Rezultate din textul definițiilor
CADERE, caderi, s. f. Faptul de a cadea. 1. Deplasare, miscare de sus in jos a unui lucru, coborare spre pamant sub efectul gravitatiei. ◊ Cadere de apa = diferenta de nivel intre doua puncte ale unui curs de apa; (concr.) masa de apa care cade de la o oarecare inaltime; cascada, cataracta. ♦ Lasare in jos a unui lucru care continua sa fie in parte sustinut. ♦ Deplasare a unui organ din pozitia sa normala. Caderea muschilor. ** Diferenta dintre valorile pe care le ia o marime in doua puncte diferite. Cadere de potential. ** (Med.; in sintagma) Cadere de tensiune = coborare a tensiunii arteriale sub limita normala. 2. Desprindere a unei parti componente dintr-un organism. 3. Rasturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Caderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereusita. 6. Competenta, drept. Nu e in caderea lui sa ma judece. 7. Nereusita, esec. – V. cadea.

INFRAACUSTIC, -A, infraacustici, -ce, adj. (Fiz.; despre v******i acustice) A carei frecventa se afla sub limita inferioara a domeniului de audibilitate. – Din fr. infra-acoustique.

INSUFICIENT, -A, insuficienti, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfacator; nemultumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [Pr.: -ci-ent] – Din lat. insufficiens, -ntis, it. insufficiente.

REINCALZI, reincalzesc, vb. IV. Tranz. A incalzi din nou. ♦ Spec. (Tehn.) A incalzi din nou un material a carui temperatura a coborat in timpul prelucrarii sub limita necesara. – Re1- + incalzi.

RECARBURA, recarburez, vb. I. Tranz. A mari procentul in carbon al unui otel care in timpul elaborarii a pierdut carbon sub limita prescrisa. – Din fr. recarburer.

INSUFICIENT, -A adj. Care nu este suficient, care nu ajunge; nesatisfacator. // s.m. Calificativ sub limita de trecere, obtinut de un candidat la un examen. [Pron. -ci-ent. / cf. lat. insufficiens, it. insufficiente, fr. insuffisant].

RECARBURA vb. I. tr. A mari procentul de carbon al unui otel in timpul fabricarii cand acesta a pierdut carbon sub limita prescrisa. [< fr. recarburer].

INFRAACUSTIC, -A adj. (despre v******i acustice) cu frecventa sub limita inferioara a audibilitatii. (< fr. infra-acoustique)

INSUFICIENT, -A I. adj. care nu este suficient; nesatisfacator. II. s. m. calificativ sub limita de trecere, la un examen. (< it. insufficiente, lat. insufficiens)

RECARBURA vb. tr. a mari procentul de carbon al unui otel in timpul elaborarii, cand acesta a pierdut carbon sub limita prescrisa. (< fr. recarburer)

HIPOSECRETIE f. Stare patologica constand in scaderea secretiei glandulare sub limitele normale. [G.-D. hiposecretiei; Sil. -se-cre-ti-e] /<fr. hyposecretion

HIPOTERMIE f. Scadere a temperaturii organismului sub limitele normale. /<fr. hypothermie

NANISM n. 1) Stare patologica caracte-rizata prin statura mica in raport cu varsta si specia sau rasa respectiva. 2) Crestere sub limitele normale ale unor plante (ca urmare a unor conditii nefavorabile). /<fr. nanisme

CRAS, -A, crasi, -se, adj. Care nu corespunde nici celor mai modeste exigente; ale carui caractere negative sunt sub orice limita; extrem (in sens rau); grosolan, nerusinat. – Din fr. crasse.

A PATRONA ~ez tranz. 1) (institutii) A ajuta la realizarea unor actiuni (culturale, sociale, politice etc.); a lua sub sefie. 2) (persoane, asezaminte, teritorii etc.) A tine sub tutela (limitand in drepturi sau ocrotind drepturile); a tutela. /Din patron

A TUTELA ~ez tranz. (persoane, asezaminte, teritorii) A tine sub tutela, limitand in drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutela

PAPUC ~ci m. 1) mai ales la pl. pop. Obiect de incaltaminte cu inaltimea pana deasupra gleznei; gheata. ◊ A roade ~cii degeaba pe drumuri a umbla fara rost. A tine (sau a pune) (pe cineva) sub ~ (sau calcai) a tine sau a pune pe cineva sub ascultare; a limita pe cineva in actiuni. A fi sub ~cul (sau calcaiul) cuiva a fi sub ascultarea cuiva; a fi limitat in actiuni de cineva. ~cul-doamnei planta erbacee perena, cu frunze eliptice, cu flori mari divers colorate. 2) mai ales la pl. Obiect de incaltaminte usoara, de casa (fara calcai); pantof de casa. 3) tehn. Piesa de lemn pusa sub capatul de jos al unui stalp pentru a-i mari suprafata de sprijin. 4) Invelis metalic fixat de capatul ascutit al unui pilon pentru a-l proteja si pentru a-i inlesni patrunderea in pamant; sabot. 5) Piesa de metal care uneste un conductor cu o instalatie electrica, asigurand realizarea unui contact demontabil. /<turc. papuc, ung. papucs

BENEFICIU, beneficii, s. n. Castig, profit sau folos pe care-l are cineva din ceva; venit net al unei intreprinderi socialiste. ♦ Beneficiu de inventar = dreptul mostenitorului de a nu-si lua raspunderea pentru datoriile unei succesiuni decat in limita averii mostenite. ◊ Expr. sub beneficiu de inventar = in mod provizoriu, sub rezerva controlului ulterior.- Fr. benefice (lat. lit. beneficium).

A DEPASI ~esc tranz. 1) A lasa in urma; a intrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, masuri, niveluri) A intrece sub aspect cantitativ. 3) A intrece din punct de vedere al componentei. /<fr. depasser

TERITORIU s. n. 1. spatiu geografic determinat prezentand o unitate fizica sau politica. ◊ portiune de pe glob, incluzand uscatul, subsolul, apele si spatiul aerian de deasupra lor, care se afla sub suveranitatea deplina si exclusiva a unui stat. 2. spatiu limitat care asigura necesitatile de supravietuire, alimentare si aparare ale unui animal sau grup de animale. 3. (anat.) ansamblu de organe, muschi si portiuni ale pielii in care este distribuit un vas sau un nerv. (< lat. territorium, fr. territoire)

REFLEXIE (‹ lat., fr., germ.) s. f. (FIZ.) Fenomen de reintoarcere a undelor electromagnetice (inclusiv a luminii, a sunetului, a radiatiilor corpusculare etc.) in mediul din care au venit atunci cand cad pe suprafata altui mediu. Datorita r. luminoase se pot vedea obiectele care nu emit lumina. ◊ R. totala = r. pe care o sufera radiatiile electromagnetice (inclusiv luminoase) care vin dintr-un mediu mai dens pe suprafata unui mediu mai putin dens, sub un unghi de incidenta superior unei unei anumite limite, caracteristica fiecarei perechi de medii; in cel de-al doilea mediu, desi este si el transparent, nu patrunde nici o fractiune a energiei radiatiilor electromagnetice (inclusiv luminoase).

SAH s.n. 1. Joc de origine orientala care se joaca pe o tabla impartita in 64 de patratele albe si negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferita. 2. Miscare in cursul acestui joc prin care se pune in pericol regele sau regina adversarului. ♦ A tine (pe cineva) in sah = a limita jocul adversarului la apararea regelui: (fig.) a tine pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joaca sah (1). [Pl. -huri. / < germ. Schach].

SAH s. n. 1. joc intre doi jucatori cu ajutorul a 32 de piese miscate dupa anumite reguli pe o tabla impartita in 64 de patratele albe si negre; (p. ext.) tabla si piesele folosite. 2. miscare in cursul acestui joc prin care se pune in pericol regele sau regina adversarului. ♦ a tine (pe cineva) in ~ = a) a limita jocul adversarului la apararea regelui; b) (fig.) a tine pe cineva sub presiune. (< germ. Schach)

MARGINI, marginesc, vb. IV. 1. Tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafete etc., a contura un lucru, o suprafata, a incadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ Refl. recipr. A se invecina cu..., a avea hotar comun cu... 2. Tranz. si refl. A (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrange, a (se) rezuma. 3. Tranz. (Inv.) A tine sub paza, a fixa cuiva domiciliu fortat; a inchide. – Din margine.

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

INFINIT1 ~ta (~ti, ~te) 1) Care nu are nici o limita; fara capat; nelimitat; nesfarsit; nemarginit. 2) Care nu are sfarsit; fara sfarsit; etern. 3) Care este considerabil (sub aspectul marimii, intensitatii, duratei, numarului etc.); nelimitat. /<lat. infinitus, fr. infini

DEFLATIE (‹ fr. {i}) s. f. 1. (EC.) Modalitate (cea mai drastica) de combatere a inflatiei prin reducerea masei monetare in circulatie, in scopul diminuarii cererii de consum. ◊ D. monetara = restrangere a circulatiei biletelor de banca. ◊ D. financiara = practicarea politicii excedentelor bugetare, achitarea datoriei publice fata de banca centrala. ◊ D. de credit = ridicare a nivelului dobanzilor si limitare a acordarii creditelor, controlul preturilor si al salariilor, sporirea nivelului impozitelor. 2. (GEOMORF.) Proces de indepartare, sub actiunea vantului, a materialului fin rezultat in urma coraziunii.

TRANSCENDENT, -A adj. 1. (fil.) care se afla dincolo de orice domeniu dat, de lumea materiala. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoasterii experimentale; inaccesibil cunoasterii bazate pe experienta, care depaseste limitele realitatii. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi radacina unui polinom cu coeficientii rationali; (despre ecuatii) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens)

subMERSIUNE, submersiuni, s. f. 1. Cufundare totala a unui corp sub suprafata unui lichid. ♦ Spec. (Geol.) Coborare a unei regiuni sub nivelul marii. 2. Adancime la care se afla cufundat un corp sub nivelul suprafetei unui lichid. 3. Metoda de irigatie (folosita mai ales in cultivarea orezului) care consta in acoperirea solului cu un strat de apa care stagneaza un timp limitat. [Pr.: -si-u-] – Din fr. submersion.

ELASTICITATE s. f. 1. proprietatea de a fi elastic. ♦ teoria ~tatii = capitol al mecanicii care se ocupa cu determinarea starii de tensiune si de deformare a corpurilor elastice supuse actiunii unor sarcini exterioare. 2. limita de ~ = tensiune maxima la care poate fi supus un corp fara a ramane cu deformatii permanente. 3. (fig.) suplete. 4. proprietate a unei variabile economice de a-si modifica marimea sub influenta altei variabile. (< fr. elasticite)

CONDITIONA, conditionez, vb. I. Tranz. 1. A constitui conditia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o conditie, a face sa depinda executarea lui de o conditie, a-l supune uneia sau mai multor conditii. ♦ A admite un lucru cu anumite conditii, sub rezerva indeplinirii unei anumite obligatii. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. conditionner.

CONDITIONA, conditionez, vb. I. Tranz. 1. A fi conditia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o conditie, a face sa depinda executarea lui de o conditie, a-l supune uneia sau mai multor conditii. ◊ A admite un lucru cu anumite conditii, sub rezerva indeplinirii unei anumite obligatii. [Pr.: -ti-o-]. – Fr. conditionner.

CASPICA, Marea ~, cel mai intins lac sarat de pe glob, situat la limita dintre Europa si Asia, intre Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia si Iran; 376 mii km2. Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din 1929 pina in 1960, nivelul sau a scazut cu 2 m; el este cu 27,9 m sub nivelul Oceanului Planetar. Salinitatea variaza de la 1-2‰ in N, la 300‰ in G. Kara-Bogaz Gol. In M.C. se varsa fl. Volga, Ural, Terek, Emba, Kuta s.a. Pescuit de sturioni. Zacaminte de petrol. Navigatie. Porturi pr.: Baku, Astrahan, Bandar e Anzali.

PANA1 prep. 1) (exprima un raport spatial, indicand limita finala de extindere in spatiu) Pana acolo.De sus pana jos (sau de jos pana sus) absolut tot; in intregime. 2) (exprima un raport temporal, indicand limita in timp) Pana diseara. 3) (intrand in componenta prepozitiilor compuse, exprima un raport spatial, temporal sau modal) Pana dinspre. Pana drept. Pana dupa. Pana la. Pana langa. Pana pe. Pana pe dupa. Pana pe la. Pana pe langa. Pana peste. Pana printre. Pana pe sub. Pana spre. Pana in. Pana inspre. Pana intre.Pana la urma in cele din urma. Pana una-alta deocamdata. /<lat. paene-ad

BOTTA 1. Dan B. (1907-1958, n. Arad), poet si dramaturg roman. Lirica ermetica, in limbaj incifrat, abscons, cultivind neologismul rar si muzicalitatea versului („Eulalii”). Eseuri si articole teoretizind poezie pura in traditia clasicismului antic („Limite”, „Charmonion sau Despre muzica”), poeme dramatice de inspiratie folclorica si mitologica („Comedia fantasmelor”, „Sarmanul Dionis”, „Soarele si luna”). A tradus din Fr. Villon si E.A. Poe. 2. Emil B. (1911-1977, n. Adjud), scriitor si actor roman. Frate cu B. (1). Lirica romantica, elegiaca, incarcata de nelinisti si remniscente livresti („Intunecatul April”, „Pe-o gura de rai”) sau de un e*****m discret, tanatofil („Un dor fara spatiu”). Proza poematica, sub semnul bizarului si al halucinatiei („Trintorul”). A creat roluri de tragedie si de drama in piese de Shakespeare, Cehov si Caragiale (Ion din „Napasta”) pe scena Teatrului National din Bucuresti. Roluri in filme („Rascoala”, „Faust”, „Reconstituirea”).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)