Rezultate din textul definițiilor
NARCÓTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) (despre substanțe) Care provoacă narcoza. 2) (despre stări) Care este provocat de o substanță stupefiantă. /<fr. narcotique, germ. Narkotisch

STUPEFIÁNT2 ~e n. substanță care inhibă centrii nervoși și care, folosită des, duce la obișnuință; d**g. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant

TOXICOMANÍE s. f. obișnuință morbidă de a consuma substanțe toxice sau stupefiante. (< fr. toxicomanie)

STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianți, -te, adj., s. n. (substanță medicamentoasă) care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită mult timp, duce la obișnuință și la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanță) care, prin folosire repetată, dă naștere fenomenului de obișnuință; d**g. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.

STUPEFIÁNT1 ~tă (~ți, ~te) (despre substanțe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant

HEROÍNĂ f. substanță narcotică puternică, cu acțiune analgezică și stupefiantă, derivată din morfină. [G.-D. heroinei] /<fr. héroïne

D**G ~uri n. mai ales la pl. substanță folosită la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. d****e

D**G s. n. 1. substanță toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. d****e)

C*****Ă s.f. substanță toxică extrasă din planta numită coca, folosită ca stupefiant sau ca anestezic local. [Pron. -ca-i-. / < fr. c*****e].

MORFÍNĂ s. f. substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

STUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimește, uluitor. 2. (Med. și s.n.) (substanță) care dă organismului o stare de amorțeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].

ÓPIU s. n. substanță narcotică toxică, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)

STUPEFIÁNT, -Ă I. adj. care uimește, uluitor. II. s. n. substanță toxică (opiu, c*****ă, heroină etc.) care inhibă centrii nervoși, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)

D**G1, d*****i, s. n. 1. substanță de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. 2. (Fam.) Medicament. – Din fr. d****e.

ÓPIU s. n. substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)