Rezultate din textul definițiilor
CHIOT, chiote, s. n. strigat puternic, rasunator, prelung (care exprima bucurie, izbanda etc., care serveste ca chemare, ca indemn etc.). – Din chiu.
URLET, urlete, s. n. 1. strigat puternic si prelung scos de oameni sau de animale. ♦ Vorba cu tonul foarte ridicat; strigat. ♦ Plans cu hohote, violent si zgomotos. ♦ Executare a unui cantec cu tonul foarte ridicat (si in mod neplacut pentru auz). ♦ Fig. Clocot, freamat. 2. Zgomot puternic produs de elemente ale naturii, de arme de foc etc.; vuiet. – Urla + suf. -et.
ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care il scoate un animal. 2. strigat puternic pe care il scoate un om din cauza maniei, a spaimei sau a unei dureri; tipat. [Var.: zbierat s. n.] – Zbiera + suf. -et.
EXCLAMATIE, exclamatii, s. f. Cuvant, propozitie sau fraza rostita cu un ton ridicat (si prelungit), pentru a exprima o stare afectiva puternica; strigat, exclamare. – Din fr. exclamation, lat. exclamatio.
RACNET, racnete, s. n. 1. Zbieret, urlet de animal. 2. strigat puternic scos de om. – Racni + suf. -et.
RACNI, racnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigate puternice si prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigate puternice; p. ext. a vorbi rastit si tare, a se rasti (la cineva). – Din sl. ryknonti.
MUGET, mugete, s. n. I. Strigat prelung, caracteristic, scos de unele animale cornute; raget. II. P. a**l. 1. strigat puternic, sfasietor al omului; urlet, racnet. 2. Suierat puternic produs de unele masini, sirene etc. 3. Zgomot puternic produs de vant, de furtuna, de ape etc.; vuiet, vajait. – Mugi + suf. -et.
MUGI, pers. 3 mugeste, vb. IV. Intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. P. a**l. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a racni. 2. (Despre unele instrumente muzicale, unelte etc.) A produce (prin lovire, frecare, explozie etc.) sunete puternice, suparatoare. ♦ (Despre arme de foc) A bubui puternic. 3. (Despre ape si despre vant) A vui puternic; a urla. [Prez. ind. pers. 3 si: muge] – Lat. mugire.
CHIOT ~e n. strigat puternic si prelung care exprima bucurie, izbanda etc. [Sil. chi-ot] /chiu + suf. ~ot
RACNET ~e n. 1) Sunet puternic scos de om; strigat; tipat. 2) strigat puternic si prelung scos de animale; raget; zbieret. /a racni + suf. ~et
RAGET ~e n. 1) Strigat prelung, scos de unele animale; muget. 2) strigat puternic scos de om; racnet; tipat. /a rage + suf. ~et
TIPAT ~ete n. strigat puternic (scos de om sau de unele animale); racnet; raget. ~ ascutit. /a tipa + suf. ~at
stragaciuta, stragaciute, s.f. (reg.) semnalizare prin strigate puternice; cerere de ajutor prin tipete.
ZBIERET, zbierete, s. n. 1. Strigat specific pe care il scoate un animal. 2. strigat puternic pe care il scoate un om din cauza maniei, a spaimei sau a unei dureri; tipat. [Var.: zbierat s. n.] – Din zbiera + suf. -et.
COCOR (‹ sl.) s. m. Pasare calatoare din ordinul gruiformelor care traieste in toate regiunile temperate si tropicale (cu exceptia Americii de Sud). Are gitul si picioarele foarte lungi si scoate strigate puternice, datorita traheii mult alungite, cu traiect sinuos. In Romania traiesc doua specii: c. mare (Grus grus) si c. mic (Anthropoides virgo), cu un smoc de pene albe inapoia ochilor.
CHIUI, chiui, vb. IV. Intranz. 1. A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung de bucurie, de veselie, de indemn, de chemare etc.; a chioti, a hauli. 2. A spune strigaturi, a striga chiuituri (2). [Pr.: chi-u-) – Chiu + suf. -ui.
CHIUIT, chiuituri, s. n. 1. strigat ascutit, puternic si prelung (de bucurie, de indemn etc.); chiuitura (1), haulire, haulit. 2. Chiuitura (2), strigatura. [Pr.: chi-u-] – V. chiui.
TAPURI, tapuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung de bucurie, de indemn, de chemare in timpul cantecului. – Din tipa.
TIPA1, tip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare si ascutit (de durere, de spaima); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-si manifesta fata de cineva nemultumirea, enervarea, mania prin vorbe rastite; a se rasti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigate specifice puternice, ascutite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplacuta (din cauza intensitatii sau a stridentei nuantelor); a bate la ochi. – Et. nec.
RAGET, ragete, s. n. strigat, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigat, tipat puternic al omului. – Rage + suf. -et.
EXCLAMA, exclam, vb. I. Tranz. A rosti ceva cu ton ridicat (si prelungit), ca urmare a unei stari afective puternice; a striga. – Din fr. exclamer, lat. exclamare.
RAGET, ragete, s. n. strigat, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigat, tipat puternic al omului. – Rage + suf. -et.
A CHIOTI ~esc intranz. (despre oameni) A scoate un strigat ascutit puternic si prelung (de bucurie, de chemare etc.); a produce chiote; a chiui; a hauli. [Sil. chi-o-] /Din chiot
A CHIUI chiui intranz. (despre oameni) 1) A scoate un strigat ascutit, puternic si prelung (de bucurie); a hauli; a chioti. 2) A declama chiuituri in timpul dansului; a striga. [Sil. chi-u-] /Din chiu
A RACNI ~esc intranz. 1) (despre persoane) A scoate racnete; a produce sunete puternice si stridente; a striga; a tipa. 2) (despre copii) A plange cu voce tare. 3) (despre animale) A scoate sunete caracteristice speciei; a rage; a mugi; a zbiera. 4) pop. A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a striga; a tipa; a vocifera. /<sl. ryknonti
strigat ~e n. 1) Sunet puternic (scos de om sau de unele animale); tipat; racnet. 2) Semnal emis cu voce tare. 3) rar v. strigatURA. /a striga + suf. ~at
ZBIERET ~e n. 1) Sunet specific pe care il scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; tipat; strigat; racnet. /a zbiera + suf. ~et
BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.
strigat, strigate, s. n. 1. Cuvant, sir de sunete emise de cineva cu voce ridicata; tipat, strigare. ♦ Invocare. 2. Anuntare, semnalizare (cu voce puternica); comanda. 3. Sunet, sir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasare. 4. Zgomot, larma de voci; vociferare. ♦ Exclamatie de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. strigatura. – Striga + suf. -at.
A RAGE rag intranz. 1) (despre unele animale) A scoate ragete caracteristice speciei; a mugi; a racni; a zbiera. 2) fig. depr. (mai ales despre copii) A plange cu glas tare (de cele mai multe ori fara motiv). 3) fam. (despre persoane) A scoate sunete puternice si prelungi; a tipa; a striga; a racni. /<lat. ragere
STRIDENT ~ta (~ti, ~te) 1) si adverbial (despre sunete, strigate, zgomote etc.) Care are o sonoritate puternica si neplacuta; tipator. 2) (despre culori) Care este foarte viu; batator la ochi; tipator; aprins. /<fr. strident, lat. stridens, ~ntis, it. stridente
A STRIGA strig 1. intranz. 1) (despre oameni) A produce sunete puternice si stridente (de manie, de groaza sau de durere); a scoate strigate; a tipa; a racni. 2) A face galagie; a strica linistea. 3) A vorbi pe un ton ridicat; a-si manifesta enervarea, nemultumirea sau mania prin vorbe rastite; a tipa; a racni. 4) A rosti cu glas tare strigaturi (in timpul jocului). 5) (despre animale, pasari) A scoate sunete puternice caracteristice speciei; a racni; a tipa. 2. tranz. 1) A spune cu glas tare. ~ un nume. 2) A chema sa vina (rostind numele celui chemat). ~ pe nume. /<lat. strigare
TUNA, tun, vb. I. 1. Intranz. impers. A se produce un tunet; a se auzi tunetul. 2. Tranz. impers. (Reg.; in imprecatii) A lovi pe cineva trasnetul; a trasni. 3. Intranz. (La pers. 3) A vui, a bubui. ♦ (Despre glas, cuvinte) A rasuna puternic; (despre oameni) a vorbi cu glasul ridicat; a striga. ◊ Expr. A tuna si a fulgera = a fi foarte furios, a face scandal. 4. Intranz. (Inv.) A trage cu tunul sau cu alte arme de foc. – Lat. tonare.
A URLA urlu intranz. 1) (mai ales despre lupi, caini, sacali) A scoate sunete puternice prelungi; a scoate urlete. 2) (despre persoane) A emite strigate violente si prelungi; a zbiera. 3) A canta tare cu voce neplacuta (si falsa). 4) (despre vant, vifor) A produce un zgomot suierator si prelung; a vui; a vajai. /< lat. ululare
STRIGARE, strigari, s. f. Actiunea de a striga si rezultatul ei. I. strigat (1), racnet, tipat. II. 1. Exprimare in cuvinte a unui sentiment puternic. ◊ Loc. adv. (Rar) Cu strigari (inalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larma de voci; vociferare (de aclamatie sau de amenintare). 2. Tanguire, vaicareala cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamatie facuta cu voce puternica; protest. 4. Imputare, repros, dojana. 5. Instiintare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (in ajutor, la lupta etc.). – V. striga.
GLAS ~uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. ~ puternic. ~ ragusit. ◊ Intr-un ~ toti deodata. A da ~ a) a striga; b) a exprima (verbal sau in scris). A ridica ~ul a se rasti. A capata (sau a prinde) ~ a capata curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) ~ul a) a nu mai putea sa vorbeasca; b) a nu mai avea ce raspunde; a se da batut. 2) mai ales la pl. Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de pasari sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. ~ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. ~ de vioara. /<sl. glasu
AH interj. 1. strigat pricinuit de o durere fizica. 2. Exclamatie care tradeaza sentimente puternice, ca: teama, parere de rau, mila, deznadejde; multumire, admiratie, dragoste; ciuda.
A TUNA pers. 3 tuna intranz. 1) A se produce un tunet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a rasuna tunetul. 2) A produce un zgomot mare; a scoate un vuiet puternic. 3) fig. (despre oameni) A vorbi pe un ton ridicat; a striga; a tipa. ◊ ~ si a fulgera a-si descarca mania prin tipete si strigate. 4) inv. A trage cu tunul (sau cu o alta arma de foc). /<lat. tonare
A TRASNI ~esc 1. intranz. 1) A se produce un trasnet (in urma unei descarcari electrice in atmosfera); a detuna. ◊ A-i ~ ceva prin cap a-i veni pe neasteptate o idee (nastrusnica). 2) A produce un zgomot puternic; a detuna; a bubui. 3) fig. (despre persoane) A-si descarca mania strigand. 4) (despre arme de foc) A se descarca cu zgomot; a bubui; a detuna. 2. tranz. 1) pop. A face sa se trasneasca. 2) (fiinte, lucruri) A lovi trasnetul; a detuna; a fulgera. 3) A supune unei lovituri puternice; a izbi cu putere. ◊ A-l ~ pe cineva prin minte a-i veni o idee neasteptata. /<sl. tresnonti
A RASUNA pers. 3 rasuna intranz. 1) A se auzi sunand tare si prelung. Rasuna valea de glasuri. 2) (despre o incapere, un loc intins etc.) A se umple de sunete puternice si prelungite; a vui. Sala rasuna de aplauze. 3) fig. (despre sunete, vorbe, strigate etc.) A face impresia ca se mai aude. /<lat. resonare
EXCLAMATIE s. f. 1. cuvant, propozitie, fraza rostite cu o anumita modulatie a vocii, prin care se exteriorizeaza o emotie, un sentiment; strigat. 2. figura de stil prin care autorul exprima, cu autorul unei exclamatii (1), un sentiment puternic. (< fr. exclamation, lat. exclamatio)
BARANGA s. f. (Reg.) 1. Lup batran care conduce o haita si urla inaintea celorlalti. 2. Taurul cel mai puternic care conduce cireada si caruia i se pune clopotul. 3. Porecla data unui om care striga tare. – Din balang.
A MUGI pers. 3 ~este intranz. 1) (despre animale cornute) A scoate sunete prelungi si puternice, caracteristice speciei; a rage; a zbiera; a racni. 2) fig. fam. (despre oameni) A scoate sunete, strigate violente si prelungi; a urla; a zbiera. 3) fig. (despre unele fenomene ale naturii) A produce un zgomot puternic si prelung; a urla; a vui; a vajai. 4) (despre unele unelte, instrumente muzicale etc.) A scoate sunete prelungi si stridente. /<lat. mugire
TRASNI1, trasnesc, vb. IV. 1. Intranz. impers. si unipers. A se produce trasnete, a cadea trasnete. ◊ Expr. A trasni (pe cineva) (ca) din senin = a lovi (pe cineva) in mod neasteptat. (Intranz.) A-i trasni cuiva ceva (prin cap) sau (rar, tranz.) a-l trasni (pe cineva) prin minte = a-i veni (cuiva) o idee neasteptata, ciudata, nesabuita. 2. Tranz. si intranz. A izbi, a lovi cu putere. ♦ Intranz. Fig. A-si manifesta mania zgomotos si cu furie, strigand, vociferand; a tuna si a fulgera. 3. Refl. Fig. A innebuni, a se ticni. ♦ Tranz. si refl. A (se) ameti de bautura, a (se) imbata. 4. Intranz. (Despre arme de foc) A se declansa cu zgomot puternic; a pocni, a detuna, a bubui. – Din sl. tresnonti.
URLA, urlu, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni si animale) A scoate urlete (1) specifice. ♦ Intranz. si tranz. P. a**l. (Despre oameni) A vorbi cu tonul foarte ridicat; a striga, a tipa; a plange cu hohote; a canta foarte tare (si neplacut pentru auz). ♦ Fig. (Despre o colectivitate umana) A clocoti, a fremata, a se agita. 2. (Despre vant, viscol, ape etc.: la pers. 3) A produce zgomote specifice, puternice; a vajai, a vui. – Lat. ululare.