Rezultate din textul definițiilor
A STAROSTI ~esc 1. tranz. (fete) A cere in casatorie in calitate de staroste; a peti. 2. intranz. A fi staroste la nunta; a conduce ceremonia unei nunti. /Din staroste
TARISFAT, tarisfati, s. m. (Reg.) Barbat (mai in varsta) care are un rol conducator in ceremonialul nuntii taranesti; staroste (3). – Sb. stari svat.
STAROSTI, starostesc, vb. IV. Intranz. si tranz. (Pop.) A peti o fata in numele altcuiva. ♦ A rosti oratiile de nunta; a conduce ceremonia nuntii. – Din staroste.
TARISFAT, tarisfati, s. m. (Reg.) Barbat (mai in varsta) care are un rol conducator in ceremonialul nuntii taranesti; staroste. – Din scr. stari svat.
pradice s.f. pl. (reg.) urari facute de staroste cand se inchina darurile la nunta.
staroste s. 1. (inv.) bas, proestos, protomester. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. si Transilv.) tarisfat. (~ la nuntile taranesti.)
staroste ~i m. 1) ist. Conducator administrativ al unui oras, al unei cetati. 2) ist. Conducator al unei bresle. 3) Persoana trimisa la parintii unei fete spre a o cere in casatorie pentru altcineva; petitor. 4) rar Persoana care dirijeaza ceremonia nuntii. 5) reg. Persoana care are in grija o biserica, indeplinind si anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; tarcovnic. /<pol., ucr. starosta
staroste, starosti, s. m. 1. Conducator al unei corporatii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducator, sef, fruntas. 2. Persoana care conducea in trecut (in Moldova) un tinut aflat la marginea tarii. 3. (Reg.) Persoana trimisa oficial de un tanar la parintii unei fete pentru a o cere in casatorie; petitor; p. ext. persoana care conduce ceremonia nuntii. – Din sl. starosta.