Rezultate din textul definițiilor
SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.
CLAUSTRU s.n. 1. (Latinism) Loc inchis; intaritura. 2. (Med.) Lama de substanta nervoasa cenusie din interiorul creierului. [Pron. cla-us-. / < lat. claustrum].
substanta, substante, s. f. 1. Corp (omogen) alcatuit din atomi si din molecule (formate din aceleasi elemente) si care poseda o anumita forma, culoare, miros, gust etc. ◊ substanta de contrast = substanta chimica utilizata la examenele radiologice, opaca la razele Roentgen. 2. (Anat.; in sintagmele) substanta alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase. substanta cenusie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofica care desemneaza fie esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, fie ceea ce exista de sine statator. 4. Parte esentiala, principala, constitutiva a unui lucru. ♦ Fig. Continutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ◊ Loc. adv. (Rar) In substanta = pe scurt, in rezumat; in fond. – Din fr. substance.
CLAUSTRU s. n. 1. curte interioara a unei manastiri, marginita pe toate laturile de un portic acoperit, loc de plimbare, repaus si meditatie. 2. lama de substanta nervoasa, cenusie, din interiorul creierului. (< lat. claustrum)
PIRAMIDAL, -A, piramidali, -e, adj. 1. Care are forma unei piramide (1), ca o piramida. ◊ Celula piramidala sau neuron piramidal = celula nervoasa a substantei cenusii din creier. Os piramidal (si substantivat, m.) = unul dimtre oasele mici oare formeaza carpul. 2. Fig. De proportii foarte mari, enorm, urias; p. ext. foarte important, maret; extraordinar, uimitor. – Din fr. pyramidal.
PIRAMIDAL, -A adj. 1. In forma de piramida. ♦ Celula piramidala = celula nervoasa a substantei cenusii din creier; fascicule piramidale = fascicule nervoase ale maduvei spinarii. 2. (Fig.) Colosal; (p. ext.) extraordinar, uimitor. // s.n. Os al carpului. [Cf. fr. pyramidal].
PIRAMIDAL, -A I. adj. 1. in forma de piramida. ♦ celula ~a = celula nervoasa a substantei cenusii din creier; fascicul ~ = unul dintre fasciculele nervoase ale maduvei spinarii; muschi ~ = muschi al abdomenului. 2. (fam.) colosal. (p. ext.) extraordinar, uimitor. II. s. n. os al carpului. (< fr. pyramidal, lat. pyramidalis)
MATERIE ~i f. 1) Realitate care exista in afara si independent de constiinta omeneasca si care este reflectata de aceasta. 2) substanta din care sunt formate obiectele si care poseda o masa mecanica. Structura ~ei. ◊ ~ coloranta substanta folosita la colorarea diverselor obiecte. ~ cenusie a) substanta a sistemului nervos central, aflata la suprafata creierului si in componenta maduvei spinarii; b) capacitate de a patrunde in esenta lucrurilor; inteligenta. ~ prima produs semifabricat destinat prelucrarii sau transformarii intr-un produs finit. 3) Produs textil; tesatura; material. 4) Obiect de care se ocupa autorul unei lucrari sau al unei expuneri. 5) Ansamblu de cunostinte care constituie continutul unui obiect de studiu. [G.-D. materiei; Sil. -ri-e] /<lat., it. materia, germ. Materie, fr. matiere
POLIOMIELITA, poliomielite, s. f. Boala infectioasa epidemica sau contagioasa provocata de un virus specific, care produce leziuni anatomice in substanta cenusie a maduvei spinarii, atingand celulele nervoase motorii, si care se manifesta prin febra, tulburari digestive, somnolenta si dureri in muschii membrelor, urmate de paralizii localizate de obicei la membrele inferioare; paralizie infantila. [Pr.: -li-o-mi-e-] – Din fr. poliomyelite.
POLIONEVRAXITA s. f. boala a sistemului nervos central, cu leziuni localizate in substanta cenusie. (< fr. polionevraxite)
SIRINGOMIELIE s. f. boala a sistemului nervos care se manifesta prin distrugerea substantei cenusii din maduva spinarii, cu pierderea sensibilitatii. (< fr. syringomyelie)