Rezultate din textul definițiilor
DUPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. Masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. Hartie sau carton format din doua straturi de pasta lipite prin presare in stare umeda. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare constand din combinarea a doua procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe doua niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune dupa ce s-a introdus intre ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].

DUPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie in care pe aceeasi linie se pot face in acelasi moment mai multe transmisiuni. 2. masina de imprimat cu role, care imprima in mai multe culori pe ambele fete ale unei tesaturi. 3. hartie, carton din doua straturi de pasta lipite prin presare. ◊ (poligr.) procedeu de reproducere in doua culori a ilustratiilor monocrome in semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea otelurilor superioare, prin combinarea a doua procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe doua nivele. 6. parbriz lamelar din doua placi de sticla speciala, unite la cald sub presiune, dupa ce s-a introdus intre ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are doua gene dominante pentru acelasi caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)

ORANJERIE ~i f. Constructie din sticla, special amenajata pentru cultivarea plantelor exotice (nerezistente la frig). [G.-D. oranjeriei] /<fr. orangerie

SILOXID m. sticla speciala din care se fac, mai ales, vase de laborator. /Sil[iciu] + oxid

UVIOL n. sticla speciala prin care pot patrunde razele ultraviolete, folosita la confectionarea unor aparate optice. [Sil. -vi-ol] /<germ. Uviol, fr. uviol

ANASTIGMATIC adj.n. (Despre un obiectiv fotografic) Construit din sticle speciale care corecteaza toate aberatiile si da o imagine clara. [< fr. anastigmatique].

cristal (-le), s. n.sticla speciala, transparenta si perfect incolora. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), si mai modern din fr. cristal.Der. (din fr.) cristalin, s. n.; cristaliza, vb.; cristalizatie, s. f.

ANASTIGMATIC, -A adj. (despre sisteme optice) construit din sticle speciale, care corecteaza toate aberatiile si da o imagine clara: anastigmat. (< fr. anastigmatique)

BORAX s. n. borat de sodiu, folosit in medicina ca antiseptic, la confectionarea unor sticle speciale, a unor emailuri, in tabacarie etc. (< fr., lat. borax)

BORAX (‹ fr. {i}; {s} lat. m. borax) s. n. Mineral din grupul boratilor hidratati intrebuintat la confectionarea unor sticle speciale, a unor emailuri, in tabacarie, in spalarea tesaturilor fine, la obtinerea acidului boric, la lipirea metalelor etc.

LITIU (‹ fr. {i}; {s} lat. lithium, gr. lithos „piatra”) s. n. Element chimic alb-argintiu (Li; nr. at. 3, m. at. 6,94; p. t. 179ºC; p. f. 1.340ºC), foarte usor (gr. sp. 0,53), din grupa metalelor alcaline. Este monovalent in combinatii si foarte activ din punct de vedere chimic. La temperaturi obisnuite se oxideaza, intra in reactie cu azotul dand nitrura de l. Izotopul 6Li este unica sursa industriala de producere a tritiului. Se intrebuinteaza la dezoxidarea, alierea si modificarea aliajelor, ca agent termic la reactoarele nucleare si, sub forma de saruri, in medicina; compusii lui se folosesc la fabricarea sticlei speciale, a ceramicii termostabile etc. Se gaseste in minerale ca lepidolit, spodumen s.a. A fost descoperit de chimistul suedez J.A. Arfvedson in 1817. In 1818, Sir H. Davy a izolat metalul prin electroliza.

VENTUZA, ventuze, s. f. 1. Organ in forma de disc al unor animale (acvatice), care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticla, cu marginea superioara putin rasfranta, care se aplica (prin crearea de vid in interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mica congestie locala a sangelui (in scop curativ). 3. Aparat in forma de clopot, cu ajutorul caruia se scoate aerul care impiedica circulatia unui lichid intr-o conducta. – Din fr. ventouse.

FIBRA ~e f. 1) Fir subtire si lung de origine vegetala, animala sau produs pe cale sintetica; filament. 2) Formatie organica filiforma din componenta unui tesut vegetal sau animal. ~ lemnoasa. ~ musculara. 3) Material rezistent, obtinut din celuloza, intrebuintat ca izolant si ca imitatie de piele. ◊ ~ optica fibra speciala de sticla, folosita pentru transmiterea informatiilor. /<fr. fibre, lat. fibra

VENTUZA s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite sa se fixeze pe diferite corpuri ca sa suga. 2. Paharel special de sticla care se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. Aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul care impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. [< fr. ventouse].

VENTUZA s. f. 1. organ de fixare la unele animale parazite. 2. paharel special de sticla ce se aplica pe piele dupa ce s-a rarefiat aerul din el prin caldura pentru a provoca o mica congestie locala cu efect curativ. 3. aparat in forma de clopot cu care se scoate aerul ce impiedica circulatia apei intr-o conducta. 4. (poligr.; pl.) mici piese montate pe o bara, care prin depresiune absorb coala de hartie, iar prin presiune o depun la semnele masinii de imprimat. (< fr. ventouse)

FIBRA, fibre, s. f. 1. Material in forma de fir subtire, netors, de provenienta vegetala, animala sau minerala ori produs pe cale sintetica, folosit de obicei ca materie prima la fabricarea tesaturilor. 2. Celula vegetala alungita situata in tesutul diverselor parti ale unei plante. 3. Formatie anatomica alungita, care reprezinta celule modificate sau prelungiri celulare si care alcatuieste tesuturile animale. 4. (Tehn.; in sintagma) Fibra optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, folosita pentru transmiterea informatiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra.

CRISTAL s.n. 1. sticla de fabricatie speciala, de calitate superioara, transparenta si incolora. ♦ Obiect confectionat dintr-o astfel de sticla. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o roca) care are de la natura o forma geometrica de poliedru. 3. Cristal-de-stanca = forma naturala cristalizata, pura, a silicei. // (Si in forma cristalo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheata, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].

CROWN s.n. sticla cu insusiri speciale, foarte putin dispersiva, din care se confectioneaza lentile divergente. [Pron. craun. / < engl., fr. crown(-glass)].

CRISTAL1 s. n. 1. corp mineral (dintr-o roca) sub forma de poliedru, marginit de fete netede. 2. ~ de stanca = forma naturala cristalizata, pura a silicei. 3. (p. a**l.) sticla de fabricatie speciala, de calitate superioara, transparenta si incolora. ◊ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticla. (< fr. cristal, gr. krystallos)

CROWN [CRAUN] s. n. sticla ~ = sticla cu insusiri speciale, foarte putin dispersiva, pentru lentilele divergente. (< engl. crown/-glass/)

FIBRA s. f. 1. fir subtire, flexibil, folosit la fabricarea tesaturilor, a hartiei etc. ♦ ~ optica = fibra de sticla cu compozitie speciala, pentru transmiterea informatiilor. ◊ formatie filiforma a unui material. 2. element filamentos care intra in alcatuirea tesuturilor organice. (< fr. fibre, lat. fibra)

CRISTAL, (2) cristale si (1) cristaluri, s. n. 1. sticla de o fabricatie speciala, transparenta si perfect incolora, cu insusirea de a refracta puternic lumina, intrebuintata pentru fabricarea lentilelor optice si a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanta minerala solida, omogena, cu o structura interna regulata, care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stanca = varietate transparenta, incolora, de cuart, care se prezinta in cristale mari si care este folosita in industria optica, in radiotehnica, ca piatra semipretioasa etc. 3. (In sintagma) Cristale lichide = substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

RASTER, rastere, s. n. 1. Placa de sticla patrata sau rotunda, liniata special, folosita in tipografie; sita fotografica. 2. Instrument pentru liniat portative, putand trage deodata cinci linii paralele. 3. Rastru. – Din germ. Raster.

ACVATERARIU s.n. Combinatie intre un acvariu si un terariu, constand dintr-o cutie special amenajata cu pereti de sticla si cu unul din plasa de sarma, in care se introduce si un vas cu apa, putandu-se creste amfibieni (broaste, salamandre) si serpi de apa. [< acva(riu) + terariu].

CLESTAR1 ~e n. 1) sticla de calitate superioara, de fabricatie speciala, folosita in optica si la fabricarea veselei etc.; cristal. 2) poet. Cristal natural. /<ung. kristaly

CRISTAL2 ~uri n. 1) sticla de calitate superioara, de fabricatie speciala, incolora, folosita in optica si pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din aceasta sticla. /<fr. cristal, lat. crystallus

SERA, sere, s. f. Constructie speciala cu acoperis (si cu pereti) din sticla sau din material plastic pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. – Din fr. serre.

CUVA, cuve, s. f. 1. Vas special din metal, lemn, beton, material plastic, sticla etc., de diferite forme si marimi, folosit in operatii tehnice. ◊ Cuva de ulei = rezervor de metal umplut cu ulei, in care se cufunda transformatoarele, reostatele etc. 2. Portiunea superioara a cuptorului metalurgic vertical. – Din fr. cuve.

BIURETA ~e f. Tub de sticla gradat, folosit in lucrari de laborator, in special la analiza volumetrica. [Sil. bi-u-] /<fr. burette

BAR2 ~uri n. 1) Local public, unde consumatorii stau in picioare sau asezati pe niste scaune inalte in fata tejghelei. 2) Local luxos de noapte cu program muzical-distractiv; cabaret. 3) Dulap special sau compartiment al unui dulap, unde se pastreaza sticle cu bauturi alcoolice. /<fr. bar

VAZA2 ~e f. 1) vas de sticla, ceramica, cristal) in care se pun flori. 2) Vas (special in care se servesc fructele la masa; fructiera. [G.-D. vazei] /<germ. Vase, it. vaso, fr. vase

DECAPSULA vb. tr. 1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile. 2. a inlatura, prin operatie, capsula unui organ, in special membrana care inveleste rinichiul. 3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.). (< fr. decapsuler)

GLASPAPIR (GLASPAPIR) s. n. Hartie speciala mai groasa pe care a fost lipit un strat de sticla pisata si care se foloseste la slefuitul lemnului, metalelor etc. – Din germ. Glaspapier.

ECRAN, ecrane, s. n. 1. Suprafata mata, de obicei alba, de panza, de hartie etc., intinsa vertical, pe care se proiecteaza imagini produse de aparate de proiectie, folosita in cinematografie, in laboratoare etc.; p. ext. cinematograf. ◊ Ecran cinematografic = ansamblu format din carcasa, rama si ecranul propriu-zis, confectionat din panza acoperita cu o solutie speciala. Micul ecran = televizor; p. ext. televiziune. Ecran luminescent = perete de sticla, plan sau usor curbat, acoperit cu un strat care devine luminescent in punctele de incidenta cu fasciculele de radiatii electromagnetice, folosit in tuburile catodice, in instalatii de raze X etc. 2. (Tehn.) Perete sau invelis de protectie impotriva anumitor actiuni fizice. – Din fr. ecran.

SPUMOS, -OASA, spumosi, -oase, adj. (Despre lichide) Cu spuma, inspumat, spumegos. ♦ (Despre vin) Care face spuma cand este deschisa sticla si se toarna in pahare, datorita fermentarii incomplete sau unui procedeu special de fabricatie. ♦ Fig. Ca spuma; vaporos, diafan. ♦ Fig. (Despre felul de a se exprima al cuiva) Plin de verva; viu, colorat, plastic. – Spuma + suf. -os.

VITRINA ~e f. 1) Spatiu in spatele ferestrei unui magazin (mai ales de la strada) special amenajat cu marfuri pentru reclama. 2) Mo-bila de forma unei mese, acoperita cu sticla, pentru expunerea marfurilor intr-un local comercial. 3) Cutie sau dulapior de sticla pentru exponate (intr-un muzeu sau la o expozitie). 4) Dulap cu un perete de sticla, in care se expune vesela. [Sil. vi-tri-] /<fr. vitrine

FILTRU1, filtre, s. n. 1. (Tehn.) Dispozitiv, aparat sau instalatie care separa, cu ajutorul unui material filtrant, un fluid de particulele solide aflate in suspensie in masa lui. ◊ Hartie (de) filtru = hartie poroasa, speciala, fabricata din bumbac pur, care serveste ca material filtrant. 2. (Fiz.) Mediu transparent, colorat (sticla, lichid), care filtreaza unele componente monocromatice ale luminii incidente. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se selecteaza, dintr-un complex de oscilatii cu frecvente diferite, oscilatiile cu frecventele cuprinse intre anumite limite. 3. Dispozitiv special prin care se trece cafeaua dupa ce a fost fiarta pentru a separa lichidul de zat; p. ext. cafea obtinuta in acest fel. 4. (In sintagma) Filtru total = control efectuat de organele de politie pe o artera de circulatie, la toate vehiculele. [Pl. si.: filtruri] – Din fr. filtre Cf. it. filtro.

FIOLA, fiole, s. f. Flacon (mic) de sticla, cu gatul stramt, inchis ermetic, in care se pastreaza de obicei medicamente (in special lichide sau pulberi sterile injectabile); ampula. [Pr.: fi-o-] – Din fr. fiole.

COBALT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, intrebuintat la fabricarea unor oteluri speciale, in radioterapie etc., iar sarurile sale la colorarea in albastru a obiectelor de sticla, de portelan etc. ♦ Vas, obiect de sticla, de portelan etc. colorat cu saruri de cobalt. [Acc. si: cobalt] – Din fr. cobalt, germ. Kobalt.

DECALCOMANIE s. f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticla, portelan etc. prin transpunerea pe suprafata lor a imaginilor de pe o hartie speciala, folosita ca suport provizoriu. – Din fr. decalcomanie.

FLINT s.n. Varietate naturala de opal. ◊ sticla flint = sticla optica formata dintr-un amestec de silicati de plumb si de potasiu, cu insusiri speciale foarte dispersive. [< fr., engl. flint(-glass)].

FLINT s. n. varietate naturala de opal. ♦ sticla ~ = sticla optica formata dintr-un amestec de silicati de plumb si de potasiu, cu insusiri speciale. (< germ. Flint, engl. flint)

BERE1 s. f. 1. Bautura slab alcoolica obtinuta prin fermentarea cu o drojdie speciala a mustului rezultat din fierberea cu apa a maltului si a hameiului. 2. (Eliptic) Tap, halba, sticla de bere (1). – Germ. Bier (influentat de bere2).

CAPSULA ~e f. 1) Fruct dehiscent cu invelitoarea uscata si dura in care se dezvolta si se pastreaza semintele unor plante; maciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Invelis al unor organisme inferioare. ~ bacteriana. 3) Invelis solubil in care se pun unele medicamente in forma de praf, cu gust neplacut, pentru a fi inghitite mai usor; bulin; caseta. 4) Vas de laborator pentru evaporarea unor solutii. 5) anat. Invelis conjunctiv al unui organ sau al unei articulatii. 6) Cutie metalica plata, cu capac deformabil, care constituie partea sensibila a diferitelor tipuri de manometre. ◊ ~ telefonica cutie de dimensiuni mici care contine microfonul sau receptorul aparatului. 7) Capac de metal cu care se astupa sticlele. 8) Cilindru mic de metal care contine bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei bauturi gazoase speciale. 9): ~ cosmica sau spatiala aparat cosmic de forma sferica capabil sa se desprinda de restul vehiculului si sa efectueze o coborare pe planeta-tinta. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula

VAS ~e n. 1) recipient din diferite materiale (sticla, lemn, metal, lut, plastic), de forme si dimensiuni diferite, destinat pentru pastrarea sau transportarea diverselor materiale (in special a lichidelor). 2) la pl. totalitate a recipientelor folosite la prepararea sau la servirea mancarii; vesela; blide. 3) Organ tubular inchis care permite circulatia substantelor lichide (sange, limfa) in organism. ~e limfatice. ◊ ~e capilare cele mai mici vase sangvine, care asigura legatura dintre vene si artere. 4) fiz.: ~e comunicante doua (sau mai multe) vase, unite intre ele la baza printr-un tub de legatura, astfel incat un lichid turnat intr-unul din vase trece si in celelalte, ajungand in toate la acelasi nivel. 5) Vehicul construit si echipat pentru transportul pe apa (sau sub apa); nava. ~ maritim. ~ de pescuit. ~-scafandru. 6) Tub prin care circula seva in plante. /<lat. vasum

BAYREUTH [bairɔit], oras in V Germaniei Centrale (Bavaria), pe Main; 90 mii loc. (1987, cu suburbiile). Ind. sticlei si portelanurilor. Biserica gotica (sec. 15, restaurata in sec. 19), palate (sec. 16-18). Vechi centru muzical (sec.16); teatrul muzical „Festspielhaus”, construit special (in 1872-1876) pentru reprezentarea operelor lui Wagner. Aici se organizeaza anual festivalurile lui Wagner. Muzeu memorial Wagner.

COBALT (‹ fr. {i}) s. n. Element chimic (Co; nr. at. 27, m. at. 58, p. t. 1.493ºC, p. f. 3.520ºC), metal alb-argintiu, foarte dur, inalterabil la temperatura obisnuita. In combinatii functioneaza in starile de valenta 2 si 3. Este un element indispensabil vietii celulare si in special hematopoezei. Este intrebuintat in tehnica sub forma de aliaje, iar sub forma de saruri la colorarea in albastru a sticlei, portelanurilor etc.; izotopul radioactiv cu numar de masa 60 este folosit in radioterapie, in radiografie si in industrie. A fost descoperit de chimistul suedez G. Brandt in 1735.

VITRINA, vitrine, s. f. 1. Spatiu special amenajat pentru expunerea marfurilor in spatele ferestrei dinspre strada a unui magazin; fereastra care inchide spre strada acest spatiu. ♦ Mobila sau dispozitiv cu pereti din sticla, pentru expunerea marfurilor in interiorul unui magazin, a pieselor intr-un muzeu etc. 2. Dulap cu rafturi si cu pereti de sticla, in care se expun, intr-o casa particulara, bibelouri, vesela etc. – Din fr. vitrine.

BUTELIE ~i f. 1) Vas (de sticla, metal sau material plastic), de diferite forme, mai ales cilindrica, folosit pentru pastrarea si transportarea unor materiale fluide, granulare sau pulverulente. 2) Recipient cilindric de metal rezistent, in special de otel, folosit pentru pastrarea gazelor comprimate. 3) Continutul unor asemenea recipiente. [Art. butelia; G.-D. buteliei; Sil. -li-e] /<fr. bouteille

OGLINDA, oglinzi, s. f. 1. Un obiect cu o suprafata neteda si lucioasa de diferite forme, facut din metal sau din sticla, acoperit pe o fata cu un strat metalic si avand proprietatea de a reflecta razele de lumina si de a forma astfel, pe partea lucioasa, imaginea obiectelor. 2. P. a**l. (De obicei urmat de determinari) Suprafata neteda si lucioasa (in special a unei ape), care are proprietatea de a reflecta lumina. 3. Fig. Ceea ce infatiseaza, reprezinta, simbolizeaza ceva; icoana, imagine, tablou. 4. (In sintagma) Oglinda laptelui (sau ugerului) = portiune de piele, neteda si lucioasa, la femelele bovinelor si ale altor animale, in dreptul perineului si al feselor, in care sensul firelor de par este indreptat de jos in sus. 5. (Geol.; in sintagmele) Oglinda de falie (sau de frictiune, de alunecare) = suprafata lustruita in roci, care ia nastere prin frecarea acestora sub actiunea miscarilor tectonice. – Din oglindi (derivat regresiv).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)