Rezultate din textul definițiilor
PRECIPITA, precipit, vb. I. 1. Tranz. si refl. A face sa se desfasoare sau a se desfasura intr-un timp mai scurt sau intr-un ritm mai rapid decat cel obisnuit sau decat cel asteptat; a (se) grabi, a (se) zori. ♦ Refl. (Despre oameni) A actiona (prea) in graba (si in dezordine); a se agita; a se repezi. 2. Tranz. A provoca (cu ajutorul unei reactii chimice) depunerea unei substante dizolvate intr-un lichid. ♦ Refl. si intranz. (Despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A se separa, a se depune sub forma de precipitat. – Din fr. precipiter, lat. praecipitare.

OXALIC adj. (In sintagma) Acid oxalic = substanta solida, alba, cristalizata, toxica, solubila in apa, intrebuintata ca mordant in vopsitorie, la fabricarea cernelii, la scoaterea petelor de rugina, de cerneala etc. – Din fr. oxalique.

DIZOLVA, dizolv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanta solida, lichida sau gazoasa sa se disperseze in alta substanta (lichida), spre a forma impreuna o solutie. ◊ Refl. Zaharul se dizolva in apa. 2. A desfiinta ca persoana juridica o organizatie, o asociatie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.

TRISTEARINA s. f. (Chim.) substanta solida raspandita in grasimile naturale. [Pr.: -ste-a-] – Din fr. tristearine.

TRITURA, triturez, vb. I. Tranz. A faramita o substanta solida in particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.

SEPARA, separ, vb. I. 1. Tranz. A face sa nu mai fie impreuna; a desparti, a desface, a izola. ♦ Refl. (Despre persoane) A se indeparta, a se desparti; (despre soti) a divorta. 2. Refl. si intranz. (Fiz.; despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A (se) depune sub forma de precipitat. – Din fr. separer, lat. separare.

OXALIC ~ca (~ci, ~ce): Acid ~ substanta solida toxica, solubila in apa, folosita ca decolorant si ca mordant. /<fr. oxalique

POLISTIREN ~i m. Compus organic sub forma de substanta solida, incolora sau galbuie, obtinut prin polimerizarea stirenului si intrebuintat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene

SOLUTIE ~i f. 1) Amestec omogen constituit din doua sau mai multe substante. 2) Lichid care contine o substanta solida dizolvata. 3) Mod de rezolvare a unei dificultati, a unei probleme. 4) mat. Raspuns la o problema. [G.-D. solutiei; Sil. -ti-e] /<fr. solution, lat. solutio, ~onis

SUSPENSIE ~i f. 1) Legatura elastica (sau prin cablu) dintre un sistem tehnic si elementele sale de sprijin. 2) Totalitate a particulelor formate intr-o substanta solida dispersata intr-un fluid. ◊ In ~ a) se spune despre actiuni (juridice) amanate temporar; b) se spune despre o substanta dispersata intr-un fluid. 3) Intrerupere a vorbirii (reprezentata in scris prin trei puncte). Puncte de ~. [G.-D. suspensiei; Sil. -si-e] /<fr. suspension, lat. suspensio, ~onis

OXALIC adj.m. Acid oxalic = substanta solida, alba, cristalizata, solubila in apa si foarte toxica. [< fr. oxalique].

PLOMBAJ s.n. Plombare. ♦ Umplere a unei cavitati patologice cu o substanta solida, inalterabila. [< fr. plombage].

PRECIPITA vb. I. tr., refl. 1. A (se) grabi, a (se) zori. ♦ refl. A se succeda rapid. 2. (Despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) A se separa sau a face sa se separe prin depunerea la fund. [P.i. precipit. / < fr. precipiter, it. precipitare, lat. praecipitare].

METALDEHIDA s. f. substanta solida alba rezultata prin polimerizarea aldehidei acetice, folosita drept combustibil. (< fr. metaldehyde)

OXALIC, -A adj. extras din macris. ♦ acid ~ = substanta solida, alba, cristalizata, foarte toxica, folosita in vopsitorie, in tabacarie etc. (< fr. oxalique)

PARAFINA s. f. substanta solida, alba si translucida, obtinuta prin distilarea titeiului sau a carbunilor si folosita la fabricarea lumanarilor, a cerii de parchet, la prepararea alifiilor etc. (< fr. paraffine)

SEPARA vb. tr., refl. 1. a (se) desparti; a (se) izola. 2. (despre o substanta solida dizolvata intr-un lichid) a (se) depune sub forma de precipitat. (< fr. separer, lat. separare)

TRINITROTOLUEN s. n. substanta solida, cristalizata, galbena, prin nitrarea toluenului, exploziv; trotil. (< fr. trinitrotoluene)

TRIPALMITINA s. f. substanta solida incolora, ester al glicerinei cu acidul palmitic, in uleiuri vegetale si grasimi. (< fr. tripalmitine)

OBLITERARE (‹ oblitera) s. f. 1. Actiunea de a (de) oblitera. 2. (MED.) Disparitia, stergerea unei cavitati sau a unui canal prin umplerea sa cu o substanta solida (ex. in stomatologie, obturatia unui canal) sau prin apropierea si fuziunea peretilor sai (ex. ocluzia).

AGITATOR, -OARE, agitatori, -oare, s. m. si f., s. n. I. S. m. si f. Persoana care face agitatie (politica) in vederea unei actiuni. ♦ Mijloc prin care se realizeaza agitatia (3). II. S. n. 1. (Chim.) Dispozitiv sau aparat care serveste la amestecarea substantelor solide sau fluide in vederea omogenizarii lor. 2. Organ de masina montat in rezervoarele masinilor de stropit, de prafuit, de imprastiat ingrasaminte, de semanat etc. – Din fr. agitateur, (I) si rus. aghitator.

ALOE s. f. Nume dat mai multor specii de plante exotice decorative, din familia liliaceelor, cu flori mari, galbene sau rosii, dispuse in spice, si cu frunze carnoase care contin un suc folosit in farmacie (Aloe). ♦ substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe si intrebuintata in farmacie; sabur. [Pr.: -lo-e] – Din fr. aloes, lat. aloe.

CARBID s. n. substanta solida, formata din calciu si carbon, intrebuintata mai ales la fabricarea acetilenei; carbura de calciu. – Din fr. carbide.

IODOFORM s. n. substanta solida, de culoare galbena cu miros caracteristic, neplacut si persistent, foarte putin solubila in apa, intrebuintata in medicina ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafata pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare si sebacee. 2. Orificiu in membrana primara al celulelor vegetale, prin care se asigura schimbul de apa, de gaze si de substante nutritive. 3. Gol de mici dimensiuni in masa unui corp solid sau a unui agregat de substante solide. – Din fr. pore, lat. porus.

COEZIUNE, coeziuni, s. f. 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substantelor solide, lichide si gazoase de a se mentine unite, datorita fortelor care se exercita intre atomii sau intre moleculele lor. 2. Fig. Legatura interna stransa. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. cohesion.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

PALMITINA s. f. substanta solida, grasa, obtinuta prin combinarea acidului palmitic cu glicerina. – Din fr. palmitine.

PARAFINA, parafine, s. f. 1. substanta solida, alba si translucida, formata dintr-un amestec de hidrocarburi saturate obtinute la distilarea titeiului sau a carbunilor si intrebuintata la fabricarea lumanarilor, la impregnarea hartiei si a tesaturilor, ca materie prima in industria chimica etc. 2. (La pl.) Alcani. – Din fr. paraffine.

PRECIPITAT1, precipitate, s. n. substanta solida care se separa dintr-o solutie prin precipitare. – Din fr. precipite.

PRECIPITAT2, -A, precipitati, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se produce sau actioneaza in mare graba, cu repeziciune; grabit, zorit. 2. (Despre substante solide dizolvate intr-un lichid) Depus la fund, separat in masa solutiei (prin precipitare). – V. precipita.

SABUR s. n. substanta solida cu miros placut si cu gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe, intrebuintata in farmacie. – Din tc. sabur, sabir.

MEDIU1, medii, s. n. 1. Natura inconjuratoare alcatuita din totalitatea factorilor externi in care se afla fiintele si lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scalda celulele organismului. Mediu de cultura = solutie nutritiva sterilizata, utilizata pentru inmultirea microbilor in laborator, in diverse scopuri. 2. Societatea, lumea in mijlocul careia traieste cineva: ambianta. 3. substanta solida, lichida sau gazoasa, camp electromagnetic sau gravitational etc. in care se desfasoara fenomenele fizice. 4. Persoana care poate fi trecuta in stare de hipnoza, de transa si despre care, in practicile oculte, se crede ca poate comunica cu spiritele si poate servi ca intermediar intre ele si cei vii. – Din lat. medium.

MONOHIDRAT, monohidrati, s. m. (Chim.) Hidrat al unei substante solide care contine o singura molecula de apa. – Din fr. monohydrate.

NITROCELULOZA, nitroceluloze, s. f. substanta solida inflamabila, de culoare alba, cu aspect fibros, asemanatoare cu bumbacul, obtinuta prin tratarea celulozei cu un amestec de acid azotic si acid sulfuric, intrebuintata ca exploziv, la fabricarea celuloidului, a unor lacuri etc.; azotat de celuloza. – Din fr. nitrocellulose.

TOPITURA, topituri, s. f. 1. substanta lichida obtinuta prin topirea unei substante solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit in timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slanina subtire (de pe burta porcului) care se topeste pentru a se obtine din ea untura; mancare preparata din bucatele de carne desprinse de pe slanina si prajite cu ceapa tocata. – Topi + suf. -tura.

TUS, tusuri, s. n. 1. Cerneala speciala (mai ales neagra), rezistenta la apa, folosita la anumite desene, la aplicarea stampilelor, in poligrafie etc. 2. substanta solida sau lichida, de culoare neagra, obtinuta din negru de fum si folosita la desen. ♦ Desen executat in tus (2). – Din germ. Tusche, rus. tus.

TRINITROTOLUEN s. n. substanta solida, galbena, cristalina, fabricata din toluen si folosita ca exploziv cu care se incarca proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluene.

REZINAT, rezinati, s. m. substanta solida, insolubila in apa, obtinuta prin combinarea unei rasini cu un metal si intrebuintata in industria lacurilor, a materiilor colorante etc. – Din fr. resinate.

DELICVESCENTA s. f. Proprietate a unor substante solide de a fi delicvescente. ♦ Fig. Decadenta, degenerare, degenerescenta. – Din fr. deliquescence.

CEARA f. 1) Substanta amorfa, de culoare galbuie, produsa de albine, care se obtine prin topirea fagurilor. ◊ Galben ca ~a foarte palid. 2) substanta solida de diferite origini (animala, vegetala, minerala sau sintetica) folosita in industria farmaceutica, electronica, cosmetica etc. Lumanare de ~. ◊ ~ de parchet amestec de ceara sintetica si parafina, folosit la lustruirea parchetului. ~ rosie amestec de colofoniu cu ulei de terebentina, folosit la aplicarea sigiliilor. ~ de pamant ceara minerala; ozocherita. 3) Substanta ceroasa, care se formeaza in canalul extern al urechii; cerumen. [G.-D. cerii] /<lat. cera

DELICVESCENTA f. 1) Proprietate a unor substante solide de a se lichefia lent, absorbind umiditatea atmosferica. 2) Stare a corpurilor lichefiate ca urmare a absorbirii umiditatii atmosferice. 3) fig. Decadenta completa. /<fr. deliquescence

A SE DEPOZITA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre substante solide) A forma un depozit; a se separa dintr-o solutie, asezandu-se la fund; a se depune; a se sedimenta; a se precipita. /Din depozit

PARAFINA ~e f. substanta solida incolora, obtinuta in special din petrol si avand diferite intrebuintari (in industria chimica, la impregnarea lemnului, la apretarea tesaturilor etc.). /<fr. paraffine

PELICULA ~e f. 1) Banda subtire, flexibila si transparenta, de celuloid sau de alt material sintetic, folosita in industria fotografica si in cinematografie pentru inregistrarea imaginii si a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafata unei substante solide sau lichide; pojghita. 3) Membrana organica foarte subtire. ~ exterioara a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula

A SE PRECIPITA ma precipit intranz. 1) (despre persoane) A actiona cu prea multa graba; a se repezi. 2) (despre evenimente, actiuni etc.) A se desfasura intr-un ritm mai rapid (uneori nejustificat). 3) (despre particulele unor substante solide) A se separa dintr-o solutie, asezandu-se la fund; a forma un precipitat; a se depune; a se aseza; a se sedimenta; a se depozita. /<fr. precipiter, lat. praecipitare

SABUR n. substanta solida cu miros placut si gust amar, extrasa din frunzele unor specii de aloe, intrebuintata in medicina. /<turc. sabur

A SE SEDIMENTA pers. 3 se ~eaza intranz. (despre particulele unor substante solide) A se depune in straturi; a forma un sediment; a se precipita; a se depozita. /Din sediment

SILICE f. substanta solida, alba sau incolora, intrebuintata, mai ales, in constructii si la fabricarea sticlei; bioxid de siliciu. [G.-D. silicei] /<fr. silice

SMOALA f. substanta solida, de culoare neagra, obtinuta prin distilarea gudroanelor de carbuni sau prin oxigenarea pacurii, fiind intrebuintata la prepararea asfaltului, ca material izolant etc. [G.-D. smoalei] /<sl. smola

SORBENT ~ti m. substanta solida sau lichida, care are proprietatea de a absorbi din mediul inconjurator vapori sau substante dizolvante. /Orig. nec.

STEARINA f. 1) substanta solida de culoare alba sau galbuie, obtinuta pe cale industriala, avand diferite intrebuintari (la fabricarea lumanarilor, sapunului, hartiei, in industria textila etc.). 2) pop. Acid stearic. 3) Component principal al grasimilor animale si vegetale. [G.-D. stearinei; Sil. ste-a-] /<fr. stearine, germ. Stearit

STICLA ~e f. 1) la sing. substanta solida amorfa, cu luciu caracteristic, de obicei transparenta si incolora, obtinuta prin topirea nisipului de cuart, avand diferite intrebuintari (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de arta etc.). 2) Obiect facut din aceasta substanta. ~ de geam. ~ de lampa. ~ de ochelari. 3) Vas din aceasta substanta, ingustat in partea superioara in forma de gat, folosit pentru pastrarea si transportarea lichidelor. 4) Cantitate de lichid cat incape intr-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; Sil. sti-cla] /<sl. stiklo

SURGUCI2 ~ n. reg. substanta solida de culoare rosie sau cafenie, folosita in stare topita pentru aplicarea sigiliilor; ceara rosie. /<turc. sorguc

TRINITROTOLUEN m. substanta solida cristalizata, incolora sau galbena-deschisa, obtinuta din toluen si folosita ca exploziv; trotil. [Sil. -ni-tro-to-lu-en] /<fr. trinitrotoluene

A TRITURA ~ez tranz. rar (substante solide) A transforma in particule fine; a preface in pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer

TROTIL ~uri n. substanta solida cristalizata, incolora sau galbena-deschisa, obtinuta din toluen, folosita ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /<germ. Trotyl

PRECIPITAT, -A adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grabit, repezit; pripit. 2. (Despre substante) Depus la fund, sedimentat. // s.n. substanta solida rezultata din precipitarea unei solutii. [Cf. fr. precipite, lat. praecipitatus].

SATURATOR s.n. Aparat care serveste pentru concentrarea unei solutii pana la saturatie prin dizolvarea in ea a unei substante solide sau a unui gaz. [Cf. fr. saturateur].

DEPUNE vb. III. 1. tr. A pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ◊ A depune bani = a incredinta bani spre pastrare (de obicei unei institutii); a depune un mandat = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini. 2. tr., refl. A cadea sau a lasa sa cada la fund (substante solide aflate in stare de suspensie sau dizolvate intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). 3. intr. A face o depozitie. [P.i. depun, perf.s. -pusei, part. -pus. / < lat. deponere, cf. fr. deposer, dupa pune].

FILTRU1 s.n. 1. Dispozitiv, aparat pentru separarea unui fluid de substantele solide aflate in el in suspensie. 2. Mediu care filtreaza radiatiile. ♦ Sistem de circuite electrice, sonore etc. cu care se filtreaza oscilatiile de anumite frecvente. 3. Dispozitiv prin care se strecoara cafeaua fiarta; (p. ext.) cafeaua obtinuta prin acest sistem. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. filtre, it. filtro, lat. filtrum].

IVORIU s.n. 1. Fildes. 2. substanta solida care acopera pulpa dentara; dentina. [Pron. -riu. / < fr. ivoire].

METALDEHIDA s.f. (Chim.) substanta solida alba rezultata prin polimerizarea aldehidei acetice, care se intrebuinteaza drept combustibil. [< fr. metaldehyde].

PARAFINA s.f. substanta solida, alba si translucida, obtinuta din distilarea titeiului sau a carbunilor si intrebuintata la fabricarea lumanarilor, la prepararea alifiilor etc. [< fr. paraffine].

SATURATOR s.n. Aparat care serveste pentru concentrarea unei solutii pana la saturatie prin dizolvarea in ea a unei substante solide sau a unui gaz. [Cf. fr. saturateur].

STEARINA s.f. substanta solida, alba, constituita dintr-un amestec de acid stearic si acid palmitic. ♦ Nume dat in comert acidului stearic. [< fr. stearine].

AEROGEN, -A adj. 1. produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. de origine respiratorie. 3. (despre bacterii) care descompune substante solide sau lichide in suprafete gazoase. (< fr. aerogene)

AMORF, -A adj. 1. (despre substante solide) care nu are forma cristalizata proprie. 2. fara forma precisa. 3. (fig.) nediferentiat; inform. 4. (fam.) indiferent, nepasator, apatic. (< fr. amorphe, gr. amorphos)

DELICVESCENT, -A adj. I. (despre substante solide) care absoarbe vaporii de apa din atmosfera, transformandu-se in solutii apoase. 2. (fig.) decadent, corupt. (< fr. deliquescent, lat. deliquescens)

DELICVESCENTA s. f. 1. proprietate a unor substante solide de a fi delicvescente. 2. (fig.) decadenta, coruptie. (< fr. deliquescence)

DEPUNE vb. I. tr. 1. a pune, a lasa (un obiect) undeva (in pastrare). ♦ a ~ bani = a incredinta bani spre pastrare (unei institutii); a ~ mandatul = a renunta la o demnitate, la o insarcinare speciala pe care cineva nu o poate indeplini; a ~ juramant = a) a spune tot adevarul intr-un proces; b) (despre unii functionari, despre militari) a jura in mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente. 2. a desfasura, a executa, a presta (o munca, un efort). II. tr., refl. a cadea, a lasa sa cada la fund (substante solide in stare de suspensie sau dizolvare intr-un lichid care formeaza un sediment pe fundul vasului). III. intr. (jur.) a face o depozitie. (< lat. deponere, dupa fr. deposer)

MONOHIDRAT s. m. hidrat al unei substante solide continand o singura molecula de apa. (< fr. monohydrate)

TUS1 s. n. 1. cerneala (neagra), rezistenta la apa, folosit in desene, la stampile ,poligrafie etc. ◊ desenul executat. 2. substanta, solida sau lichida, obtinuta din negru de fum, pentru desene. (< germ. Tusche, rus. tus)

sticla (-le), s. f.1. substanta solida casanta, transparenta sau opaca. – 2. Butelie, flacon. – 3. Ochelari. – Var. Mold. stecla si der. Sl. stῑklo (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 62) cf. bg. staklo, sb. staklo, rus. steklo.Der. sticlar, s. m. (fabricant de sticla; Arg., hot de bijuterii si pietre pretioase); sticlarie, s. f. (obiecte de sticla; fabrica sau magazin de sticla); sticli, vb. (a luci, a scili, a scinteia; a atinti, a pironi ochii), cf. sb. stakliti „a luci”; sticlos, adj. (lucios, neted, cizelat; stins, despre ochi); sticlui, vb. (a pune geamuri).

ATOM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particula din care sint alcatuite toate substantele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezinta cea mai mica parte a unei substante simple (element chimic) care mai pastreaza insusirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central si electroni. Poate exista fie liber, fie in combinatii cu alti atomi (identici sau diferiti) alcatuind molecula. A. social = notiune introdusa in psihosociologie de J.L. Moreno, desemnind cea mai mica unitate viabila a matricei sociometrice, nucleul tuturor relatiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit in jurul unui individ.

BOUCHARD [busar], Charles Jacques (1837-1915), fiziolog francez. Prof. univ. la Paris. A descoperit ca insuficienta musculaturii stomacului este cauza dilatarii lui (boala B.); a stabilit raportul dintre cantitatea de u***a si cea totala a substantelor solide din ea (coeficientul B.). M. de onoare al Acad. Romane (1911).

CARBID s. n. substanta solida, cenusie, formata din calciu si carbon, intrebuintata mai ales la fabricarea acetilenei. – Fr. carbide.

CRISTALOHIDRATI (‹ fr.) s. m. pl. Substante solide cristaline in a caror compozitie intra si molecule de apa (ex. CuSO4 • 5H2O; MgSO4 • 7H2O).

ZAHARINA s. f. substanta organica solida, cristalizata, greu solubila in apa, cu o putere de indulcire de 500 de ori mai mare decat a zaharului, netoxica si neasimilabila, intrebuintata ca inlocuitor al zaharului in alimentatia bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

REZORCINA s. f. substanta organica solida, cristalizata, incolora, solubila in apa si alcool, cu slaba actiune reducatoare, folosita ca revelator fotografic, ca materie prima in industria chimica si farmaceutica. – Din fr. resorcine.

CRISTAL, (2) cristale si (1) cristaluri, s. n. 1. Sticla de o fabricatie speciala, transparenta si perfect incolora, cu insusirea de a refracta puternic lumina, intrebuintata pentru fabricarea lentilelor optice si a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. substanta minerala solida, omogena, cu o structura interna regulata, care se prezinta sub forma unor poliedre. ◊ Cristal de stanca = varietate transparenta, incolora, de cuart, care se prezinta in cristale mari si care este folosita in industria optica, in radiotehnica, ca piatra semipretioasa etc. 3. (In sintagma) Cristale lichide = substante mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afisare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.

SEDIMENT, sedimente, s. n. 1. Depozit format prin depunerea substantelor corpusculare solide dintr-o suspensie. 2. Acumulare, in general stratificata, de minerale si de resturi organice, depozitata la suprafata pamantului; depozit de roci sedimentare. – Din fr. sediment, lat. sedimentum.

substanta s. 1. materie, (inv.) trup. (~ din care este facut un corp; o ~ solida.) 2. (BIOL.) substanta de crestere v. stimulator de crestere. 3. corp. (I-a intrat in ochi o ~ straina.) 4. esenta, natura. (~ unui fenomen.) 5. (LINGV.) semnificant. 6. (MIL.) substante toxice de lupta = gaze de lupta.

CHERATINA f. substanta proteica solida care intra in componenta parului, a penelor, a unghiilor etc. /<fr. keratine

REZORCINA f. substanta organica solida, cristalizata, incolora, cu miros aromatic, avand diferite intrebuintari (la fabricarea colorantilor si a maselor plastice, in medicina etc.). /<fr. resorcine

GUANIDINA s.f. substanta organica solida, care se gaseste in natura in aminoacizi. [Pron. gua-. / < fr. guanidine].

CHERATINA s.f. substanta proteica solida, care se gaseste in epiderma, in par, in unghii etc. [< fr. keratine].

CHERATINA s. f. substanta proteica solida din epiderma, unghii etc. (< fr. keratine)

CHINONA s. f. substanta organica solida, folosita in industria colorantilor si cea farmaceutica. (< fr. quinone)

GUANIDINA s. f. substanta organica solida, in natura in aminoacizi. (< fr. guanidine)

STABIL, -A adj. 1. trainic, bine asezat, solid. ◊ (despre substante) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populatii) care locuieste permanent in acelasi loc. (< lat. stabilis, it. stabile)

CENUSA s. f. 1. Reziduu solid format din substante minerale sub forma de pulbere, care ramane dupa arderea completa a unui corp. ◊ Expr. A (se) preface in cenusa = a (se) distruge in intregime (prin foc). A nu avea nici cenusa in vatra = a fi foarte sarac, a nu avea nimic. A-i lua (sau a-i vinde) cuiva si cenusa din vatra = a lasa pe cineva sarac lipit, a-i lua cuiva tot. A trage cenusa (sau spuza) pe turta sa = a-si apara cauza proprie. A-si pune cenusa in cap = a se pocai, a-si recunoaste vina sau greseala. ♦ Ramasitele unui mort incinerat. 2. (In sintagma) Cenusa vulcanica = masa de elemente fine aruncata in atmosfera de un vulcan in eruptie. – Lat. *cinusia (< cinis).

GUANIDINA s. f. substanta chimica organica solida, solubila in apa, folosita la fabricarea unor medicamente, a unor rasini sintetice, etc. – Din fr. guanidine.

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi, a sfarama o substanta, un corp solid prin loviri repetate (cu pisalogul, cu ciocanul etc.), pentru a le face mai marunte sau a le preface in praf. 2. A batatori, a batuci, a framanta cu picioarele zapada, pamantul etc.; p. ext. a dansa, a juca. 3. Fig. A bate tare, a snopi in bataie. 4. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sacai pe cineva, repetandu-i acelasi lucru; a pisalogi. – Lat. pi(n)sare.

PIUA, pive, s. f. 1. Instalatie sau masina folosita pentru impaslirea tesaturilor de lana prin frecarea si presarea lor intre doi cilindri rotitori si prin lovirea lor cu ciocane de lemn intr-un mediu cald si umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatra de diverse forme si marimi, cu peretii si cu fundul gros, in care se piseaza diverse substante sau corpuri solide. 3. Parte a steampului in care se zdrobeste un minereu. 4. Scobitura in piesa unei instalatii, care serveste la fixarea sau la rotirea altei piese din instalatia respectiva. 5. (Inv. si reg.) Mortier. 6. (Pop.; in expr.) A se pune piua (sau in piua) = a se ghemui pentru a servi ca treapta cuiva care vrea sa ajunga la un loc inalt sau pentru a lua pe cineva in carca. [Pr.: pi-ua.Pl. si: piue.Var.: (inv. si reg.): piva s. f.] – Lat. *pilla.

LACTOZA s. f. substanta organica incolora, solida, cu gust dulce, care se extrage din zer, folosita in industria de medicamente. – Din fr. lactose.

DEGAZA, degazez, vb. I. Tranz. 1. A indeparta gazele dintr-un spatiu inchis sau de pe o suprafata solida. 2. A indeparta substantele toxice de lupta din adaposturi, din incaperi, de pe imbracaminte etc. prin ventilatie sau cu ajutorul substantelor neutralizante. – De4 + gaza. Cf. fr. degazer.

PRECIPITARE s.f. 1. Actiunea de a (se) precipita; precipitatie; graba mare, iuteala. 2. Procesul de separare si de depunere in stare solida a unei substante dizolvate intr-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].

STABIL, -A adj. 1. Trainic, bine asezat, solid. ♦ (Chim.; despre substante) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populatii) Care locuieste permanent in acelasi loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].

absorbant, -a I. adj., s. n. (corp lichid sau solid) care absoarbe gaze, substante, radiatii etc.; absorbitor (I), absorbtiv. II. adj. (fig.) care preocupa. (< fr. absorbant)

A DEGAZIFICA degazific tranz. 1) (carbuni de pamant) A curata de substante volatile. 2) (lichide, corpuri solide) A elibera de gaze. /de + a gazifica

GRANULA s. f. 1. grauncior care intra in compunerea unui corp solid eterogen. 2. pilula din substante medicamentoase in cantitati mici. 3. e solare = mici pete luminoase pe fotosfera Soarelui. (< fr. granule)

SUBLIMAT, sublimati, s. m. Corp solid obtinut prin sublimarea unei substante si prin readucerea vaporilor ei in stare solida. ◊ Sublimat corosiv = clorura de mercur care se prezinta sub forma de pulbere alba, solubila in apa, utilizata ca dezinfectant extern. – Din fr. sublime.

ABSORBTIE ~i f. Fenomen prin care un corp solid sau lichid incorporeaza o substanta oarecare din afara; absorbire. [G.-D. absorbtiei; Sil. -sorb-ti-e] /<fr. absorption, lat. absorptio, ~onis

SORBTIE ~i f. Proces de incorporare a unor substante de catre anumite corpuri solide sau lichide. /<fr. sorption

A SUBLIMA ~ez 1. intranz. (despre substante) A trece din stare solida direct in stare gazoasa (evitand starea lichida). 2. tranz. fig. entimente, pasiuni) A ridica pana la sublim. [Sil. su-bli-] /<fr. sublimer

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (Despre substante) A trece din stare solida direct in stare gazoasa. 2. A curata de orice amestec impur sau strain. 3. (Despre instincte, pasiuni) A transforma intr-un sentiment superior; a ridica pana la sublim. [< fr. sublimer].

ABSORBTIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid incorporeaza din afara o substanta oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare. 2. Pierdere de energie a unei radiatii care trece printr-un corp. 3. Incrucisare a unei rase perfectionate cu una neameliorata. [Var. absorbtiune s.f. / cf. fr. absorption, lat. absorptio].

SUBLIMA vb. I. intr. 1. (despre substante) a trece din stare solida direct in stare de vapori. 2. a curata de orice amestec impur sau strain. ◊ (psihan.) a deplasa energia izvorata din porniri instinctuale si egoiste spre atingerea unor scopuri altruiste si spirituale. II. refl., tr., intr. a (se) transpunse pe un plan superior, in sentimente superioare. ◊ (fig.) a (se) purifica, a se rafina. (< fr. sublimer, lat. sublimare)

ABSORBTIE, absorbtii, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza din afara o substanta oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micsorare (sau de anulare) a intensitatii radiatiei care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis).

GRANULA, granule, s. f. 1. Particula solida mica care intra in componenta unui corp solid cu structura eterogena sau care rezulta din sfaramarea, taierea etc. unui corp solid. 2. Pastila continand un amestec de substante medicamentoase incorporate intr-o masa zaharoasa. – Din fr. granule.

A SE HIDRATA pers. 3 ~eaza intranz. (despre substante chimice sau despre unele corpuri solide) A absorbi apa prin adeziune; a se combina cu apa. [Sil. hi-dra-] /<fr. hydrater

ABSORBTIE, absorbtii, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid incorporeaza prin difuzie din afara o substanta oarecare. ♦ Micsorare sau anulare a intensitatii unei radiatii care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a retine, filtra etc. razele de lumina care dauneaza ochiului. 2. Proces de patrundere a apei, a substantelor minerale si organice, precum si a gazelor in celulele organismului. ◊ Absorbtie intestinala = patrunderea in sange si in limfa a produsilor rezultati din digestia alimentelor. 3. Incrucisare repetata a unei rase perfectionate cu una ameliorata in scopul imbunatatirii radicale a acesteia. [Var.: absorbtiune s. f.] – Din fr. absorption, lat. absorptio, -onis.

LIANT, lianti, s. m. 1. Material fluid sau adus in stare fluida, care are proprietatea de a lega prin intarire bulgarii sau granulele unui material solid cu care a fost amestecat; aglomerant. 2. substanta care serveste la fixarea unui pigment pe fibra textila. [Pr.: li-ant] – Din fr. liant.

ADSORBANT ~ti m. Corp solid pe suprafata caruia se pot fixa substante prin absorbtie. /<fr. adsorbant

CONSISTENT ~ta (~ti, ~te) 1) (despre corpuri) Care este in stare de pasta; cu fluiditate redusa; solid; vartos. 2) (despre hrana) Care contine multe substante nutritive; bogat in substante nutritive; substantial. /<fr. consistant

POR ~i m. 1) Orificiu minuscul al canalelor excretoare ale glandelor sudoripare si sebacee pe suprafata pielii. 2) Orificiu mic in membrana celulelor vegetale prin care se realizeaza schimbul de substante. 3) Gol mic in masa unui corp solid. /<fr. pore, lat. porus

PUDRA s. f. 1. pulbere fina (parfumata), pe baza de amidon, folosita ca fard. 2. pulbere fina dintr-o substanta medicamentoasa, folosita contra iritatiilor pielii. 3. material solid transformat in pulbere. (< fr. poudre)

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. Partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. Parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). Parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

absorbtie s. f. 1. incorporare a unei substante oarecare de catre un corp lichid sau solid, de catre celule, tesuturi sau organe. 2. miscare a intensitatii unei radiatii care trece printr-un corp, datorita pierderii de energie. 3. incrucisare a unei rase perfectionate cu una neameliorata. 4. (ec.) fuziune de intreprinderi sau de societati in beneficiul uneia dintre ele. 5. (jur.) drept al unei instante superioare de a lua din competenta instantelor inferioare o cauza in curs de judecare. (< fr. absorption, lat. absorptio)

LICHID2 ~e n. 1) substanta in stare de agregare intermediara intre starea solida si cea gazoasa, lipsita de forma proprie, din care cauza curge sub propria greutate si ia forma vasului in care se afla. 2) substanta care se bea (apa, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

DISPERSIE s. f. 1. imprastiere, raspandire. ◊ imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ raspandire a semintelor, a plantelor. ◊ (stat. mat.) expresie care masoara concentratia unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ◊ fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. 2. descompunere a luminii in radiatiile monocromatice componente la trecerea printr-o prisma de sticla. 3. (mat.) indicator numeric al imprastierii valorilor unei variabile aleatorii fata de valoarea medie. (< fr. dispersion, lat. dispersio)

bitum si (rar) bitumen n. fara pl. (fr. bitume, d. lat. bitumen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoala, o substanta minerala inflamabila lichida si galbuie sau solida si neagra care se gaseste in pamint si din clasa careia face parte pacura, petrolu, carbunele de pamint, catranu, asfaltu s.a. (Cu ia se ung corabiile ca sa nu intre apa pin crapaturi).

HIDRATA, pers. 3 hidrateaza, vb. I. Refl. (Despre substante chimice) A se combina cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apa prin adeziune. – Din fr. hydrater.

DISPERSIE ~i f. 1) Raspandire in diferite directii; imprastiere. 2) chim. Stare de imprastiere a unei substante sub forma de particule mici intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, cand trece printr-o prisma de sticla. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis

GEL ~uri n. chim. substanta cu consistenta vascoasa, avand proprietati caracteristice lichidelor si solidelor. /<fr. gel

A SE INTARI ma ~esc intranz. 1) (de-spre substante, materiale) A deveni tare; a trece in stare solida; a se invartosa; a se solidifica. 2) (despre colectivitati) A se uni mai strans; a se consolida; a se cimenta. 3) (despre ploaie, vant) A deveni mai puternic; a creste in intensitate; a se inteti. 4) A deveni mai tare, mai puternic; a se consolida. /in + tare

DESUBLIMA vb. I. intr. (Despre substante) A trece direct din stare gazoasa in stare solida. [< fr. desublimer].

DESUBLIMA vb. intr., tr. (despre substante) a trece direct din stare gazoasa in stare solida. (< fr. desublimer)

MINERAL, -A I. adj. 1. referitor la minerale, care contine minerale. ♦ apa ~a = apa in a carei solutie se afla saruri, substante radioactive, gaze. 2. de piatra. II. s.n. corp solid, care se afla in natura cristalizat, sau amorf (in interiorul, sau la suprafata pamantului). (< rus. mineral, fr. mineral, lat. mineralis)

HIDRATAT, -A, hidratati, -te, adj. (Despre substante chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a retinut apa in interiorul sau prin adeziune. – V. hidrata.

CRISTALIZA, cristalizez, vb. I. 1. Intranz. si refl. (Despre substante) A se transforma dintr-o stare gazoasa, lichida sau solida-amorfa in stare solida-cristalina. 2. Refl. si tranz. Fig. A lua sau a da o forma precisa, potrivita; a (se) inchega, a (se) limpezi, a (se) clarifica. – Din fr. cristalliser.

HIDRATAT, -A adj. (Despre substante chimice) Care s-a combinat cu apa. ◊ (Despre corpuri solide) Imbibat cu apa. [Cf. fr. hydrate].

M****T, -A I. adj. (despre lichide) in conbtact cu un material pe care a fost intins. II. s. m. substanta care, amestecata cu un lichid, ajuta la dizolvarea unui solid sau a unei grasimi. (< fr. mouillant)

PELICULOGEN, -A adj. (despre substante organice; si s.n.) care, aplicat pe un corp solid, formeaza pelicule. (< fr. pelliculogene)

GEL, geluri, s. n. (Chim.) substanta coloidala cu consistenta vascoasa si insusiri specifice deopotriva lichidelor si solidelor. – Din fr. gel.

STABIL, -A, stabili, -e, adj. 1. Care este bine asezat sau fixat, care nu se rastoarna, care nu se clatina; trainic, solid. 2. Care nu se schimba, care nu fluctueaza; statornic; ferm. ♦ (Despre substante) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decat cu greu) intr-o reactie. ♦ (Despre populatii) Care locuieste permanent in acelasi loc. – Din lat. stabilis.

A PULVERIZA ~ez tranz. 1) (materiale solide) A transforma in pulbere. 2) fig. A face sa se pulverizeze. 3) (substante lichide sau purverulente) A imprastia in diferite directii (transformand in particule foarte mici). /<fr. pulveriser, lat. pulverizare

SCOARTA ~e f. 1) Strat exterior care acopera tulpinile si ramurile plantelor lemnoase; coaja. ◊ Cu obraz de ~ lipsit cu totul de rusine. Mama (sau sora) de ~ mama (sau sora) vitrega. ~ terestra invelisul solid al Pamantului. ~ cerebrala strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanta cenusie.) 2) Coperta tare a unei carti. ◊ A citi din ~ in ~ a citi de la inceput pana la sfarsit. 3) pop. Covor de lana. 4) inv. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale carutei facute din scanduri si folosite in loc de loitre. /<lat. scortea

substanta ~e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. ~ lichida. ~ gazoasa. ~ solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. ~ organica. ~ toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. ~ a limbii. 5) fig. Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-D. substantei] /<lat. substantia, fr. substance

DISPERSIE s.f. Imprastiere, raspandire. ◊ Dispersie a luminii = descompunere sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, care trece printr-o prisma de sticla. ♦ Imprastiere a unei substante in particule foarte fine intr-un mediu gazos, lichid sau solid. ♦ Expresie folosita in statistica matematica, prin care se masoara concentrarea unei multimi de valori in jurul unei valori medii. ♦ Fenomen balistic prin care traiectoriile succesive ale proiectilelor trase cu aceeasi arma si cu aceleasi elemente de tragere nu se confunda. [Gen. -iei, var. dispersiune s.f. / cf. fr. dispersion, it. dispersione, lat. dispersio].

RECIPIENT s. n. 1. vas pentru colectarea, pastrarea sau transportul unor materiale solide (in stare de granule sau de pulbere) ori a unor substante lichide ori gazoase. 2. (biol.) organism care primeste un organ, un tesut, o gena etc. (< fr. recipient, lat. recipiens)

cristal n., pl. e (lat. crystallum si crystallus, vgr. krystallos, d. kryos, frig, ger, gheata [!], it. cristallo, fr. cristal; pol. krysztal. V. criolita, clondir). Forma simetrica pe care o iau unele substante minerale (sau si neminerale) cind trec din stare lichida in solida: cristale de cuart, de zahar. Sticla de cea mai buna calitate, foarte curata si limpede. Cristal de stinca, cuart. – Vulg. clestar (cu toate ca Delv. Iosif Anghel s.a. au avut rau gust de a zice asa supt [!] pretext ca asa zice poporu. In realitate, poporu nu stie de acest cuvint). Biblia d. 1688 zice cristal, probabil dupa pol. ori dupa ung. kristaly, de unde Ardelenii zic cristal. Alte forme vulgare is crestal si clistar.

GRANULA ~e f. 1) Particula mica, asemanatoare cu un graunte, care face parte din componenta unor corpuri eterogene sau rezulta din sfaramarea unui corp solid. 2) la pl. Preparat farmaceutic care consta din bobite zaharoase, avand inauntru substante medicamentoase. /<fr. granule, lat. granulum

PUDRA ~e f. 1) Produs cosmetic sub forma de pulbere fina si moale, usor parfumata, folosit in calitate de fard. 2) Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; praf. ~ de zahar. 3) substanta pulverulenta medicamentoasa, folosita contra iritatiilor pielii. [G.-D. pudrei] /<fr. poudre

ADSORBTIE s. f. fixare a unei substante lichide sau gazoase, intr-un strat subtire, pe suprafata unui corp solid. (< fr. adsorption)

LICHID1 ~da (~zi, ~de) 1) (despre substante) Care este in stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si cea solida. 2) (despre creante, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat in bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat in bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani pesin; bani gheata. 4) (despre unele consoane) Care se pronunta usor precedand un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus

DESUBLIMA, desublimez, vb. I. Intranz. si tranz. (Fiz.; despre substante) A trece sau a face sa treaca direct din stare gazoasa in stare solida. – Din fr. desublimer.

GAZIFICA, gazific, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid intr-un combustibil gazos cu o compozitie chimica diferita de aceea a substantei din care provine. 2. A dispersa un lichid in masa unui gaz2 (pentru a extrage titeiul prin eruptie). [Var.: gazeifica vb. I.] – Gaz2 + suf. -ifica (dupa fr. gazeifier).

LAC2, lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obtinut prin dizolvarea intr-un solvent volatil a unor rasini, uleiuri sau a altor substante si care, intins pe suprafata unui obiect, formeaza in urma evaporarii solventului o pojghita solida, dura, care fereste obiectul de influenta aerului si a umezelii, dandu-i totodata un aspect placut. 2. Piele (sau imitatie de piele) cu fata neteda, lucioasa, acoperita cu un strat de lac2 (1). – Din germ. Lack.

LICHID, -A, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanta) care se afla intr-o stare de agregare intermediara intre starea gazoasa si starea solida, care nu are o forma stabila proprie, ci curge sub greutatea proprie si ia forma vasului in care se afla. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creante, efecte etc.) care poate fi transformat in bani prin vanzare imediata. 3. Adj. (In sintagma) Consoana lichida (si substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale si celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

TARIE ~i f. 1) Capacitate (a fiintelor vii) de a savarsi actiuni fizice; forta fizica; putere. ~a bratului. 2) (despre persoane) Capacitate de a lua decizii fara a sovai. ~ de caracter. 3) (despre corpuri solide) Proprietatea de a fi tare; rezistenta la deformare si zgariere. 4) (despre alcool si alte substante) Grad de concentratie. 5) (despre sunete) Intensitate auditiva. 6) fig. Calitate care pre-zinta valoare sau importanta. ◊ ~a (sau ~ile) cerului bolta cereasca; firmament. [G.-D. tariei] /tare + suf. ~ie

celuloid n., pl. e (d. celula si sufixu -id ca´n metaloid). Chim. substanta rezultata din tratatrea colodiului cu o solutiune de canfora si comprimata cu putere. E solida, compacta, se poate colora si lucra si serveste la imitarea ivoriului si a bagalei. V. galalit si chihlimbar.

A SE COAGULA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se conglutina; a se prinde. [Sil. co-a-] /<fr. se coaguler, lat. coagulare

A SE NACLAI pers. 3 se ~ieste intranz. 1) A se acoperi cu o substanta cleioasa sau cu murdarie, imbibandu-se. 2) rar (despre sange) A trece din stare lichida in stare solida; a se face vartos; a se inchega; a se coagula. /<bulg. naklejvam

PUDRA, pudre, s. f. Material solid prefacut in pulbere. ♦ Spec. Pulbere fina rezultata din maruntirea unor corpuri solide de amidon sau orez (parfumata si uneori colorata), care se intrebuinteaza ca fard. ♦ Spec. Pulbere fina dintr-o substanta medicamentoasa, folosita mai ales pentru acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. – Din fr. poudre.

FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide intr-un mediu gazos, produsa in cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial si intentionat, cu ajutorul unor substante chimice). ♦ Fig. Incetosare, tulbureala, ameteala (provocata de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumatorul o trage dintr-o data din tigara sau din pipa. 3. (Inv.) Gospodarie, considerata ca o grupare in jurul vetrei; familie, casa. 4. Fig. (La pl.) Ingamfare; pretentii nejustificate, gargauni. II. Canal cotit, in interiorul unei sobe, prin care circula gazele calde inainte de a iesi pe cos. – Lat. fumus.

A SE CONGLUTINA se ~eaza intranz. (despre substante organice lichide) A deveni vascos; a capata un grad mai mare de densitate (intermediar intre starea lichida si cea solida); a se inchega; a se coagula; a se prinde. /<fr. conglutiner, lat. conglutinare

PIGMENT, pigmenti, s. m. 1. substanta colorata naturala produsa de celulele plantelor si animalelor si care coloreaza in mod specific tesuturile sau lichidele organice ale acestora. 2. Particula solida, colorata, insolubila in mediul in care este suspendata, intrebuintata in industrie pentru colorare. – Din fr. pigment.

SEMICONDUCTOR s.n. Material solid care are o rezistenta electrica relativ mare in raport cu aceea a metalelor si mai mica in raport cu aceea a substantelor izolante. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. semi-conducteur].

CONCRETIUNE ~i f. 1) tehn. Corp solid format din compusi metalici, ca rezultat al unui tratament termic. 2) Agregat monomineral sau polimineral inclus intr-o roca sedimentara sau in sol; sediment constand din substante minerale, depuse in jurul unui corp strain. [Sil. -ti-u-] /<fr. concretion, lat. concrecio, ~onis

PULBERE ~i f. 1) Material solid transformat in particule mici si fine; praf; pudra. ◊ A se face praf si ~ v. PRAF. 2) inv. Praf de pusca. 3) fig. Multime de fiinte sau de lucruri. 4) substanta exploziva in forma de firisoare sau de granule. /<lat. pulvis, ~eris

COLESTEROL s.n. substanta organica aflata in protoplasma celulelor, in special in creier si in nervi, care reglementeaza permeabilitatea fata de lichide a membranelor celulare; colesterina. [< fr. cholesterol, cf. gr. chole – fiere, stereossolid].

BITUMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) substanta organica formata dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sarace in oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherita, parafine naturale etc.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

MINERAL, -A, minerali, -e, s. n., adj. 1. S. n. Corp solid, cu o anumita compozitie chimica, care se gaseste in natura in stare cristalina sau amorfa, in componenta rocilor si a minereurilor. 2. Adj. Care contine minerale (1), care tine de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor. ◊ Apa minerala sau ape (ori izvoare) minerale = apa care contine in solutie saruri, gaze sau substante radioactive si care ii confera proprietati terapeutice; p. ext. loc, statiune etc. unde se gasesc asemenea ape; tratament facut cu astfel de ape. Ulei mineral = ulei obtinut prin distilarea titeiului. – Din fr. mineral, lat. mineralis.

METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.

PRAF ~uri n. 1) la sing. Material solid transformat in particule foarte mici si fine; pulbere; pudra. ◊ ~ radioactiv praf care se formeaza in urma exploziilor nucleare, raspandindu-se la mari distante. A face ~ (pe cineva sau ceva) a) a face sa nu mai existe; a nimici; a distruge; b) a supune unei critici necrutatoare. A face ~ si pulbere a nimici; a distruge. A arunca ~ in ochii cuiva a incerca sa amageasca pe cineva, prezentandu-i situatia altfel decat e in realitate. 2) substanta pulverulenta avand diferite intrebuintari. ~ de dinti. ~ de pusca. 3) Medicament in forma de materie pulverulenta. /<sl. prahu

PULBERE, pulberi, s. f. 1. Material solid care se prezinta sub forma unor particule fine; praf, pudra. ◊ Expr. A se face (praf si) pulbere sau a se alege (din cineva sau ceva) (praful si) pulberea (sau praf si pulbere) = a se distruge, a se nimici, a pieri. A ridica pe cineva din pulbere = a inalta pe cineva intr-o situatie foarte buna. A se ridica (sau a se scula) din pulbere = a evolua; a parveni, plecand de jos. A face pulberea praf = a nu face nici o isprava. ♦ Fig. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, care indica felul) Multime, puzderie. 2. Spec. (Inv.) Praf de pusca. 3. substanta exploziva care se prezinta in forma de firisoare sau de granule. – Lat. pulvis, -eris.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)