Rezultate din textul definițiilor
SEMNAL s. n. 1. semn conventional pentru transmiterea de informatii, de avertismente, de comenzi la distanta. ◊ semnal topografic = baliza; exemplar, numar semnal = exemplar dintr-o carte sau publicatie periodica, pe care se da bunul de difuzare al redactorului respectiv. ◊ sunet conventional dupa care se recunosc anumite posturi de radio. ◊ semnal rutier = indicator de circulatie. ◊ instalatie prin care se transmite un semnal (1). ◊ semnal de alarma = dispozitiv montat in vagoanele de calatori, care, in caz de primejdie, poate fi actionat de orice calator, pentru a frana trenul; a da semnalul = a lua initiativa, a incepe o actiune. 2. (fig.) tot ceea ce anunta, determina inceperea unei actiuni sau serveste ca impuls. 3. e******t, stimul senzorial care declanseaza un reflex conditionat. (dupa fr. signal)

TELERECEPTOR s.m. Exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care receptioneaza stimuli senzoriali de la distanta. [< fr. telerecepteur].

TELERECEPTOR s. m. exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care receptioneaza stimulii senzoriali de la distanta. (< fr. telerecepteur)

E******T adj., s. 1. adj. atatator, e*******r, (rar) pofticios. (Miros ~.) 2. s. (FIZIOL.) stimul, stimu-lent. (~ senzorial.)

stimulENT s. 1. (FIZIOL.) e******t, stimul. (~ti senzoriali.) 2. imbold, impuls, indemn, pornire, stimul, (rar) imboldire, (reg.) bold, (inv.) nastav, porneala, (grecism inv.) parachinisis, (fig.) miscare, resort, suport, (inv. si reg. fig.) stramurare. (~ pentru o actiune.)

SINESTEZIE s. f. 1. percepere simultana pe cale senzoriala diferita a unui stimul receptat la nivelul unui analizator; corespondenta (II). 2. principiu potrivit caruia senzatiile diverse (coloristice, muzicale, olfactive etc.) isi corespund in plan afectiv. ◊ tehnica literara in transpunerea metaforica a datelor unui simt in limbajul altui simt. (< fr. synesthesie)

SIMT, simturi, s. n. 1. Facultate a oamenilor si a animalelor de a percepe impresii din lumea exterioara cu ajutorul unor organe specifice; functiune a organismului prin care acesta receptioneaza si prelucreaza o anumita categorie de stimuli externi sau interni; simtire. ◊ Organe de simt = organe periferice ale perceptiei senzoriale. ♦ (Mai ales la pl.) Instinct, pornire senzuala; senzualitate. ♦ Delectare a simturilor; gust. 2. Capacitate a omului de a intelege, de a judeca, de a aprecia; inclinare, aptitudine pentru ceva. ◊ Simt moral = facultatea de a deosebi binele de rau. Simt practic = indemanare in rezolvarea diferitelor chestiuni. – Din simti (derivat regresiv).

senzorial, -A I. adj. 1. referitor la organele de simt. 2. referitor la producerea senzatiilor, la receptia stimulilor; sensitiv (I, 1). (< fr. sensoriel)

senzorial, -A, senzoriali, -e, adj. 1. Care priveste organele de simt, care se realizeaza prin simturi. 2. (Fiziol., Psih.) Care are legatura cu producerea senzatiilor sau cu receptarea stimulilor externi sau interni; senzitiv (1). [Pr.: -ri-al] – Din fr. sensoriel.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)