata muzicala la un instrument cu claviatura. 3. Fel de a aplica culorile in pictura; tusa (I,1) [in DN]. [< fr. touche].
VIZITA s.f. 1. Faptul de a merge in casa cuiva din politete, din obligatie etc. pentru a-l vedea. ◊ Carte de vizita = a) bucata de carton pe care este scris numele unei persoane si informatii privind adresa, telefonul etc ale acesteia; b) joc a carui dezlegare se obtine prin anagramarea literelor din numele dat spre a se obtine un alt nume, un proverb, un titlu de carte etc.; a fi in vizita cu cineva = a-si face vizite reciproc; a avea relatii particulare cu cineva. 2. Fiecare deplasare a medicului in casa unui bolnav pentru a-l consulta sau in saloanele unui spital pentru a examina bolnavii si a cerceta starea sanatatii lor. 3. Deplasare a unui colectiv la un muzeu, la o intreprindere etc. [< fr. visite, it. visita].
EXAMINA vb. I. tr. 1. A observa, a cerceta, a privi atent ceva. ♦ A cerceta starea sanatatii cuiva. 2. A intreba, a supune la un examen (un elev, un student etc.). [Pron. eg-za-. / < fr. examiner, cf. lat. examinare].
EXAMINA vb. tr. 1. a observa, a cerceta, a privi atent ceva. ◊ a cerceta starea sanatatii cuiva. 2. a supune la un examen (un elev, un student). (< fr. examiner, lat. examinare)
TUSEU s. n. 1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sanatatii lui; tact. 2. senzatie produsa de pipairea cu mana a unei tesaturi pentru a-i constata gradul de finete. 3. maniera de a apasa tastele la un instrument cu claviatura (la pian). 4. fel de a aplica culorile in pictura. (< fr. touche)
KIEF s.n. 1. Repaus absolut, in mijlocul zilei, la orientali. 2. stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = placere, sanatate, stare de satisfactie deplina; bucurie; stare de veselie provocata de hasis; hasis > tc. keyif)
EXAMEN ~e n. 1) Mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor cuiva (elevi, studenti etc.) dupa o perioada de studiu sau pentru a-si continua studiile la o treapta superioara de invatamint. ~ oral. ~ scris. ◊ A da ~ a) a se prezenta la examen; b) a reusi la examen. 2) Incercare, proba prin care se verifica trainicia unui lucru, a unei situatii. ◊ ~ medical cercetare a starii sanatatii a unui bolnav pentru a i se stabili diagnosticul si tratamentul. /<fr., lat. examen
EXAMEN s.n. 1. Proba de verificare a cunostintelor, a aptitudinilor unui elev, ale unui student, ale unui candidat etc. ◊ Examen de stat = examen pentru obtinerea unei diplome universitare. 2. Cercetare, examinare atenta a unui lucru; examinare. ◊ Examen medical = cercetarea starii sanatatii unei persoane de catre un medic. [Pron. eg-za-, var. esamen s.n. / < fr. examen, cf. lat. examen – cantarire].
EXAMEN s. n. 1. mijloc de verificare si de apreciere a cunostintelor, a aptitudinilor unui elev, student, candidat etc. 2. cercetare, examinare atenta a unui lucru; examinare. ♦ ~ medical = cercetarea starii sanatatii unei persoane de catre un medic. (< fr., lat. examen)
boala f., pl. e si (est) boli (vsl. boli, bolnav; sirb. bol, durere, rus. boli, durere. V. bolesc, bolesnita, bolnav). Stricarea sanatatii, starea fiintei ori plantei bolnave, ca atunci cind sufera de friguri, holera, oftica, dalac, malura, taciune s.a. (V. epidemie, diateza). Fig Pasiune, manie: acest om are boala politicii. Persoana nesuferita, ciuma, scirba: cine-i ciuma asta? Epitet injurios cu care taranu se adreseaza vitei: hais, boala! A baga in boala sau in boale, a ingrozi, a emotiona grozav. A baga rufele’n boala, a le murdari spalindu-le rau. Boala copiilor, epilepsie. Boala cineasca, socote, unflarea pintecelui la copii cind ii intarca si maninca fara sa se sature. Boala uscata, consumare, stingere, marazm.
ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.
HABITUS s. n. 1. Aspect fizic exterior al unui individ, capabil sa prezinte indicatii asupra starii de sanatate a individului respectiv. 2. Aspect exterior specific pe care il capata cristalele prin dezvoltarea diferita a fetelor. – Cuv. lat.
ZOOIGIENA s.f. Stiinta veterinara care studiaza metodele de mentinere a starii de sanatate si de ameliorare a calitatii animalelor domestice prin asigurarea unor conditii de mediu optime. [g.-d. art. zooigienei] (din pref. zoo2- + igiena)
HABITUS n. 1) med. Aspect fizic exterior al unei persoane (in raport cu starea de sanatate sau de boala). 2) min. Aspect caracteristic al unui cristal (in dezvoltarea diferita a fetelor). 3) Infatisarea, aspectul unei plante. /Cuv. lat.
sanatate f. stare fizica si fiziologica normala a unui organism sanatos. A-si cruta ~ea. ◊ ~! formula de salut (la plecare). [G.-D. sanatatii] /<lat. sanitas, ~atis
SANOGENEZA s.f. Ramura a medicinii care se ocupa cu asigurarea starii de sanatate a populatiei, studiind mediul social ca factor patologic, influenta locuintei si a conditiilor de munca, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenese < lat. sanus – sanatos, gr. genesis – nastere].
BIOMETRU s. n. denumire generica pentru instrumentele de masurare a starii de sanatate. (< fr. biometre)
SANOGENEZA s. f. ramura a medicinei care se ocupa cu asigurarea starii de sanatate a populatiei, studiind mediul social ca factor patologic, influenta locuintei si a conditiilor de munca. (< fr. sanogenese)
HABITUS (cuv. lat.) s. n. 1. (MED.) Aspect fizic exterior, static si dinamic al unui individ, care poate da indicatii asupra starii de sanatate, a existentei unei predispozitii morbide sau a unei boli (ex. h. fizic, h. apopletic). 2. Maniera, mod de a fi; obisnuinta. 3. (SOCIOL.) Mod personal ori generic de a fi, a gandi, a actiona sau a reactiona in conformitate cu valorile normale, principiile reprezentative sau dominante dintr-o cultura sau dintr-un sistem social. 4. (MINER.) Aspect morfologic exterior, specific, pe care il capata cristalele prin dezvoltarea relativa a fetelor cristalografice (ex. h. prismatic, acicular, tabular, lamelar etc.).
CRUCEA ROSIE INTERNATIONALA, organizatie internationala neguvernamentala, cu sediul la Geneva, formata din: 2) Comitetul International al Crucii Rosii (infiintat in 1863), care se ocupa, in special, de probleme privind ocrotirea victimelor de razboi. A initiat semnarea mai multor conventii cu caracter umanitar (Premiul Nobel pentru Pace, in 1917, 1944 si 1963); b) Liga societatilor de Cruce Rosie (creata in 1919), ca federatie a societatilor nationale de Cruce Rosie, Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu avind drept scop promovarea actiunilor menite sa contribuie la ameliorarea starii de sanatate a populatiei, la ajutorarea victimelor calamitatilor naturale etc. (Premiul Nobel pentru Pace in 1963); c) Societatile Nationale de Cruce Rosie, Semiluna Rosie, Leul si Soarele Rosu. La activitatile Crucii Rosii Internationale participa si Societatea de Cruce Rosie din Romania.
sanatate s. f. 1. Stare a unui organism la care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. ◊ Casa de sanatate = sanatoriu; ospiciu. sanatatea publica = bunastarea sanitara, starea de salubritate a intregii populatii. ◊ Expr. In sanatatea (cuiva sau a ceva) = a) urare facuta cand se bea un pahar in cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, in cinstea cuiva sau a ceva. sanatate (buna)! = a) formula de urare la despartire; b) s-a sfarsit, nu mai e nimic de facut; putin imi pasa! atata paguba! 2. Fig. Tarie, robustete. – Lat. sanitas, -atis.
stenie s.f. (inv.) stare de perfecta sanatate.
COMPLIANTA s. f. 1. marime care indica gradul de elasticitate al unui sistem mecanic. 2. (med.) variatie a volumului pulmonar datorata schimbarii de presiune. 3. acord, supunere, ascultare, conformare comportamentala. ◊ adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare ameliorarii starii sale de sanatate. (< fr. compliance)
SALUBRITATE s. f. 1. insusirea de a fi salubru. ◊ stare generala favorabila sanatatii, conditiilor igienice; sanatate. 2. serviciu public care are in grija curatenia unui oras. (< fr. salubrite, lat. salubritas)
BOLNAVICIOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care se imbolnaveste usor; cu sanatatea subreda. Copil ~. 2) (despre stari, infatisare, inclinatii etc.) Care denota o boala; maladiv. Paloare ~oasa. 3) fig. (despre reactii, atitudini) Care nu este normal; iesit cu totul din comun; anormal. O curiozitate ~oasa. /bolnav + suf. ~icios
INTREBA, intreb, vb. I. 1. Tranz. si refl. (recipr.) A(-si) pune intrebari, in scopul de a afla un raspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Intreaba-ma sa te intreb, se spune cuiva care cere o informatie despre un lucru asupra caruia nici cel intrebat nu stie mai mult. 2. Tranz. si intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vesti sau lamuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊ Expr. (Tranz.) A intreba (pe cineva) de sanatate = a se interesa de starea in care se afla cineva; a intra in vorba cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva intrebari pentru a-i evalua, din raspunsuri, nivelul cunostintelor; a chestiona, a examina. – Lat. *interroguare (= interrogare).
CONVALESCENTA f. Perioada de tran-zitie intre starea activa si revenirea la sanatate. Bolnav in ~. A intra in ~. [G.-D. con-valescentei] /<fr. convalescence, lat. convalescentia
INGRIJI, ingrijesc, vb. IV. I. 1. Tranz., intranz. si refl. A avea grija de cineva sau de ceva, a purta de grija cuiva. ♦ Tranz. A pastra ceva in buna stare. ♦ Tranz. A avea grija de sanatatea cuiva. ♦ Refl. A-si cauta de sanatate; a urma un tratament medical. 2. Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A-si procura ceva (din vreme), a face pregatirile necesare. II. Refl. si tranz. (Inv.) A (se) ingrijora, a(-si) face griji. – In + grija.
NESANATOS, -OASA, nesanatosi, -oase, adj. 1. Care dauneaza sanatatii, vatamator; spec. (despre locuinte, incaperi etc.) insalubru. 2. Care arata, tradeaza o stare maladiva, anormala. 3. Fig. Care denota o orientare gresita. – Ne- + sanatos.
PRECAR ~a (~i, ~e) livr. 1) (despre stari de lucruri, situatii etc.) Care depinde de anumite conditii nesigure; lipsit de siguranta. sanatate ~a. 2) (despre constructii) Care este lipsit de trainicie; subred. 3) fig. Care vadeste lipsa de valoare. /<fr. precaire, lat. precarius
PATENTA, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care il are un inventator de a pune in fabricatie si in vanzare produsul inventiei sale; act, diploma prin care se acorda acest drept; brevet de inventie. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovada. ◊ Patenta de sanatate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adevereste starea sanitara buna a echipajului. Patenta consulara = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o actiune comerciala. 2. (Inv.) Impozit anual platit de negustori si de liberii-profesionisti; act prin care se confirma plata acestui impozit si dreptul de exercitare a comertului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
PATENTA s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autoritati de a folosi si de a comercializa o inventie, o inovatie etc.; act, diploma care confera acest drept; brevet. ♦ (Inv.) Brevet, autorizatie de a exercita un anumit comert. ♦ Patenta de sanatate = document care se da unui vas la plecarea dintr-un port si prin care se confirma starea sanitara a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se platea in trecut pentru un anumit comert sau o anumita industrie. [< fr., it. patente].
PATENTA s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autoritati de a folosi si de a comercializa o inventie, o inovatie etc.; act, diploma care confera acest drept; brevet. ♦ ~ de sanatate = document care se da unui vas la plecarea dintr-un port si prin care se confirma starea sanitara a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (in trecut) impozit care se platea pentru un anumit comert sau o anumita industrie. ◊ licenta (pentru exercitarea unui anumit comert). (< fr. patente, germ. Patent)
stare stari f. 1) Situatie sau mod in care se prezinta cineva sau ceva la un moment dat. ~ solida. ~ lichida. ~ea sanatatii. ~ civila. ~ materiala. In ~ buna. ◊ ~ de fapt situatie reala. A fi in ~ a) a fi capabil; a putea; b) a fi in varsta, in etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avutie. ◊ Cu ~ cu avere; bogat. A-si indrepta ~ea a deveni (mai) avut. 3) ist. Patura sau clasa sociala cu statutul reglementat de stat. [G.-D. starii] /v. a sta
RESTABILI, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce in starea de la inceput (sau in alta mai buna). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. in forma (presupusa) originara. 3. Refl. A-si reface sanatatea zdruncinata, a se intrema; a se insanatosi; a se inzdraveni. – Re1 + stabili (dupa fr. retablir).
REPARATIE, reparatii, s. f. 1. Ansamblu de operatii efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, defectat, pentru a-l mentine sau a-l readuce in starea normala de functionare. ◊ Reparatii capitale = inlocuirea sau refacerea completa a unor elemente principale ale utilajelor, agregatelor, cladirilor etc., Fig. supunerea organismului unor analize si tratamente generale in vederea restabilirii sanatatii. 2. (Jur.) Acoperire a unui prejudiciu de catre persoana raspunzatoare de pricinuirea lui, despagubire a unei pagube. ♦ Fig. Satisfactie pentru o ofensa. [Var.: reparatiune s. f.] – Din fr. reparation, lat. reparatio, -onis, germ. Reparation.
PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis
QIGONG, ansamblu de tehnici de sanatate chinezesti, clasificat in doua tipuri: 1) tehnici respiratorii si mentale, statice (in picioare, sezand, culcat), pentru a imbunatati functionarea sistemelor circulator, respirator etc.; 2) tehnici dinamice: gimnastica, masaj etc., pentru fortificarea trupului. In religiile din China (Buddhism, Daoism), tehnicile de Q. sunt practicate pentru dobandirea unor stari de constiinta superioare.
TABAGISM (‹ fr.) s. n. stare toxica cronica a organismului datorata fumului. T. poate determina o gama larga de afectiuni, de la bronsite cronice, care pot evolua spre emfizem pulmonar si insuficienta respiratorie la cancer pulmonar, bucal, laringeal etc., dar si la boli c*************e si ulcer. La femeile gravide t. creste riscul de a***t spontan si determina nasterea copiilor subponderali. Femeile fumatoare prezinta un risc crescut de osteoporoza. Organizatia Mondiala a sanatatii estimeaza ca anual au loc la nivelul Globului c. 3 mil. de decese ce pot fi atribuite t.