Rezultate din textul definițiilor
OFIURIDA, ofiuride, s. f. (La pl.) Clasa de echinoderme asemanatoare cu stelele de mare, cu cinci brate, insa mai lungi, foarte mobile, bine delimitate de discul central (Ophiuroidea); (si la sg.) animal care face parte din aceasta clasa. [Pr.: -fi-u-.Var.: ofiurid s. m.] – Din fr. ophiurides.

BOLID, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pamant cu viteza mare; stea cazatoare foarte stralucitoare. ♦ Fig. Vehicul, automobil de mare viteza. – Din fr. bolide.

COMAT ~ta (~ti, ~te) rar Care are coama mare. ◊ stea ~ta cometa. /Din coama

ECHINIDA ~e f. 1) la pl. Clasa de animale marine cu corpul acoperit cu un schelet calcaros cu spini (reprezentanti: ariciul-de-mare, steaua-de-mare etc.). 2) Animal din aceasta clasa. /<fr. echinide

STELOI, steloaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui stea; stea mare.

ASTERIE, asterii s. f. (Zool.) stea-de-mare. – Din fr. asterie.

ASTERIDA s. v. stea-de-mare.

ASTERIE s. v. stea-de-mare.

stea s. 1. (ASTRON.) stea cazatoare = meteor, (inv.) aratare; stea cazatoare foarte stralucitoare = bolid; stea cu coada = cometa, (pop.) stea comata, stea cu coama; steaua polara = (pop.) steaua ciobanului, (reg.) imparatul (art.), steajerul (art.), stalpul (art.), candela-cerului. 2. (ZOOL.) stea-de-mare (Asteroidea) = asterida, asterie. (~ este un echinoderm.) 3. (PICT.) steaua culori = cerc cromatic. 4. v. asterisc. 5. tinta. (Cal cu ~ in frunte.)

stea-de-mare s. f.

ASTERIDA ~e f. 1) la pl. Clasa de animale echinoderme care au corpul in forma de stea (reprezentant: steaua-de-mare). 2) Animal din aceasta clasa. /<fr. asterides

ASTERIE f. Animal marin avand cinci brate radiare; stea-de-mare. /<fr. asterie

RADIAT1 ~e n. 1) la pl. Grup de animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse radial in jurul corpului (reprezentanti: steaua-de-mare, polipul, meduza etc.). 2) Animal din acest grup. [Sil. -di-at] /<fr. radie

ASTERIE s.f. (Zool.) Specie de echinoderm in forma de stea; stea-de-mare. [Gen. -iei. / < fr. asterie].

OFIUR s.m. (Zool.) Animal marin din increngatura echinodermelor, asemanator stelei-de-mare, cu bratele mai subtiri si mult mai lungi; sarpe-de-mare. [Pron. -fi-ur. / < fr. ophiure, cf. gr. ophis – sarpe].

OFIURIDE s.f. pl. (Zool.) Clasa de echinoderme asemanatoare cu stelele-de-mare, dar cu bratele mai lungi, foarte mobile; (la sg.) animal din aceasta clasa. [Sg. ofiurida s.f. (var. ofiurid s.m.) / < fr. ophiurides].

steloi, steloaie, s.n. (reg.) stea foarte mare, imensa.

RADIAT, -A adj. (Bot.; despre unele organe) Dispus in jurul unui centru comun in forma de raze. // s.n.pl. 1. Animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse ca niste raze in jurul corpului si al caror tip il reprezinta stelele-de-mare, polipii etc. 2. (Bot.) Tip de plante compozee care au petalele dispuse radial. [Pron. -di-al. / < fr. radie(s), cf. lat. radiatus].

ASTERIE s. f. echinoderm cu corpul in forma de stea; stea-de-mare. (< fr. asterie)

ASTEROZOARE s. n. pl. clasa de echinoderme marine cu corpul alcatuit dintr-un disc central cu cinci brate radiale; stele-de-mare. (< astero- + -zoare)

GIGANT1 I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor fiinte fabuloase de statura uriasa si foarte puternice, care s-au rasculat impotriva lui Zeus. 2. urias. ◊ (fig.) constructie, cladire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoana care se remarca prin calitati exceptionale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)

OFIUR s. m. animal marin, asemanator stelei-de-mare, cu bratele mai subtiri si mai lungi, foarte mobile; sarpe-de-mare. (< fr. ophiure)

RADIAT, -A I. adj. radial (1). II. s. n. pl. 1. animale nevertebrate ale caror organe sunt dispuse ca niste raze in jurul corpului: stelele-de-mare, polipii etc. 2. tip de plante compozee cu petalele dispuse radial. (< fr. radie/es/, lat. radiatus)

ASTERIE s. f. (Zool.) stea-de-mare. – Fr. asterie.

asterie f. (vgr. asteria). Zool. Un echinoderm numit de popor stea de mare.

O’CONNOR [oukonə], Feargus Edward (1796-1855), ziarist si om politic britanic. Unul dintre conducatorii miscarii chartiste. Adept al curentului „fortei fizice”, care preconiza folosirea metodelor violente de protest. Orator foarte popular, a fondat (1837) si condus ziarul de mare tiraj „steaua Nordului”.

LUCEAFAR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus si ai altor stele stralucitoare. ◊ Luceafarul-de-Dimineata sau Luceafarul-de-Ziua, Luceafarul-Porcilor, Luceafarul-Boului = planeta Venus (vazuta dimineata, inainte de rasaritul soarelui). Luceafarul-de-Seara sau Luceafarul-de-Noapte, Luceafarul-Ciobanilor = planeta Venus (vazuta seara). Luceafarul-cel-mare-de-Miezul-Noptii sau Luceafarul-cel-Frumos = steaua Vega din constelatia Lirei. Luceafarul-Porcesc sau Luceafarul-Porcar = steaua Aldebaran din constelatia Taurului. Luceafarul-cel-mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui barbat cu calitati deosebite. – Lat. Lucifer.

MILIARD2 ~e n. 1) Numar constand dintr-un miliard de unitati. 2) Cifra 1000000000. 3) mai ales la pl. Multime foarte mare. ~e de stele. [Sil. -li-ard] /<fr. milliard

ALCOR, astru de marimea a cincea, din constelatia Ursa mare. Satelit al stelei Mizar.

COROANA BOREALA (Corona Borealis), constelatie din emisfera boreala, situata in prelungirea constelatiei Ursa mare. Cuprinde sase stele principale, dispuse in arc de cerc, dintre care cea mai stralucitoare este Gemma. Numele popular: Hora.

CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-mare, situata langa a doua stea din protap. – Cara + suf. -us.

OISTE, oisti, s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea carului, a carutei, a trasurii etc., de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oistea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ Parte a constelatiei Carul-mare, alcatuita din trei stele asezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. Parte componenta a morii de vant, cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: o-is-] – Din bg. oiste.

poloschita s.f. art. (reg.) numele unei stele din constelatia carului mare.

CARUL mare, numele popular al unei grupari de stele din constelatia Ursa mare, alcatuita din sapte stele, dintre care patru reprezinta cutia carului, iar celelalte trei oistea; pe prelungirea laturii din spatele carului, la o departare de cinci ori cit aceasta latura, se gaseste steaua Polara. V. Mizar, Alcor.

CASIOPEEA 1. (Cassiopeia) Constelatie din emisfera boreala. Contine cinci stele stralucitoare asezate in forma de W si ocupa, aparent, o pozitie simetrica fata de Ursa mare in raport cu steaua Polara. Numele popular: Scaunul lui Dumnezeu. 2. (In mitologia greaca) Sotia lui Cefeu, regele Ethiopiei, si mama Andromedei. A fost transformata in constelatie ca pedeapsa pentru a fi considerat frumusetea fiice ei mai presus de frumusetea Eneidelor.

CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, asezata langa a doua stea din protap. – Din cara + suf. -aus.

URSA MICA (Ursa Minor), constelatie din emisfera boreala. Asemanatoare cu Ursa mare, dar dispusa invers. steaua sa principala este steaua Polara, situata foarte aproape de Polul Nord ceresc. V. si Carul Mic.

CAR1 ~e n. 1) Vehicul cu patru roti tras, de obicei, de boi, folosit pentru transportarea incarcaturilor mari. ◊ ~ funebru vehicul cu care sunt dusi mortii la cimitir; dric. A pune ~ul inaintea boilor a face ceva altfel decat este normal; a fi nepriceput. 2) Cantitate de material care incape intr-un asemenea vehicul. Un ~ de fan. 3) (in antichitate) Trasura cu doua roti, trasa de cai si folosita la festivitati si ceremonii. ~ de triumf. 4) fig. Cantitate mare de ceva; gramada; multime. Un ~ de ani. ◊ Cu ~ul in cantitate mare; cu gramada; din belsug. 5): ~ul-mare constelatie alcatuita din sapte stele ce reprezinta un car cu oiste; Ursa-mare. ~ul-Mic constelatie asemanatoare cu Carul-mare, dar cu distanta dintre stele mai mica; Ursa-Mica. /<lat. carrus

PERIASTRU s.n. (Astr.) Punctul de pe semiaxa mare a unui sistem de stele duble cel mai apropiat de steaua principala. [< fr. periastre, it. periastro, germ. Periastron].

IMPLOZIE s. f. 1. patrundere rapida a aerului intr-o incapere vidata cand peretii acesteia sunt distrusi. 2. prabusire gravitationala a unei stele, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie. 3. prima faza a articularii unei consoane oclusive, constand in inchiderea totala a organului fonator si oprirea aerului. (< fr. implosion)

PERIASTRU s. n. punct de pe semiaxa mare a unui sistem de stele duble, cel mai apropiat de steaua principala. (< fr. periastre)

mason (masoni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)macon. Sec. XIX (loja cea mai veche din Bucuresti a fost steaua Dunarii, 1857; de la 1880 la 1914, marea loja din Bucuresti le-a condus pe cele din Austria si Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se foloseste si in formele autentice, francmason si der. lui.

CANICULA (‹ fr., lat.) s. f. Caldura mare, specifica zilelor de vara; arsita. ♦ Perioada de timp, caracterizata, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsa intre 22 iul. si 23 aug., cind steaua Sirius (din constelatia Ciinele mare) rasare si apune o data cu Soarele. Maxima absoluta din Romania a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la statia Ion Sion, jud. Braila).

RICCIOLI, Giovanni Battista (1598-1671), astronom si geograf italian. In 1650 a observat o stea dubla: Mizar in Ursa mare. A publicat (1651) una din primele harti ale lumii in „Almagestum Novum”. Autor al unui tratat de geografie („Geographicae crucis fabrica et usus”).

OCHIUL DULAULUI, numele popular al stelei Sirius din constelatia Cainele mare.

GALACTIC ~ca (~ci, ~ce) Care tine de galaxii; propriu galaxiilor (in special Caii Lactee). ◊ Plan ~ plan fundamental care trece prin centrul unei galaxii, unde sunt situate majoritatea stelelor galaxiei. Ecuator (sau cerc) ~ cercul mare al galaxiei, rezultat din intersectia planului galactic cu sfera cereasca. Coordonate ~ce coordonate raportate la ecuatorul galactic si la axa polilor galactici. /<fr. galactique

URSA ~e f. : ~a mare constelatie care consta din sapte stele, situate astfel, incat seamana cu un car cu oiste; Carul mare. ~a Mica constelatie asemanatoare cu cea precedenta, avand distantele dintre stele mai mici; Carul Mic. /<lat. ursa, fr. ourse

CIINII DE VINATOARE (Canes Venatici), constelatie din emisfera boreala, situata la S de constelatia Ursa mare. Contine o galaxie in spirala si citeva stele putin stralucitoare.

PLOAIE ploi f. 1) Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa. ◊ ~ cu bulbuci (sau basici) ploaie mare si de scurta durata. ~ ciobaneasca sau mocaneasca ploaie marunta si deasa care, de obicei, tine mult. Pe ~ pe timp de ploaie. Vremea-i a ~ se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie. Apa de ~ a) apa rezultata din ploaie; b) vorbe goale; palavre; c) actiuni neserioase. 2) fig. Ceea ce cade sau vine in cantitate mare. O ~ de flori se scuturau. ~ de sulite.~ de stele multime de stele cazatoare care se vad in aceeasi parte a cerului. 3) Alice marunte pentru vanatul pasarilor si al unor animale mici. [G.-D. ploii] /<lat. plovia

CIMPINA, oras in jud. Prahova, pe stg. riului Prahova; 40.296 loc. (1991). Expl. si prelucr. petrolului. Termocentrala. Constr. de utilaj petrolier, chimic si minier; uzina chimica, fabrici de tricotaje, ciment, var, caramida, cherestea si mobila. Biserica Sf. Nicolae (sec. 18). Muzeele memoriale „N. Grigorescu” si „B.P. Hasdeu”. Mentionat documentar din 1503. Recunoscut ca oras liber in 1783, a primit statut declarat de oras in 1866. S-a dezvoltat ca centru de extractie si prelucrare a petrolului (cea mai mare rafinarie din Europa, 1897-1898, 1,5 mil. t capacitate, a Societatii „steaua Romana”).

GAURA, gauri, s. f. Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etc.; cavitate, borta. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ◊ Expr. Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus).

FOTOSFERA s. f. Stratul exterior al globului solar sau al unei stele format din gaze si vapori metalici cu temperatura foarte mare, care radiaza lumina, constituind sursa principala a luminii solare. – Din fr. photosphere.

CONTRACTIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Micsorare a volumului unui corp in urma unui proces fizic si tehnologic (uscare, solidificare, sinterizare etc.). ◊ Teoria contractiei = teorie prin care se explica formarea muntilor pornind de la racirea planetei, contractarea nucleului sau si cutarea scoartei terestre. Emisa de geologul francez Leonce Elie de Beaumont, in 1852. 2. Fenomen de reducere treptata a sectiunii transversale a unei vine de lichid pina la o valoare minima in raport cu aria orificiului prin care a trecut fluidul. 3. (FIZIOL.) Diminuare in volum, lungime sau diametru a unor tesuturi sau organe, determinata de actiunea anumitor stimuli (fizici, chimic etc.). ◊ C. musculara = scurtare a unui muschi in urma e*******i sale; are ca efect realizarea unui lucru mecanic si asigura miscarile animalelor pluricelulare. 4. C. gravitationala = reducerea volumului unei stele datorita fortelor de atractie gravitationala, insotita de eliberarea unei mari cantitati de energie.

URSA mare (Ursa Major), constelatie din emisfera boreala. Cele mai stralucitoare stele, printre care se afla Dubhe si Mizar, sunt de marimea a doua. V. si Carul mare.

CHIS, Gheorghe (1913-1981, n. Santau, jud. Satu mare), astronom roman. Prof. univ. la Cluj-Napoca. Cercetari privind fotometria stelelor variabile si utilizarea observatiilor obtinute cu ajutorul satelitilor artificiali.

CIINELE mare (Canis major), constelatie din emisfera australa, compusa din c. 70 de stele vizibile. Contine cea mai stralucitoare stea de pe bolta cereasca: Sirius.

METEOR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natura apoasa, electrica sau optica. 2. Fenomen care consta in aparitia, pe bolta cereasca, a unui punct luminos (reprezentand corpuscule cosmice patrunse in atmosfera terestra) care se misca cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. [Pr.: -te-or]. – Din it. meteora, ngr. meteoron, fr. meteore, germ. Meteor.

METEOR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trasnete, ploaie, roua etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. Telegrama care contine date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. meteore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent in aer].

METEOR1 s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trasnet, ploaie, roua). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer si se deplaseaza cu mare viteza, lasand uneori o dara care se stinge dupa scurt timp; stea cazatoare. 3. telegrama care contine date meteorologice. (< fr. meteore, germ. Meteor, gr. meteoron)

IMBULZI, imbulzesc, vb. IV. 1. Refl. A se ingramadi in numar mare, a se inghesui; a se buluci. 2. Tranz. A face pe cineva sa stea inghesuit, a vari pe cineva sau ceva intr-un spatiu stramt, neincapator, aglomerat; a inghesui. ♦ (Despre o multime) A inghesui pe cineva din toate partile. ♦ Fig. A napadi pe cineva cu staruintele, cu insistentele. – In + bulz.

CENTROSFERA s. f. 1. partea centrala a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate si gazificate; barisfera, metalosfera. 2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. (< fr. centrosphere)

PLOAIE, ploi, s. f. 1. Precipitatie atmosferica sub forma de picaturi de apa provenite din condensarea vaporilor din atmosfera. ◊ Loc. adv. Pe ploaie = in timp ce ploua. In (sau sub) ploaie = in bataia ploii. ◊ Expr. (Fam.) Apa de ploaie, se zice despre o afirmatie lipsita de continut si de temei, despre o actiune neserioasa etc. (Fam.) A(-si sau a-i) aranja ploile = a(-si) pregati terenul, a(-si) face atmosfera favorabila, a(-si) rezolva treburile, afacerile. A se lumina a ploaie = (despre cer, vazduh) a capata o lumina difuza care anunta venirea ploii. ♦ Picatura de ploaie (1). ♦ P. a**l. Ceea ce vine (sau cade) in cantitate mare, ceea ce se revarsa, ceea ce este abundent. O ploaie de sageti. ◊ (Astron.) Ploaie de stele = abundenta de stele cazatoare venind din aceeasi parte a cerului. 2. Alice marunte pentru vanat pasari si animale mici. [Pr.: ploa-ie] – Lat. *plovia (= pluvia).

coltan1, coltani, s.m. (reg.) 1. om sau animal cu colti mari. 2. gandac de locuinta. 3. planta ierboasa de apa, cu fructul in colturi; coltar, castan-de-balta, stea-de-balta.

SCINTILATIE s. f. 1. scanteire, sclipire. ◊ iluminare de foarte scurta durata, punctuala, a unui ecran fluorescent pe care cade o particula cu mare viteza. 2. impuls luminos de scurta durata produs de contactul unei particule cu un scintilator. 3. sclipirea stelelor. (< fr. scintillation, lat. scintillatio)

CREVEDIA, Nicolae Haralambie (1902-1978, Crevedia mare, jud. Giurgiu), scriitor si publicist roman. Lirica traditionalist-htonica, intr-un limbaj frust („Bulgari si stele”), e*****a („Maria”) si epigrame. Proza descriind o lume fara prejudecati morale („Buruieni de dragoste”, „Dragoste cu termen redus”).

COSMIC, -A, cosmici, -ce, adj. Care tine de cosmos, privitor la cosmos. ◊ Raze cosmice = radiatii ionizate cu mare putere de patrundere, care strabat atmosfera in directie aproape verticala. Spatiu cosmic = spatiu infinit in care se afla planetele, stelele, galaxiile etc.; spatiu interplanetar; p. ext. spatiul din afara planetei noastre. Radiatie cosmica = radiatie corpusculara sau electromagnetica provenita din spatiul cosmic. – Din fr. cosmique.

MURAL, -A, murali, -e, adj. Aflat pe un zid; destinat sa stea pe un perete. ◊ Pictura murala = pictura care, datorita tehnicii folosite, adera perfect la zidul pe care este executata. Harta murala = harta mare de atarnat pe perete. – Din fr. mural, lat. muralis.

CAT5 cata (cati, cate) 1) (cu valoare de numeral nehotarat): Cate in luna si in stele fel de fel de lucruri; multe de toate. 2) (cu valoare de adjectiv nehotarat) ~ timp. ◊ Cata frunza si iarba in numar foarte mare. Cate si mai cate (cate si mai multe) tot felul de lucruri; de tot soiul; multe si marunte. Nu stiu ~ (sau cata, cati, cate) foarte mult. 3) (cu valoare de pronume interogativ) ~ e ora? /<lat. quantus

REDGRAVE [redgreiv] 1. Sir Michael Redgrave (1908-1985), actor britanic de teatru si film. Pe scena – distins interpret al repertoriului shakespearian („Hamlet”, „Richard al II-lea”, „Regele Lear”) si cehovian („Trei surori”, „Unchiul Vania”). In film – maestru al jocului interiorizat, remarcabil prin discretia si distinctia cu care exprima drama personajelor sale („Drumul spre stele”, „Suflete impietrite”, „”Singuratatea alergatorului de cursa lunga„). Vanessa R. (n. 1937), actrita britanica de teatru si film. Fiica lui R. (1). Considerata cea mai mare actrita de teatru, de limba engleza, a sec. 20, exceleaza in roluri care ii pun in valoare feminitatea ei rebela (”Femeia indaratnica„, ”Femeie marii„, ”Pescarusul„, ”Orfeu In Infern„). Aparent rationala, dar profund temperamentala, este pe ecran interpreta unor femei puternice, voluntare, dar care nu ezita sa-si devoaleze excentricitatile (”Isadora„, ”Diavolii„, ”Bostonienii„, ”Intoarcerea la Howards End„).

ANTARES, cea mai stralucitoare stea (variabila) din constelatia Scorpion, situata la c. 160 ani-lumina de Soare. Este de marimea intii si de culoare rosiatica; are diametrul de c. 300 de ori mai mare decit al Soarelui.

CLYPEASTER (‹ fr.; {s} lat. clypeus „scut, disc” + gr. asterstea”) subst. Echinid cu simetrie bilaterala, cu contur pentagonal, rar eliptic, foarte gros, bombat in regiunea apexului si subtiat pe margine. Este cunoscut din Eocen; traieste in marile calde si agitate, in zona recifelor de corali.

ROZA, roze, s. f. 1. Trandafir. ◊ Expr. A sta pe roze = a se gasi intr-o situatie favorabila. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafica pentru determinarea directiilor principale pe care le urmeaza fisurile de separatie intr-un masiv de roci. Roza vanturilor = a) reprezentare grafica a regimului vanturilor intr-un anumit punct sau intr-o anumita zona de pe un teritoriu; b) reprezentare grafica, in forma de stea, a directiilor punctelor c*******e, folosita in cutia unei busole pentru a repera directia catre care se indreapta acul magnetic al busolei. 2. Slefuire speciala care se da diamantului. 3. Fereastra circulara mare, cu vitralii, asezata pe fatada catedralelor gotice, deasupra portii de intrare. – Din fr. rose, it., lat. rosa, germ. Rose.

CERNE, cern, vb. III. 1. Tranz. A trece un material prin sita sau prin ciur, pentru a alege sau a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a inlatura corpurile straine. Sita noua cerne bine (= ceea ce este nou da rezultate bune). ♦ (Poetic) A face sa cada, a presara ca printr-o sita. Zapada si stelele cerneau o lumina potolita (AGIRBICEANU). 2. Tranz. Fig. A distinge. Si-auzul prinde cu-ncetul sa cearna Un ciripit stins (PAUN-PINCIO). 3. Intranz. unipers. Fig. A ploua marunt, a bura. 4. Tranz. Fig. A alege partea buna, valabila (dintr-un studiu, dintr-o idee etc.), eliminand restul; a discerne. – Lat. cernere.

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

SAMUM, castru roman de mari dimensiuni (165 x 165 m) identificat pe terit. com. Caseiu, jud. Cluj. Construit initial din pamant, a fost refacut din piatra in timpul imparatului Hadrian (sec. 3 d. Hr.). Sediul garnizoanei cohors I Britannica milliaria civium Romanorum equitata, cu rol defensiv la granita de N a Daciei. La S. s-au descoperit o inscriptie cu numele Iuliei Domna, o diploma militara din anul 120, o stela funerara a lui Iulius Crescens s.a. In jurul acestui castru a existat o asezare civila in stadiul de vicus.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)