Rezultate din textul definițiilor
ACCES, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a patrunde, drept de ajunge pana intr-un loc sau pana la o persoana; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, sosea) de acces = drum care face legatura cu o sosea importanta, cu o localitate etc. Rampa de acces = portiune de drum in panta care permite urcarea vehiculelor pe o sosea mai inalta, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea sa mearga undeva, a (nu) avea voie sa patrunda undeva. 2. Ansamblu de tulburari clinice ale organismului care se manifesta brusc, in stare de sanatate aparenta, si care se repeta de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violenta (si trecatoare) a unei stari sufletesti. – Din fr. acces, lat. accessus.
E2 interj. Exclamatie care exprima diferite stari sufletesti: a) repros, enervare; b) plictiseala, indiferenta; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfactie, surpriza, admiratie. – Onomatopee.
TINTUIT, -A, tintuiti, -te, adj. 1. Batut, prins in cuie sau in tinte; (despre incaltaminte) cu tinte pe talpa. ♦ Fig. Nemiscat, intepenit, pironit (din cauza unei stari sufletesti sau a unei emotii puternice). 2. Impodobit cu tinte, tintat; p. ext. impodobit cu pietre scumpe. – V. tintui.
ZBURDALNIC, -A, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburda; (despre oameni) zglobiu, neastamparat, vioi, nebunatic; p. ext. usuratic. ♦ Fig. (Despre stari sufletesti sau manifestari ale omului) Plin de avant, de voiosie, de vioiciune; avantat. – Zburda + suf. -alnic.
REFLEX, -A, reflecsi, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau miscari ale organismului) Produs in mod spontan, independent de vointa. ◊ Act reflex (si substantivat, n.) = reactie brusca si automata a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; raspuns secretor sau motor al organismului la actiunea unei astfel de modificari. Reflex conditionat = reflex dobandit in cursul vietii, in urma asocierii repetate a unui e******t oarecare cu un e******t care provoaca un reflex innascut. Reflex neconditionat = reflex innascut. ♦ P. gener. Care reprezinta o reactie imediata, spontana. II. S. n. 1. Raza reflectata; sclipire, stralucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stari de lucruri sau a unei stari sufletesti. – Din fr. reflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.
TI interj. (Cu «i» prelungit) Exclamatie care exprima diverse stari sufletesti (mirare, admiratie, manie, ciuda, necaz). – Onomatopee.
TORTURA, torturez, vb. I. Tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stari sufletesti) A roade, a framanta, a obseda in mod dureros. ♦ Fig. A forta, a stalci, a poci cuvintele, stilul, limba, versul etc. – Din fr. torturer.
SIMPATETIC, -A, simpatetici, -ce, adj. Care provoaca stari sufletesti (tainice); sugestiv. – Din germ. sympathetisch.
ACCES2 ~e n. 1) Manifestare violenta a unei boli; criza; atac. ~ de nervi. 2) fig. Manifestare violenta a unei stari sufletesti. ~ de furie. /<lat. accessus, fr. acces
A AFECTA2 ~ez 1. tranz. 1) (persoane) A supune unui afect intristand. 2) (stari sufletesti) A prezenta ca fapt real, recurgand la inselaciuni; a simula. 2. intranz. A crea impresie falsa (pentru a induce in eroare); a se preface. /<fr. affecter
A ALUNGA alung tranz. 1) (fiinte) A forta sa plece (in alta parte); a da afara; a fugari; a goni; a izgoni. 2) (fiinte) A face sa paraseasca un loc, urmarind. 3) fig. (ganduri, stari sufletesti etc.) A da la o parte; a inlatura. /<lat. allongare
A CERCA cerc tranz. pop. 1) v. A INCERCA. 2) A cerceta cu atentie; a examina; a studia. 3) A supune unor incercari. 4) (despre stari sufletesti) A cuprinde pe un timp scurt (si de repetate ori). /<lat. circare
A COMPRIMA comprim tranz. 1) (corpuri, obiecte etc.) A reduce in volum prin presiune. 2) fig. (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi; a infrina. 3) (personalul unei intreprinderi) A face mai mic ca urmare a limitarii statelor. 4) (texte) A micsora prin reducerea numarului de cuvinte; a prescurta. /<fr. comprimer
A COPLESI ~esc tranz. 1) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a navali. 2) (despre fiinte) A inconjura in numar mare. 3) (persoane) A emotiona puternic. /<lat. complexire
A INTERIORIZA ~ez tranz. 1) A face sa se interiorizeze. 2) (stari sufletesti, sentimente, emotii etc.) A face sa nu se manifeste in exterior; a retine. [Sil. -ri-o-] /<fr. interieuriser
A INABUSI inabus tranz. 1) A face sa se inabuse; a asfixia. 2) (plante) A impiedica sa se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe intr-un vas inchis; a gati la capac. 4) (actiuni, manifestari etc.) A potoli prin violenta; a reprima. ~ o demonstratie. 5) A face sa nu se mai produca. ~ focul. 6) (sentimente, stari sufletesti etc.) A stavili printr-un efort de vointa; a infrana; a controla; a domina. ~ emotiile. /in + a nabusi
A INADUSI inadus tranz. 1) A face sa se inaduse. 2) (plante) A impiedica sa se dezvolte normal. 3) reg. (carne, legume) A fierbe intr-un vas inchis; a gati la capac. 4) (actiuni, manifestari) A impiedica sa izbucneasca sau sa se dezvolte (prin violenta); a reprima. ~ o rascoala. 5) A face sa nu se mai produca. ~ un sunet. ~ focul. 6) (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a infrana. /in + a nadusi
A INCATUSA ~ez tranz. 1) (persoane arestate) A pune in catuse. 2) fig. (sentimente, stari sufletesti etc.) A face sa nu se simta liber; a pune stapanire. ~ initiative. /in + catusa
A INFRANA ~ez tranz. 1) (cai) A stapani cu ajutorul fraului; a domoli; a struni. 2) pop. (animale salbatice) A face sa se deprinda cu omul; a domestici. 3) (sentimente, stari sufletesti) A stavili printr-un efort de vointa; a inabusi; a controla; a domina. A-si ~ dorintele. [Sil. in-fra-] /<lat. infremere
A MIMA ~ez tranz. 1) (idei, sentimente, stari sufletesti, atitudini etc.) A exprima prin mimica, fara a recurge la cuvinte. 2) (gesturile, felul de a fi al cuiva) A reproduce cu fidelitate; a imita; a copia. /<fr. mimer
A NABOI ~iesc 1. intranz. 1) (despre lichide) A incepe a curge cu forta si in cantitate mare (inundand totul in jur); a napadi. 2) fig. A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a tabari; a se napusti; a napadi. 2. tranz. fig. (stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a navali. /Din naboi
A NAPADI ~esc 1. tranz. 1) A cuprinde din toate partile; a inconjura; a impresura; a invalui. 2) fig. (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a coplesi; a navali; a podidi. ◊ A-l ~ sangele (sau lacrimile) a-l umple sangele (sau lacrimile) pe cineva; a-l podidi sangele (sau lacrimile). 2. intranz. 1) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a tabari; a se napusti; a se repezi. 2) (despre lichide) A incepe sa curga cu forta si in cantitate mare (inundand totul in jur); a naboi. /<sl. napasti, ~padja
A RETINE retin tranz. 1) A face sa se retina. 2) (infractori) A priva temporar de libertate. 3) fig. (porniri, sentimente, stari sufletesti etc.) A nu lasa sa se manifeste; a inchide in sine. 4) (locuri, bilete etc.) A lasa in rezerva; a pastra; a rezerva. ~ o camera la hotel. 5) (sume datorate, impozite etc.) A opri din oficiu. 6) A-si intipari in memorie; a tine minte. ~ spusele (cuiva). 7) (torente de apa, zapada, aer, rafale de vant etc.) A impiedica sa patrun-da (undeva). /re- + a tine
SECRET2 ~ta (~ti, ~te) 1) Care este tinut ascuns; cunoscut unui numar redus de persoane. 2) Care este plasat in asa fel incat nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care isi ascunde natura sau conduita sa adevarata; care nu face confidente. 4) (despre sentimente, ganduri, stari sufletesti) Care este pastrat in taina; tainic; ascuns. /<lat. secretus
A SE TAMADUI ma ~iesc intranz. pop. 1) A reveni la starea normala (dupa o boala); a deveni sanatos; a se insanatosi; a se indrepta; a se vindeca; a se lecui. 2) (despre rani) A disparea in urma unui tratament; a se lecui; a se vindeca. 3) fig. (despre stari sufletesti apasatoare) A inceta de a se mai manifesta; a disparea. /<ung. tamadni
INTERJECTIE s.f. (Gram.) Parte de vorbire neflexibila fara functie sintactica si care exprima stari sufletesti sau imita sunete, zgomote etc. [Gen. -iei, var. interjectiune s.f. / cf. fr. interjection, lat. interiectio].
ACCES s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a patrunde intr-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se patrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc si determina o stare acuta a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecatoare si violenta a unei stari sufletesti. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite inregistrarea si regasirea informatiei. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. acces, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].
ECHILIBRU s.n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = conceptie potrivit careia in mecanismul procesului dezvoltarii este esentiala starea de echilibru intre obiectul in dezvoltare si mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situatii, a unei stari sufletesti etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. equilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanta].
EXPRESIV, -A adj. Care exprima ceva plastic, viu; sugestiv, elocvent. ♦ (Despre opere artistice) Care evoca imagini vii. ♦ (Despre ochi, fata etc.) Care reflecta puternic stari sufletesti interioare. [Cf. fr. expressif].
IMPRESIONISM s.n. 1. Sistem estetic ale carui principii de creatie si de critica sunt bazate pe impresie. 2. Miscare artistica de la sfarsitul sec. XIX, bazata pe exprimarea impresiilor imediate si manifestand un interes deosebit pentru nuante, atmosfera, fluiditatea senzatiilor, lumina; in literatura, unde e confundat uneori cu simbolismul, se caracterizeaza prin infatisarea rapida si pregnanta a unor stari sufletesti (impresii, senzatii, emotii) traite nemijlocit de artist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impressionnisme].
MONOLOG s.n. 1. Scena dintr-o piesa de teatru in care vorbeste un singur personaj. ♦ Mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ Monolog interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. Vorbire cu sine insusi a cuiva. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. monologue, gr. monologos < monos – singur, logos – vorbire].
SIMPATETIC, -A adj. Care provoaca stari sufletesti; sugestiv. [Cf. germ. sympathetisch].
IMPRESIONISM s. n. 1. sistem estetic ale carui principii de creatie si de critica sunt bazate pe impresie. 2. miscare artistica de la sfarsitul sec. XIX, bazata pe exprimarea impresiilor imediate si manifestand un interes deosebit pentru nuante, atmosfera, fluiditatea senzatiilor, lumina; in literatura, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizeaza prin infatitarea rapida si pregnanta a unor stari sufletesti traite nemijlocit de artist. (< fr. impressionnisme)
INTERJECTIE s. f. parte de vorbire neflexibila care exprima stari sufletesti, imita sunete, zgomote etc. (< fr. interjection, lat. interiectio)
MONOLOG s. n. 1. scena dintr-o lucrare dramatica in care vorbeste un singur personaj. ◊ mica piesa comica recitata de un singur personaj. ◊ ~ interior = modalitate specifica prozei de analiza psihologica, in care un personaj introspecteaza propriile stari sufletesti. 2. vorbire neintrerupta a cuiva, fara a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue)
SIMPATETIC, -A adj. care provoaca stari sufletesti tainice; sugestiv. (< germ. sympathetisch)
TONALITATE s. f. 1. (muz.) complex de relatii de natura armonica stabilit intre sunetele modurilor major si minor cu sunetul principal (tonica.). ◊ gama care sta la baza unei compozitii muzicale. 2. intonatie, modulatie a vorbirii. 3. nuanta a culorilor; ambianta cromatica a unei picturi. 4. trasatura dominanta, nota specifica a unei scrieri, a gandirii, a unei stari sufletesti etc. (< fr. tonalite)
TORTURA vb. tr. 1. a supune la torturi; a chinui, a schingiui. ◊ (fig.; despre stari sufletesti) a obseda, a framanta mintea, a nelinisti. 2. (fig.) a forta (sensul), a stalci (limba, stilul etc.). (< fr. torturer)
ACCES2, accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stari acute de boala. ♦ Izbucnire a unei stari sufletesti trecatoare. – Fr. acces (lat. lit. accessus).
AOLEU interj. Exclamatie care exprima diverse stari sufletesti: durere, spaima, dor etc. [Var.: aleu, aoleo, auleu, oleo, oleoleo interj.]
ZBURDALNIC, -A, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburda; (despre oameni) zglobiu, neastamparat, vioi, nebunatic; p. ext. usuratic, neserios. ♦ Fig. (Despre stari sufletesti sau manifestari ale omului) Plin de avant, de voiosie, de vioiciune. – Din zburda + suf. -al-nic.
AFECTA2, afectez, vb. I. Tranz. 1. A mahni, a intrista. 2. A simula o anumita stare sufleteasca. ♦ Intranz. si refl. A se comporta altfel decat este in realitate, a-si da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.
BEAT2, -A, beti, -te, adj. 1. Care este in stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ametit, baut2 (2), cherchelit, facut2, matosit. ♦ Fig. Coplesit, ametit, tulburat de o stare sufleteasca foarte placuta. Beat de amor. Beat de fericire. – Lat. bibitus.
BETIE, betii, s. f. 1. stare in care se afla omul alcoolizat; stare de ebrietate. ♦ Consumare regulata de alcool in mari cantitati; alcoolism, etilism. 2. Petrecere la care se bea foarte mult alcool; chef. 3. (In sintagmele) Betie rece (sau cu stupefiante) = stare de ameteala, de hiperexcitatie sau de halucinatie provocata de introducerea stupefiantelor in organism. Betie alba = toxicomanie. Betia adancurilor = stare de euforie provocata de cresterea azotului in sange la persoane care coboara la mari adancimi in mari sau oceane. 4. Fig. stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine. ♦ Betie de cuvinte = insirare bombastica de cuvinte, stil umflat. – Beat + suf. -ie.
CERCA, cerc, vb. I. 1. Tranz. (Pop.) A cerceta, a examina; a iscodi. ♦ Intranz. A intreba, a se informa. 2. Tranz. si refl. (Pop.) A se stradui, a se sili; a cauta sa... 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. 6. Tranz. (Reg.) A vizita, a frecventa. 7. Intranz. (Pop.) A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. (Pop.) A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.
DOR, doruri, s. n. 1. Dorinta puternica de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o indeletnicire preferata; nostalgie. ◊ Loc. adv. Cu dor = duios; patimas. 2. stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dorinta. 3. Suferinta pricinuita de dragostea pentru cineva (care se afla departe). 4. (Pop.) Durere fizica. Dor de dinti. 5. Pofta, gust (de a manca sau de a bea ceva). De dorul fragilor (sau capsunilor) mananci si frunzele. 6. Atractie e*****a. 7. (Pop.; in loc. adv.) In dorul lelii = fara tinta hotarata, fara rost, la intamplare. – Lat. pop. dolus (< dolere „a durea”).
GRIMASA, grimase, s. f. Strambatura voita sau spontana a fetei (care exprima o anumita stare sufleteasca). ♦ Fig. Aparenta inselatoare, mincinoasa; disimulare. – Din fr. grimace.
IMPENETRABIL, -A, impenetrabili, -e, adj. 1. Care nu lasa sa treaca ceva prin el. ♦ Prin care nu se poate patrunde cu privirea; de nepatruns. ♦ Fig. De neinteles, de nepatruns; ascuns. Sentimente impenetrabile. ♦ Fig. Care isi ascunde gandurile sau sentimentele; care nu tradeaza starile sufletesti. Persoana, fizionomie impenetrabila. 2. (Fiz.) Care ocupa un asemenea spatiu incat exclude de acolo prezenta oricarui alt corp. – Din fr. impenetrable, lat. impenetrabilis.
INCONSTIENTA s. f. 1. Lipsa sau pierdere a cunostintei, care apare in diferite boli neuropsihice. 2. Lipsa unei atitudini constiente, rationale fata de realitatea inconjuratoare; stare sufleteasca in care omul nu-si da seama de actele sale. [Pr.: -sti-en-] – Din fr. inconscience (dupa inconstient).
IMPRASTIA, imprastii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa plece sau sa fuga ori a pleca, a fugi in toate partile; a (se) risipi, a (se) raspandi, a (se) razleti. ♦ P. a**l. A (se) risipi prin cadere, prin rupere, prin rasturnare. ♦ Tranz. Fig. A face sa dispara gandurile, a risipi o stare sufleteasca (apasatoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se raspandi, a se difuza. ♦ Tranz. si refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) intinde, a (se) difuza, a (se) raspandi. [Pr.: -ti-a] – In + prastie.
INFRANGE, infrang, vb. III. Tranz. A invinge, a birui, a bate (in lupta). ♦ A-si stapani o anumita stare sufleteasca. ♦ (Rar) A nesocoti vointa cuiva, a calca o lege, o dispozitie etc. [Perf. s. infransei, part. infrant] – Lat. infrangere.
DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.
DISPOZITIE, dispozitii, s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intr-o lege sau intr-un regulament; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior si obligatorie pentru organul in subordine. ◊ Loc. adv. La dispozitie = la indemana. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a se afla etc.) la dispozitia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintele, ordinele cuiva. 2. Asezare a unor elemente intr-un anumit loc, intr-un anumit fel, intr-o anumita ordine; alcatuire, constructie dupa un anumit plan. 3. stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorinta (momentana) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozitiune s. f.] – Din fr. disposition, lat. dispositio, -onis.
EXPRESIE, expresii, s. f. 1. Exprimare. ♦ Constructie concisa care exprima, de obicei in mod figurat, o idee. ♦ Cuvant. 2. Fig. Manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimica etc. ♦ Infatisare care reflecta starea sufleteasca a omului; reflectarea starii interioare a cuiva (in privire, figura). 3. Grup de numere, litere etc. legate intre ele prin simboluri de operatii matematice (adunare, inmultire etc.). [Var.: expresiune s. f.] – Din fr. expression, lat. expressio, -onis.
LINISTE s. f. 1. Lipsa de zgomot; tacere; calm, acalmie. 2. stare (sufleteasca) lipsita de zbucium, de framantari; tihna, pace, seninatate. ◊ Loc. adv. In liniste = linistit, netulburat. – Lin + suf. -iste.
PESIMISM s. n. Atitudine a omului care priveste cu neincredere viata si pe semenii sai si care considera ca toate situatiile au un deznodamant fatal; conceptie filozofica, opusa optimismului, potrivit careia raul, iluzia, suferinta predomina in lume si nu pot fi inlaturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristete, de amaraciune si de neliniste; stare sufleteasca de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.
PLICTISEALA, plictiseli, s. f. 1. stare sufleteasca apasatoare, usoara depresiune morala provocata de singuratate, de lipsa de ocupatie sau de o ocupatie neatragatoare, de monotonie etc.; gol sufletesc, urat, plictis. 2. Enervare, necaz, suparare. – Plictisi + suf. -eala.
SIMBOL, simboluri, s. n. 1. Semn, obiect, imagine etc. care reprezinta indirect (in mod conventional sau in virtutea unei corespondente analogice) un obiect, o fiinta, o notiune, o idee, o insusire, un sentiment etc. ♦ (In literatura si arta) Procedeu expresiv prin care se sugereaza o idee sau o stare sufleteasca si care inlocuieste o serie de reprezentari. 2. Spec. Semn conventional sau grup de semne conventionale folosit in stiinta si tehnica si care reprezinta sume, cantitati, operatii, fenomene, formule etc. ◊ Simbol matematic = semn care reprezinta notiuni, obiecte sau operatii matematice. Simbol chimic = mod conventional de notare a atomilor elementelor chimice folosit in scrierea formulelor si a ecuatiilor chimice. 3. (Bis.; in sintagma) Simbolul credintei = rugaciune care reprezinta expunerea succinta a dogmelor fundamentale ale religiei crestine; crezul. [Acc. si: simbol. – Pl. si: (rar) simboale] – Din lat. symbolum, fr. simbole, germ. Symbol.
MOBILITATE, mobilitati, s. f. 1. Capacitatea de a fi mobil (1), de a se misca, de a-si schimba locul sau pozitia; proprietatea de a fi miscat, deplasat. ♦ Usurinta in miscari; vioiciune, degajare, naturalete (a miscarilor). ♦ Capacitate a fetei de a-si schimba usor expresia, de a exterioriza starile sufletesti. ♦ Instabilitate, nestatornicie. 2. Capacitate de a se schimba, de a se transforma. – Din fr. mobilite, lat. mobilitas, -atis.
DORINTA, dorinte, s. f. 1. stare sufleteasca a celui care tinde, ravneste, aspira la ceva; nazuinta, dor, aspiratie. ♦ Ceea ce constituie nazuinta, aspiratia cuiva. 2. Pofta, gust (de a manca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atractie e*****a. [Pl. si: dorinti] – Dori + suf. -inta.
NEPLACERE, (2) neplaceri, s. f. 1. stare sufleteasca sau fiziologica produsa de ceva neplacut; lipsa de placere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; sila, dezgust. 2. Necaz, suparare, nemultumire indurate de cineva. – Ne- + placere.
DISPONIBILITATE, disponibilitati, s. f. 1. Insusirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (In loc. adv.) In disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujba (cu posibilitatea de a fi rechemat in activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezerva. 4. (Mai ales la pl.) stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta libere si in plenitudinea lor. – Din fr. disponibilite.
DISPUS, -A, dispusi, -se, adj. Aflat intr-o situatie sau intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; inclinat sa... gata sa... Expr. A fi (bine) dispus = a) a avea buna dispozitie, a fi vesel, multumit; b) a fi usor ametit de bautura. A fi rau (sau prost) dispus = a fi intr-o stare sufleteasca rea. – V. dispune.
TRISTETE, tristeti, s. f. starea sufleteasca apasatoare; mahnire, amaraciune; p. ext. regret. – Trist + suf. -ete (dupa fr. tristesse, it. tristezza).
DEZNADEJDE, (rar) deznadejdi, s. f. stare sufleteasca extrem de apasatoare specifica omului care nu mai are nici o nadejde (in rezolvarea sau indreptarea unei situatii); desperare. – Dez- + nadejde.
DEZOLAT, -A, dezolati, -te, adj. Cu o stare sufleteasca apasatoare, dureroasa; adanc intristat, foarte mahnit. – V. dezola. Cf. fr. desole.
DIAPAZON, diapazoane, s. n. 1. Mic instrument acustic format dintr-o bara de otel in forma de U, care vibreaza la lovire, emitand de obicei nota muzicala „la” si servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la acelasi diapazon cu cineva = a se afla in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt; intindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason.
SUGRUMAT, -A, sugrumati, -te, adj. 1. Strans de gat, gatuit; ucis prin sufocare. ♦ Fig. Incomodat de o imbracaminte prea stramta. 2. Fig. Coplesit, chinuit, framantat de o stare sufleteasca. 3. Fig. (Despre voce, rostire) Care nu poate fi articulat (bine); inecat, inabusit, alterat. – V. sugruma.
DURABIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dainuitor, (pop.) purtaret, teapan, vartos, (inv.) nestramutat, tiitor. (Ghete ~; o constructie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (inv.) statator. (O stare sufleteasca ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
PSIHIC adj., s. 1. adj. psihologic, spiritual, sufletesc. (starea ~ a cuiva.) 2. s. suflet, (rar) psihism. (Cum sta cu ~ul?)
SPIRITUAL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale si elemente ~.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul ~ al...) 3. moral, sufletesc, (inv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viata ~ a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (starea ~ a cuiva.) 5. intelectual. (Cultura ~.) 6. cerebral, intelectual, mintal, rational. (Activitate ~.) 7. (BIS.) bisericesc, ecleziastic, religios, (inv.) religionar. (Dogma ~.) 8. (BIS.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Pastor ~.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt parintii mei ~.) 10. destept, inteligent, (inv.) spirituos. (O conversatie ~.) 11. hazliu. (Gluma ~.)
ACREALA acreli f. 1) Gust acru; acrime. 2) Mancare sau bautura acra. 3) fig. stare sufleteasca apasatoare; acrime; amaraciune. [G.-D. acrelii; Sil. a-crea-] /a acri + suf. ~eala
AMARACIUNE ~i f. 1) stare sufleteasca apasatoare. ~ea despartirii. 2) Gust amar; amareala. [G.-D. amaraciunii] /amar + suf. ~aciune
AMARAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A AMARI si A SE AMARI. 2) fig. Care este intr-o stare sufleteasca apasatoare; trist; mahnit. /v. a amari
APETIT ~uri n. 1) Pofta de mancare. 2) rar stare sufleteasca a celui care doreste ceva; dorinta; doleanta. /<fr. appetit, lat. appetitus
BEAT ~a (beti, bete) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de bautura; in stare de ebrietate; baut. ~ turta. 2) fig. Care este intr-o stare sufleteasca foarte placuta (din cauza unei emotii puternice). ~ de fericire. /<lat. bibitus
BUCURIE ~i f. 1) Exaltare sufleteasca intensa provocata de emotii puternice; multumire sufleteasca. ◊ A nu (mai) putea de ~ a fi nespus de bucuros. 2) Factor extern care provoaca o asemenea stare sufleteasca. [Art. bucuria; G.-D. bucuriei; Sil. -ri-e] /a (se) bucura + suf. ~ie
DISPOZITIE ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte intr-o anumita ordine. 2) Precept obligatoriu (continut intr-un act normativ), emis de o persoana oficiala sau de o instanta. ◊ La ~ la indemana. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a astepta ordinele cuiva, fiind gata sa le indeplineasca. 3) stare sufleteasca (buna sau rea). [Art. dispozitia; G.-D. dispozitiei; Sil. -ti-e] /<fr. disposition, lat. dispositio, ~onis
DOLEANTA ~e f. 1) stare sufleteasca a celui care doreste ceva; dorinta. 2) mai ales la pl. Cerinte exprimate in mod oficial; deziderat. [Sil. -le-an-] /<fr. do-leance
DORINTA ~e f. 1) stare sufleteasca a celui care doreste ceva; doleanta. 2) Ceea ce este dorit; deziderat. 3) Imbold e****c; iubire. /a dori + suf. ~tor
DUSI m. la pl pop. stare sufleteasca (buna sau rea); dispozitie. /<lat. dusii
EXPRESIE ~i f. 1) Redare a unui gand (idei, sentimente etc.) prin cuvinte; exprimare. 2) Imbinare de cuvinte care exprima (deseori figurat) o idee. 3) Infatisare exterioara (in privire, pe figura) care reda starea sufleteasca a omului. 4) Formula care exprima raporturi matematice. [G.-D. expresiei; Sil. ex-pre-si-e] /<fr. expression
GALES ~a (~i, ~e) 1) (despre ochi, privire, voci) Care este plin de dragoste; dragastos. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste o stare sufleteasca apasatoare; plin de melancolie; melancolic. /<bulg. kales
JALE1 f. stare sufleteasca apasatoare cauzata de o pierdere irecuperabila, de o situatie disperata etc.; durere sufleteasca adanca; jelanie. Cantec de ~. [G.-D. jalei] /<sl. zali
JELANIE ~i f. stare sufleteasca apasatoare cauzata de o pierdere irecuperabila, de o situatie disperata etc.; durere sufleteasca adanca; jale [ G. D. jelaniei; Sil. -ni-e] /<sl. zelanije
LINISTE f. 1) Lipsa de zgomot; tacere. ◊ A pastra ~ea a nu face zgomot. ~ si pace a) acalmie; tihna; b) invoiala; buna intelegere. 2) fig. (despre starile sufletesti) Lipsa de galagie, de zbucium; pace. [G.-D. linistii] /lin + suf. ~iste
MELANCOLIE ~i f. 1) stare sufleteasca apasatoare, care predispune la visare si izolare. 2) stare patologica caracterizata prin tristete profunda, prin pesimism general si prin obsesia sinuciderii. /<fr. melancolie, lat. melancholia
ODIHNA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; pauza; ragaz; repaus; recreatie. ~ de vara. A pleca la ~. ◊ ~ activa activitate recreativa insotita de efort fizic (sport, turism, plimbari etc.). Casa de ~ institutie in care oamenii se odihnesc in timpul concediului. 2) Perioada de timp cat cineva se odihneste. ◊ ~ de veci (sau vesnica) incetare din viata; moarte. Locas de ~ mormant. 3) stare fiziologica a omului care doarme; refacere a fortelor prin somn. ◊ A se da ~ei a merge la culcare; a dormi. A-si pierde ~a a) a nu putea dormi; b) a-si pierde linistea sufleteasca. 4) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; tihna. ◊ A nu avea ~ a nu avea liniste; a fi sacait, sustras. 5) rar Platforma a scarii (la nivelul fiecarui etaj si intre ele). [G.-D. odihnei] /v. a (se) odihni
OGLINDA oglinzi f. 1) Obiect constand dintr-o bucata de sticla groasa, de forme diferite, amalgamata pe dos, avand proprietatea de a reflecta lumina si de a forma astfel pe partea lucioasa imaginea obiectelor. Oglinda de buzunar. ◊ A face ceva oglinda a face ceva sa devina foarte curat. 2) Plan lucios si neted, format, mai ales, de o intindere de apa lina, care reflecta razele de lumina. Oglinda lacului. 3) fig. Ceea ce reflecta cu fidelitate ceva; imagine fidela. Oglinda timpului. ◊ Ochii sunt oglinda sufletului ochii exprima starea sufleteasca si calitatile spirituale ale cuiva. [G.-D. oglinzii] /v. a (se) oglindi
PESIMISM n. (in opozitie cu optimism) 1) Viziune asupra vietii dominata de deznadejde, de neincredere in viitor si in oameni. 2) Conceptie filozofica conform careia in lume predomina raul ca trasatura inerenta. 3) stare sufleteasca de deprimare, de neliniste si amaraciune. /<fr. pessimisme, germ. Pessimismus
PSIHOLOGISM n. 1) Curent in filozofie care, in explicarea fenomenelor sociale si a formelor constiintei sociale, exagereaza rolul factorilor psihici. 2) Tendinta a unor scriitori de a explica starile sufletesti ale eroilor din operele lor prin factori de ordin psihic. /<fr. psychologisme
PUSTIU2 ~ri n. 1) Regiune intinsa nisipoasa, aproape lipsita de vegetatie din cauza ariditatii solului; desert. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar. Duca-se pe ~ a) numire eufemistica a diavolului; b) epilepsie. 2) fig. stare sufleteasca apatica a omului solitar; singuratate chinuitoare. /<bulg. pustinja
SITUATIE ~i f. 1) Ansamblu de imprejurari in care se afla o persoana, o colectivitate, un popor sau o tara la un moment dat; stare de fapt. ~ economica. ~ familiala. ◊ A te pune in ~a cuiva a cauta sa intelegi comportarea cuiva, inchipuindu-te in locul lui. A fi la inaltimea ~ei a corespunde pe deplin unei sarcini incredintate; a fi la nivel. Iesire din ~ modalitate de a iesi dintr-o incurcatura; solutie. ~a obliga pozitia ocupata implica responsabilitate. 2) Pozitie sociala sau materiala. ◊ Om cu ~ om aranjat. A-i face cuiva o ~ a ajuta pe cineva sa avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le poseda o persoana sau o colectivitate; avere. 4) Dispozitie spirituala; stare sufleteasca. 5) Document prin care se prezinta o stare de lucruri; scurta dare de seama. [G.-D. situatiei; Sil. -tu-a-ti-e] /<lat. situato, ~onis, fr. situation
TANGA f. la sing. reg. stare sufleteasca provocata de savarsirea unei fapte nesocotite sau de o nereusita. /<sl. tonga
TON2 ~uri n. 1) Sunet simplu produs de un corp care vibreaza. 2) muz. Interval intre doua sunete consecutive ale gamei diatonice, egal cu doua semitonuri. ◊ A da ~ul a) a indica tonalitatea unei compozitii muzicale, mai ales vocale; b) a fi initiator al unei activitati; c) a servi drept model. 3) Grad de modulare a vocii in timpul vorbirii (in functie de starea sufleteasca a vorbitorului sau de fondul celor exprimate); intonatie. ~ familiar. ◊ A ridica ~ul a vorbi tare si cu asprime. A schimba ~ul a vorbi in alt mod. 4) Grad de intensitate a unei culori. ~ deschis. ~ inchis. 5) Culoare dominanta a unui tablou. /<fr. ton, lat. tonus
TRIST ~sta (~sti, ~ste) si adverbial 1) (despre persoane) Care este intr-o stare sufleteasca apasatoare; mahnit; amarat. 2) (despre fata, ochi, zambete etc.) Care vadeste o asemenea stare de spirit. 3) (despre fenomene, sunete, culori etc.) Care evoca sau sugereaza o asemenea stare de spirit. Veste ~sta. /<lat. tristis
UMOARE umori f. 1) Lichid biologic (sange, limfa) care intra in compozitia sistemelor organismului. ◊ ~ apoasa substanta lichida transparenta din camera anterioara a ochiului. 2) rar stare sufleteasca; dispozitie. [G.-D. umoriii /<fr. humeur, lat. humor, ~oris
ZADUF ~uri n. 1) Caldura inabusitoare; zapuseala. 2) fig. stare sufleteasca apasatoare; necaz. /<bulg., sb. zaduhu
DISPOZITIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotarare, ordin. ◊ Organ de dispozitie = organ care hotaraste; la dispozitie = la indemana; in imediata apropiere, apropiat. 2. Asezare, oranduire, oranduiala; alcatuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a partilor unui discurs, ale unei compozitii etc. 3. stare sufleteasca. [Gen. -iei, var. dispozitiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio].
DETRESA s.f. 1. stare sufleteasca a cuiva care se simte parasit in nenorocire; desperare. 2. Nenorocire, stare critica. (din fr. detresse)
DIAPAZON s.n. 1. Instrument alcatuit dintr-o vergea metalica in forma de U, care, vibrand, produce un sunet pur (de obicei „la”). ◊ A fi la acelasi diapazon cu cineva = a fi in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. Intindere a sunetelor pe care le produce o voce sau un instrument de la sunetul cel mai grav pana la cel mai inalt; registru. 3. Model-tip de hasuri folosit la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (Tehn.) Diapazon de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. [< fr. diapason, cf. lat., gr. diapason – gama].
DISPUS, -A adj. Aflat intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru; gata sa... ◊ A fi bine dispus = a avea buna dispozitie, a fi vesel; (fig.) a fi usor ametit de bautura; a fi prost dispus = a fi indispus. [< dispune].
EXPRESIE s.f. 1. Imbinare de cuvinte, constructie sintactica cu ajutorul careia se exprima o comunicare, ceea ce doresti sa spui; exprimare. ♦ Imbinare (fixa) de cuvinte care exprima (figurat) o idee. 2. Manifestare, infatisare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ♦ Infatisare a fetei, reflectand o stare sufleteasca. 3. Formula care exprima raporturi matematice. [Gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio].
panc, pancuri, s.n. (reg.) 1. sezon, vreme, timp. 2. (fig.) dispozitie sufleteasca, stare de spirit, toana.
cali (calesc, calit), vb. – 1. A oteli. – 2. A intari, a consolida, a oteli. – 3. A gati (mai ales varza), punind sa fiarba cu untura de porc si slanina. – 4. (Refl.) A se ameti, a se chercheli. – Mr. calescu „a incali; a satura; a imbata”; megl. calit, adj. Sl. kaliti „a racori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kalja, slov. kaliti. Conev 76 deriva cuvintul rom. direct din bg. – Der. caleala, s. f. (otelire, calit; stare sufleteasca; betie); calitura, s. f. (otelire).
PARTICIPA vb. I. intr. A lua parte (la ceva); a impartasi starea sufleteasca a cuiva. [P.i. particip. / < fr. participer, lat. participare].
REVENI vb. IV. intr. 1. A veni indarat, a se intoarce. ♦ A se ivi din nou. 2. A se ajunge din nou la aceeasi stare (sufleteasca); a-si recapata echilibrul (sufletesc). 3. A relua (un subiect, o idee). 4. A i se cadea, a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. A revoca. [P.i. revin si reviu, conj. -vina. / cf. fr. revenir].
SENZATIE s.f. 1. Reflectare nemijlocita in constiinta omului a obiectelor si a fenomenelor lumii inconjuratoare ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; imagine subiectiva a realitatii obiective. ♦ Impresie; stare sufleteasca emotiva. ♦ A avea senzatia ca... = a simti, a i se parea ca... 2. Impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ Eveniment sau stire care provoaca o impresie foarte puternica, care surprinde. ♦ De senzatie = senzational; a face senzatie = a produce o impresie foarte puternica, a face valva. [Gen. -iei, var. senzatiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio].
CONSIDERATIV, -A REL.) adj. stare ~a = stare sufleteasca de observare si meditatie. (< fr. consideratif)
DIAPAZON s. n. 1. mic instrument de otel in forma de U, care, vibrand, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”. ♦ a fi la acelasi ~ cu cineva = a fi la aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. ambitus. 3. model-tip de hasuri la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. (< fr. diapason)
DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)
DISPOZITIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsa intr-un act normativ; masura, hotarare luata de un organ ierarhic superior, obligatorie pentru organul in subordine; ordin. ♦ ~ de plata = ordin scris prin care o intreprindere, organizatie, institutie etc. dispune bancii sa faca anumite plati din contul sau; la ~ = la indemana. 2. dispunere, asezare intr-o anumita ordine; alcatuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufleteasca. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine, inclinatie; vocatie. 6. (pl.) pregatiri, preparative. (< fr. disposition, lat. dispositio)
DISPUS, -A adj. aflat intr-o stare sufleteasca potrivita pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea buna dispozitie, a fi vesel.; (fig.) a fi usor ametit de bautura; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune)
EXPRESIE s. f. 1. imbinare de cuvinte, constructie sintactica prin care se exprima o idee, un sentiment. ♦ grup (fix) de cuvinte care exprima (figurat) o idee. 2. manifestare a sentimentelor, ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. 3. infatisare a fetei reflectand o stare sufleteasca. 4. formula care exprima raporturi matematice. (< fr. expression, lat. expressio)
PARTICIPA vb. intr. a lua parte (la ceva); a impartasi starea sufleteasca a cuiva. (< fr. participer, lat. participare)
PSIHEDELIC, -A adj. 1. (despre o stare sufleteasca specifica) care rezulta din folosirea de halucinogene. 2. care evoca viziuni, vise ale unei asemenea stari. ◊ (despre muzica, pictura) inspirat de efectele vizuale sau sonore produse asupra omului de d*****i. (< fr. psychedelique)
SENZATIE s. f. 1. reflectare nemijlocita a unor insusiri izolate ale obiectelor si ale fenomenelor lumii materiale ca urmare a actiunii lor asupra organelor de simt; denumire generica pentru diverse forme ale cunoasterii senzoriale. ♦ stare sufleteasca emotiva. ♦ a avea ~ a ca... = a simti, a i se parea ca... 2. impresie puternica provocata de cineva sau de ceva intr-o colectivitate. ♦ eveniment, stire care provoaca o impresie foarte puternica. ♦ de ~ = senzational; a face ~ = a produce o impresie foarte puternica. (< fr. sensation, lat. sensatio)
TRISTETE s. f. stare sufleteasca apasatoare; mahnire, amaraciune; melancolie; (p. ext.) regret. (dupa fr. tristesse, it. tristezza)
AFECTA, afectez, vb. I. Tranz. I. A destina (o suma de bani) unui anumit scop. II. 1. A mahni. 2. A simula o anumita stare sufleteasca. ♦ Intranz. A se comporta altfel decat este in realitate, a-si da aere. – Fr. affecter (lat. lit. affectare).
BUZEA, Constanta (n. 1941, Bucuresti), poeta romana. Lirism grav, dominat de sentimentul e****c, intr-un registru diversificat al starilor sufletesti („La ritmul naturii”, „Norii”, „Agonice”, „Sala nervilor”, „Cina bogata in viscol”).
BETIE, betii, s. f. 1. stare de intoxicatie in care se afla omul beat si care se caracterizeaza prin ameteala, tulburare a mintii etc. ◊ Betie cu stupefiante sau betie rece = stare de ameteala si de tulburare a mintii, provocata de introducerea in organism a unor stupefiante. ♦ Deprindere sau patima de a bea bauturi alcoolice in cantitati mari. 2. Petrecere cu bautura; chef. 3. Fig. stare sufleteasca de tulburare, de uitare de sine, cauzata de o emotie puternica. ♦ Betie de cuvinte = insirare fara sens de cuvinte; stil umflat, bombastic. ♦ Pornire nestapanita; furie. – Din beat + suf. -ie.
CERCA, cerc, vb. I. (Adesea in concurenta cu incerca). 1. Tranz. A cerceta, a examina; a iscodi. 2. Tranz. si refl. A se stradui, a se sili, a cauta sa... Biata fata... se cerca sa zica si ea ceva (ISPIRESCU). 3. Tranz. (Pop.) A proba, a cauta sa vezi daca ceva e bun, potrivit etc. 4. Tranz. (Inv. si reg.) A cauta. Cercam un vad Sa ies la lumea larga (EMINESCU). 5. Tranz. (Inv.) A supune la grele incercari. Mai mult de opt zile cercara tara (BALCESCU). 6. Tranz. A vizita, a frecventa. Nici carciumaritei nu-i era tocmai urat a sta intre noi, de ne cerca asa des (CREANGA). 7. Intranz. A reveni; a da tarcoale. 8. Tranz. unipers. A fi cuprins de o anumita stare sufleteasca, de o durere fizica etc. – Lat. circare.
LAMARTINE [lamartin], Alphonse-Marie-Louis de PRAT de (1790-1869), scriitor si om politic francez. Unul dintre initiatorii poeziei romantice franceze. Elegii cu caracter filozofic („Meditatii poetice”, „Noi meditatii poetice”), poeme de inspiratie religioasa („Armonii poetice si religioase”, „Jocelyn”, „Caderea unui inger”) remarcabile prin lirismul melancolic si meditativ, prin sinceritatea sentimentelor si perfecta corespondenta dintre starea sufleteasca a poetului si natura. Romane autobiografice („Raphael”, „Graziella”); un jurnal de calatorie in Orient. Lucrari istorice („Istoria girondinilor”, „Istoria revolutiei de la 1848”). Ca om politic a fost initial legitimist, apoi a devenit liberal moderat. Rol important in Revolutia din 1848; ministru de Externe in Guvernul provizoriu (1848), calitate in care i-a sprijinit pe revolutionarii din Principatele Romane.
CALM, -A, calmi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ◊ Calm ecuatorial = zona ingusta de o parte si de alta a ecuatorului, cu presiune atmosferica scazuta, vanturi slabe si ploi abundente. Calm tropical = zona aflata intre zona alizeelor si cea a vanturilor dominante de vest. Calm plat = stare a marii in care aceasta nu are ondulatii. ♦ (Despre procese) Care se desfasoara linistit. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; stapanit, cumpanit, linistit; p. ext. potolit, domol, asezat, f*******c, imperturbabil. II. S. n. 1. stare de liniste deplina a atmosferei. 2. Stapanire de sine, sange rece, tact in actiuni, in vorbire. ♦ Pace sufleteasca, lipsa de framantari. – Din fr. calme.
INMUIAT, -A, inmuiati, -te, adj. 1. Introdus in apa sau in alt lichid; umezit, imbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Inlacrimat. 2. Devenit moale (prin incalzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. Fara vlaga, fara putere. 3. Fig. (Despre oameni si starile lor sufletesti) Potolit, calmat, linistit; p. ext. imblanzit. ♦ Induiosat, miscat. – V. inmuia.
AGITATIE s. 1. clocot, framantare, freamat, involburare, talazuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, ( rar) zbuciumeala. (~ apelor iesite din matca.) 2. v. turbulenta. 3. framantare, neastampar, neliniste, zbucium, (livr.) impacienta. ( stare de ~ sufleteasca.) 4. framantare, tulburare, valva, zarva. (Din nimic s-a starnit o ~.) 5. v. infrigurare. 6. v. forfota.
FERICIRE ~i f. 1) stare de multumire sufleteasca deplina. 2) stare de satisfactie deplina. ◊ Din ~ datorita unei imprejurari favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
A SCRIE scriu 1. intranz. 1) A reprezenta grafic vorbirea. 2) A intretine corespondenta. 3) A practica scrisul. 2. tranz. 1) (texte) A formula in scris. 2) A aduce la cunostinta in scris; a comunica pe cale grafica. 3) pop. A fixa in scris; a inscrie; a nota; a inregistra. ◊ A(-si) ~ ceva in frunte a tine bine minte; a memoriza bine. A-i fi scris (cuiva) a-i fi harazit de soarta; a-i fi sortit. A-i fi scris (cuiva) pe fata a vedea pe fata cuiva starea lui sufleteasca. 4) pop. (medicamente sau tratamente) v. A PRESCRIE. /<lat. scribere
ATARAXIE s. f. 1. Conceptie filozofica idealista, in antichitate, care sustinea ca omul trebuie sa tinda spre o stare de perfecta liniste sufleteasca. 2. (Med.) stare bolnavicioasa de pasivitate a unui organ sau a unei functiuni. – Fr. ataraxie (< gr.).
CALM2, -A, calmi, -e, adj. 1. (Despre natura) Care se afla in stare de liniste deplina. ♦ Fig. (Despre viata omului) Care are o desfasurare linistita. 2. (Despre oameni, despre manifestarile si starile lor sufletesti) Care se stapaneste; p. ext. potolit, domol. – Fr. calme.
BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. stare de durere sufleteasca, de jale, de tristete, de parere de rau. 2. Suparare, necaz, ciuda. ◊ Expr. A nu-i fi cuiva cu banat= (ca formula de politete) a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros, imputare. – Din magh. banat.
ZBUCIUM, (rar) zbuciume, s. n. 1. stare de neliniste sufleteasca; framantare, zbuciumare, neastampar. 2. Miscare grabita, agitata si zgomotoasa; agitatie, tumult, invalmaseala. – Din zbuciuma (derivat regresiv).
FERICIRE, fericiri, s. f. stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. ◊ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de imprejurari favorabile. – V. ferici.
MORAL, -A, morali, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care apartine moralei, conduitei admise si practicate intr-o societate, care se refera la morala; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care contine o invatatura; moralizator. 2. Care apartine psihicului, spiritului, intelectului, care se refera la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultatilor sufletesti si spirituale. 2. stare afectiva, dispozitie sufleteasca temporara care priveste puterea, dorinta, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultatile. ♦ Curaj, tarie sufleteasca. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata (pe cineva). A(-i) scadea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
PRESIUNE, presiuni, s. f. 1. Forta care apasa (uniform si perpendicular) pe unitatea de suprafata a unui corp; marime fizica egala cu raportul dintre valoarea acestei forte si aria suprafetei corpului respectiv; apasare. ◊ Presiune atmosferica = presiune pe care o exercita atmosfera asupra suprafetei pamantului si a corpurilor situate pe ea. 2. (In sintagma) Presiune arteriala = tensiune. 3. (Bot.; in sintagma) Presiune radiculara = presiune din celulele vii ale radacinii care impinge apa in radacina si tulpina. 4. Fig. Constrangere (morala, economica, politica, sociala) exercitata asupra cuiva. ♦ (Rar) stare de apasare sufleteasca. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pression.
RAZBI, razbesc, vb. IV. 1. Intranz. A-si face drum, a strabate (anevoie), a trece peste piedici; a razbate. 2. Intranz. A ajunge undeva inlaturand obstacolele. ♦ A izbuti, a reusi. ♦ (Despre sunete, zgomote etc.) A se face auzit, a ajunge pana la... ♦ (Despre mirosuri) A se raspandi. 3. Tranz. A invinge, a infrange, a rapune. ♦ ◊ Expr. A razbi (pe cineva) cu bataia = a bate (pe cineva) foarte tare. 4. Tranz. (Despre stari fizice sau sufletesti) A cuprinde, a birui, a coplesi. 5. Tranz. si intranz. A termina, a prididi, a ispravi. – Din sl. razbiti.
DISPOZITIE s. 1. (JUR.) norma, prescriptie, prevedere, (inv. si reg.) rost, (inv.) prescript. (Care sunt ~ in vigoare?) 2. v. clauza. 3. hotarare, ordin, porunca, (pop.) porunceala, (inv.) asezamant, carte, farmuta, invatatura, mandat, oranduiala, oranduire, pitac, poruncita, povelenie, povelire, pravila, randuiala, stransoare, sart, tertip, ucaz, (rusism inv.) pricaz. (A emis o ~ scrisa.) 4. v. consemn. 5. situatie, stare. (In ce ~ sufleteasca se afla?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) dusi (pl.). (~ buna sau rea a cuiva.) 7. v. pofta. 8. v. tendinta.
AGITATIE f. 1) stare de neliniste sufleteasca; ingrijorare. 2) Activitate de mobilizare a maselor in scopul atragerii lor la realizarea unor idealuri. [G.-D. agitatiei; Sil. -ti-e ] /<fr. agitation, lat. agitatio, ~onis
A APASA apas 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutati. ~ un buton. 2) fig. (colectivitati si persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a impila; a asupri. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti ale unei persoane) A coplesi, facand sa sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua in procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rana. /<lat. appensare
A APUCA apuc 1. tranz. 1) A lua (cu mana, cu dintii etc.) tinand. ~ de maneca. ~ o creanga. ◊ ~ de gat (pe cineva) a sili pe cineva sa faca ceva. 2) (lucruri, obiecte etc. aflate la indemana) A lua la repezeala. 3) fig. (despre stari fizice sau sufletesti) A pune stapanire; a cuprinde. ◊ Ce te-a apucat? ce ti-a trasnit prin cap? 4) (persoane sau vehicule gata de plecare) A gasi in ultimul moment; a prinde. 5) A ajunge sa traiasca. ~ vremuri grele. 2. intranz. 1) A primi ceva (un obiect, o deprindere etc.) prin traditie. Asa am apucat de la parinti. 2) A lua directia; a face; a se indrepta. ◊ Care pe unde apuca care unde nimereste. /<lat. aucupare
ATARAXIE f. 1) stare de liniste sufleteasca absoluta. 2) Boala care se manifesta prin pasivitatea unui organ sau a unei functii. /<fr. ataraxie, gr. ataraxia
DESPERARE ~ari f. stare de apasare sufleteasca cauzata de pierderea sperantei; deznadejde. [G.-D. desperarii; Var. disperare] /v. a despera
DEZNADEJDE f. stare de apasare sufleteasca cauzata de pierderea oricarei sperante; desperare. /dez- + nadejde
DEZOLARE ~ari f. stare de apasare sufleteasca profunda si persistenta; de-presiune; deprimare. /v. a dezola
DIONISIAC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de Dionisos (Bachus), zeul vinului si al vitei de vie; propriu lui Dionisos; bahic. 2) Care este propriu inspiratiei, entuziasmului; care exprima stari pasionale, zbucium sufletesc etc. Arta ~ca. [Sil. -si-ac] /<fr. dionisiaque
ECHILIBRU ~e n. 1) stare a unui corp care este supus actiunii unor forte fara a-i schimba pozitia. 2) Pozitie verticala sau atitudine stabila a unui corp in spatiu. 3) Concordanta intre lucruri opuse sau diferite. 4) fig. stare de liniste sufleteasca. [Sil. -li-bru] /<fr. equilibre, lat. aequilibrium
FRICA ~ci f. stare de neliniste sufleteasca cauzata de un pericol; teama. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike
GHEATA gheturi f. 1) Apa solidificata la o temperatura mai joasa de zero grade. Turture de ~. ◊ A (se) sparge (sau a (se) rupe) ~a a porni (la) o actiune dupa anumite sovaieli si lipsa de indrazneala. 2) la pl. Intinderi mari de astfel de apa solidificata. Gheturi polare. 3) fig. Atitudine lipsita de atentie si de bunavointa fata de cineva; raceala; indiferenta. 4) stare de neliniste sufleteasca (adesea spontana si de scurta durata), provocata de un pericol; frica; teama. ◊ A fi cu ~a (sau cu frica) in spate a fi mereu intr-o stare de neliniste. 5): Bani ~ bani in numerar (platiti pe loc); bani pesin. 6) Planta erbacee avand frunze carnoase acoperite cu papile albe si flori de culoare roz, rosie sau alba. [G.-D. ghetii] /<lat. glacia
INGRIJORARE ~ari f. 1) v. A INGRIJORA si A SE INGRIJORA. 2) stare de neliniste sufleteasca; zbucium; framantare; agitatie. /v. a (se) ingrijora
MAHMUR ~a (~i, ~e) 1) Care este buimac de betie sau de somn; in stare de indispozitie provocata de betie sau de nesomn. 2) pop. Care se afla intr-o stare de indispozitie sufleteasca; lipsit de buna dispozitie; posomorat; suparat. /<turc. mahmur
PACE f. 1) Situatie de intelegere in care nu exista razboi. 2) Tratat intre partile beligerante care prevede incetarea unui conflict armat. 3) Atmosfera in care domneste linistea, armonia si buna intelegere intre oameni; raport calm intre oameni. 4) Lipsa de galagie, de zgomot; liniste. ◊ A da ~ cuiva (sau a lasa in ~ pe cineva) a nu tulbura linistea cuiva; a nu deranja, a nu supara pe cineva. Da-i ~! lasa-l in voia lui; da-l incolo. 5) stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; tihna; odihna; astampar. ◊ Fii pe ~! sa n-ai nici o grija; fii linistit. Mergi (sau ramai) in ~ mergi (sau ramai) cu bine, cu sanatate. Nu-i si ~! a) nu-i nicaieri; a disparut; b) nici gand sa vina. [G.-D. pacii] /<lat. pax, pacis
PRESIUNE ~i f. 1) Forta care actioneaza pe suprafata unui corp. 2) fiz. Marime fizica egala cu raportul dintre fortele care actioneaza asupra unei suprafete. ◊ ~ atmosferica presiune exercitata de atmosfera asupra suprafetei pamantului. 3) fig. Constrangere morala sau materiala. 4) fig. rar stare de apasare sufleteasca. [G.-D. presiunii; Sil. -si-u-] /<fr. pression
TEAMA f. stare de neliniste sufleteasca cauzata de un pericol adevarat sau inchipuit; frica. ◊ A avea (sau a-i fi) ~ de cineva sau de ceva a se teme de cineva sau de ceva. Mi-e ~ ca... mi se pare ca ...; e posibil sa ... [G.-D. temei] /v. a se teme
TIHNA ~e f. stare de liniste sufleteasca; lipsa de griji; pace; astampar; odihna. ◊ In ~ netulburat; nestingherit. Fara ~ fara incetare; intruna; neincetat. [G.-D. tihnei] /v. a tihni
ZBUCIUM ~uri n. 1) stare de neliniste sufleteasca; framantare; ingrijorare. 2) Agitatie zgomotoasa; invalmaseala galagioasa; tumult. /v. a (se) zbuciuma
ZDRUNCINAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A ZDRUNCINA si A SE ZDRUNCINA. 2) Care se afla intr-o stare de tulburare sufleteasca puternica. /v. a zdruncina
ATARAXIE s.f. 1. (In filozofia antica greaca) stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri. 2. (Med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fara, taraxis – tulburare].
ATARAXIE s. f. 1. stare de liniste sufleteasca, libera de griji si temeri, urmarita ca tel suprem de mai multe scoli filozofice. 2. (med.) stare patologica de pasivitate a unui organ, a unei functii. (< fr. ataraxie)
TETANIZA vb. tr. 1. a provoca accidente tetanice; a imbolnavi de tetanos. 2. (fig.) a provoca o stare de participare sufleteasca dureroasa la evenimente si paralizata in fata atrocitatilor savarsite. (< fr. tetaniser)
BANAT, (3) banaturi, s. n. (Reg.) 1. stare de durere sufleteasca, tristete, jale; parere de rau. Cu ochii plini De lacrimi si banat (COSBUC). 2. Suparare, necaz, ciuda. Nu stiu ce-i cu tine, Ca tot porti banat (COSBUC). ◊ Expr. (Ca formula de politete) A nu-i fi cuiva cu banat = a nu lua in nume de rau rugamintea sau intrebarea cuiva. 3. Invinuire, repros; mustrare. Poate ca nu veti aduce banat... profesorului (CREANGA). 4. Banuiala. – Magh. banat.
ZBUCIUM s. n. 1. stare de neliniste sufleteasca; framantare, zbuciumare. 2. Miscare grabita, agitata si zgomotoasa; agitatie, tumult, invalmaseala. – Postverbal al lui zbuciuma.
ATARAXIE s. f. 1. (Med.) stare bolnavicioasa de pasivitate a unui organ sau a unei functiuni. 2. Conceptie filozofica idealista din antichitate care sustinea ca omul trebuie sa tinda spre o stare de perfecta liniste sufleteasca prin detasarea de framantarile lumii. – Din fr. ataraxie.
FERICIT, -A, fericiti, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se afla intr-o stare de deplina multumire sufleteasca, plin de bucurie. 2. Adj. Care aduce fericire, provoaca multumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfintenie acordat cuiva de sinod sau de papa. – V. ferici.
DEPRESIUNE ~i f. 1) geogr. Forma de relief concava, aflata la un nivel mai jos in comparatie cu regiunile din jur; adancitura a reliefului. ◊ ~ atmosferica zona atmosferica cu presiune scazuta, favorabila formarii ciclonilor. 2) fig. stare (patologica) de apasare sufleteasca profunda si persistenta; deprimare; dezolare. [Art. depresiunea; G.-D. depresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. depression, lat. depressio, ~onis
DRAMA ~e f. 1) Piesa de teatru care oglindeste viata reala intr-un conflict complex si puternic. 2) Situatie de conflict intens; stare de lucruri zguduitoare. ◊ ~ sufleteasca conflict launtric. A face ~ din ceva a lua ceva prea in serios; a exagera gravitatea unei situatii. /<fr. drame, lat. drama
MORAL2 n. 1) Ansamblu de calitati psihice si spirituale ale unui om. 2) stare de spirit, dispozitie sufleteasca; tarie de caracter. /<lat. moralis, ~e, fr. moral
MORAL, -A adj. 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o invatatura, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultatilor psihice, spirituale. ♦ stare de spirit, dispozitie sufleteasca. ♦ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral].
LANCEZEALA s. f. stare de moleseala trupeasca si sufleteasca; toropeala, lancezire. ♦ Fig. Lipsa de activitate; stagnare. – Lancezi + suf. -eala.
REVENI vb. intr. 1. a veni inapoi, a se intoarce. ◊ a se ivi din nou. 2. a se ajunge din nou la aceeasi stare, a-si recapata echilibrul (sufletesc). 3. a relua (un subiect, o idee). 4. a i se atribui; a fi de resortul...; a i se cuveni. 5. a revoca. (< fr. revenir)
CALM1 s. n. 1. stare de liniste deplina. ♦ Fig. Pace sufleteasca, lipsa de framantari. 2. Stapanire de sine, sange rece. – Fr. calme.
REVENI2, revin, vb. IV. Intranz. 1. A veni din nou, a se intoarce. ♦ A aparea iar; a se manifesta din nou. 2. A se intoarce la o stare anterioara (obisnuita); a-si recapata echilibrul sufletesc, forta etc. ◊ Expr. A reveni la viata = a scapa cu viata dintr-o boala grea. A-si reveni in fire (sau in sine) = a-si recapata cunostinta in urma unui lesin, a unei crize, a unei emotii etc. 3. A se ocupa din nou de un subiect, de o idee, a se opri din nou la...; a relua. ♦ A rectifica, a revoca. 4. A i se atribui un bun cuiva. ♦ A fi de datoria (cuiva), a incumba. ♦ A i se cuveni. 5. A renunta la cele spuse, promise, a nu mai respecta. 6. A costa. – Din fr. revenir.
TENSIUNE ~i f. 1) stare de incordare; intindere. ~ea muschilor. 2) fig. stare de spirit sau situatie incordata; zbucium sufletesc; incordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forta interioara care actioneaza asupra suprafetei unui spatiu inchis. 5) Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 6) med. Presiune exercitata de fluxul de sange asupra vaselor si asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension
URAT2 n. 1) stare a omului care se plictiseste; depresiune sufleteasca usoara (cauzata de lipsa interesului); plictiseala. ◊ A muri de ~ a se plictisi grozav. A-i tine cuiva de ~ a face tot posibilul pentru a ridica dispozitia cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce intruchipeaza lipsa frumusetii si a armoniei. /v. a (se) uri
ECHILIBRU s. n. 1. stare a unui corp supus actiunii unor forte sau efecte care se anuleaza reciproc fara sa-i schimbe starea de miscare sau de repaus. 2. (biol.) insusire a organismelor sau a grupurilor de organisme de a se autoreinnoi. ♦ ~ ecologic = stare a unui mediu natural in care compozitia faunei si a florei ramane aproape constanta. 3. proportie, raport just intre lucruri opuse. ♦ ~ de forte = situatie in care mai multe puteri, de tarie aproximativ egala, se echilibreaza ca influenta si dominatie in lume; ~ bugetar = stare a unui buget in care veniturile sunt egale cu cheltuielile. 4. (psih.) senzatie de ~ = senzatie care reflecta pozitia si miscarile corpului in spatiu. 5. (fig.) stare de liniste, de armonie, de stabilitate sufleteasca. (< fr. equilibre, lat. aequilibrium)
SENINATATE f. 1) stare a cerului senin; limpezime. 2) Expresie plina de liniste sufleteasca; mina calma. [G.-D. seninatatii] /senin + suf. ~atate
sufletesc ~easca (~esti) 1) Care tine de suflet; propriu sufletului. stare ~easca. 2) Care tine de trasaturile morale ale omului. Tarie ~easca. Multumire ~easca. [Sil. su-fle-] /suflet + suf. ~esc
A TRAVERSA ~ez tranz. 1) (obiecte situate transversal fata de linia miscarii) A strabate deplasandu-se de-a curmezisul in cealalta parte; a trece. 2) (suprafete intinse, spatii) A parcurge de la un capat la altul sau dintr-o parte in alta; a strabate. fig. (stari, perioade de timp) A depasi, suportand. ~ o criza sufleteasca. /<fr. traverser
TENSIUNE s.f. 1. starea a ceea ce este intins; intindere. ♦ (Fig.) Incordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forta interioara care actioneaza asupra unitatii de arie dintr-o sectiune a unui corp supus unor forte exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 3. Diferenta de potential dintre doua puncte ale unui camp electric. 4. (Med.) Presiune exercitata de fluxul sanguin asupra arterelor si asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].
TREZVIE, trezvii, s. f. (Rar) stare de limpezime a mintii, de vioiciune, de agerime; curatenie sufleteasca. – Slav (comp. v. sl. trezvenije).
TENSIUNE, tensiuni, s. f. 1. stare a ceea ce este intins; incordare. ♦ Fig. Situatie incordata; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forta interioara care ia nastere intr-un corp supus unor forte exterioare. 2. Diferenta de potential intre doua puncte ale unui camp electric. 3. Presiunea vaporilor produsi de un lichid intr-un spatiu inchis. 4. (Fiziol.; in sintagmele) Tensiune arteriala = presiune cu care circula sangele in artere, echivalenta cu presiunea pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali; presiune mai mare decat cea normala, constituind o stare patologica. Tensiune oculara = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.
AGONIE ~i f. 1) stare patologica a organismului care preceda moartea. ◊ In ~ pe moarte. 2) fig. Framantare sufleteasca; zbucium. [G.-D. agoniei] /<fr. agonie, lat. agonia
ZGANDARI, zgandaresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pamant, gunoi, paie, etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2. (Focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a rascoli; a scormoni; a zadari. 3. (Rani, bube) A irita prin rupere sau scarpinare. 4. (Fig.; Sentimente, amintiri, etc.) A readuce in memorie (producand durere sufleteasca); a scormoni; a rascoli. 5. (Fig.; Fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata. (Et. nec.)
A ZGANDARI ~esc tranz. 1) (pamant, gunoi, paie etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jaraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a rascoli; a scormoni; a zadari. 3) (rani, bube) A irita prin rupere sau scarpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce in memorie (producand durere sufleteasca); a scormoni; a rascoli. 5) fig. (fiinte) A aduce in mod intentionat intr-o stare de iritare; a atata; a incita; a starni; a intarata. /Orig. nec.
RANA, rani, s. f. 1. Ruptura interna sau exterioara a tesutului unei fiinte vii, sub actiunea unui agent distrugator; leziune, plaga. ◊ Expr. Bun de pus la rana, se spune despre un om foarte bun. A pune sare pe rana = a intarata pe cineva, a starni lucrurile, agravand situatia. A pune degetul pe rana = a gasi si a arata in mod lamurit pricina unei stari de lucruri suparatoare, a dezvalui adevarata cauza a unei situatii neplacute. 2. Fig. Durere morala, suferinta, chin sufletesc. – Din sl. rana.
A PLANGE plang 1. intranz. 1) A varsa lacrimi scotand sunete specifice, nearticulate (de durere sau din cauza unei zguduiri sufletesti). ~ de ciuda. ◊ A-i ~ cuiva de mila a-i parea rau cuiva de cineva care se afla intr-o stare penibila. 2) fig. (despre fenomene ale naturii) A scoate sunete tanguioase, pline de jale; a se tangui; a suspina. Vantul plange. 2. tranz. 1) (persoane sau situatii) A regreta cu indurerare (varsand lacrimi); a jeli; a deplange; a tangui. ◊ A-si ~ pacatele a regreta. 2) (persoane) A trata cu mila compatimind; a deplora; a caina; a deplange. /<lat. plangere