Rezultate din textul definițiilor
ÓPIU s. n. substanță narcotică toxică, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)
HAȘÍȘ s. n. substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca e******t psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch.
LAUDÁNUM s. n. substanță narcotică extrasă din opiu, folosită ca medicament. [Pr.: la-u-] – Din fr., lat. laudanum.
TIRIACHÍU, -ÍE, tiriachii adj. (Înv.) Amețit (de băutură sau de substanțe narcotice). [Pr.: -ri-a-] – Din tc. tiryaki.
EUFORÍE, euforii, s. f. Stare care se manifestă printr-o senzație de bună dispoziție exagerată, de optimism nemotivat și care apare în unele boli nervoase sau este provocată de unele substanțe narcotice; p. ext. beatitudine. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphorie.
ÓPIU s. n. substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium.
NARCÓZĂ, narcoze, s. f. Stare caracterizată prin pierderea cunoștinței, relaxare musculară, diminuarea sensibilității și a reflexelor, provocată artificial prin acțiunea substanțelor narcotice asupra centrilor nervoși, în special în intervențiile chirurgicale. – Din fr. narcose, germ. Narkose.
EUFORÍE ~i f. 1) Stare de bună dispoziție exagerată, provocată de folosirea excesivă a băuturilor alcoolice, de unele substanțe narcotice sau care apare la unele boli psihice. 2) Stare de fericire deplină; beatitudine; extaz. [G.-D. euforiei; Sil. e-u-] /<fr. euphorie, gr. euphoria
HAȘÍȘ ~uri n. substanță narcotică obținută din inflorescențele femele ale cânepei indiene. /<fr. haschische
HEROÍNĂ f. substanță narcotică puternică, cu acțiune analgezică și stupefiantă, derivată din morfină. [G.-D. heroinei] /<fr. héroïne
NARCÓZĂ ~e f. Pierdere temporară a sensibilității sau/și a conoștinței, provocată, în mod artificial, cu ajutorul substanțelor narcotice (mai ales în cazul unor intervenții chirurgicale). /<fr. narcose, germ. Narkose
PERONÍNĂ f. substanță narcotică cu acțiune mai puternică decât morfina. /<fr. péronine
EUFORÍE s.f. 1. (Liv.) Stare de fericire, de beatitudine. 2. (Med.) Falsă senzație de fericire, manifestată ca simptom al unor boli nervoase sau provocată de substanțe narcotice. [< fr. euphorie, cf. gr. euphoria < eu – bine, phorein – a se simți].
HAȘÍȘ s.n. substanță narcotică extrasă dintr-o specie de cânepă exotică. [< fr. hachisch, cf. ar. hași – iarbă].
EUFORÍE s. f. 1. stare de fericire, de beatitudine. 2. falsă senzație de fericire, manifestată ca simptom al unei boli neuropsihice sau provocată de substanțe narcotice. (< fr. euphorie, gr. euphoria)
NARCOTROPÍSM s. n. tropism cauzat de substanțe narcotice. (< fr. narcotropisme)
ÓPIU s.n. substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].
MORFÍNĂ f. substanță folosită în medicină ca narcotic, calmant și somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu. /<fr. morphine
NARCÓTIC, -Ă adj., s.n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză. // adj. (Rar; despre stări psihofizice) Provocat de un narcotic; în stare de narcoză, datorat narcozei. [< fr. narcotique].
SOMNIFÉR, -Ă, somniferi, -e, adj., s. n. (Medicament, substanță) care provoacă somn; soporific, hipnotic, narcotic. – Din fr. somnifère, lat. somnifer.
NARCÓTIC, -Ă I. adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoză; somnifer, soporific. II. adj. (despre stări psihofizice) provocat de un narcotic; în stare de narcoză. (< fr. narcotique, germ. narkotisch)
NARCÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre substanțe) Care provoacă narcoza. 2) (despre stări) Care este provocat de o substanță stupefiantă. /<fr. narcotique, germ. Narkotisch
MORFÍNĂ s. f. substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.
NARCÓTIC, -Ă, narcotici, -ce, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (substanță, medicament) care provoacă narcoza. 2. Adj. (Rar; despre stări fizice) Provocat de un narcotic (1). – Din fr. narcotique, germ. narkotisch.
SOLANÍNĂ s. f. substanță toxică din unele plante din familia cartofului, folosită ca sedativ și narcotic. (< fr. solanine)
BARBITÚRIC I. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii. II. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid. (< fr. barbiturique)
SOLANÍNĂ s.f. substanță toxică extrasă din unele plante din familia cartofului, întrebuințată în medicină ca sedativ și narcotic. [< fr. solanine].