Rezultate din textul definițiilor
COLECTIV, -A, colectivi, -e, adj., subst. I. Adj. 1. Care rezulta din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care apartine tuturor; comun, obstesc, social. 3. Care se refera la ideea de colectivitate. ◊ substantiv colectiv = substantiv care denumeste prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un intreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care da unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. S. n. Echipa. Colectiv de redactie. Colectiv de catedra.P. gener. Grup. (organizat) de persoane. III. S. f. (Iesit din uz) Cooperativa Agricola de Productie. – Din fr. collectif, lat. collectivus.

SINGULATIV s.n. (Lingv.) Sufix de singulativ = sufix cu ajutorul caruia se formeaza in unele limbi singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. [Cf. engl. singulative].

SINGULATIV, -A I. adj. (in limbile slave, despre o formatie derivata) care caracterizeaza un individ opus unui ansamblu. II. s. n. sufix de ~ = sufix cu ajutorul caruia se formeaza, in unele limbi, singularul din tema de plural, care la origine era un substantiv colectiv. (< fr. singulatif)

colectiv, -A I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumeste o multitudine de obiecte identice, considerate ca un intreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul caruia se formeaza substantive colective; numeral ~ = numeral care exprima ideea de grupare a obiectelor in timp si spatiu. 2. care apartine tuturor; comun, obstesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, cu interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, sub o conducere unica. (< fr. collectif, lat. collectivus)

NISTE art. nehot. (Preceda substantive la pl. pentru a arata un numar, o cantitate nedeterminata) Niste carti. ◊ (Inaintea unui substantiv care reda o idee de calitate negativa, accentueaza valoarea peiorativa a substantivului) Sunt niste rai! ◊ (Preceda substantive, nume de materie la sg. sau substantive cu sens colectiv) Frige niste carne. [Var.: (reg.) neste art. nehot.] – Lat. nescio quid „nu stiu ce”.

NEUTRU, -A adj. 1. Care nu ia partea nimanui, care nu este de partea nimanui; (despre un stat) care nu se amesteca in conflictul dintre mai multe state, care nu participa la pacte sau aliante militare; (despre persoane) neincadrat in nici o miscare, in nici un partid etc. 2. Indiferent. 3. Gen neutru (si s.n.) = forma pe care o iau substantivul, adjectivul etc. pentru a denumi in special obiecte inanimate, unele nume colective si generice, precum si unele animale. ◊ Vocala neutra = vocala mediala. 4. (Chim.; despre compusi) Care nu prezinta nici caractere de acid, nici caractere de baza. ♦ (Despre corpuri) Care nu are sarcina electrica. [< fr. neutre, it. neutro, cf. lat. neuter – nici unul din doi].

colectiv1 ~a (~i, ~e) 1) Care se face impreuna; realizat prin participarea mai multor persoane; comun. Munca ~a. Opera ~a. Contract ~. 2) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; comun; obstesc. Proprietate ~a. 3) Care exprima notiunea de totalitate, de colectivitate. ◊ substantiv ~ substantiv care numeste o pluralitate de obiecte de acelasi fel, luate ca un tot intreg. /<fr. collectif, lat. collectivus



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)