Rezultate din textul definițiilor
FUNCTIONALISM s. n. 1. curent de gandire care studiaza faptele sociale si de cultura in totalitatea lor si in interrelatiile acestora, urmarindu-se aspectele functionale in intreaga lor complexitate. 2. directie de cercetare in stiintele exacte, ca si in cele umaniste, care considera obiectul lor de studiu in calitatea lui de sistem, ale carui elemente alcatuitoare se conditioneaza reciproc. ◊ (lingv.) teorie care acorda functiilor o importanta deosebita pentru descrierea limbilor. 3. directie in arhitectura contemporana care cere ca forma unui material de constructie sa fie determinat de destinatia acestuia. (< fr. fonctionnalisme)
REAL2, -A I. adj. 1. care exista in realitate; efectiv, obiectiv, adevarat. 2. (mat.) numar ~ = numar-limita al unui sir convergent de numere rationale; functie ~a = functie avand ca domeniu de valori o multime de numere reale. 3. invatamant ~ = sectie a liceului in care se studiaza cu precadere stiintele exacte. 4. indiscutabil, incontestabil. II. s. n. realitate. (< lat. realis, germ. real, it. reale, fr. reel)
EXACT, -A, exacti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este in deplina concordanta cu adevarul. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model, care reda intocmai originalul. 2 Punctual. II. Adv. 1. In concordanta cu realitatea. Spune exact ce s-a intamplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact noua sute. 2. In conformitate cu un program, fara abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.
A SCIENTIZA ~ez tranz. ( in anumite domenii sau discipline ) A introduce metodele proprii unor stiinte exacte, in special ale matematicii. /cf. lat. scientia
EXACT, -A adj. 1. Intocmai, adevarat, conform cu o norma, cu realitatea. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model; fidel. 2. Punctual. // adv. Conform realitatii, normei, adevarului. ♦ Tocmai, chiar. [Pron. eg-zact. / < fr. exact, cf. lat. exactus – implinit].
POZITIV, -A adj. 1. Intemeiat pe fapte, pe experienta. ♦ Sigur; constant; adevarat. ♦ Valoros. ♦ Care exprima o afirmatie. 2. (Despre numere) Mai mare decat zero. 3. (Despre persoane) Realist, inclinat catre o activitate practica, catre stiinte exacte. // s.n. 1. Fotografie care prezinta copia unui negativ fotografic si care reda, in chip asemanator cu realitatea, partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. 2. (Gram.) Grad pozitiv (si s.n.) = forma a adjectivului sau a adverbului cu ajutorul careia se noteaza existenta insusirii la un obiect oarecare privit izolat. [< fr. positif, lat. positivus].
CALIMETRIE s.f. stiinta masurarii si estimarii cat mai exacte a calitatii. [Gen. -iei. / < fr. callimetrie].
CALIMETRIE s. f. stiinta masurarii si estimarii cat mai exacte a calitatii. (< fr. callimetrie)
MATEMATIC, -A I. adj. referitor la matematica, bazat pe principiile matematicii. ◊ (adv.) exact, precis, riguros. II. s. f. stiinta care studiaza marimile, relatiile cantitative si formele spatiale cu ajutorul rationamentului deductiv, entitatile de natura abstracta, precum si relatiile dintre acestea. (< fr. mathematique, lat. mathematicus, gr. mathematikos, /II/ lat. mathematica, it. matematica)
SCIENTISM1 s.n. Conceptie de esenta pozitivista care considera stiinta conceputa ca un ansamblu de cunostinte exacte, singura in masura sa rezolve toate problemele cunoasterii. ♦ Pozitie teoretica avansata a unor savanti cu vederi dialectice, dar care nu au ajuns la un materialism consecvent. [Pron. sci-en-. / < fr. scientisme, cf. it. scientismo].
SCIENTISM s. n. 1. conceptie filozofica pozitivista care considera ca stiinta, conceputa ca un ansamblu de cunostinte „pozitive”, exacte, eliberata de orice implicatii „metafizice”, este singura in masura sa rezolve toate problemele cunoasterii; fetisizare a stiintei. 2. pozitie teoretica avansata a unor savanti cu vederi avansate, dialectice. (< fr. scientisme)
exact, -A adj. 1. (si adv.) conform cu realitatea, intocmai, chiar. ♦ stiinte e = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matermatica. ◊ care reproduce intocmai un model; fidel. 2. (despre oameni) punctual. (< fr. exact, lat. exactus)
LITERA s. f. 1. semn grafic care corespunde, in general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) intelesul strict formal al unui text. ♦ a legii = exact asa cum prevede legea; a ramane ~ moarta = a ramane fara nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; stiintele umaniste. ♦ om de e = literat. (< lat. littera)
CADASTRU s.n. 1. stiinta aplicata care se ocupa cu determinarea elementelor economice si juridice caracterizand proprietatea funciara. 2. Totalitatea lucrarilor care se efectueaza pentru determinarea exacta a unor proprietati funciare; (p. ext.) serviciile care efectueaza aceste lucrari. ♦ Registru oficial in care sunt inscrise proprietatile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru].
CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ♦ Registru oficial in care sunt trecute proprietatile funciare. 2. stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1). – Fr. cadastre.
CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ◊ Registru de cadastru = registru in care sunt trecute datele de identificare a proprietatilor funciare pe un anumit teritoriu. 2. stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1). – Din fr. cadastre.
LITERA, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzand in general unui fonem; slova. ◊ Litera mare = majuscula. Litera mica = minuscula. ♦ Caracter tipografic in forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentand in relief o litera (1), o cifra etc. 2. Fig. Intelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. Litera cu litera = pana in cele mai mici amanunte; intocmai, aidoma. Litera legii (sau a cartii) = exact cum scrie intr-o lege (sau intr-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A ramane (sau a deveni etc.) litera moarta = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat in seama, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) stiintele umanistice. – Din lat. littera.