Rezultate din textul definițiilor
POLEIALA, poleieli, s. f. 1. Faptul de a polei2; (concr.) strat subtire de metal (pretios) cu care se poleieste2 un obiect. ♦ Foaie subtire de staniol folosita ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare. ♦ Fig. Ceea ce incearca sa dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; stralucire aparenta; lustru, spoiala. 2. Cizelare, slefuire, lustruire a unui obiect sau, fig., a unei opere literare, stiintifice etc. [Pr.: -le-ia-] – Polei2 + suf. -eala.

LUSTRU1 s. n. Stralucire naturala sau obtinuta prin procedee artificiale a suprafetei unui obiect; luciu. ◊ Expr. Saracie cu lustru = saracie mare, saracie lucie. ♦ Aspect lucios pe care il capata unele obiecte, stofe etc. din cauza uzarii. ♦ Luciu imprimat fetelor obiectelor de incaltaminte printr-o prelucrare corespunzatoare. ♦ Fig. (Peior.) Spoiala, stralucire aparenta; superficialitate. – Din fr. lustre, it. lustro.

LUSTRUIT2, -A, lustruiti, -te, adj. Cu lustru1; lucios. ♦ Fig. (Peior.) Cu o spoiala sau o stralucire aparenta; mestesugit, cautat, artificial. – V. lustrui.

LUSTRU n. 1) Stralucire a suprafetei unui obiect, obtinuta prin slefuire, poleire sau frecare. 2) Luciu pe care il capata unele obiecte de imbracaminte, din cauza uzarii. 3) fig. stralucire aparenta care produce o impresie inselatoare; spoiala; poleiala; pospaiala. [Sil. lus-tru] /<fr. lustre, it. lustro

POLEIALA ~ieli f. 1) v. A POLEI. 2) Strat subtire de metal nobil cu care este poleit un obiect. 3) fig. stralucire aparenta (fizica sau spirituala) care produce o impresie inselatoare; spoiala; pospaiala; lustru. /a polei + suf. ~eala

POSPAIALA ~ieli f. 1) v. A POSPAI si A SE POSPAI. 2) fig. stralucire aparenta (fizica sau spirituala) ce produce o impresie inselatoare; spoiala; poleiala; lustru. /a (se) pospai + suf. ~eala

BOLOMETRU s. n. 1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensitatii radiatiilor electromagnetice. 2. instrument pentru masurarea fluxurilor de radiatii termice. 3. aparat cu care se masoara stralucirea aparenta a stelelor. (< fr. bolometre)

URANUS, planeta a sistemului nostru solar. stralucirea ei pe cer se afla la limita vizibilitatii cu ochiul liber. Diametrul: 51.120 km. A saptea planeta de la Soare, situata la o departare de c. 2.870 mil. km. Revolutie: c. 84 ani. Rotatia: 17 ore si 54 minute. Magnitudine aparenta: 5,7. Atmosfera de hidrogen(82,5%), heliu si metan; norii de metan absorb radiatia rosie, dand planetei un aspect albastrui; se considera ca temperatura medie a suprafetei este de -215ºC. Are 21 de sateliti (10 fiind descoperiti de sonda „Voyager”) si 11 inele, situate la o distanta intre 40.000 si 55.000 km de planeta. A fost descoperita de W. Herschel (in 1781). si a fost botezata cu numele zeului grec al cerului. La suprafata este fluida iar interiorul este format din metan inghetat. Axa ei de rotatie este paralela cu planul orbitei (caz unic in sistemul planetar). Are un camp magnetic foarte puternic. Survolata si fotografiata de sonda „Voyager” 2 in 1986.

pospai (-iuri), s. n.1. Praf (de faina). – 2. aparenta, lustru. – Mr. paspalu, megl. paspal’. Gr. si ngr. παστάλη (Miklosich, Etym. Wb., 233; Vasmer, Gr., 112; Scriban), cf. sb., cr. paspalj, paspalja. Der. din sb. posypati „a stropi” (Cihac, II, 213; Tiktin), din sb. (Candrea) sau din bg. paspali (Conev 87) pare mai indoielnica. – Der. pospai, vb. (a acoperi superficial, a presara; a straluci la suprafata, a se preface), in care ar putea sa fi intervenit sl. posypati, posypają „a presara”; pospaiala, s. f. (lustru).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)