Rezultate din textul definițiilor
INACTIVARE s. (CHIM.) inactivizare. (~ unei substante active.)
TITRU, titre, s. n. 1. Cantitate de substanta activa, exprimata in grame, care se afla dizolvata intr-un mililitru de solutie. 2. Numarul de grame dintr-o substanta cu care aceasta reactioneaza intr-un anumit sens sau care sunt puse in libertate de un centimetru cub de solutie. 3. Titlu (6). ♦ Numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. – Din fr. titre.
INactivA vb. (CHIM.) a inactiviza. (A ~ o substanta activa.)
BUJIE ~i f. 1) Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevazut cu doi electrozi, intre care se produce scanteia electrica necesara pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. 2) Preparat farmaceutic in forma de cartus, din unt de cacao, in care se incorporeaza substanta activa. [Art. bujia; G.-D. bujiei; Sil. -ji-e] /<fr. bougie
STIMULENT ~e n. 1) Factor (intern sau extern) care stimuleaza la o actiune; indemn; impuls; imbold. ~ moral. 2) substanta (medicamentoasa) care stimuleaza activitatea fizica sau psihica a organismului; e******t. ~ c*****c. ~ nervos. ◊ ~ biogen substanta activa din punct de vedere biologic, care se formeaza in tesuturile animale si vegetale. /v. a stimula
BUJIE s.f. 1. Dispozitiv de producere a scanteii electrice pentru aprinderea carburantului motoarelor cu explozie. 2. Preparat farmaceutic, din unt de cacao, in forma de cartus, in care se incorporeaza substanta activa. 3. Tija flexibila sau rigida, folosita ca sonda in chirurgie. [Gen. -iei. / < fr. bougie].
TROMBINA s.f. (Chim.) substanta activa asemanatoare enzimelor, prezenta in sange, care transforma fibrinogenul in fibrina. [< fr. thrombine].
VEHICUL s.n. 1. Mijloc de transport (caruta, vagon de tren, automobil, bicicleta etc.) 2. (Fig.) Mijloc de transmitere a unei boli etc. ♦ Mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. Sistem optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. [Cf. fr. vehicule, lat. vehiculum].
activARE s.f. Actiunea de a (se) activa. ♦ Operatie prin care se obtine cresterea reactivitatii unei substante. [< activa].
PRINCIPIU s.n. 1. Element fundamental, idee de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem politic etc. 2. Lege fundamentala a unei stiinte, a unei arte etc. ♦ (La pl.) Totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline. 3. (In antichitate si in evul mediu) Element primordial care era considerat drept origine sau componenta de baza a lumii fizice. ♦ (In conceptiile mistice) Cauza initiala a lumii fizice si morale. ♦ Principiu activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. Regula sau norma de actiune, de legislatie etc. ♦ In principiu = din punct de vedere teoretic, in general. 5. Convingere, punct de vedere. [Pron. -piu, var. (pop.; inv.) princip, printip s.n. / < lat. principium, cf. it. principio].
TITRU s.n. 1. Masa de substanta activa din unitatea de volum de solutie, masurata in grame pe milimetru. 2. Titlu (6). 3. Numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. [< fr. titre].
BUJIE s. f. 1. dispozitiv de producere a scanteii electrice pentru aprinderea amestecului carburant din cilindrii motoarelor cu ardere interna. 2. preparat farmaceutic, din unt de cacao, in forma de cartus, in care se incorporeaza substanta activa. 3. tija flexibila sau rigida, ca sonda in chirurgie. (< fr. bougie)
CANABINOL s. n. substanta activa din hasis. (< germ. Kannabinol)
OPTIC, -A I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit in optica; o centru ~ = punct pe axa unei lentile catre care tind punctele ei principale si nodale si prin care poate trece o raza de lumina nedeviata; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanta ~ activa = substanta care isi roteste planul de polarizare cand este strabatuta de lumina polarizata liniar. II. s. f. 1. ramura a fizicii care studiaza lumina si fenomenele luminoase si vizuale. ♦ ~ electronica = domeniu al electronicii care studiaza miscarea electronilor in vid, intr-un camp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea si interpreta faptele si fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
PRINCIPIU s. n. 1. element fundamental, idee, lege de baza pe care se intemeiaza o teorie, un sistem, o norma de conduita etc. 2. lege de baza a unei stiinte, arte etc. 3. element primordial, cauza primara a lumii fizice. ♦ ~ activ = substanta care constituie esenta unui produs vegetal sau animal. 4. regula, norma de actiune, de comportare, de apreciere etc. ♦ in ~ = din punct de vedere teoretic, in general. 5. convingere, punct de vedere. (< lat. principium, it. principio, fr. principe)
TITRU s. n. 1. masa de substanta activa, exprimata in grame, intr-un milimetru de solutie. 2. numar de grame dintr-o substanta cu care aceasta reactioneaza intr-un anumit sens. 3. titlu (6). (< fr. titre)
VEHICUL s. n. 1. mijloc de transport, cu sau fara autopropulsie, terestru, subteran, in aer sau pe (sub) apa. 2. orice serveste a transporta, a transmite un lucru; mijloc de transmitere a unei boli etc.; vector (I, 2). ◊ mediu de dispersie a substantelor active care intra in componenta medicamentelor. 3. dispozitiv optic care da imaginea dreapta in lunetele terestre. (< fr. vehicule, lat. vehiculum)
BOSKOVIC [boscovici], Rudjer Josip (1711-1787), fizician, astronom, filozof si diplomat croat. A pus bazele uni atomism dinamic, realizind o sinteza originala intre teoria gravitationala a lui Newton si conceptia lui Leibniz despre substanta activa si continuitate („Teoria filozofiei naturale ...”). A anticipat unele idei ale teoriei relativitatii si a enuntat posibilitatea construirii unei geometrii neeuclidiene.
CAPILAR, -A (‹ fr.; {s} lat. capillaris „de par”) adj. 1. Subtire (ca un fir de par), fin, ingust. ♦ Vas c. = conduct microscopic sanguin sau limfatic cu diametrul de 7-15 μ, format dintr-un singur strat de celule endoteliale. Prin v.c. sanguine se fac schimburile dintre singe si tesuturi. 2. Referitor la capilaritate, care apartine capilaritatii (ex. forta c). ♦ Tub c. = tub ingust in care se manifesta fenomene de capilaritate. (Adverbial) Subtanta capilar-activa = substanta care, dizolvata intr-un lichid, ii micsoreaza tensiunea superficiala (ex. spumantii, detergentii, sapunurile etc.).
activARE, activari, s. f. Actiunea de a (se) activa. ♦ Operatie prin care se obtine cresterea reactivitatii unei substante. – V. activa
POLARIMETRIE s. f. Metoda de analiza cantitativa a substantelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimetrie.
POLARIMETRU, polarimetre, s. n. Instrument optic pentru masurarea unghiului cu care o substanta optic activa roteste planul de polarizare al unei radiatii. – Din fr. polarimetre.
POLARIMETRIE f. fiz. Metoda de analiza cantitativa a substantelor optice active. /<fr. polarimetrie
STIMULATOR2 ~i m. mai ales la pl. substanta organica activa care accelereaza cresterea plantelor. /<fr. stimulateur
UNSOARE ~ori f. 1) mai ales la pl. Preparat medicamentos sau cosmetic sub forma de pasta sau de emulsie consistenta, compus din substante grase active; crema cu proprietati curative sau cosmetice; alifie; unguent. 2) la sing. pop. Grasime, mai ales de porc, folosita in alimentatie. 3) la sing. substanta grasa intrebuintata la ungerea pieselor unei masini sau a altor obiecte in vederea functionarii lor normale. /uns + suf. ~oare
INVERSIE s.f. 1. Schimbare de semn a unui parametru fizic in functie de altul. 2. (Fot.) Operatie avand drept scop obtinerea unei imagini pozitive pe insasi emulsia fotosensibila folosita la fotografiere. 3. Transformare a unei substante optic-active intr-alta asemanatoare ca structura, dar care prezinta un efect de rotatie opus. ♦ Transformarea zaharazei in glucoza prin hidroliza. [Gen. -iei, var. inversiune s.f. / < fr. inversion].
INVERTI vb. IV. tr. A face, a produce o inversie. ♦ A descompune prin hidroliza o substanta optic-activa cu putere rotatorie mai mare; a transforma zaharul in glucoza si fructoza cu ajutorul invertazei. [P.i. -tesc. / < fr. invertir, it. invertire, lat. invertere].
RACEMIZARE s.f. Transformare partiala a unei substante optice active in antipodul ei. [Dupa fr. racemisation].
BIOactiv, -A adj. (despre substante) biologic activ. (< bio- + activ)
INVERSIE s. f. 1. schimbare de semn a unui parametru fizic in functie de altul; inversare. 2. transformare a unei substante optic-active intr-alta asemanatoare ca structura, dar care prezinta un efect de rotatie opus. 3. (biol.) anomalie, rearanjare inversa a genelor intr-un segment de cromozom. 4. transformarea zaharazei in glucoza prin hidroliza. (< fr. inversion)
LEVOGIR adj. 1. (despre substante optic active) care deviaza spre stanga planul de polarizare a luminii. 2. (despre cochilii) rasucit spre stanga. (< fr. levogyre)
POLARIMETRIE s. f. metoda de analiza cantitativa a substantelor bazata pe masurarea unghiului cu care o substanta optic activa roteste planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimetrie)
RACEMIZARE s. f. transformare a unei substante optic active in racemic. (dupa fr. racemisation)
DINAMITA f. Exploziv detonant (obtinut din nitroglicerina amestecata cu o substanta inerta sau activa), folosit in exploatarile miniere, la aruncarea in aer a obstacolelor naturale si in alte scopuri. /<fr. dynamite
DEZACTIVA vb. I. tr. 1. A trece in stare inactiva particulele active ale unei substante. 2. A indeparta substantele radioactive de pe tehnica de lupta, de pe imbracaminte etc. [Cf. fr. desactiver].
DEZACTIVA vb. tr. 1. a trece in stare inactiva particulele active ale unei substante; a face ca un fenomen sa devina inactiv. 2. a indeparta substantele radioactive pe de tehnica de lupta, de pe teren etc. (< fr. desactiver)
FEROMON s. m. substanta chimica, biologic activa, secretata de unele insecte, pesti, batracieni, mamifere, care influenteaza procesele de dezvoltare si comportamentul altor indivizi. (< engl. pheromone, fr. pheromone)
INACTIVITATE s. f.. 1 lipsa de activitate; pasivitate. 2. suprimare a capacitatii active (2) a unei substante. (< fr. inactivite)
SUPERHORMON, superhormoni, s. m. (Biol.) substanta hormonala deosebit de activa biologic. – Super- + hormon.
UNGUENT n. livr. Preparat medicamentos sau cosmetic sub forma de pasta sau de emulsie consistenta, compus din substante grase si elemente active; crema cu proprietati curative sau cosmetice; unsoare; alifie. [Sil. -guent] /<lat. unguentum
REACTIVA vb. I. tr. 1. a repune in activitate. 2. (chim., fiz.) a face ca o substanta, un fenomen sa redevina active. II. refl. a reintra in cadrele active ale armatei. (< fr. reactiver)
activATOR, -OARE, activatori, -oare, adj., s. n. (substanta) care realizeaza o activare; activant. – activa + suf. -tor.
ACTIVA vb. I. intr. a desfasura o activitate intensa. II. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanta, un fenomen) sa devina (mai) activ. III. refl. a intra in cadrele active ale armatei. (< fr. activer)
ACTIVITATE s. f. 1. indeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; munca, actiune, ocupatie. ◊ situatie a unui ofiter care face parte din cadrele active ale armatei. 2. marime ce caracterizeaza intensitatea dezintegrarii unei substante radioactive. 3. capacitate a unei particule materiale (atom, molecula, radical) de a lua parte la o reactie. 4. ~ solara = totalitatea fenomenelor (pete, protuberante, eruptii etc.) in paturile exterioare ale Soarelui. (< fr. activite, lat. activitas)
PROFERMENT s. m. substanta proteica inactiva, care se transforma intr-un ferment activ in prezenta coenzimei; proenzima. (< fr. proferment)
activANT ~ta (~ti, ~te) (despre substante) Care intensifica activitatea unui catalizator, a unui material etc. /a activa + suf.~ant
EXCIPIENT ~e n. si adjectival substanta care intra in componenta unui medicament, servind la incorporare mai activa. ~ zaharos. /<fr. excipient
INactiv ~a (~i, ~e) 1) Care nu este activ; lipsit de interes, de initiativa; neactiv; pasiv. 2) (despre elemente sau substante chimice) Care nu intra in reactie. [Sil. in-ac-] /<fr. inactif
OPSONINA s.f. substanta injectabila extrasa din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine].
PROVITAMINA s.f. substanta inactiva din alimente pe care organismul o transforma in vitamina activa. [< fr. provitamine].
PROVITAMINA s. f. substanta inactiva din alimente, pe care organismul o transforma in vitamina activa. (< fr. provitamine)
SINIGRINA s.f. substanta chimica aflata in semintele de mustar negru, in hrean si in ridichi, care constituie principiul activ al fainii de mustar. [< fr. sinigrine].
SINIGRINA s. f. substanta chimica prezenta in semintele unei specii de mustar, in hrean si in ridichi, care constituie principiul activ al fainii de mustar. – Din fr. sinigrine.
HEGELIANISM s.n. Sistem filozofic idealist-obiectiv creat de G.W.F. Hegel, potrivit caruia principiul fundamental, activ, al lumii il constituie „spiritul absolut”, o ratiune universala independenta de subiectul uman, pe care o considera substanta si demiurgul realului si care se autodezvolta in virtutea contradictiilor sale interne. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. hegelianisme < Hegel – filozof german].
HEGELIANISM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit careia principiul fundamental, activ, al lumii il constituie „spiritul absolut”, o ratiune universala independenta de subiectul uman, pe care o considera substanta si demiurgul realului. (< fr. hegelianisme)
INACTIV, -A (‹ fr.) adj. 1. Care e lipsit de activitate; inert (1), pasiv. 2. (Despre elemente sau substante chimice) Care nu reactioneaza. 3. (EC.) Cont i. = cont care se ruleaza foarte putin, balanta lui fiind practic stationara. ◊ active inactive = parte din activele unei firme care este utilizata in mod sporadic, in functie de necesitati (ex. generator de energie pentru cazuri de forta majora). ◊ Piata i. = piata caracterizata printr-un volum de activitate mai mic decat cel obisnuit.
activ, -A I. adj. 1. care participa efectiv la o actiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizatii, institutii, avand obligatii si bucurandu-se de drepturi depline. ◊ (mil.) in activitate. 2. (despre corpuri, substante) care intra usor in reactie. 3. (despre diateza verbala) care arata ca subiectul savarseste actiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit in mod curent. 4. (despre operatii, conturi, bilanturi) care se soldeaza cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc.; parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe langa un organ de partid, pe care se sprijina in intreaga sa activitate. III. adv. in mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv)
activ1 ~a (~i, ~e) 1) si adverbial Care participa intens la o actiune; energic; harnic. ◊ Militar ~ militar care este cu serviciul efectuat. Membru ~ membru al unei organizatii sau institutii cu drepturi si indatoriri permanente. Vocabular ~ vocabular uzual. 2) chim. (despre substante) Care intra usor in reactie. 3) fin. Care se soldeaza cu profit. Cont ~. 4) gram. Care arata ca actiunea este savarsita de subiect. Diateza ~a. /<fr. actif, lat. activus
COMPONENT, -A, componenti, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intra ca parte intr-un intreg; alcatuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substantele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii in care se descompune un anumit vector si ale caror efecte insumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; in sintagmele) Componente active = denumire generica pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generica pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente.