Rezultate din textul definițiilor
METALINGVISTICA f. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul limbajului lingvistic. /<fr. metalinguistique

PSIHOLINGVISTIC, -A, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. studiul psihologic al limbajului. 2. Adj. Care apartine psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistica. – Din fr. psycholinguistique.

GRAMATOLOGIE s. f. studiul scrisului (scriiturii) ca limbaj. (< fr. grammatologie)

SOCIOLOGIE s. f. 1. stiinta care studiaza societatea omeneasca si legile dezvoltarii ei. ♦ a artei = ramura a sociologiei care se ocupa cu studierea fenomenului artistic ca fenomen social. 2. (biol.) studiul asocierii organismelor. 3. a limbajului = disciplina sociologica care foloseste faptele de limba ca indici ai delimitarilor sociale. (< fr. sociologie)

SAPIR [səpir], Edward (1884-1939), lingvist si antropolog american, originar din Polonia. Prof. la Univ. din Chicago si la Univ. Yale. Specialist in limbile amerindiene si in lingvistica generala. Intemeietor al etnolingvisticii („limbajul, o introducere in studiul vorbirii”).

NEUROLINGVISTICA s.f. studiul lingvistic al tulburarilor de limbaj. [< fr. neurolinguistique].

NEUROLINGVISTIC, -A I. adj. referitor la neurolingvistica. II. s. f. studiu lingvistic al tulburarilor de limbaj. (< fr. neurolinguistique)

BENTOIU, Pascal (n. 1927, Bucuresti), compozitor roman. Muzica simfonica, de camera, vocala si instrumentala, operele „Amorul doctor” si „Hamlet”. limbaj expresiv, constructie clara si echilibrata. Studii de muzicologie si folclor.

TROPOLOGIE s.f. (Lit.) 1. limbaj figurat. 2. Disciplina care studiaza tropii. [Gen. -iei. / < fr. tropologie, cf. gr. tropos – trop, logosstudiu].

GRAMATICA s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor si la imbinarea lor in propozitii. 2. ramura a lingvisticii care se ocupa cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia si sintaxa). 3. (p. a**l.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau stiinte. ◊ (inform.) multime finita de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica)

ADAMESTEANU 1. Ion A. (1911-1976, n. Toporu, jud. Teleorman), medic veterinar roman. Prof. univ. la Bucuresti si Cluj. Unul dintre creatorii scolii romanesti de patologie medicala veterinara. A descris pentru prima oara o serie de zoonoze (stachybotriotoxicoza, anemia infectioasa a calului, micoplasmoza aviara). 2. Dinu A. (n. 1913 Toporu, jud. Teleorman -d. 2004 Policoro, Italia), arheolog italian de origine romana. Frate cu A. (1). Studii privind colonizarea greaca din S Italiei si Sicilia, rezultate in urma cercetarilor arheologice de la Gela, Metapont, Heracleea si a utilizarii aerofotoarheologiei („Civilizatii antice in Italia meridionala”). 3. Gabriela A. (n. 1942, Pitesti), scriitoare romana. Nepoata lui A. (1 si 2). Romane („Drumul egal al fiecarei zile”, „Dimineata pierduta”) si povestiri („Daruieste-ti o zi de vacanta”) de observatie socio-psihologica, redind limbajul autentic al diverselor medii umane.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)