Rezultate din textul definițiilor
GRAS, -A, grasi, -se, adj., GRASA, grase, s. f. I. Adj. 1. Care are sub piele un strat gros de grasime; care are forme pline, rotunde; dolofan, durduliu, rotofei. Om gras.Tesut gras = tesut adipos. ♦ Fig. (Fam.; despre castiguri banesti, sume de bani) Mare, insemnat. 2. Care contine multa grasime; cu multa grasime; gatit cu multa grasime. Carne grasa. 3. (In sintagma) Acid gras = acid care se combina cu glicerina, formand grasimi. 4. (Despre fructe) Plin, carnos; (despre iarba) cu firul gros si plin de seva. 5. (Despre pamant) Fertil, roditor. II. S. f. (In sintagma) Grasa de Cotnari = specie de vita de vie cu strugurii avand boabele dese, neomogene, galbene-verzui cu pete ruginii, din care se produce un vin alb superior. III. 1. Adj., s. f. (Caracter sau litera tipografica) care are conturul mai gros decat al literelor aldine. 2. (Despre texte) Care este cules cu caractere grase (III. 1.). – Lat. grassus (= crassus).

VARSAMA'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o institutie financiara. ◊ plata a unei sume de bani; suma de bani platita. (dupa fr. versement)

CEC1, cecuri, s. n. Document nominal sau la purtator, prin care posesorul unui cont curent sau de decontare ori o alta persoana imputernicita, dispune plata unei sume de bani din disponibilul aflat in contul titularului. – Din engl. check, fr. cheque.

CHITANTA, chitante, s. f. Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani, a unor bunuri etc. – Din fr. quittance.

INDULGENTA, (2) indulgente, s. f. 1. Atitudine ingaduitoare fata de greseli; toleranta, ingaduinta, bunatate. 2. Iertare totala sau partiala a pacatelor pe care Biserica catolica o acorda credinciosilor ei in schimbul unei sume de bani; (concr.) document ce contine textul rugaciunilor care trebuie spuse pentru a obtine aceasta iertare. – Din fr. indulgence, lat. indulgentia.

JOC, jocuri, s. n. 1. Actiunea de a se juca (1) si rezultatul ei; activitate distractiva (mai ales la copii); joaca. ◊ Joc de societate = distractie intr-un grup de persoane care consta din intrebari si raspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = gluma bazata pe asemanarea de sunete dintre doua cuvinte cu inteles diferit; calambur. 2. Actiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populara la care se danseaza; hora. ♦ Melodie dupa care se joaca. ♦ Fig. Miscare rapida si capricioasa (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, v******e. 3. Competitie sportiva de echipa careia ii este proprie si lupta sportiva (baschet, fotbal, rugbi etc.) ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta intr-o intrecere sportiva. 4. Actiunea de a interpreta un rol intr-o piesa de teatru; felul cum se interpreteaza. ◊ Joc de scena = totalitatea miscarilor si atitudinilor unui actor in timpul interpretarii unui rol. 5. (Si in sintagma joc de noroc) = distractie cu carti, cu zaruri etc. care angajeaza de obicei sume de bani si care se desfasoara dupa anumite reguli respectate de parteneri, castigul fiind determinat de intamplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-si pune capul (sau viata, situatia etc.) in joc = a intreprinde o actiune riscanta. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intentiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (constient sau nu) intereselor cuiva. A fi in joc = a se afla intr-o situatie critica, a fi in primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formeaza un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativa maxima pe o directie data intre doua piese asamblate, considerata fata de pozitia de contact pe directia respectiva. 7. Model simplificat si formal al unei situatii, construit pentru a face posibila analiza pe cale matematica a acestei situatii. ◊ Teoria jocurilor = teorie matematica a situatiilor conflictuale, in care doua sau mai multe parti au scopuri, tendinte contrare. 8. (Muz.; in sintagma) Joc de clopotei = glockenspiel. – Lat. jocus.

JUSTIFICA, justific, vb. I. 1. Tranz. A arata ca ceva este just (1), legitim, a demonstra justetea unui lucru; a indreptati; a motiva. 2. Refl. A da explicatii cu privire la o atitudine, o actiune etc; a se dezvinovati. 3. Tranz. A dovedi intrebuintarea legala a unor sume de bani, a unor materiale etc. – Din lat. justificare, fr. justifier.

VARSAMANT, varsaminte, s. n. Depunere a unei sume de bani la dispozitia cuiva (de obicei a statului), pe baza unei obligatii legale; p. gener. plata a unei sume de bani. ♦ (Concr.) suma de bani care constituie obiectul acestei plati sau depuneri. – Varsa + suf. -amant (dupa fr. versement).

MANDATA, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanta plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.

CIUPEALA, ciupeli, s. f. Faptul de a ciupi.Fig. (Fam.) Insusire (repetata) a unor mici sume de bani, a unor obiecte marunte etc. furt marunt, furtisag. – Ciupi + suf. -eala.

CIUPI, ciupesc, vb. IV. 1. Tranz. A apuca cu varful degetelor sau cu unghiile de pielea sau de carnea cuiva, strangand-o si provocand durere; a pisca. ◊ Refl. Se ciupeste singur. ♦ A apuca, a musca ori a intepa cu ciocul sau cu gura. ♦ Fig. A face aluzii intepatoare; a necaji, a tachina. 2. Tranz. A apuca cate putin din ceva cu ciocul sau cu gura pentru a manca; a ciuguli; (despre oameni) a rupe cu mana bucatica cu bucatica din ceva (si a manca). 3. Tranz. A rupe varful lastarilor vitei de vie sau varful tulpinii altor plante pentru a favoriza dezvoltarea fructelor. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A-si insusi (in mod repetat) mici sume de bani, obiecte marunte etc. ♦ A smulge, a afla de la cineva mici informatii, secrete marunte (pentru a le furniza altcuiva). 5. Refl. Fig. (Fam.) A se imbata putin; a se chercheli. – Cf. bg. cupja, scr. cupati.

DELAPIDARE, delapidari, s. f. Actiunea de a delapida si rezultatul ei; infractiune care consta in insusirea, folosirea sau traficarea de catre un angajat, in interesul sau sau al altei persoane, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate in gestiunea sau in administrarea sa; sustragere de bani sau bunuri din avutul statului. – V. delapida.

FABULOS, -OASA, fabulosi, -oase, adj. 1. (Despre sume de bani, preturi, averi), Care depaseste orice inchipuire; enorm, extraordinar. 2. Care apartine lumii fabulelor, a legendelor, a mitologiei; fantastic, minunat. 3. (Adesea substantivat, n.) Imaginar, ireal. – Din fr. fabuleux, lat. fabulosus.

SCHIMB, schimburi, s. n. 1. Inlocuire a cuiva cu altcineva sau a ceva cu altceva (de aceeasi natura). ◊ (Tehn.) Piesa de schimb = piesa dintr-un mecanism, fabricata izolat de acesta si menita sa inlocuiasca alta piesa, identica, dar uzata, a mecanismului. (Fiziol.); Schimb de materii = totalitatea proceselor care se petrec in organism cu ocazia asimilarii hranei. Schimburi respiratorii = totalitatea proceselor prin care se introduce in sange oxigenul si se elimina bioxidul de carbon. ◊ Loc. adj., adv. Cu schimbul = (care apare, intervine etc.) cand unul, cand altul, pe rand. (Mil., in trecut) Trupa cu schimbul = trupa in care soldatii erau chemati sa faca serviciul in mod periodic si pe rand (in intervale fiind lasati la vatra). ◊ Expr. Schimb de cuvinte = discutie aprinsa, cearta. 2. Faptul de a ceda un lucru, un bun, pentru a lua altul in locul lui; procesul circulatiei marfurilor ca forma de repartizare a bunurilor produse de societate. ◊ Loc. adv. In schimb = drept compensatie, ca echivalent. ◊ Loc. prep. In schimbul... = in locul..., pentru... ♦ (Concr.) Ceea ce se primeste, se obtine in locul a ceea ce s-a cedat; echivalent, compensatie. ♦ Transformare a unei sume de bani in alta de aceeasi valoare, dar constand din alte monede. ◊ Casa de schimb = intreprindere comerciala care se ocupa cu schimbarea banilor. Scrisoare de schimb = act prin care semnatarul cere unei alte persoane sa plateasca o suma de bani celui indicat in act. Agent de schimb = persoana intermediara care are rolul de a negocia, in mod oficial, obligatiuni de stat si alte efecte. 3. (Fiz.) Trecere a unei energii, a unei sarcini electrice, a unei particule etc. de la un sistem fizic la altul, dintr-o parte in alta. 4. Totalitatea lucratorilor, functionarilor etc. care se gasesc in acelasi interval de timp la lucru intr-o sectie, intr-un serviciu etc. in care lucreaza mai multe randuri de angajati; echipa de lucratori sau persoane care, dupa un interval de timp determinat, inlocuieste sau este inlocuita in munca de alta echipa sau de alta persoana; interval de timp cat lucreaza astfel o echipa sau o persoana. 5. (Mai ales la pl.) Rufarie de corp (sau de pat) care inlocuieste pe cea murdara; primeneli. – Din schimba (derivat regresiv).

FRUCTIFICA, fructific, vb. I. 1. Intranz. (Despre sume de bani, capitaluri) A aduce venit, a spori prin dobanzile adaugate. 2. Tranz. Fig. A folosi cu profit o valoare oarecare. – Din fr. fructifier, lat. fructificare.

PARIA2, pariez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A face (sau a pune) pariu, ramasag (de obicei pe o suma de bani). 2. A participa la anumite jocuri de noroc, in special la curse de cai, angajand sume de bani. [Pr.: -ri-a] – Din fr. parier.

PENSIUNE, pensiuni, s. f. 1. Intretinere constand din locuinta si masa (sau numai din masa) pe care cineva o primeste cu regularitate in schimbul unei sume de bani dinainte stabilite; spec. gazduirea elevilor intr-un pension. ♦ P. ext. (Concr.) suma de bani care se plateste cuiva care acorda gazduire completa sau numai masa; spec. suma de bani care se platea intr-un pension pentru intretinerea unui elev. 2. (Concr.) Casa, restaurant in care se ofera cuiva, in schimbul unei sume de bani, gazduire completa sau numai masa. [Pr.: -si-u-] – Din fr. pension.

RIDICOL, -A, ridicoli, -e, adj. 1. Care starneste rasul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de ras, de batjocura; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neinsemnat, derizoriu. [Var.: ridicul, -a adj.] – Din it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus.

PLASA, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde marfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (in schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorba la timpul sau la locul potrivit (in cursul unei discutii). 3. Tranz. si refl. A (se) aseza, a (se) situa intr-un anumit loc, spatiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujba, o situatie (buna). ♦ Refl. A se situa pe o pozitie; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a indrepta mingea catre un punct determinat. – Din fr. placer.

PLASAMENT, plasamente, s. n. 1. Investire a unei sume de bani intr-o intreprindere, intr-o afacere etc., cu scopul de a obtine un castig; plasare. 2. Faptul de a gasi, de a procura cuiva o slujba, un post; postul, serviciul, slujba, locul in care cineva este plasat. 3. (Sport) Asezare, situare a unui jucator in locul cel mai potrivit pe teren pentru a face fata cu usurinta si cu eficacitate la actiunile adversarului. – Din fr. placement.

VINDE, vand, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumparator dreptul de proprietate asupra unui bun, in schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din padure (sau pestele din balta) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri in legatura cu un lucru pe care nu-l posezi inca, care este nesigur. A-si vinde (si) pielea sau camasa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce poseda. A-si vinde scump viata (sau pielea) = a se apara cu indarjire, cauzand pierderi mari dusmanului (inainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau asa) am cumparat-o, asa o vand = o spun asa cum am auzit-o (fara sa-mi iau raspunderea autenticitatii). (Refl. pas.) Cum (sau cu cat) se vinde? = ce pret are? cu cat de plateste? ♦ A scoate un bun la licitatie (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vanzare; a face comert. ♦ Refl. pas. (Despre marfuri) A gasi cumparatori, a avea cautare. ♦ Fig. A face compromisuri morale in schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) p*******a. 2. A trada sau a denunta, a pari (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. si: (reg.) vanz] – Lat. vendere.

PORTO1 s. n. Taxa care se plateste pentru expedierea prin posta a unei scrisori, a unui pachet, a unei sume de bani etc. – Din it. porto.

POST2, posturi, s. n. 1. Functie, slujba. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tau etc.) = prezent la datorie pentru indeplinirea obligatiilor (de serviciu). 2. Loc unde se gaseste o formatie militara (restransa) care executa un ordin; p. ext. formatia militara respectiva. ♦ Unitate de politisti sau jandarmi (in trecut de militieni) insarcinata cu mentinerea ordinii publice intr-o localitate rurala; p. ext. local unde functioneaza unitatea respectiva. ♦ Loc unde sta santinela in timpul serviciului de garda; p. ext. serviciul de garda al santinelei; (rar) santinela. ♦ Loc unde sta un politist insarcinat cu supravegherea circulatiei pe strazi. 3. Instalatie utilata cu aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat in care se desfasoara o activitate practica sau pe care il ocupa o persoana in timpul efectuarii unei asemenea activitati. Post de observatie.Post de miscare = loc pentru deservirea circulatiei trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul incaperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare si al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele ingrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie in care sunt inscrise intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzatoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

VIRAMENT, viramente, s. n. Operatie contabila prin care o suma de bani se trece dintr-un cont in altul, fara a fi nevoie ca suma sa fie varsata in numerar; plata fara numerar, prin trecerea la banca a unei sume de bani din contul celui care face plata in contul beneficiarului; (concr.) document prin care se dispune efectuarea unei astfel de operatii sau plati. – Din it. viramento. Cf. fr. virement.

PUTERE, puteri, s. f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, insusire, posibilitate fizica, morala, intelectuala de a actiona, de a realiza ceva; putinta. 2. Mare forta fizica, tarie, puternicie. ◊ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate fortele, cu toata ravna. ◊ Loc. adv. si adj. In putere (sau in puteri) = puternic, sanatos, voinic. In (toata) puterea (varstei) = in plina vigoare, in floarea varstei. Cu puterea = cu sila, prin constrangere. ◊ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva in putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienta (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tarie. ♦ Grad mare de concentratie. Puterea unei bauturi. 5. Valoare, valabilitate. ◊ Putere de circulatie (sau circulatorie) a unei monede = insusirea monedei de a servi la vanzare-cumparare. Putere de cumparare (a banilor) = cantitatea de marfuri si de servicii care poate fi obtinuta in schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stapanire, dominatie; p. ext. influenta. ◊ Expr. A fi in puterea cuiva = a depinde de vointa, de bunul plac al cuiva. ◊ Mare putere = tara, stat care dispune de o mare forta economica, militara, politica etc. Puterile centrale = nume dat in primul razboi mondial Germaniei si Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, tara (suverana). 2. Conducere de stat, guvernare. ◊ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al sau, infaptuieste conducerea societatii. Putere populara = regim social-economic in care conducerea politica, conducerea statului apartine clasei muncitore si aliatilor ei; stat cu un asemenea regim. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a detine (sau a ajunge sa detina) guvernarea intr-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, imputernicire legala de a face ceva. ◊ Loc. prep. In puterea... = in virtutea..., in baza... ◊ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat si neconditionat de a actiona in numele cuiva. Cu de la sine putere = fara a fi autorizat de nimeni; in mod abuziv. 4. Capacitate, potential. Cresterea puterii economice. ◊ Putere de munca = capacitatea unui om de a lucra si de a realiza anumite produse intr-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materiala si sociala a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. In puterea noptii.Expr. In (toata) puterea cuvantului = in adevaratul inteles al cuvantului. III. 1. (Mat.) Rezultatul inmultirii unui numar cu sine insusi (de atatea ori de cate ori arata exponentul). ♦ Exponent care arata de cate ori trebuie inmultit un numar cu el insusi. ◊ Putere a unui punct fata de un cerc = valoarea absoluta a diferentei dintre patratul razei cercului si patratul distantei dintre punct si centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit intr-o unitate de timp; energie primita sau cedata intr-o unitate de timp; marime caracteristica unui sistem tehnic. ◊ Putere instalata = suma puterilor nominale ale masinilor unei instalatii producatoare de energie. Putere nominala = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.

CONSEMNATIUNE, consemnatiuni, s. f. Operatie prin care o persoana fizica sau juridica dispune pastrarea unei sume de bani pe numele si la dispozitia altei persoane la o institutie autorizata in acest scop; consemnare. ◊ Casa de economii si consemnatiuni = institutie centrala la care oamenii isi pot depune economiile pentru pastrare si valorificare. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. consignation (refacut dupa semn).

DEBITOR, -OARE, debitori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se gaseste la debitul2 unui cont; datorat. 2. Adj., s. m. si f. (Persoana fizica sau juridica) care datoreaza creditorului marfuri sau sume de bani; datornic. – Din fr. debiteur, lat. debitor.

RASCUMPARA, rascumpar, vb. I. Tranz. 1. A plati pretul unui lucru vandut sau amanetat, pentru a-l readuce in proprietatea sa. ♦ A cumpara un obiect de la cineva care il cumparase la randul sau (oferind un suprapret). 2. A elibera o persoana din captivitate, din robie in schimbul unei sume de bani. 3. A lichida o obligatie baneasca, a achita echivalentul unei sume datorate. 4. A compensa, printr-o realizare ulterioara, o actiune (daunatoare) savarsita; (despre realizari) a constitui o compensatie. ♦ Fig. A ispasi o greseala facuta. – Ras- + cumpara.

RASCUMPARAT, -A, rascumparati, -te, adj. 1. (Despre obiecte vandute sau amanetate) Readus in proprietate in urma achitarii unei sume de bani. 2. (Despre persoane) Eliberat in schimbul unei sume de bani. – V. rascumpara.

SEPARATIE, separatii, s. f. Despartire, separare. ◊ Separatia puterilor = principiu care sustine ca puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca dintr-un stat pot si trebuie sa actioneze independent una de alta, avand o anumita interdependenta si dreptul de control reciproc. Separatie de domiciliu = dispensa premergatoare divortului prin care se acorda sotilor dreptul de a avea domicilii legale diferite. Separatie de bunuri = (in unele state) regim matrimonial caracterizat prin aceea ca femeia isi pastreaza libera dispunere a bunurilor sale aduse in casatorie pentru sustinerea sarcinilor acesteia. Separatie de patrimoniu = masura luata la cererea creditorilor unei succesiuni ori a legatarilor cu titlu particular de sume de bani, pentru a impiedica confundarea patrimoniului succesoral cu cel al mostenitorului si a evita astfel eventuala concurenta a creditorilor acestuia din urma. – Din fr. separation, lat. separatio.

CUMULA, cumulez, vb. I. Tranz. 1. A detine in acelasi timp mai multe functii sau atributii (remunerate). 2. A face un singur tot din doua sau mai multe situatii, sume de bani etc. – Din fr. cumuler.

CHELTUIRE s. 1. cheltuiala, (inv.) chelsug, masraf. (~ unei mari sume de bani pentru ...) 2. aruncare, azvarlire, irosire, risipire, zvarlire, (reg.) paraduire, (fig.) papare, tocare, tocat. (~ banilor pe toate fleacurile.) 3. v. consum.

DELAPIDARE s. 1. (JUR.) defraudare, sustragere, (inv. si fam.) sfeteriseala, sfeterisire, (grecism inv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. v. frauda.

ECONOMISIRE s. agonisire, strangere. (~ unei sume de bani.)

FURT s. 1. furat, furatura, hotie, pungaseala, pungasie, (livr.) rapt, (pop. si fam.) hotomanie, (pop.) talharie, (reg.) robalie, (inv. si fam.) sfeteriseala, sfeterisire, (inv.) talharasug, talharire, talharsag, talhusag, (grecism inv.) sfeterismos, (fam.) c*******a, cotcarie, sterpeleala, sterpelire, (arg.) m*******a, suteala. (A comite un ~.) 2. sustragere, (rar) sustractie, (fam.) subtilizare, sterpelire. (~ul unei sume de bani.)

ABONAMENT ~e n. Document prin care, in schimbul unei sume de bani, se obtine, pentru un anumit timp, dreptul de a se folosi de unele servicii (de a primi o publicatie, de a asista la spectacole etc.). /<fr. abonnement

A ACONTA ~ez tranz. (sume de bani) A plati printr-un acont. /Din acont

A AFECTA1 ~ez tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a asigna. /<fr. affecter

A ALOCA aloc tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit. /Din alocatie

A ASIGNA ~ez tranz. (sume de bani, bunuri materiale) A destina unui scop anumit; a aloca; a afecta. /<fr. assigner

A AVANSA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu sau in timp); a inainta. 2) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a face progrese; a progresa; a propasi; a inainta; a evolua; a se dezvolta. 3) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a inainta. 2. tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A plati cu anticipatie drept avans. 2) (persoane) A ridica intr-un post sau grad mai inalt; a inainta; a promova. /<fr. avancer

A BONIFICA bonific tranz. 1) (sume de bani) A scadea din valoarea unei facturi ca despagubire. 2) (preturi) A micsora prin rabat. /<fr. bonifier

CEC1 cecuri n. 1) Document oficial prin care posesorul unui cont curent dispune plata unei sume de bani, din disponibilul sau, prezentatorului. 2) Chitanta in care se indica suma platita de cumparator sau primita de la acesta pentru marfa cumparata. /<engl. check, fr. cheque

CHETA ~e f. Adunare, prin contributie benevola, a unor sume de bani pentru un anumit scop. /<fr. quete

CHITANTA ~e f. Dovada care atesta receptionarea sau restituirea a ceva (sume de bani, bunuri materiale etc.); recipisa. [G.-D. chitantei] /<fr. quittance

A CONSEMNA ~ez tranz. 1) (mentiuni din cadrul unui proces juridic) A reda intr-un proces verbal. 2) (fapte, evenimente, note etc.) A fixa in scris; a inscrie; a inregistra; a nota. 3) (militari) A supune unui consemn. 4) (sume de bani) A pune la pastrare la o institutie bancara; a depune. /con- + a semna

CONVERSIUNE ~i f. 1) Modificare a conditiilor unui imprumut prin micsorarea dobanzii si prelungirea termenului de plata. 2) Schimbare a unei sume de bani in alta (apartinand altui stat). 3) Trecere la alta credinta. ~ea unui eretic la crestinism. 4) Modificare a esentei unui lucru. ~ea metalelor. 5) lingv. Procedeu de formare a cuvintelor prin trecerea lor dintr-o categorie gramaticala in alta fara schimbarea formei. [Art. conversiunea; G.-D. conversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. conversion, lat. conversio, ~onis

A CREDITA ~ez tranz. 1) (sume de bani, bunuri materiale) A da pe credit; a acorda prin credit. 2) (sume de bani) A da pentru un timp (cu conditia restituirii); a imprumuta. 3) (marfuri) A vinde pe credit. 4) (sume de bani, materiale) A inscrie in creditul unui cont. /<fr. crediter

A CUMULA ~ez tranz. 1) (posturi, functii remunerate) A detine prin cumul; a avea in stapanire in acelasi timp. 2) (actiuni, situatii, sume de bani etc.) A uni formand o totalitate; a aduna la un loc pentru a face un tot. /<fr. cumuler

A DEBITA2 ~ez tranz. (sume de bani, materiale) A inscrie in coloana de debit. /<fr. debiter

DEBITOR1 ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre sume de bani) Care este trecut la debitul unui cont. 2) (despre persoane fizice sau juridice) Care are de platit o datorie; datornic. Intreprindere ~oare. /<fr. debiteur, lat. debitor

A DEBLOCA ~chez tranz. 1) (artere de comunicatie) A elibera de obstacole (pentru a repune in circulatie); a degaja. 2) tehn. (masini, instalatii blocate) A repune in functiune. 3) ec. (sume de bani sau valori banesti blocate) A repune in circulatie. /<fr. debloquer

A DEBURSA ~ez tranz. (sume de bani) A cheltui din buzunarul propriu. /<fr. debourser

A DECONTA ~ez tranz. (sume de bani, cheltuieli, bunuri materiale) A motiva printr-un decont. /<fr. decompter

DELAPIDARE ~ari f. 1) v. A DELAPIDA. 2) Infractiune care consta in insusirea sau traficarea unei sume de bani sau a altor bunuri din proprietatea statului, aflate in administrarea cuiva. /v. a delapida

A DESFACE desfac 1. tranz. 1) A face sa se desfaca. 2) (contracte, tranzactii) A declara nul, fara efect. 3) (obiecte inchise) A face sa aiba o deschizatura, inlaturand piesa corespunzatoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte stranse, impaturite) A desfasura intinzand; a despaturi. 5) (marfuri) A transmite in proprietate unui achizitor in schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (in superstitii) A inlatura prin descantece efectul vrajilor. /<lat. disfacere

FABULOS ~oasa (~osi, ~oase) 1) (in special despre preturi, sume de bani etc.) Care depaseste imaginatia; extrem de mare; fantastic; extraordinar. Avere ~oasa. 2) Care tine de fabule; propriu fabulelor. /<fr. fabuleux, lat. fabulosus

INCASO n. invar. fin. Operatie financiara prin care banca incaseaza, la cererea creditorului, pe baza de documente, sume de bani de la debitor. /<it. incasso

INDULGENTA ~e f. 1) Caracter indulgent. 2) Atitudine indulgenta; usurinta de a ierta; ingaduinta. 3) (in biserica catolica) Iertare totala sau partiala a pacatelor acordata credinciosilor in schimbul unei sume de bani. /<fr. indulcence, lat. indulcentia

A INAINTA ~ez 1. intranz. 1) A se misca inainte (in spatiu si in timp); a avansa. Vehiculul ~eaza.~ in varsta a imbatrani. 2) fig. A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a avansa; a propasi; a se dezvolta; a progresa; a evolua. ~ la invatatura. 3) (despre peninsule, proeminente etc.) A iesi in afara, formand un relief; a fi in relief. 4) fam. (despre boli) A deveni din ce in ce mai grav; a se agrava; a progresa. 5) (despre persoane) A se ridica pe o treapta superioara (intr-un post, intr-un grad stiintific); a promova; a avansa. 2. tranz. 1) (persoane) A ridica intr-un post sau in grad mai inalt; a promova; a avansa. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare si aprobare; a propune. ~ o cerere. 3) (idei, teze, doctrine etc.) A aduce la cunostinta publica; a pune in circulatie; a emite; a preconiza. 4) inv. (sume de bani) A plati cu anticipatie. /Din inainte

A INAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani imprumutate etc.) A da inapoi; a intoarce; a restitui; a inturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din inapoi

A INCASA ~ez tranz. (sume de bani) A primi in calitate de venit; a lua. ◊ ~ o palma a primi o palma. A o ~ a manca bataie. /<it. incassare

A LUA iau 1. tranz. 1) A apuca (cu mana sau cu un instrument) pentru a avea in posesie. ◊ ~ armele a se inarma. ~ (pe cineva) la ochi a) a suspecta (pe cineva); a avea banuieli; b) a supraveghea (pe cineva). ~ pasarea din zbor a fi un bun ochitor. ~ alta vorba a schimba subiectul discutiei. ~ foc cu gura a face tot posibilul si imposibilul. ~ jaratic cu mana altuia a intreprinde o actiune riscanta, folosind in acest scop o alta persoana. 2) A apropia de sine, asezand pe o parte a corpului. ~ in brate. ~ pe genunchi. ~ in carca. ◊ ~ (pe cineva) in unghii a certa cu brutalitate (pe cineva). 3) (alimente, medicamente etc.) A pune in gura, inghitind. ~ un ceai. ◊ ~ o gustare a servi in fuga o mancare usoara. ~ masa a sta la masa; a manca. A nu ~ nici roua in gura a nu manca absolut nimic. ~ aer a se plimba putin in aer liber. 4) (obiecte de imbracaminte) A pune pe sine; a imbraca. 5) (portiuni, cantitati dintr-un lucru) A face sa iasa din interiorul sau. ◊ ~ (cuiva) sange a face sa curga sange printr-o incizie, pentru analiza sau in scopul descongestionarii. 6) (lucruri, drepturi, favoruri etc.) A face sa nu mai fie in posesia (cuiva). ◊ A-i ~ (cuiva) comanda a inlatura (pe cineva) dintr-un post de raspundere. A-i ~ (cuiva) apa de la moara a-l priva (pe cineva) de avantajele pe care le-a avut. A-i ~ (cuiva) durerea (sau suferinta) a face (pe cineva) sa simta momentan o usurare. A-i ~ (cuiva) viata (sau zilele) a omori (pe cineva). A-i ~ (cuiva) mintea (sau mintile) a face (pe cineva) sa-si piarda dreapta judecata. A-i ~ (cuiva) auzul a asurzi (pe cineva). 7) A-si asuma, intrand in stapanire. 8) (sume de bani) A primi in calitate de venit; a incasa. 9) A gasi pentru a duce cu sine. ◊ Ia-l de unde nu-i se spune despre cineva sau despre ceva care nu se mai gaseste la locul unde se afla mai inainte. 10) A obtine in schimbul a ceva; a cumpara. ◊ ~ pilda a urma exemplul (cuiva). 11) (lucruri straine) A sustrage, insusindu-si. A-i ~ cuiva banii. ◊ A-i ~ (cuiva) painea de la gura a lipsi (pe cineva) de sursa de existenta. 12) (fortificatii, terenuri straine) A pune stapanire (prin forta armata); a cuceri, a ocupa. ~ un oras. 13) (mijloace de transport) A folosi drept mijloc de deplasare. ~ trenul. 14) (persoane) A trata intr-un anumit fel. ~ cu binisorul (pe cineva). ◊ ~ (pe cineva) pe sus a lua cu forta (pe cineva). ~ (pe cineva) pe nepusa masa a ataca (pe cineva) pe neasteptate. 15) (persoane) A primi in familie, stabilind legaturi de rudenie. ~ de nevasta. ~ de barbat. ◊ ~ de suflet (un copil) a infia. 16) (despre stari fizice sau psihice) A pune stapanire in intregime (pe cineva). A-l ~ frica (pe cineva). ◊ A o ~ din loc a pleca repede (de undeva). A o ~ la fuga a porni in fuga. A-si ~ zborul a porni in zbor. 2. intranz. (despre cai de comunicatie, ape curgatoare) A-si schimba directia (spre)... Raul a luat-o in dreapta. [Sil. lu-a] /<lat. levare

A MIZA ~ez tranz. 1) (sume de bani) A pune in joc drept miza; a ponta. 2) fig. A pune temei; a se sprijini; a se bizui; a se baza; a conta; a fonda; a se intemeia. /<fr. miser

A PERCEPE2 percep tranz. (impozite, taxe, sume de bani etc.) A primi in calitate de contributie sau de amenda (de la persoane sau intreprinderi). /<lat. percipere

A PLATI ~esc 1. tranz. 1) (marfuri, pagube, impozite, datorii etc.) A compensa in bani sau in natura; a achita; a da. ◊ ~ cu capul (sau cu viata) a fi pedepsit cu moartea pentru o fapta savarsita. ~ cu dobanda a se razbuna facandu-i cuiva un rau si mai mare (pentru o paguba sau o suferinta). 2) (sume de bani sau obiecte) A da in calitate de contravaloare (pentru marfuri, munci sau servicii prestate, impozite, pierderi etc.). 2. intranz. A prezenta o anumita valoare; a avea un anumit pret; a face; a costa; a valora. /<sl. platiti

A PONTA2 ~ez 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizand; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune in joc drept miza; a miza. /<fr. ponter

A RAMBURSA ~ez tranz. (sume de bani datorate) A intoarce prin ramburs; a achita la primirea unei marfi expediate. /<fr. rem-bourser

A REPRIMI ~esc tranz. 1) (obiecte, sume de bani etc.) A primi inapoi. 2) (persoane) A angaja din nou; a reangaja. /re- + a primi

RESTANT ~ta (~ti, ~te) 1) Care se afla in restanta; ramas in urma. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant

A RIDICA ridic 1. tranz. 1) A lua de jos. ~ o greutate. ◊ ~ manusa a accepta o provocare. ~ paharul (sau cupa) a toasta. ~ ancora a porni in largul marii. 2) A trage in sus pe verticala; a inalta. ~ cortina. 3) (obiecte care acopera ceva) A lua, dand la o parte; a scoate, inlaturand. ~ capacul. ◊ A-si ~ palaria a-si lua palaria din cap pentru a saluta. 4) fig. (pedepse, stari de asediu etc.) A face sa ia sfarsit; a suspenda. ◊ ~ sedinta a declara o sedinta inchisa. ~ cuiva viata a omori pe cineva. 5) (tabere, bivuacuri, cantonamente etc.) A deplasa de pe locul ocupat. ◊ ~ stana a pleca cu turma la iernat. 6) (sume de bani) A primi in numerar. 7) pop. (persoane) A exila intr-o regiune indepartata; a deporta. 8) (obiecte aplecate sau culcate) A pune in pozitie verticala; a aseza sa stea drept. ~ un stalp. 9) (persoane) A ajuta sa se scoale. ~ un copil. 10) (colectivitati) A atrage intr-o actiune de interes comun; a mobiliza. 11) (cladiri, case, monumente etc.) A fauri prin lucrari de constructie; a inalta; a dura; a cladi; a construi; a zidi; a edifica. 12) A face sa apara. ~ probleme. 13) A parcurge de jos pana sus; a urca; a sui. ~ un deal. 14) A face sa creasca cantitativ si calitativ; a urca; a sui. ~ productivitatea muncii.~ pretul a scumpi marfa. ~ la putere a inmulti un numar cu el insusi de atatea ori, de cate ori arata exponentul. ~ la patrat a inmulti un numar cu el insusi. 15) A face sa se ridice. ◊ ~ din cenusa (sau din ruine) a reconstrui ceea ce a fost distrus. ~ moralul a incuraja. ~ (pe cineva) in slava (sau in slava cerului) a lauda foarte mult pe cineva. ~ in scaun a face domnitor. 16) (in imbinari stabile): A(-si) ~ ochii (sau privirea) a indrepta privirea spre cineva sau spre ceva (care se afla mai sus). ~ capul a) a-si reveni dupa o situatie grea; b) a se arata darz. A(-si) ~ nasul a deveni ingamfat. ~ mana a) a lovi sau a incerca sa loveasca cu mana; b) a cere cuvantul. ~ mainile a se preda. ~ glasul (sau tonul) a) a vorbi aspru; b) a protesta. 2. intranz. : ~ din umeri a-si manifesta nedumerirea sau indiferenta. /<lat. eradicare

A TRANSFERA transfer tranz. 1) A face sa se transfere. 2) (sume de bani, drepturi) A face sa treaca de la o persoana sau de la o institutie la alta. 3) (energii) A face sa treaca de la un generator la un receptor. [Sil. trans-fe-] /<fr. transferer

A VARSA vars tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apa. ◊ ~ lacrimi a plange. 2) (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumina, caldura etc.) A raspandi in toate directiile; a imprastia; a risipi; a dispersa. 5) inv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate in alta. /<lat. versare

VARSAMANT ~inte n. Varsare a unei sume de bani la banca. /a varsa + suf. ~mant

A VINDE vand tranz. 1) (marfuri, produse) A transmite in proprietatea unui achizitor in schimbul unei sume de bani. ◊ ~ pielea ursului din padure (sau pestele din balta) a propune cuiva un lucru pe care nu-l posezi. ~ via pe stafide a incheia o afacere nerentabila. 2) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.). A parasi in mod perfid sau las (trecand de partea adversarului). /<lat. vendere

A VIRA ~ez 1. intranz. 1) (despre vehicule) A schimba directia initiala; a face un viraj; a coti. 2) A schimba tema discutiei; a trece la alta vorba. 2. tranz. 1) (sume de bani) A transfera prin virament. 2) chim. (copii fotografice) A trata cu o solutie speciala pentru a schimba culoarea. /<fr. virer

VIRAMENT ~e n. 1) Operatie bancara de trecere a unei sume de bani de pe un cont pe altul, fara folosirea ei in numerar. 2) Plata fara numerar, efectuata prin trecerea la banca a unei sume de la contul platitorului la cel al beneficiarului. 3) Document in baza caruia se efectueaza aceasta plata. /<fr. virement, it. viramento

CESIUNE s.f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Bun cesionat. [Pron. -si-u-. / cf. fr. cession, it. cessione, lat. cessio].

DISPONIBILITATE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezerva. ◊ Disponibilitati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie. ♦ Principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ♦ Situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ◊ A pune in disponibilitate = a concedia dintr-o functie, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armata. [Cf. fr. disponibilite].

FACTAJ s.n. Transportul unui colet, al unei sume de bani etc. de la gara sau de la posta la domiciliul destinatarului. ♦ Plata acestui transport. [< fr. factage].

PENSIUNE s.f. 1. Intretinere (locuinta si masa) primita de cineva intr-o casa particulara in schimbul unei sume de bani; (concr.) casa-restaurant in care se da o asemenea intretinere. 2. V. pensie. [Pron. -si-u-. / < fr. pension].

REPETITIE s.f. 1. Repetare a unui cuvant, a unei idei, a unei actiuni etc. ◊ Arma cu repetitie = arma cu care se pot trage mai multe focuri la rand. ♦ Activitate depusa de interpreti pentru pregatirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care consta in folosirea repetata a aceluiasi cuvant sau grup de cuvinte pentru a inviora expresia, intarind ideea. 3. (Jur.) Actiunea de a cere prin justitie restituirea unei sume de bani platite fara a fi datorata. [Gen. -iei, var. repetitiune s.f. / cf. fr. repetition, lat. repetitio].

AVANS s.n. 1. Plata anticipata a unei sume de bani. 2. Pozitia si avantajele cuiva care se afla inainte; interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva este inaintea altcuiva sau a ceva. ♦ (La pl.) Primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. [Pl. -uri. / < fr. avance].

ALOCA vb. I. tr. A prevedea, a destina (sume de bani) in vederea unui scop anumit. [P.i. aloc, 3,6 -ca. / < alocatie].

AVANSA vb. I. 1. intr. A inainta; a progresa, a se dezvolta. 2. tr. A inainta in grad, a promova intr-un grad, intr-o functie superioara. 3. tr. A da cu anticipatie (sume de bani). ♦ (Fig.) A lansa, a anticipa (o idee). [< fr. avancer].

VARSAMANT s.n. Depunere a unei sume de bani la o institutie financiara. ♦ Plata a unei sume de bani. [Cf. fr. versement, it. versamento].

CHETA s.f. Adunarea unor sume de bani de la public intr-un anumit scop. [< fr. quete].

CHITANTA s.f. Inscris prin care se atesta primirea unei sume de bani, a unor bunuri etc. [< fr. quittance].

CREANTA s.f. Drept pe care il are creditorul asupra unei sume de bani ce i se datoreaza; (concr.) titlu, inscris care confirma acest drept. [Pron. cre-an-. / < fr. creance].

CUMULA vb. I. tr. 1. A detine simultan doua sau mai multe functii, atributii, calitati etc. 2. A aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situatii etc. [< fr. cumuler, lat. cumulare].

DEBITOR, -OARE adj. (Despre sume de bani) Datorat. // s.m. si f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (Jur.) Persoana (fizica sau juridica) obligata, in temeiul unui raport juridic, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva. [Cf. it. debitore, fr. debiteur, lat. debitor].

INDULGENTA s.f. 1. Atitudine ingaduitoare fata de greseli; toleranta, ingaduinta, bunatate. 2. Document dat de papa pentru iertarea pacatelor credinciosilor in schimbul unei sume de bani. [Cf. fr. indulgence, lat. indulgentia].

pentahuza, pentahuze, s.f. (inv.) 1. lista de subscriptie pentru strangerea unor sume de bani, in vederea construirii unor cladiri, biserici etc.; cutie sigilata in care se strangeau astfel de fonduri. 2. (fig.) colportare de stiri defaimatoare.

stacali, stacalesc, vb. IV (reg.; despre sume de bani) a agonisi.

cec (cecuri), s. n. – Document prin care posesorul unui cont dispune plata unei sume de bani. Engl. check.

POST s.n. 1. Functie, slujba. ♦ Loc in care se exercita o anumita activitate. 2. Loc in care se afla o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. ♦ Loc unde sta sentinela in timpul garzii. 3. Instalatie cuprinzand aparatele necesare pentru executarea anumitor operatii tehnice. 4. Categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].

chitanta (chitante), s. f. – Act scris prin care se face dovada primirii unei sume de bani. It. quitanza (sec. XIX), cf. fr. quittance, rus. kvitancija.Der. chitantier, s. n.

TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].

AMENDA s. f. 1. sanctiune constand din plata unei sume de bani. 2. ~ onorabila = recunoastere in public a unei fapte. (< fr. amende)

AVANSA vb. I. intr. a inainta (intr-o directie); a progresa, a se dezvolta. II. tr. 1. a inainta, a promova intr-un grad, intr-o functie superioara. 2. a da cu anticipatie (sume de bani). 3. (fig.) a anticipa (o propunere). (< fr. avancer)

CHETA1 s. f. adunare a unor sume de bani de la public intr-un anumit scop. (< fr. quete)

CHITANTA s. f. inscris prin care se atesta primirea unor sume de bani. (< fr. quittance)

CONSEMNATIUNE s. f. depunere a unei sume de bani la C.E.C. spre a fi pastrata la dispozitia unei persoane. (dupa fr. consignation)

CUMULA vb. tr. 1. a detine simultan doua sau mai multe functii, atributii, calitati. 2. a aduna, a face un tot din mai multe sume de bani, situatii etc. (< fr. cumuler, lat. cumulare)

DEBITOR, -OARE I. adj. (despre sume de bani) care se inscrie in debit2 (2); datorat. ◊ (despre conturi) in care debitul2 (2) depaseste creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoana (fizica sau juridica) obligata, in temeiul unui raport juridic, sa dea sau sa (nu) faca ceva. (< fr. debiteur, lat. debitor)

DECONTA vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligatiile de plata prin conturile deschise la banci, fara folosirea banilor in numerar. (< fr. decompter)

DECONTABIL, -A adj. (despre sume de bani) care urmeaza a fi decontat. (< deconta + -bil)

DISPONIBILITATE s. f. 1. insusirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezerva. ♦ ~ati bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o institutie; ~ monetara = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit caruia partile din proces pot dispune de dreptul invocat in fata organului de jurisdictie. ◊ situatie a unui militar care a fost lasat la vatra, dar care poate fi chemat in orice moment sub drapel. ♦ a pune in ~ = a concedia dintr-o functie, dintr-un post. 3. stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta neingradit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvant de a indeplini o functie, de a intra in raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilite)

INDULGENTA s. f. 1. atitudine ingaduitoare fata de greseli; toleranta, ingaduinta. 2. document dat de papa pentru iertarea pacatelor credinciosilor in schimbul unei sume de bani. (< fr. indulgence, lat. indulgentia)

PENSIUNE s. f. intretinere (locuinta si masa) primita de cineva (intr-o casa particulara) in schimbul unei sume de bani. (< fr. pension)

POST2 s. n. 1. loc in care se exercita o anumita activitate; functie, slujba. 2. loc in care se gaseste un planton, o santinela (in timpul garzii), o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. 3. instalatie cuprinzand aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de incaperi, mijloace tehnico-sanitare si personal calificat pentru acordarea primelor ingrijiri accidentatilor si bolnavilor. 4. categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)

TITLU s. n. 1. calificare obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ ~ de glorie = merit, renume, fala. ◊ demnitate, functie, rang (nobiliar). 2. cuvant, text pus in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ cuprinsul; (p. ext.) orice lucrare editata. ◊ partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-au produs. ◊ (pl.) traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ cu ~ de = cu caracter de, ca... 3. capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. inscris, act sau fapt juridic reprezentand temeiul unui drept invocat. ♦ ~ de proprietate = act care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; ~ de valoare = inscris, semnat si transmisibil, care constituie obiectul unor tranzactii financiare si a carui proprietate confera drept de asociere sau de creanta; ~ de credit = document consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani; ~ de participatie = titlul de credit care confera dreptul la dividente, dreptul la o cota parte din patrimoniul societatii sau de a participa la activitatea societatii comerciale. 5. (fig.) justificare, dovada, drept. 6. cantitatea de metal pretios dintr-un aliaj exprimata in parti la mie; titru (3). ◊ (text.) numar care indica finetea firului de matase si a fibrelor sintetice. (< ngr. titlos, lat. titulus, dupa fr. titre)

varsa (-s, at), vb.1. A turna. – 2. A imprastia, a risipi. – 3. A arunca, a azvirli. – 4. A da afara, a vomita. – 5. A pune un lichid in pahare. – 6. A difuza, a propaga, a raspindi. – 7. A preda, a remite, a plati. – 8. (Refl.) A-si duce apele intr-o apa apa mai mare, a-si uni apele. 9. (Refl., rar) A iesi din albie, din matca. – Mr. versu, virsare. Lat. versāre „a rasturna” (Diez, I, 442; Puscariu 1861; REW 9252), cf. it. versare, prov. versar, fr. verser, cat., port. vessar, alb. versoń (Philippide, II, 657). Evolutia semantica este deja romanica si pare normala, cf. iud. sp. arrebeser cu acelasi sens, sp. revesar „a vomita”. Este de uz general (ALR, I, 145); sensul 7 este calc dupa fr. verser. Der. varsat, s. n. (actiunea de a varsa; vomitare; inv., pustula, bubulita; variola, varicela), ultimele sensuri probabil pornind de la ideea de „imprastiere”, cf. sp. derrame, bg. sipanica „variola”, de la sipia „a varsa” (bg. se poate explica prin rom., cf. Capidan, LL, I, 287), cuvint de uz general (ALR, I, 117); varsator, adj. (care varsa, care toarna; s. m., semn de zodie); varsatura, s. f. (faptul de a varsa, ceea ce a fost varsat, vomitat); varsarie, s. f. (varsare), cuvint rar, creat de Negruzzi dupa aparie, ierbarie etc. (Tiktin); revarsa (mr. aruvisare, var. ravarsa, citata de Candrea, nu e atestata), vb. (a imprastia, a raspindi, a difuza, refl., a iesi din albie, a inunda; a se extinde, a invada, a ocupa), a carui der. directa din lat. reversāre (Puscariu 1458; Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 209; REW 7272) nu este posibila, caci v intervocalic trebuia sa se piarda; varsamint, s. n. (plata a unei sume de bani), dupa fr. versement.

BARBAT (sec. 13), voievod roman. Frate cu Litovoi. Infrint si luat prizonier de oastea regelui ungur (c. 1277), s-a rascumparat in schimbul unei importante sume de bani.

CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comert, reprezentand un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, in calitate de debitor (tras), se obliga sa plateasca neconditionat sau sa dispuna plata unei sume de bani creditorului (tragatorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumita data sau la prezentarea inscrisului. Obligativitatea platii ii confera calitatea de bilet la ordin, iar obligatia de a face sa se plateasca, pe aceea de trata sau polita.

LOCATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; in sintagma) Contract de locatiune = Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.

CESIUNE, cesiuni, s. f. Contract prin care creditorul transmite unei persoane, contra unei sume de bani, drepturile pe care le are fata de datornicul sau. ♦ (Concr.) Obiect, bun cesionat. [Pr.: -si-u-] – Fr. cession (lat. lit. cessio, -onis).

CHETA, chete, s. f. Actiunea de a aduna de la public sume de bani destinate unui anumit scop. – Fr. quete.

abonament n., pl. e (fr. abonnement). Invoiala pin [!] care, in schimbu unei sume de bani, ti se furniseaza [!] ceva pe un timp hotarit: abonament la un ziar, la un teatru. suma platita p. aceasta invoiala: un abonament de 200 de franci pe an.

REVOLUTIA DIN ANGLIA de la 1642-1649, revolutie de insemnatate europeana in urma careia in Anglia a fost instaurat un regim politic, cel al prosperitatii generale (Commonwealth). A fost indreptata impotriva regimului absolutist care, in timpul regilor Iacob I si Carol I din dinastia Stuart, trecea printr-o adanca criza sociala. Lupta opozitiei (reprezentata de burghezie, noua nobilime si o parte a taranimii) a imbracat un vesmant religios (puritanismul), Parlamentul fiind principalul ei centru organizatoric si politic. Revolutia a inceput in conditiile agravarii conflictului dintre rege si Parlament, ca urmare a persecutiei puritanilor si a razboiului impotriva Scotiei protestante, rasculata in 1637-1638. Carol I a convocat, dupa o intrerupere de 11 ani (1629-1640), Parlamentul (intre 13 apr. si 5 mai 1640, Parlamentul scurt si intre 3 nov. 1640 si 20 apr. 1653, Parlamentul lung), cerandu-i sa aprobe alocarea unor sume de bani pentru continuarea razboiului impotriva Scotiei Parlamentul lung a conditionat acordarea sumelor, cerand unele masuri indreptate impotriva absolutismului (desfiintarea impozitelor create de rege intre 1629 si 1640, lichidarea tribunalelor extraordinare regale si bisericesti, stabilirea principiului responsabilitatii puterii executive in fata Parlamentului), care l-au determinat pe regele Carol I sa inceapa razboiul impotriva Parlamentului. In timpul primului razboiului civil (1642-1646) s-a adancit revolutia. Resursele Parlamentului bazate pe principalele porturi si pe regiunile din S si E erau mult mai mari decat cele ale regelui, care avea sprijinul regiunilor rirale din N si V. In prima etapa a razboiului armata Parlamentului a suferit infrangeri; reorganizata de O. Cromwel, armata „noului model” (al carei nucleu l-a constituit detasamentul de cavalerie numit „coastele de fier”, format din taranime si mica nobilime) a obtinut victorii decisive asupra armatei regelui la Marston Moor (1644) si Naseby (1645). In desfasurarea evenimentelor s-au cristalizat in tabara revolutionara unele grupari si curente politice radicale (in special in randul armatei), care doreau sa dezvolte revolutia pana la egalitatea sociala (levellerii). Dupa tratative infructuoase cu Parlamentul, regele dezlantuie, in 1648, la doilea razboi civil, cu ajutorul marii nobilimi si al scotienilor. Este infrant la Preston (1648) de armata revolutionara condusa de Cromwell. Regele Carol I a fost judecat, condamnat si executat., iar monarhia si Camera Lorzilor, lichidate. La 19 mai 1649 a fost proclamata republica. V. si Marea Britanie.

CAPITAL1, (1) capitaluri, s. n. 1. Avutie sub forma de bani, de marfuri, de bunuri materiale in genere. 2. bani, suma (mare) de bani (investiti intr-o afacere). ♦ Capital de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. – Din fr. capital, germ. Kapital.

A DEFALCA ~chez tranz. 1) (parti componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume banesti) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrari etc.) A repartiza pe etape sau la diferiti executanti. 4) (terenuri) A imparti in loturi. /<fr. defalquer, lat. defalcare

MANDAT ~e n. 1) Misiune acordata cuiva de o persoana pentru a actiona in numele ei. 2) Document care certifica o astfel de misiune. 3) Dispozitie emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati. ◊ ~ de arest act scris prin care un organ judiciar ordona arestarea unei persoane. 4) ~ postal formular-tip pe baza caruia se poate expedia prin posta o suma de bani. 5) suma de bani expediata sau primita astfel. /<fr. mandat

CAPITAL s.n. 1. Valoare care produce plusvaloare; categorie economica ce reflecta relatia sociala de subordonare a muncitorului salariat de catre capitalist. 2. (Fig.) Clasa capitalistilor; capitalism. 3. (Curent) bani, suma mare de bani investita intr-o afacere; bunuri, valori. ◊ Capital de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. [Pl. -luri. / < fr. capital, cf. germ. Kapital].

ACREDITIV s. n. modalitate de plata in practica comerciala prin care banca cumparatorului se obliga a plati vanzatorului, direct sau prin intermediul unei banci corespondente, o anumita suma de bani. ◊ suma de bani depusa de cineva la o casa de economii si consemnatiuni; inscris care certifica o asemenea depunere. (< fr. accreditif, germ. Akkreditiv)

CAPITAL1, (1) capitaluri, s. n. 1. Raport social de productie care se stabileste intre capitalisti, proprietari ai mijloacelor de productie, si proletari, lipsiti de mijloace de productie si de subzistenta si nevoiti, pentru a-si castiga existenta, sa-si vanda forta de munca, ca pe o marfa, celor care ii exploateaza; valoare care produce plusvaloare. 2. Fig. Clasa capitalistilor; capitalism. 3. bani, suma (mare) de bani (investiti intr-o afacere). ◊ Capital de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. – Fr. capital.

ACCEPT, accepte, s. n. Consimtamant scris de pe o polita, prin care o persoana, desemnata de emitentul politei, se obliga sa achite beneficiarului, la scadenta, suma de bani din polita. – Din germ. Akzept, lat. acceptus.

ACONT, aconturi, s. n. Parte din suma de bani care se plateste inainte, la o cumparare sau la incheierea unei tranzactii, ca garantie; acontare, arvuna; p. ext. parte din salariu. [Var.: aconto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

ACREDITIV, acreditive, s. n. 1. suma de bani special rezervata de un cumparator din contul sau, la o banca ce deserveste un furnizor, pentru ca acestuia sa i se faca plata in momentul in care dovedeste predarea furniturilor in conditiile stabilite inainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. – Din fr. accreditif, germ. Akkreditiv.

AFECTA1, afectez, vb. I. Tranz. A destina (o suma de bani, o cantitate de materiale etc.) unui anumit scop. – Din fr. affecter.

ALIMENTAR, -A, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentara = industrie care transforma materiile prime de origine animala si vegetala in produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentara = suma de bani necesara intretinerii unei persoane pe care cineva o plateste, lunar, in temeiul unei obligatii stabilite prin lege sau prin hotarare judecatoreasca; pensie de intretinere. ♦ (Substantivat, f.) Bacanie. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius.

ALOCA, aloc, vb. I. Tranz. A prevedea intr-un buget pentru un anumit scop o suma de bani, materiale etc. – Din alocatie.

AVANSA, avansez, vb. I. 1. Intranz. A inainta, a merge (pentru a se apropia de o tinta urmarita). ♦ A progresa, a inainta. Lucrarile avanseaza. 2. Tranz. si intranz. A promova in munca, in grad. 3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipatie o suma de bani, un bun material etc. – Din fr. avancer.

BACSIS, bacsisuri, s. n. suma de bani data, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal, pentru a castiga bunavointa sau protectia cuiva. – Din tc. bahsis.

BAN1, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.

BEZMEN s. n. (Inv. si reg.) Inchiriere pe termen lung sau fara termen a unui teren, cu obligatia de a plati o suma de bani sau in natura. – Din ucr. bezmyn.

BILET, bilete, s. n. 1. Scrisoare de cateva randuri. 2. Bucata mica de hartie sau de carton imprimat care da dreptul la intrarea (si ocuparea unui loc) intr-o sala de spectacol, intr-o arena sportiva etc. ◊ Bilet de banca = hartie de valoare emisa de o banca, prin care acesta se obliga sa plateasca detinatorului, la prezentare, suma inscrisa pe hartie. Bilet de ordin = hartie prin care o persoana se obliga sa plateasca altei persoane o anumita suma de bani la cererea acesteia din urma; cambie. – Din fr. billet. Cf. it. biglietto.

BONIFICARE, bonificari, s. f. Actiunea de a bonifica; (concr.) suma de bani care compenseaza o dauna sau reprezinta o reducere; bonificatie. – V. bonifica.

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga interioara cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici; de valoare redusa. Editie de buzunar.Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor, a fi obligat sa cheltuiasca mereu. bani de buzunar = suma de bani pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Din ngr. buzunara.

CAMBIE, cambii, s. f. Act, document prin care cel care-l semneaza se obliga sa plateasca neconditionat, la un anumit termen si intr-un anume loc, o suma de bani. – Din it. cambio.

CASA2, case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa, pupitru sau birou intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau intr-o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si al platilor unei zile. – Din it. cassa, germ. Kasse.

CAUTIUNE, cautiuni, s. f. 1. suma de bani depusi pentru garantarea executarii de catre debitor a unei obligatii. 2. suma depusa pentru a obtine eliberarea provizorie a unei persoane arestate si care garanteaza prezentarea acesteia la ancheta penala, la judecata si la executarea pedepsei; p. ext. garantie. [Pr.: ca-u-ti-u-] – Din fr. caution, lat. cautio, -onis.

CASTI, castiuri, s. n. (Inv.) suma de bani platita cuiva la date fixe si care reprezinta de obicei o rata din arenda unei mosii. – Din tc. kıst.

CHELTUI, cheltuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da o suma de bani pentru a cumpara sau a plati ceva, pentru a ajuta pe cineva etc.; (peior.) a risipi, a irosi banii pe ceva, cu cineva etc. 2. A consuma, a folosi energie, timp etc. – Din magh. kolteni.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligat s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces partii care a castigat procesul. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloace banesti oferite de altcineva. bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult (si nerational). A baga (sau a pune pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate pe cineva. ♦ Consum de mijloace materiale, de munca, energie etc. pentru satisfacerea unor nevoi, a unor obligatii etc. ♦ (In contabilitate; la pl.) Rubrica dintr-un registru in care se trec sumele cheltuite. [Pr.: -tu-ia-] – Cheltui + suf. -eala.

CHETA, chete, s. f. Actiunea de a strange prin contributie voluntara o suma de bani pentru un anumit scop. V. colecta. – Din fr. quete.

DATORA, datorez, vb. I. 1. Tranz. A avea de platit cuiva o suma de bani sau, p. ext., altceva; a fi dator cuiva ceva. 2. Tranz. A avea o datorie morala sau legala fata de cineva, a-i fi indatorat pentru ceva; a fi obligat la ceva fata de cineva. 3. Refl. A avea drept cauza. [Var.: datori vb. IV] – Din dator.

DATORIE, datorii, s. f. 1. suma de bani sau orice alt bun datorat cuiva. ◊ Loc. adv. Pe datorie = pe credit. ◊ Expr. A se baga in datorii = a face datorii, a se indatora. A se ingloda (sau a se ineca) in datorii = a se imprumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligatie legala sau morala; indatorire. ◊ Loc. adv. De (sau din) datorie = din obligatie, pentru ca trebuie. La datorie = in locul unde te cheama obligatiile (de serviciu). ◊ Expr. A fi de datoria cuiva sa... = a fi obligatia cuiva sa... A crede de datoria sa sa... = a se crede obligat sa... – Dator + suf. -ie.

DATORIT, -A, datoriti, -te, adj. 1. (Despre o suma de bani sau un bun) Care trebuie platit, restituit cuiva. ♦ Cuvenit. 2. Provenit din sau de la..., cauzat, pricinuit de... ♦ (Cu valoare de prepozitie, in forma datorita) Multumita, gratie; din cauza, din pricina. [Var.: datorat, -a adj.] – V. datori.

INCASO s. n. sg. Sistem de decontare prin care, din insarcinarea unui creditor si pe baza unui efect, a unei polite etc. a acestuia, banca incaseaza in contul lui o suma de bani de la debitor. – Din it. incasso.

INDEMNIZATIE, indemnizatii, s. f. 1. suma de bani care se acorda cuiva in afara salariului, destinata sa acopere cheltuielile facute de un angajat in scopul indeplinirii unei sarcini de serviciu; indemnizare. ♦ Despagubire pentru un prejudiciu, pentru o paguba suferita etc.; indemnitate. ♦ Contravaloarea in bani a unei plati in natura. 2. Care nu are caracter de salariu. [Var.: indemnizatie s. f.] – Din fr. indemnisation.

IMPRUMUT, imprumuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) imprumuta; (concr.) obiect sau suma de bani imprumutata. ◊ Loc. adj. De imprumut = care este imprumutat. ◊ Expr. A fi ca de imprumut sau aparea de imprumut = a nu i se potrivi cuiva. ◊ Loc. vb. A da (sau a lua) cu imprumut = a imprumuta (1). 2. Cuvant, constructie lexicala etc. luata din alta limba. Imprumut lingvistic.Lat. in promutuum.

INAINTA, inaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge inainte in spatiu, a se misca spre cineva sau ceva aflat inainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge inainte in timp; a se desfasura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva intr-o functie mai importanta; a avansa in grad. ♦ Intranz. A obtine o functie mai importanta, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petitie, o lucrare administrativa etc. 5. Tranz. (Inv.) A avansa o suma de bani. – Din inainte.

INCASA, incasez, vb. I. Tranz. A primi o suma de bani; a obtine valoarea in bani a unei polite, a unui bilet de banca etc. ♦ Fig. (Fam.) A primi lovituri. – Din it. incassare.

USURA, usurez, vb. I. Tranz. si refl. 1. A reduce sau a scadea din greutate. 2. Fig. A(-si) alina, a(-si) potoli o suferinta fizica sau morala. ♦ A (se) destainui pentru a-si alina o durere sufleteasca. ♦ Refl. (Despre boli) A ceda, a slabi, a se ameliora. ♦ Tranz. A inlesni, a facilita. 3. A (se) elibera, a scoate sau a iesi de sub apasarea unui lucru greu; a (se) despovara. ◊ Expr. (Fam.) A (se) usura de bani = a face sa cheltuiasca sau a cheltui o mare suma de bani sau toti banii. ♦ Tranz. Fig. A scuti; a salva. – Din usor2.

VENIT, -A, (1) venituri, s. n., (2) veniti, -te, s. m. si f. 1. S. n. suma de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestata sau din proprietatea detinuta, intr-o perioada de timp; castig, beneficiu. ◊ Venit national = indicator macroeconomic al rezultatelor activitatii (anuale) reprezentand suma veniturilor incasate de posesorii factorilor de productie care participa direct sau indirect la productie. 2. S. m. si f. Persoana care vine, se prezinta undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoana sosita de curand undeva, la cineva. – V. veni.

MANDAT, mandate, s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica si de a actiona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tara straina in baza unei hotarari a unui for international. 2. (Jur.) Dispozitie, ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit, inculpat sau condamnat. Mandat de aducere ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit, martor sau expert) in fata unei instante judecatoresti sau a unui organ de cercetare penala, pentru a da declaratii, lamuriri, pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu postal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop, pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. – Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.

VIRA, virez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vehicule) A schimba directia de mers; a coti. ♦ (Despre oameni) A face ca un vehicul in mers sa-si schimbe directia; a coti, a carmi. 2. Tranz. A trece o suma de bani de la un cont la altul. 3. Tranz. A trata o copie fotografica cu o solutie speciala pentru a-i schimba nuantele de negru in alte nuante. – Din fr. virer.

DEPUNATOR, -OARE, depunatori, -oare, s. m. si f. Persoana care depune spre pastrare o suma de bani, hartii de valoare etc. – Depune + suf. -ator.

PLATA, plati, s. f. 1. Faptul de a plati o suma de bani datorata; achitare. ♦ Sistem, mod dupa care se plateste. 2. suma de bani data cuiva pentru munca depusa, drept contravaloare a unui obiect cumparat, a folosintei unui lucru etc. 3. Rasplata (morala) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsa care se da cuiva pentru fapte rele. ◊ Expr. A-si lua plata = a-si primi pedeapsa cuvenita. A se duce (sau a pleca, a merge etc.) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a se duce (sau a pleca, a merge etc.) unde vrea, unde stie, unde-i place. A lasa (pe cineva) in plata Domnului (sau a lui Dumnezeu) = a nu se mai ocupa de cineva, a lasa in voia sortii, a lasa in pace. – Din sl. plata.

PONTA2, pontez, vb. I. Intranz. si tranz. A miza o suma de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.

TAXA, taxe, s. f. 1. suma de bani care se percepe la anumite marfuri sub forma de impozit. ◊ Taxa pe valoarea adaugata = impozit general care se aplica pe fiecare stadiu al circuitului de productie al produsului final. 2. Plata efectuata in favoarea bugetului de stat de catre diferite persoane fizice sau juridice in cazul cand acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi. ♦ suma de bani care se plateste unei institutii in schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

PECULIU s. n. 1. (In antichitate) suma de bani economisita de un sclav pentru a-si rascumpara libertatea: gratificatie acordata unui sclav de catre stapanul sau sau unui soldat la eliberare. 2. suma de bani primita de un condamnat dupa ispasirea pedepsei, pentru munca prestata in timpul detentiunii; p. gener. bani economisiti, agoniseala. – Din lat. peculium.

REMIZA, remize, s. f. I. 1. Situatie in care doi sahisti angajati intr-o partida amicala sau oficiala consimt reciproc asupra unui rezultat de egalitate; partida de sah terminata la egalitate. 2. Forma de retribuire (in comert) potrivit careia lucratorii primesc pentru munca prestata o suma de bani calculata in functie de volumul vanzarilor, cumpararilor, contractarilor etc. pe care acestia le efectueaza; (concr.) suma de bani acordata in acest fel. II. 1. Constructie prevazuta cu instalatii de spalare si ventilare, precum si cu un mic atelier de reparatii, folosita pentru adapostirea vehiculelor auto, a uneltelor, a locomotivelor, a vagoanelor etc. 2. Mic petic de padure sau de tufisuri plantat cu scopul de a servi ca adapost pentru vanatul mic. – Din fr. remise.

ANUITATE, anuitati, s. f. suma de bani (incluzand o parte din capital si dobanda corespunzatoare) care se plateste periodic (de obicei anual) spre a rambursa un capital sau o datorie. [Pr.: -nu-i-] – Din fr. annuite.

PENSIE, pensii, s. f. suma de bani lunara ce se acorda persoanelor care au iesit din activitatea profesionala pentru limita de varsta, pentru invaliditate etc. sau care si-au pierdut sustinatorul si sunt incapabile de munca. ◊ Pensie de intretinere sau pensie alimentara = suma de bani pe care cineva trebuie sa o plateasca unei persoane pe care justitia il obliga sa o intretina. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A iesi (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Inv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.

POLITA2, polite, s. f. 1. (In sistemul financiar) Act prin care o persoana dispune debitorului ei sa plateasca o suma de bani unei alte persoane sau la ordinul acesteia; trata. ◊ Polita in alb = polita2 (1) pe care nu figureaza numele beneficiarului. ◊ Expr. A plati (cuiva) polita = a se razbuna (pe cineva). 2. (In sintagma) Polita de asigurare = document emis de catre o institutie de asigurare, prin care aceasta certifica incheierea unui contract de asigurare a vietii sau a bunurilor materiale ale cuiva. – Din it. polizza.

PRESTATIE, prestatii, s. f. 1. Prestare. 2. Munca de scurta durata (de obicei gratuita) efectuata pentru lucrari de interes public; suma de bani care reprezinta contravaloarea (neefectuata a) acestei munci. [Var.: prestatiune s. f.] – Din fr. prestation, lat. praestatio, -onis.

PRIMA1, prime, s. f. 1. suma de bani acordata cuiva peste salariul de baza ca recompensa pentru calitatea deosebita a muncii depuse; premiu (acordat in sistemul de salarizare). ◊ Prima de export = suma de bani sau scutire de taxe, de impozite acordata ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor marfuri. Prima de asigurare = suma de bani pe care asiguratul o plateste (periodic) celui care asigura, pentru asumarea riscului. Prima de economie = suma platita deponentilor de catre unele case de economii, peste nivelul ratei dobanzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format intre doua trepte de aceeasi inaltime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.

SPERT, sperturi, s. n. 1. (De obicei construit cu verbe ca „a da”, „a lua”, „a primi”) suma de bani sau daruri primite de cineva sau oferite, incorect si ilegal, cuiva, pentru a-i castiga bunavointa, in special pentru a-l determina sa-si indeplineasca (mai cu ravna) sau sa-si incalce obligatiile de serviciu; mita, mituiala. 2. Spertuiala. – Din germ. Sperrzeug „manunchi de speracle”.

SLUJBA, slujbe, s. f. I. 1. Indeletnicire de oarecare durata si limitata la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o intreprindere de stat sau particulara si care este remunerata cu o anumita suma de bani; serviciu, functie, post. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) in slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispozitia cuiva; a servi interesele cuiva sau a sustine o anumita cauza. (Inv.) A-i fi cuiva de slujba = a-i fi cuiva de folos. ♦ (Pop.) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcina, insarcinare. ♦ (Inv.) Serviciu facut cuiva. II. Indeplinire solemna de catre preot a ritualurilor prevazute in canoanele bisericesti pentru anumite ocazii si sarbatori; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din sl. sluzĩba.

FILODORMA, filodorme, s. f. suma de bani pretinsa in mod abuziv de cineva pentru obtinerea unui privilegiu, cedarea unui beneficiu etc.; filotim (2). – Din ngr. filodorima.

LITURGHIE, liturghii, s. f. Principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plati preotului o suma de bani spre a pomeni numele persoanelor (in viata sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghie s. f.] – Din sl. liturgija.

CONSEMNA, consemnez, vb. I. Tranz. 1. A trece anumite mentiuni in legatura cu un fapt juridic intr-un proces-verbal, intr-o minuta etc.; p. gener. A inregistra, a insemna, a nota. 2. A depune bani spre pastrare si fructificare la o organizatie de stat care are sarcina de conservare a sumelor de bani. 3. A interzice prin consemn iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau parasirea navei, pentru un anumit timp, din motive sanitare, disciplinare, securitate etc. – Con1 + semna (dupa fr. consigner).

MUCARER, mucareruri, s. n. (In evul mediu, in Tara Romaneasca si in Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor romani de catre Poarta Otomana. 2. suma de bani platita Portii Otomane de catre domnii tarilor romanesti, incepand din sec. XVII, pentru a obtine la fiecare trei ani reinnoirea domniei. – Din tc. mukarrer.

MUCHIE, muchii, s. f. 1. Linie de intersectie a doua fete ale unui corp geometric. ◊ Loc. adv. Pe muchie = la limita, la extrema. 2. Margine, dunga a unui lucru, a unei suprafete. ◊ Expr. Batuti pe muchie = (despre o suma de bani) din care nu lipseste nimic, care este intreaga, exacta. 3. Marginea din afara, portiune laterala a unor obiecte. ♦ Marginea palmei dinspre degetul cel mic. ♦ Partea opusa taisului unor unelte de taiat. ♦ Expr. (Ca sau cat) (de) o muchie de cutit = foarte ingust, foarte subtire; foarte putin. Pe muchie de cutit = intr-o situatie critica, in primejdie. 4. Partea cea mai inalta, ascutita si prelungita, a unui munte, a unui deal, a unei stanci; creasta, coama, culme; p. ext. coasta a unui munte sau a unui deal; panta, povarnis. [Pr.: -chi-e.Var.: muche s. f.] – Probabil lat. *mutila (= mutulus).

MITA, mite, s. f. suma de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina sa-si incalce obligatiile de serviciu sau sa le indeplineasca mai constiincios; spert, spaga1, – Din sl. mito.

MIZA, mize, s. f. suma de bani pe care o depune fiecare dintre participantii la un joc de noroc si care intra in posesiunea castigatorului. ♦ Fig. Ceea ce constituie obiectul unei dispute. – Din fr. mise.

NART, narturi, s. n. 1. suma de bani fixata in trecut de autoritati ca limita maxima a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. Pret maximal fixat in trecut de autoritati pentru vanzarea anumitor marfuri de prima necesitate; p. ext. pret al unei marfi. 3. Norma de munca pe care taranii clacasi erau obligati sa o realizeze intr-o zi pe mosia boierului. – Din tc. nark.

ESALONA, esalonez, vb. I. Tranz. 1. A dispune, a repartiza un intreg in mai multe parti la intervale succesive dinainte stabilite. ♦ (Fin.) A repartiza o suma de bani in asa fel, incat plata sa se efectueze pe rand si la date succesive, dinainte fixate. 2. (Mil.) A dispune trupele pe esaloane. – Din fr. echelonner.

DOBANDA, dobanzi, s. f. 1. suma de bani care se plateste (de obicei in procente) pentru un imprumut banesc. ◊ Expr. A plati (cuiva) cu dobanda = a se razbuna cu prisosinta si violenta (pe cineva) pentru o paguba sau o suferinta. 2. Castig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la paguba decat cu un misel la dobanda. ♦ Cantitate dintr-un produs oferita (cumparatorului) in plus. 3. (Inv.) Prada de razboi. – Din dobandi (derivat regresiv).

DEBITA2, debitez, vb. I. Tranz. 1. A trece, a inregistra in contul unei persoane, al unei intreprinderi etc. marfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost platite. – Din fr. debiter.

TAIN, tainuri, s. n. 1. Portie de alimente sau de bautura care se dadea zilnic ienicerilor, ostasilor pamanteni, subalternilor, de catre domnitor sau boieri; p. gener. ratie de alimente. ♦ suma de bani care se dadea zilnic servitorilor, echivalenta cu ratia lor alimentara. ♦ Provizie. 2. Portie de nutret care se da animalelor intr-o anumita perioada de timp. 3. Parte care ii revine cuiva in urma unei repartizari, a unei imparteli etc. – Din tc. tayin.

TARIF, tarife, s. n. 1. Taxa oficiala fixata pentru anumite prestatii de serviciu, pentru vanzarea anumitor articole, transporturi de marfuri si de persoane etc. ♦ suma de bani data cuiva pentru o munca depusa. 2. Tabel, lista cuprinzand preturile unitare sau specifice pentru furnituri, servicii etc. (publice) si conditiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (In sintagma) Tarif vamal = tabel in care sunt inscrise taxele vamale la care sunt supuse marfurile trecute peste granita unui stat. [Pl. si: tarifuri] – Din fr. tarif.

TANTIEMA, tantieme, s. f. 1. suma de bani incasata de membrii unui consiliu de administratie sau de functionari superiori ai unei societati comerciale (din beneficiul net al acesteia) pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit (in trecut) unui autor dramatic, calculat in raport cu incasarile realizate la reprezentatiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantieme.

RECOMPENSA, recompense, s. f. 1. Rasplata; gratificatie. ♦ (Rar) Compensatie, despagubire. 2. suma de bani ce se cuvine inventatorului sau inovatorului care cedeaza statului inventia sau inovatia sa. – Din fr. recompense.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

RAMBURSA, rambursez, vb. I. Tranz. A restitui cuiva o suma de bani datorata. ♦ A trimite, a da inapoi (prin ramburs). – Din fr. rembourser.

REMITE, remit, vb. III. Tranz. 1. A preda, a inmana, a da. 2. A renunta la o suma de bani datorata unui debitor, a face sa se stinga o datorie. 3. (Rar) A amana. – Din lat. remittere (cu sensuri dupa fr. remettre).

RENTA, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care il poate obtine un proprietar in virtutea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plata a dreptului de folosinta a acestora); dobanda produsa de o obligatiune. ◊ Renta viagera = suma de bani pe care o persoana se obliga s-o plateasca periodic alteia pe toata durata vietii acesteia. ♦ (Si in sintagma renta feudala) Plata (in munca, produse sau bani) la care era obligat iobagul fata de stapanul sau. – Din fr. rente.

RETETA, retete, s. f. 1. Formulare in scris a unei doctorii si a modului de a o prepara; prescriptie a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hartia pe care medicul a scris aceasta prescriptie medicala. 2. Ansamblu de indicatii privind materiile prime, proportia, modul de preparare pentru obtinerea unui anumit produs, a unei mancari, a unei bauturi etc. 3. Fig. Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. suma de bani realizata din vanzarea unui spectacol. – Din ngr. reseta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

RETRIBUI, retribui, vb. IV. Tranz. A plati cuiva o suma de bani pentru o munca prestata; a remunera. – Din fr. retribuer, lat. retribuere.

DEPUNERE, depuneri, s. f. Actiunea de a (se) depune1 si rezultatul ei. 1. suma de bani depusa la o institutie bancara. 2. Sediment, depozit pe o suprafata sau pe fundul unui vas. – V. depune1.

COMINATORIU, -IE, cominatorii, adj. (Despre o masura luata de un organ de justitie) Care constrange o persoana la comiterea sau la abtinerea de la savarsirea unui fapt. ◊ Daune cominatorii = suma de bani ce urmeaza a se plati periodic de catre o persoana pana la achitarea obligatiei ce ii revine. – Din fr. comminatoire.

SALARIU, salarii, s. n. suma de bani pe care o primeste o persoana pentru munca depusa intr-o perioada de timp (saptamana, luna); leafa2. [Var.: (pop.) salar s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.

SCONT, sconturi, s. n. 1. Operatie de credit care consta in cumpararea efectelor de comert de catre banci, cu retinerea din valoarea lor nominala a dobanzii pana la scadenta si a unui comision. ♦ suma de bani reprezentand dobanda la un imprumut, pe care o banca si-o retine cu anticipatie la acordarea imprumutului. 2. (Rar) Reducere acordata unui debitor din valoarea unei polite sau a unei datorii platite inainte de scadenta; recalculare si diminuare a dobanzilor, cand plata unei obligatii se face inainte de termen. – Din it. sconto.

SCRISOARE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisa trimisa cuiva prin posta sau prin intermediul unei persoane; epistola, ravas. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o banca cere altui bancher sau altei banci sa puna la dispozitia purtatorului o suma de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondenta avand valoare literara sau istorica. ♦ (La pl.) Opera literara in proza scrisa sub forma de corespondenta. 2. (Inv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris1 (2). 4. (Inv.) Hartie scrisa, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atesta calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat in relatiile cu un alt stat. Scrisoare de trasura = act care contine conditiile intervenite intre cel care expediaza o marfa si cel care o transporta (serviciul de coletarie, posta etc.); fraht. 5. (Inv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

SOLDA, solde, s. f. suma de bani platita militarilor si personalului civil din armata. ◊ Expr. A fi in solda cuiva = a sustine cauza cuiva din interes material (si nu din convingere). – Din fr. solde.

SULTA, sulte, s. f. suma de bani reprezentand diferenta de valoare dintre doua lucruri care se schimba intre ele ori dintre valoarea partii ce i se cuvine unei persoane intr-o mostenire si valoarea lucrurilor ce i se atribuie cu ocazia impartelii. – Din fr. soulte.

COMPENSATORIU, -IE, compensatorii, adj. Care compenseaza; compensator. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = suma de bani ce se plateste de catre debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligatii. – Din fr. compensatoire.

COST1 s. n. suma de bani cheltuita pentru producerea sau cumpararea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vietii = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare si nealimentare, precum si a serviciilor utilizate, pe o familie, intr-o perioada determinata. Pret de cost = (in productie) totalul cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare; (in circulatia marfurilor) suma de bani platita pentru un bun cumparat in scop de revanzare. ◊ Expr. A vinde sub cost = a vinde o marfa cu un pret mai mic decat pretul de cost1. A vinde in cost = a vinde o marfa cu un pret egal pretului de cost1. – Din costa (derivat regresiv).

CUSUR, cusururi, s. n. 1. Imperfectiune, defect, meteahna, hiba; p. ext. viciu 2. (Inv.) Rest, lipsa dintr-o suma de bani (datorata) 3. (Inv.) Aluzie – Din tc. kusur

CREDITA, creditez, vb. I. Tranz. 1. A acorda sau a deschide cuiva un credit (1); a imprumuta pe cineva cu o suma de bani; a vinde cuiva pe credit. 2. A face o inregistrare in creditul unui cont. – Din fr. crediter.

AMENDARE s. penalizare. (~ cuiva cu o suma de bani.)

DELAPIDA vb. (JUR.) a defrauda, a sustrage, (rar) a frauda, (inv. si fam.) a sfeterisi, (impr.) a deturna. (A ~ o suma de bani.)

PENALIZARE s. 1. (JUR.) amendare. (~ cuiva cu o suma de bani.) 2. (JUR.; concr.) amenda, penalitate, (rar) penalizatie, (inv. si pop.) gloaba, (inv. si reg.) straf, (prin Transilv.) birsag, dardala, (inv.) globire, hatalm, (turcism inv.) geremea. (A platit o ~ zdravana.) 3. sanctionare. (~ unei echipe sportive.) 4. (concr.) sanctiune. (Sportivul a primit o ~ aspra.)

SECHESTRU s. (JUR.) 1. (pop.) zalog, (inv.) zebereala. (I-a pus ~ pe bunuri.) 2. poprire. (~ pe o suma de bani.)

debita (o cantitate de fluid, un text, o suma de bani etc.) vb., ind. prez. 1 sg. debitez, 3 sg. si pl. debiteaza

ACONT ~uri n. suma de bani platita sau incasata anticipat (cu garantie); avans. /<it. acconto, fr. acompte

ACREDITIV ~e n. Document prin care o institutie de credit da altei institutii dispozitia de a plati o suma de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, germ. Akkreditiv

ALIMENTAR ~a (~i, ~e) Care tine de alimente; propriu alimentelor. Regim ~. Produse ~e.Pensie ~a suma de bani pe care o plateste cineva unei persoane pe care este obligat s-o intretina. /<fr. alimentaire, lat. alimentarius

ALOCATIE ~i f. 1) suma de bani alocata de catre stat sau de catre o institutie pentru un scop anumit. 2) Ajutor in bani acordat unei persoane in anumite conditii. ~ de invaliditate. [G.-D. alocatiei; Sil. ti-e] /<fr. allocation

AMENDA ~zi f. Sanctiune constand in obligatia de a plati o suma de bani. A scuti de ~. [G.-D. amenzii] /<fr. amende

AVANS ~uri n. 1) suma de bani platita anticipat; acont. ◊ A-i face cuiva ~uri a cauta sa castige simpatia cuiva prin lingusiri, concesii etc. 2) Interval de timp, distanta cu care cineva sau ceva se afla inaintea altcuiva sau a ceva. /<fr. avance

BACSIS ~uri n. suma de bani data cuiva, peste plata cuvenita, pentru un serviciu personal. /<turc. bahsis

CAMBIE ~i f. Document financiar prin care semnatarul se obliga sa achite neconditionat, la un anumit termen, o suma de bani. [Art. cambia; G.-D. cambiei; Sil. -bi-e] /<it. cambio

CASA2 ~e f. 1) Dulap sau ladita speciala in care se pastreaza bani, hartii de valoare, documente etc.; seif. 2) Loc special amenajat intr-un magazin unde se achita costul cumparaturilor. 3) Incapere intr-o institutie unde se fac incasarile si platile; casierie. 4) suma de bani in numerar de care dispune casieria unei intreprinderi, organizatii etc. ◊ A face ~a a face bilantul incasarilor si platilor unei zile. [G.-D. casei] /<it. cassa; germ. Kasse

CAUTIUNE ~i f. 1) Obiect de valoare sau suma de bani depusa drept garant pentru indeplinirea de catre debitor a unei obligatii. 2) jur. (in unele legislatii) suma de bani depusa pentru eliberarea temporara a infractorului pe timpul procesului penal. [Art. cautiunea; G.-D. cautiunii; Sil. ca-u-ti-u-] /<fr. caution, lat. cautio, ~onis

CONSEMNATIUNE ~i f. Operatie prin care o persoana fizica sau juridica depune o suma de bani pe numele si la dispozitia altei persoane la o institutie autorizata in acest scop. [Sil. -ti-u-] /<fr. consignation

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

COST ~uri n. suma de bani cheltuita pentru cumpararea, producerea, extragerea unui produs sau pentru prestarea unui serviciu. ◊ Pret de ~ totalitate a cheltuielilor facute pentru producerea si desfacerea unui produs. /v. a costa

CREDIT ~e n. 1) Operatie baneasca prin care creditorul acorda un imprumut debitorului. 2) suma de bani acordata prin aceasta operatie. 3) Parte din dreapta a unui cont unde se inregistreaza sumele de bani. 4) fig. Consideratie de care se bucura cineva; trecere. /<fr. credit

DEFICIT ~e n. 1) Absenta a unui lucru sau a unei insusiri strict necesare. 2) Stare in care cheltuielile depasesc veniturile. ~ bugetar.A fi in ~ a fi in pierdere. 3) suma de bani, reprezentand diferenta cu care cheltuielile intrec veniturile. ◊ ~ de casa lipsa de numerar disponibil pentru efectuarea platilor curente. /<fr. deficit

DEPUNERE ~i f. 1) v. A DEPUNE si A SE DEPUNE. 2) suma de bani depusa pentru pastrare. /v. a (se) depune

DIURNA ~e f. suma de bani, platita cuiva de catre intreprinderea sau institutia unde lucreaza, pentru acoperirea cheltuielilor zilnice, facute in interes de serviciu intr-o deplasare (delegatie) in alta localitate. [Sil. di-ur-] /<fr. diurne, lat. diurnus

DONATIE ~i f. 1) Act prin care o persoana transmite cu titlu gratuit si irevocabil un bun al sau altei persoane. 2) Bun (suma de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donatia; G.-D. donatiei; Sil. -ti-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis

DOTA ~e f. Avere sau suma de bani care se da unei fete cand se marita; zestre. /<fr. dot, lat. dos, dotis

FRAUDA ~e f. 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obtine un profit, pagubind pe altul. 2) suma de bani sustrasa prin inselarea increderii. [G.-D. fraudei; Sil. fra-u-] /<fr. fraude, lat. fraus, ~dis

INDEMNIZATIE ~i f. 1) suma de bani, acordata cuiva in afara retributiei, pentru acoperirea unor cheltuieli exceptionale (deplasare in interes de serviciu, transfer etc.) sau pentru prestarea unei munci speciale in afara functiei de baza. 2) suma de bani platita salariatilor pentru timpul concediului. 3) Despagubire pentru un prejudiciu sau pentru o paguba suferita. /<fr. indemnisation

IMPRUMUT ~uri n. 1) v. A IMPRUMUTA.~ de stat atragere in bugetul statului a resurselor financiare particulare prin emiterea si repartizarea unor hartii de valoare (obligatii). De ~ a) care este imprumutat; b) care nu se potriveste bine cuiva. A da (sau a lua) cu ~ a imprumuta. 2) Bun material sau suma de bani luate pentru a fi restituite. A inapoia ~ul. 3) Element de limba, de cultura, de arta integrat in alt sistem. ~uri din alte limbi. [Sil. im-pru-] /<lat. in promutuum

MIZA ~e f. 1) suma de bani pe care o depune fiecare participant la un joc de noroc si care revine castigatorului. 2) Obiectiv al unei dispute. /<fr. mise

MUCARER ~uri n. ist. 1) Ordin dat de Poarta Otomana prin care se confirmau domnitorii in scaun; firman de inscaunare. 2) suma de bani platita Portii Otomane de catre domnitori pentru a obtine reinnoirea domniei. 3) Serbare la curtea domneasca cu prilejul primirii firmanului. /<turc. mukarrer

NUMERAR n. suma de bani in monede sau in bancnote; bani gheata; bani pesin; bani lichizi. ♦ (A plati) in ~ (a plati) in bani lichizi. /<fr. numeraire, lat. numerarius

ORDIN1 ~e n. Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizati; porunca; comanda. ◊ La ~ele cuiva la dispozitia cuiva. ~ de plata dispozitie in scris data unei banci de catre un debitor, pentru a vira din contul sau o anumita suma de bani in contul unui creditor. /<lat. ordo, ~inis, fr. ordre

PASA ~e f. 1) sport Transmitere a mingii catre un coechipier. 2) (la jocurile de carti) suma de bani care trebuie depusa la fiecare tur nou. ◊ A fi in ~ buna (sau proasta) a-i reusi (sau a nu-i reusi) cuiva ceva; a-i merge cuiva bine (sau rau). /<fr. passe, engl. pass

PECULIU n. 1) (in antichitate) suma de bani care i se acorda unui sclav sau unui soldat roman la eliberare. 2) Remuneratie pe care o primeste un condamnat dupa ispasirea pedepsei pentru munca in inchisoare. /<lat. peculium

PENSIE ~i f. 1) Asigurare materiala acordata cetatenilor care nu pot lucra. ~ de invaliditate. 2) suma de bani platita lunar unei persoane pentru limita de varsta. ◊ ~ alimentara plata impusa prin lege unei persoane pentru intretinerea altei persoane. (de obicei, minora) A iesi (sau a scoate pe cineva) la ~ a iesi (sau a scoate pe cineva) din campul muncii la atingerea limitei de varsta. [G.-D. pensiei; Sil. -si-e] /<fr. pension, lat. pensio, ~onis

POLITA2 ~e f. 1) fin. Act financiar in baza caruia debitorul este obligat, la ordinul creditorului, sa plateasca beneficiarului o suma de bani la un anumit termen; vecsel. ◊ ~ in alb polita pe care nu este indicat numele beneficiarului. A plati cuiva o ~ a se razbuna pe cineva. 2): ~ de asigurare document prin care se confirma incheierea unui contract de asigurare. [G.-D. politei] /<it. polizza

POPRIRE ~i f. 1) v. A POPRI. 2) Hotarare a unei instante judecatoresti prin care se opreste suma de bani datorata unui debitor de catre o persoana. /v. a popri

PRET ~uri n. 1) Expresie baneasca a valorii unei marfi; suma de bani cu care se poate vinde sau cumpara ceva. ~ de contract. ~ cu amanuntul. ◊ A avea ~ a) a se vinde usor; b) a avea valoare. De ~ scump; pretios. Cu orice ~ a) oricat de mult ar costa; b) prin orice mijloace. Cu nici un ~ in nici un caz. ~ (ca) de... cam; aproximativ. 2) Calitate deosebita; merit. ◊ A ajunge la ~ a ajunge sa fie apreciat; a capata valoare. A pune ~ pe ceva a trata cu consideratie; a pretui; a aprecia. A sti ~ul a sti ce valoreaza (cineva sau ceva). /<lat. pretium

RECOMPENSA e f. 1) Favoare care compenseaza. 2) Bun material sau spiritual acordat pentru a compensa un serviciu, un merit particular sau o actiune realizata; rasplata. A primi o ~ buna. 3) suma de bani acordata unui inventator (care compenseaza inventia acestuia). [G.-D. recompensei] /

RUSFET ~uri n. inv. 1) suma de bani sau dar adus unei persoane pentru a obtine ceva in mod ilegal; mita. 2) Obligatie suplimentara in munca sau in natura, prestata de tarani pe mosia boierilor. /<turc. rusvet

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

SUBSIDIU ~i n. suma de bani acordata (de stat) unui asezamant sau unei organizatii cu titlu de ajutor; ajutor banesc; donatie; subventie. [Sil. -diu] /<fr. subside, lat. subsidium

SPERT ~uri n. pop. suma in bani sau alte valori materiale date cuiva sau primite de cineva in schimbul unui serviciu. (ilegal); mita. /<germ. Sperrzeug

VECSEL ~e n. Act financiar prin care o persoana (debitorul) este obligata sa plateasca alteia (beneficiarului) o suma de bani la un anumit termen; polita. /<germ. Wechsel

ZESTRE f. 1) Avere sau suma de bani care se da de catre parinti unei fete cand se marita; dota. 2) Totalitate a bunurilor care constituie averea cuiva, (a unei persoane, colectivitati, comunitati etc.). [G.-D. zestrei] /<lat. dextrae

ALOCATIE s.f. Alocare; (Concr.) suma de bani destinata (de stat sau de o institutie) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor in bani. [Gen. -iei, var. alocatiune s.f. / cf. fr. allocation].

AMORTIZARE s.f. 1. Actiunea de a amortiza si rezultatul ei. ◊ Fond de amortizare = totalitatea sumelor rezultate din amortizare. 2. suma de bani care rezulta din amortizare (1). [< amortiza].

CAMBIE s.f. Act, inscris prin care o persoana se obliga sa plateasca o suma de bani la un anumit termen; polita, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio].

COMPENSATORIU, -IE adj. Care compenseaza. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = suma de bani care se plateste de catre debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neindeplinirea unei obligatii. [Pron. -riu, var. compensator, -oare adj. / < fr. compensatoire, cf. lat. compensatorius].

CONSTITUT s.n. Tip de contract prin care cineva se angajeaza sa plateasca o suma de bani. [< fr. constitut, cf. lat. constitutum].

IMPUTATIE s.f. 1. Invinovatire; repros. 2. Obligatie de a plati o suma ca despagubire pentru o paguba cauzata unei institutii unde activeaza cineva; (concr.) suma de bani platita in acest scop. [Gen. -iei, var. imputatiune s.f. / cf. fr. imputation, lat. imputatio].

IMPUTA vb. I. 1. tr., refl. A (se) atribui cuiva purtari, fapte urate, nepotrivite. 2. tr. A obliga pe cineva sa plateasca o suma de bani ca despagubire pentru o paguba adusa unei institutii in cadrul unei functii detinute de acea persoana. [P.i. imput, 3,6 -ta, var. imputa vb. I. / < fr. imputer, cf. lat. imputare].

INDEMNIZATIE s.f. suma de bani care se acorda cuiva pentru acoperirea unor cheltuieli exceptionale; (spec.) suma acordata cuiva pentru o munca exceptionala sau pentru a face fata anumitor cheltuieli. ♦ Despagubire pentru un prejudiciu, pentru o paguba suferita. ♦ suma platita salariatilor pe timpul concediului sau al unei deplasari. [Gen. -iei, var. indemnizatiune s.f. / cf. fr. indemnisation].

MIZA s.f. suma de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc si care revine castigatorului. ♦ (Fig.) Fapt scontat. [< fr. mise < mettre – a pune].

PENSIE s.f. suma de bani care se acorda (lunar) persoanelor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ suma de bani acordata anual de stat, de o institutie etc. cuiva, ca recompensa pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension].

REGRES s.n. 1. Intoarcere de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; dare inapoi, decadere. 2. (Jur.) Drept in virtutea caruia cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia din urma pentru recuperarea sumei platite. [Pl. -se, -suri. / < lat. regressus < regredior – a da inapoi, cf. fr. regres, it. regresso].

VIRAMENT s.n. Operatie bancara prin care o suma de bani se trece dintr-un cont intr-altul fara ca suma sa fie varsata in numerar. ◊ Cont de virament = cont deschis la o institutie bancara prin care se fac si se primesc plati fara folosirea numerarului. [Pl. -te, -turi. / cf. it. viramento, fr. virement].

ACONT s.n. (Fin.) Parte dintr-o suma de bani care se plateste inainte drept garantie pentru indeplinirea unui contract incheiat, mai ales de vanzare-cumparare; arvuna. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].

ACREDITIV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari. 2. suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveste un furnizor pentru ca acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeste expedierea (predarea) marfurilor. ♦ suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii si consemnatiuni pentru a-i sta la dispozitie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< fr. accreditif].

ALIMENTAR, -A adj. Referitor la alimente; care serveste ca aliment. ◊ Pensie alimentara = suma de bani pe care cineva o plateste (lunar) unei persoane pe care are obligatia s-o intretina. // s.f. Unitate comerciala care vinde alimente. [Cf. fr. alimentaire].

VALOARE s.f. I. 1. Expresie a muncii umane materializata intr-o marfa. ♦ Categorie economica proprie economiei bazata pe productia de marfuri. 2. suma de bani care reprezinta echivalentul pretului unei marfi, unui cec, al unei actiuni etc. ♦ Rentabilitate, productivitate. 3. Marime matematica asociata unei marimi fizice, potrivit unui anumit procedeu. 4. Durata unui sunet muzical. 5. Sensul sau folosirea gramaticala a unui cuvant. 6. (Pict.) Intensitatea unei culori. II. 1. Ansamblul calitatilor care fac un lucru bun, cautat, apreciat; insemnatate, importanta, pret. 2. suma insusirilor pozitive ale unui om; (concr.) om care intruneste calitati deosebite. [Gen. -orii. / < fr. valeur, it. valore < lat. valor].

CANIOTA s.f. suma de bani obtinuta din partea de castig oferita de jucatorii de carti pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioara, obiect in care se strange aceasta suma. [Pron. -ni-o-. / < fr. cagnotte].

CASA s.f. 1. Dulap, lada de otel in care se tin bani, hartii de valoare etc. 2. Loc (special amenajat) unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin intr-un local. ♦ Ghiseu, incapere unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, intr-o institutie. ♦ suma de bani care se afla in casieria unei intreprinderi, a unei institutii. ◊ A face casa = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta rezultata in plus (sau in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. [< it. cassa].

CAUTIUNE s.f. suma de bani sau obiecte prin care cineva garanteaza indeplinirea unei obligatii; (p. ext.) garantie. ♦ (Jur.) suma de bani depusa pentru lasarea in libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ti-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precautie].

CONSEMNA vb. I. tr. 1. A nota, a inregistra, a insemna. 2. A depune contra semnatura o suma de bani spre pastrare la Casa de economii si consemnatiuni sau ca garantie la tribunal. 3. A opri disciplinar iesirea militarilor din cazarma. [< con- + semna, dupa fr. consigner, it. consegnare].

CONTRIBUTIE s.f. 1. Parte, suma cu care se contribuie la o cheltuiala sau la o actiune comuna; aport. ◊ A pune la contributie = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) intr-o actiune. 2. (Jur.; la pl.) suma de bani pe care un stat invins este obligat s-o plateasca unui stat invingator in temeiul unui tratat de pace, depasind pagubele cauzate de razboi. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contributiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio].

CREDIT s.n. 1. Procurare de capital prin imprumut facut pe baza increderii sau a solvabilitatii. ♦ Sistem financiar care consta in imprumuturi cu dobanda; suma de bani data cu imprumut. 2. Partea din dreapta a unui cont, care reprezinta sumele avansate. 3. (Fig.) Consideratie, stima, influenta, autoritate de care se bucura cineva in fata semenilor sai. [Pl. -te. / cf. fr. credit, it. credito, lat. creditum].

DEPUNERE s.f. Actiunea de a (se) depune si rezultatul ei. ♦ suma de bani care se depune la o institutie (bancara). ♦ Sediment. [< depune].

DISPONIBIL, -A adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊ A pune in cadrul disponibil = a pune in disponibilitate. // s.n. suma de bani ramasa nefolosita, care este la dispozitia cuiva. [Cf. fr. disponible, it. disponibile, lat. disponibilis].

bacsis (bacsisuri), s. n.suma de bani data peste plata cuvenita. – Mr. bahcise, megl. bacsis. Tc. bahsis (Roesler 588; Seineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin si ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis.Der. bacsisui, vb. (a da bacsis; a mitui); bacsisar, s. m. (persoana usor de mituit).

INCASO s.n.sg. Sistem de decontare prin care banca incaseaza in contul unui creditor o suma de bani de la debitori. [< it. incasso].

INCASA vb. I. tr. A primi o suma de bani; (p. ext.) a primi contravaloarea in bani a unei polite, a unei cambii etc. ♦ (Fig.) A primi o lovitura etc. [< fr. encaisser].

prearvuni,, prearvunesc, vb. IV (inv.) a retine cu anticipatie (dand o suma de bani).

NUMERAR s.n. suma de bani in monede sau in hartie-moneda; bani lichizi. [Cf. fr. numeraire].

ONORA vb. I. tr. 1. A acorda cuiva o consideratie deosebita. 2. A achita, a plati (o datorie, o suma de bani etc.). ♦ A retribui, a remunera. [Cf. lat. honorare, fr. honorer, it. onorare].

caut (-ta), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans.Der. cautela, s. f. (grija, precautie); cautiune, s. f. (suma de bani depusa ca garantie); cautiona, vb. (a garanta, a plati cautiune); cautionament, s. n. (garantie); cautionar, s. m. (garant), toate din fr.

PECULIU s.n. 1. Avere castigata de un tanar neemancipat, de un sclav sau de un soldat si pe care acesta o primea la emancipare sau la eliberare. 2. suma mica, neinsemnata (economisita, stransa prin munca). ♦ suma de bani primita de un condamnat dupa ispasirea pedepsei, pentru munca prestata in timpul detentiunii. [Pron. -liu. / < lat. peculium, cf. fr. pecule].

subveni, subvin, vb. IV (inv.) a contribui (cu o suma de bani) la acoperirea unei lipse, a unei nevoi.

cheltui (cheltuiesc, cheltuit), vb.1. A da o suma de bani pentru a cumpara sau plati ceva. – 2. A irosi, a prapadi, a risipi. – 3. (Trans.) A vinde. – 4. (Refl., inv.) A face cheltuieli. – 5. (Refl.) A se stradui. Mag. kolteni „a cheltui” (Cihac, II, 488). – Der. cheltuiala, s. f. (faptul de a cheltui; bani cheltuiti; risipa; inv., provizii, merinde); cheltuielnic (var. cheltuios), adj. (inv., risipitor); cheltuitor, adj. (risipitor). Din rom. provine rut. keltuwati „a cheltui” (Miklosich, Wander., 16, cf. Berneker 500).

RAMBURSA vb. I. tr. A restitui, a inapoia cuiva o suma de bani datorata. [< fr. rembourser].

RATA s.f. 1. Fiecare dintre partile in care se esaloneaza o suma de bani sau o obligatie de alta natura pentru a fi achitata sau distribuita treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobanzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare si capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare si intregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].

REST s.n. 1. Ceea ce ramane (din ceva); ramasita. ♦ Deseu. 2. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu mai multi bani decat suma cuvenita. 3. (Mat.) Rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte indivizibila care ramane dupa efectuarea unei impartiri. [< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto].

RETETA s.f. 1. Ordonanta, prescriptie medicala. ♦ Formular special pe care medicul prescrie medicamentele. ♦ Indicatie pentru prepararea unei mancari sau bauturi. 2. (Fig.) Solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii diferite. ♦ (Fig.) Formula stereotipa; sablon. 3. suma de bani realizata din vanzarea biletelor la un spectacol etc. [< fr. recette, cf. it. ricetta].

RETINE vb. III. tr. 1. A tine loc, a impiedica de la ceva. ♦ A tine inchis, arestat, a priva (pe cineva) de libertate. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) stapani, a (se) infrana. 2. A tine asupra, a pastra. 3. A rezerva. 4. A opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. A tine minte. 6. (Jur.) A se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor prezentate. [P.i. retin. / < re- + tine, dupa fr. retenir].

SCONT s.n. 1. Operatie bancara prin care se plateste cuiva anticipat valoarea unei polite, retinandu-se un procent care reprezinta dobanda pana la scadenta; procentul pe care il opreste o banca atunci cand face o operatie de scontare. ♦ suma de bani care reprezinta dobanda pentru un imprumut si pe care un bancher si-o retine anticipat. 2. (Rar) Reducere, scazamant facut unui debitor care achita o polita sau o datorie inainte de scadenta. [< it. sconto].

SUBSCRIPTIE s.f. Faptul de a subscrie; subscriere. ♦ suma de bani cu care se angajeaza cineva, in baza unei semnaturi, sa contribuie la o opera de interes public sau particular. ♦ Lista de subscriptie = document pe care se aduna o asemenea suma. [Gen. -iei. / cf. lat. subscriptio, fr. souscription].

SULTA s.f. suma de bani care, intr-un partaj sau intr-un schimb, compenseaza diferenta de valoare a partii din mostenire cuvenite sau a bunurilor schimbate. [< fr. soulte].

TAXA s.f. suma de bani, impozit perceput pentru anumite marfuri, la incheierea unor contracte etc. ♦ suma de bani platita unei institutii in schimbul unor servicii sau pentru dobandirea anumitor drepturi. [< fr. taxe, cf. gr. taxis].

filodorma (filodorme), s. f.suma de bani platita pentru obtinerea cedarii unor drepturi. Ngr. φιλοδώρημα (Candrea; Galdi 190).

ALIMENTAR, -A I. adj. referitor la alimente; care serveste ca aliment. ♦ pensie ~a = suma de bani pe care cineva o plateste (lunar) unei persoane pentru intretinere. II. s. f. unitate comerciala unde se vand alimente. (< fr. alimentaire, lat. alimentarius)

ANUITATE s. f. suma de bani platita anual de catre debitor, pentru rambursarea unei sume imprumutate. (< fr. annuite, lat. annuitas)

AVANS s. n. 1. suma de bani platita cu anticipatie. ♦ in ~ = mai inainte de timpul sau distanta prevazuta. 2. interval de timp, distanta, spatiu cu care cineva sau ceva se afla inaintea altcuiva. ♦ ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului in camera de ardere a unui motor. ◊ (pl.) primele demersuri pentru incheierea unei afaceri, pentru o intelegere, pentru infiriparea unei legaturi. (< fr. avance)

BILET s. n. 1. scrisoare scurta. 2. tableta (4). 3. mic imprimat care confirma un drept (la un spectacol, de calatorie etc.). ♦ ~ de banca = bancnota; ~ de (sau la) ordin = titlu de credit prin care semnatarul se angajeaza fata de beneficiar sa plateasca o anumita suma de bani, la scadenta; cambie. (< fr. billet, it. biglietto)

CAMBIE s. f. titlu de credit prin care cineva se obliga sa plateasca sau dispune sa se plateasca de catre o alta persoana o suma de bani la un anumit termen; trata, bilet de ordin. (< it. cambio)

CANIOTA s. f. suma de bani din partea de castig oferita de jucatorii de carti pentru acoperirea anumitor cheltuieli; farfurioara in care se strange suma. (< fr. cagnotte)

CAPITAL1 s. n. 1. relatie sociala de productie care presupune existenta proprietatii capitaliste asupra mijloacelor de productie si folosirea fortei de munca drept marfa, care creeaza plusvaloarea. 2. valoare care, datorita productivitatii si rentabilitatii muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitalistilor; capitalism. 4. suma de bani investita intr-o afacere; bunuri, valori. ◊ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. ♦ ~ de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. (< fr. capital, germ. Kapital)

CASA s. f. 1. dulap, lada de otel in care se tin bani, bijuterii, hartii de valoare etc. 2. loc unde se achita costul cumparaturilor intr-un magazin. ◊ ghiseu unde se fac incasarile si platile intr-o intreprindere, institutie etc. ◊ suma de bani in casieria unei intreprinderi sau institutii. ♦ a face a = a face bilantul incasarilor si platilor dintr-o zi; plus (sau minus) de ~ = diferenta rezultata in plus (in minus) dupa stabilirea incasarilor si platilor; registru de ~ = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ ~ de bagaje = birou in incinta unei (auto)gari, unde se pot depune temporar, spre pastrare, bagajele calatorilor. (< it. cassa, germ. Kasse)

CAUTIUNE s. f. suma de bani sau obiecte prin care cineva garanteaza indeplinirea unei obligatii; garantie. ◊ suma de bani depusa pentru lasarea in libertate a unui infractor pe timpul procesului penal. (< fr. caution, lat. cautio)

COMPENSATORIU, -IE adj. compensator. ♦ (jur.) care duce la repararea unei pagube. ♦ daune ~ i = suma de bani care se plateste de catre debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neindeplinirea unei obligatii. (< fr. compensatoire)

CONSEMNA vb. tr. 1. a nota intr-un act; a inregistra, a insemna. 2. a depune contra semnatura o suma de bani spre pastrare la o organizatie de stat specializata. 3. a interzice iesirea militarilor din cazarma, din locul de stationare sau de pe nava. (dupa fr. consigner)

CONSTITUT s. n. tip de contract prin care cineva se angajeaza sa plateasca o suma de bani. (< fr. constitut, lat. constitutum)

CONTRIBUTIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o actiune, la o cheltuiala comuna; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) intr-o actiune. 2. (jur.; pl.) suma de bani pe care un stat invins este obligat s-o plateasca unui stat invingator in temeiul unui tratat de pace, depasind pagubele cauzate de razboi. 3. impozit. (< fr. contribution, lat. contributio)

CREANTA s.f. act prin care se constata dreptul creditorului de a primi o suma de bani de la debitor. (< fr. creance)

CREDIT s. n. 1. relatie ce se stabileste intre o persoana (creditor) care acorda, sub forma de imprumut, o suma de bani sau alte valori si o alta persoana (debitor), care primeste imprumutul, urmand ca restituirea sa se efectueze la o data ulterioara, determinata; imprumut acordat; creanta creditorului; obligatia (baneasca) a celui creditat. 2. sfera a circulatiei banesti cuprinzand relatiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezinta sumele avansate. 4. (fig.) incredere, consideratie, stima, autoritate de care se bucura cineva. (< fr. credit, lat. creditum)

CREDITOR, -OARE I. adj. referitor la credite; care a acreditat. II. s. m. f. 1. persoana fizica sau juridica care acorda, cu titlu de imprumut, o suma de bani sau alte valori. 2. titular al unui drept de creanta. (< fr. crediteur, lat. creditor)

DEPUNERE s. f. 1. actiunea de a (se) depune. 2. suma de bani care se depune la o institutie (bancara). 3. sediment. (< depune)

DISPONIBIL, -A I. adj. de care se poate dispune, la dispozitia cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune in cadrul ~ = a pune in disponibilitate. II. s. n. suma de bani ramasa nefolosita, care este la dispozitia cuiva. (< fr. disponible, lat. disponibilis)

GRANT GRENT/ s. n. suma de bani acordata pentru un anumit program sau proiect in diverse domenii de activitate. (< engl. grant)

IMPUTA vb. I. tr., refl. a(-si) reprosa purtari, fapte reprobabile. II. tr. a obliga pe cineva sa plateasca o suma de bani pentru compensarea unui prejudiciu, a unei lipse in gestiune etc. (< fr. imputer, lat. imputare)

INCASO s. n. (fin.) sistem de decontare prin care banca incaseaza in contul unui creditor o suma de bani de la debitori. (< it. incasso)

INDEMNIZATIE s. f. 1. suma de bani care se acorda cuiva, pe langa retributie, pentru acoperirea unor cheltuieli efectuate cu ocazia indeplinirii unor anumite sarcini de serviciu. 2. despagubire pentru un prejudiciu, o paguba suferita. ◊ suma de bani platita salariatilor pe timpul concediului, in caz de incapacitate de munca etc. (< fr. indemnisation)

INCASA vb. tr. 1. a primi o suma de bani; a primi contravaloarea in bani a unei polite, cambii etc. 2. (fig.) a primi lovituri, bataie. (< it. incassare)

MIZA s. f. 1. suma de bani pe care o pune fiecare participant la un joc de noroc si care revine castigatorului. 2. obiectul unei dispute, al unui litigiu; (fig.) fapt scontat. (< fr. mise)

NUMERAR s. n. suma de bani in monede sau in hartie-moneda. (< fr. numeraire, lat. numerarius)

PECULIU s. n. 1. suma de bani economisita de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificatie acordata unui sclav roman de catre stapanul sau. 2. economie realizata in folosul unui copil minor de catre tutorele sau, pana la emancipare. 3. suma mica, neinsemnata, economisita prin munca. 4. parte cuvenita unui condamnat din remuneratia muncii in timpul executarii pedepsei. ◊ remuneratia muncii efectuate de bolnavii psihici in cadrul ergoterapiei. (< lat. peculium)

PENSIE s. f. suma de bani care se acorda (lunar) celor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau pentru invaliditate, precum si urmasilor acestora, in cazurile prevazute de lege. ♦ ~ alimentara (sau de intretinere) = suma de bani, lunara, pe care o persoana trebuie sa o plateasca altei persoane in cuantumul si pe durata de timp stabilita de o instanta judecatoreasca. (< rus. pensiia)

PONTA2 vb. intr. a miza o suma de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PROVIZIUNE s. f. 1. valoare de orice natura, echivalentul sumei de bani prevazuta intr-o cambie. 2. depozit in bani sau credit deschis, pe baza caruia se poate emite un cec. (< fr. provision)

RECOMPENSA s. f. 1. apreciere, rasplata a rezultatelor muncii, a unor merite sau realizari; gratificatie. 2. (jur.) suma de bani ce se cuvine unui inventator sau inovator care cedeaza statului inventia sau inovatia sa. (< fr. recompense)

REGRES s. n. 1. revenire de la o stare sau o forma superioara de dezvoltare la una inferioara; decadere, declin. 2. (jur.) actiune de ~ = actiune prin care cineva care a platit o suma de bani din culpa altuia se intoarce impotriva acestuia pentru recuperarea sumei platite. (< lat. regressus, fr. regres)

REST s. n. 1. ceea ce ramane (din ceva); ramasita. ◊ deseu. 2. suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu mai multi bani decat suma cuvenita. 3. (mat.) rezultatul unei scaderi; diferenta. ◊ parte indivizibila care ramane dupa efectuarea unei impartiri. (< germ. Rest, fr. reste, ngr., it. resto)

RETETA s. f. 1. prescriptie medicala. 2. indicatie pentru prepararea unei mancari sau bauturi. ◊ (chim.) ansamblu de indicatii pentru obtinerea unui anumit produs. 3. (fig.) solutie practica pentru rezolvarea unui lucru, a unei situatii. ◊ (fig.) formula stereotipa; sablon. 4. suma de bani realizata din vanzarea biletelor la un spectacol. (< ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. retept)

RETINE vb. I. tr. 1. a tine in loc, a impiedica de la ceva. ◊ a tine inchis, arestat, a priva de libertate. 2. a tine asupra sa, a pastra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintr-o suma de bani cuvenita cuiva. 5. a tine minte. 6. (jur.) a se admite de catre instanta existenta unei stari de fapt pe baza probelor. II. tr., refl. (fig.) a (se) stapani. (dupa fr. retenir)

SUBSCRIPTIE s. f. subscriere. ◊ suma de bani cu care se angajeaza cineva, in baza unei semnaturi, sa contribuie la o opera de interes public sau particular. ♦ lista de ~ = document pe baza caruia se aduna o asemenea suma. (< lat. subscriptio, dupa fr. souscription)

SULTA s. f. suma de bani care, intr-un partaj sau intr-un schimb, compenseaza diferenta de valoare a partii cuvenite din mostenire sau a bunurilor schimbate. (< fr. soulte)

TAXA1 s. f. suma de bani perceputa pentru anumite marfuri, la incheierea unor contracte, in schimbul unor servicii sau pentru dobandirea anumitor drepturi. ♦ ~ de valoare adaugata = impozit general de consum care se percepe doar asupra valorii nou adaugate. (< fr. taxe)

ACCEPT, accepte, s. n. Document de credit emis de o intreprindere asupra alteia si prevazut cu o mentiune semnata de aceasta din urma, prin care se obliga sa achite o anumita suma de bani la termenul fixat de emitent. – Germ. Akzept (lat. lit. acceptus).

ACONT, aconturi, s. n. Parte dintr-o suma de bani care se plateste inainte, la o cumparare sau la incheierea unei tranzactii, ca garantie; arvuna. – It. acconto (fr. acompte).

ACREDITIV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare in economia socialista, constand dintr-un document prin care o institutie de credit da altei institutii dispozitia de a plati cuiva, dupa indeplinirea unor obligatii, o anumita suma de bani (asigurata prin imobilizarea ei prealabila la banca). ♦ (In economia capitalista) Mandat pe care il da o institutie comerciala alteia, imputernicind-o sa plateasca la cerere, unei terte persoane, o suma de bani in sarcina contului sau. – Fr. accreditif.

AFECTA, afectez, vb. I. Tranz. I. A destina (o suma de bani) unui anumit scop. II. 1. A mahni. 2. A simula o anumita stare sufleteasca. ♦ Intranz. A se comporta altfel decat este in realitate, a-si da aere. – Fr. affecter (lat. lit. affectare).

ALIMENTAR, -A, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Pensie alimentara = suma de bani pe care cineva o plateste, lunar, unei persoane pe care are obligatia s-o intretina. – Fr. alimentaire (lat. lit. alimentarius).

ALOCA, aloc, vb. I. Tranz. A prevedea intr-un buget, a destina pentru un anumit scop o suma de bani, materiale etc. – Fr. allouer (dupa alocatie).

AVANSA, avansez, vb. I. 1. Intranz. A inainta, a merge (pentru a se apropia de o tinta urmarita). ♦ A se dezvolta, a progresa. Lucrarile avanseaza. 2. Tranz. A promova pe cineva in munca, a ridica in grad. 3. Tranz. A preda, a acorda cu anticipatie o suma de bani, un bun material etc. – Fr. avancer.

BACSIS, bacsisuri, s. n. suma de bani data cuiva pe langa plata cuvenita, pentru rasplatirea unui serviciu personal; p. ext. rasplata in bani. ♦ Mita. – Tc. bahsis.

BANCHER, bancheri, s. m. 1. (In oranduirea capitalista) Posesor de capital banesc, care pune la dispozitia altor capitalisti acest capital, in schimbul unei dobanzi; proprietar sau mare actionar al unei banci. 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si care tine in rezerva o suma de bani, pentru a plati, in caz de pierdere, sumele riscate de ceilalti jucatori. – Fr. banquer.

BEZMEN s. n. (Inv. si reg.) Inchiriere pe termen foarte lung sau fara termen a unui teren, cu obligatia de a plati o suma de bani sau in natura. – Ucr. bezmyn.

BLID, blide, s. n. (Pop.) 1. Vas (adanc) de pamant, de lemn sau de metal, din care se mananca; strachina. ◊ Expr. (Ir.) A manca dintr-un blid cu cineva = a fi intim, in raporturi stranse cu cineva. ♦ Cantitate de mancare cuprinsa intr-un astfel de vas. ◊ Expr. Blid de linte = suma de bani sau alta rasplata (neinsemnata) pentru care cineva comite o josnicie. 2. (La pl.) Nume generic dat vaselor in care se pune mancarea. – Slav (v. sl. bliudu).

BONIFICARE, bonificari, s. f. Actiunea de a bonifica; (concr.) suma de bani care compenseaza o dauna sau reprezinta o reducere.

SUBVENI, subvin, vb. IV. Intranz. (Inv.) A contribui (cu o suma de bani) la acoperirea unei lipse, a unei nevoi. – Fr. subvenir (lat. subvenire).

CAMBIE, cambii, s. f. (In sistemul financiar capitalist) 1. Act, document prin care cel ce semneaza se obliga a plati la un anumit termen o suma de bani in folosul creditorului: bilet la ordin. 2. Act, document prin care emitentul se obliga a plati cuiva o suma de bani la un anumit termen. – It. cambio.

CASA2, case, s. f. 1. Dulap sau ladita de fier in care sunt tinuti bani, hartii de valoare etc. Casa de fier. Casa de bani. 2. Masa sau pupitru intr-un magazin, unde se achita costul cumparaturilor. ♦ Ghiseu sau incapere intr-o intreprindere sau o institutie, unde se fac incasarile si platile, unde se elibereaza biletele de calatorie, de spectacol etc. ♦ suma de bani de care dispune la un moment dat casieria unei institutii sau a unei intreprinderi. ◊ Plus (sau minus) de casa = diferenta in plus (sau in minus) rezultata la stabilirea incasarilor si platilor. Registru de casa = registru in care se trec sumele incasate si cele platite. ◊ Expr. A face casa = a intocmi bilantul incasarilor si platilor unei zile. – It. cassa.

CAUTIUNE, cautiuni, s. f. suma de bani sau lucru pe care cineva il da in pastrare altuia, drept garantie pentru indeplinirea unei obligatii luate fata de acela;p. ext. garantie. [Pr.: ca-u-ti-u-] – Fr. caution (lat. lit. cautio, -onis).

CEC1, cecuri, s. n. Document prin care posesorul unui cont curent cere unei banci sa plateasca o suma de bani persoanei care prezinta documentul. – Engl. check (fr. cheque).

ACONT, aconturi, s. n. Parte dintr-o suma de bani platita sau incasata inainte, la o cumparare sau la incheierea unei tranzactii, ca garantie; avans, acontare, arvuna; p. ext. parte din salariu. [Var.: aconto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

CHELTUIALA, cheltuieli, s. f. 1. Faptul de a cheltui; (concr.) bani cheltuiti. ◊ Expr. Cu (sau pe) cheltuiala cuiva = cu mijloacele banesti oferite de cineva. bani de cheltuiala = bani destinati cheltuielilor curente. A se pune pe cheltuiala = a cheltui mult. A intra la cheltuiala = a fi obligat sa cheltuiesti mult. A baga (pe cineva) la cheltuiala = a face (pe cineva) sa cheltuiasca bani multi. (Fam.) A da cuiva de cheltuiala = a bate, a chelfani pe cineva. 2. (In contabilitate, la pl.) Rubrica unde se trec sumele cheltuite. 3. (In expr.) Cheltuieli de judecata = suma de bani pe care este obligata s-o plateasca, pe baza unei hotarari judecatoresti, partea care a pierdut un proces. 4. Fig. Risipa, irosire de energie, de timp etc.

banet n., pl. uri. Fam. Mare suma de bani, paralet.

azardez si hazardez v. tr. (fr. hasarder). Barb. Expun, risc: azardez o suma de bani. Fig. Incerc, tentez: azardez un demers. V. refl. Ma expun, ma risc: nu te azarda la drum pe viscol.

cotizez v. intr. (fr. cotiser, d. cote, cota). Contribui c´o anumita suma de bani la un termin fix p. un scop oare-care: la societate cotizam cu un franc pe luna. – Rar si a se cotiza, v. refl. (fr. se cotiser).

decavez v. tr. (fr. de-caver, d. cave, suma de bani pe care jucatoru si-o pune inainte, d. caver, care vin d. it. cavare, a scobi, adica „a scoate bani la joc”, lat. cavare, a scobi, cavus, cav). Fam. Rasolesc, lefteresc, iau cuiva toti banii la joc.

BANCHER, bancheri, s. m. 1. Capitalist care, prin intermediul bancii2, (1), da bani cu imprumut sau finanteaza in schimbul unei dobanzi sau al unei parti din profit pe capitalistii sau institutiile lor din industrie, comert, agricultura etc.; proprietar sau mare actionar al unei banci2. 2. (La unele jocuri de carti) Persoana care conduce jocul si dispune de o suma suficienta de bani spre a acoperi mizele celorlalti jucatori. – Din fr. banquier, it. banchiere.

AVERE ~i f. 1) Totalitate a bunurilor care apartin cuiva; avut. 2) suma mare de bani. A face ~. [G.-D. averii] /v. a avea

BANCHER ~i m. 1) Proprietar sau mare actionar al unei banci. 2) (la unele jocuri de carti) Jucator care conduce jocul si dispune de o suma mare de bani, suficienta pentru a acoperi mizele celorlalti jucatori. /<fr. banquier, it. banchier

COTIZATIE ~i f. 1) suma fixa de bani, platita periodic de membrii unei organizatii sau asociatii. 2) Contributie baneasca la o actiune comuna; cota. [Art. cotizatia; G.-D. cotizatiei; Sil. -ti-e] /<fr. cotisation

suma ~e f. 1) Ceea ce rezulta in urma adunarii mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunari; total. ~ aritmetica. ~a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. somme

numaratura, numaraturi, s.f. (inv. si pop.) 1. numarare, numaratoare. 2. manunchi de fire de tort de pe raschitor (trei) din care se fac jirebii si papusi. 3. moneda veche de un florint. 4. (reg.) suma mare de bani; banet. 5. (reg.; in sintagma) numaratura mare = descantec rostit la patul unui muribund.

OBOL s.m. Mica moneda care a circulat la vechii greci si care constituia a sasea parte dintr-o drahma. ♦ bani marunti. ♦ (Fig.) suma mica; (p. ext.) contributie modesta (in bani); contributie. [< fr. obole, cf. gr. obolos].

OBOL s. m. 1. mica moneda care a circulat la vechii greci, a sasea parte dintr-o drahma. 2. bani marunti. ◊ (fig.) suma mica; (p. ext.; s. n.) contributie modesta (in bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos)

BUZUNAR, buzunare, s. n. Un fel de punga cusuta la haine, in care se tin lucruri marunte. ◊ Loc. adj. De buzunar = care se poarta in buzunar: p. ext. de format sau de proportii mici. ◊ Expr. A fi (tot) cu mana in buzunar = a fi darnic; a fi cheltuitor. bani de buzunar = suma mica de bani, prevazuta pentru cheltuieli marunte. A da din buzunar = a plati din banii proprii o paguba (de care nu esti raspunzator). A avea (sau a baga) in buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva in puterea sa. A avea (ceva) in buzunar = a fi sigur de mai inainte ca va dispune de ceva. [Var.: (reg.) pozunar s. n.] – Ngr. buzunari.

SALARIU (‹ fr.; lat. salarium „solda data soldatilor pentru sare”) s. n. Contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca, care cuprinde s. de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut, de obicei lunar, stabilit prin hotarare a Guvernului, sub care angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net, cat si impozitul pe s. individual, si a contributiilor conform legii (pentru fondul de somaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual si a contributiilor salariatiilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri si servicii de consum care poate fi achizitionata, la un moment dat, cu salariul net.

AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se afla in posesiunea unei colectivitati sau a unui individ; avut, avutie. ♦ suma foarte mare de bani. – V. avea.

HAZNA, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea si decantarea apelor impurificate provenite dintr-un numar mic de gospodarii; p. ext. latrina. 2. (Inv.) Cladire sau incapere a vistieriei in care se pastrau un tezaur, o suma mai mare de bani sau alte lucruri de pret; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.

AVERE, averi, s. f. Totalitatea bunurilor care se afla in posesia unei colectivitati sau a unui individ. ◊ Expr. A se bucura la avere = a fi lacom de bogatie. Asta-i toata averea mea = asta-i tot ce posed. ♦ suma (foarte) mare de bani. – V. avea.

canota f., pl. e (fr. cagnotte). Vas ori cosulet in care se string banii din cistigu jucatorilor. suma care se aduna in acest vas. – Fals caniota. Cp. cu conac.

suma, sume, s. f. 1. Rezultatul operatiei de adunare a unor numere, a unor cantitati sau a unor lucruri de acelasi fel; total. ◊ suma aritmetica = rezultatul adunarii unui sir de numere luate in valoare absoluta. suma algebrica = rezultatul adunarii unor cantitati de acelasi fel, tinand seama de semnul lor. ♦ Cantitate totala, totalitate. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-si face suma = a agonisi atat cat crede ca ii trebuie. Numar (mare); multime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.

COSNITA, cosnite, s. f. 1. Cos1 mic de nuiele sau de papura, folosit la targuieli. ◊ Expr. bani de (sau pentru) cosnita = suma destinata targuielilor (zilnice) pentru procurarea alimentelor. 2. Stup facut din papura, paie, nuiele etc. – Din sl. kosĩnica.

REDEVENTA (‹ fr.) s. f. (EC.) Orice suma ce trebuie platita in bani sau in natura pentru folosirea sau dreptul de folosinta a unor active corporale sau necorporale. R. se plateste pentru folosirea sau dreptul de folosinta a oricareia din urmatoarele: dreptul de autor, orice brevet de inventie, marca de comert sau de fabrica, franciza, proiect, desen, plan, formula secreta, procedeu de fabricatie, software, know-how, numele sau imaginea oricarei persoane fizice, orice transmisiuni directe sau indirecte prin cablu, satelit, fibre optice, orice drept de a inregistra sau transmite spectacole, emisiuni, evenimente sportive, ca si orice echipament industria, comercial sau stiintific si mijloc de transport. R. se plateste prin cedarea dreptului de folosinta, printr-un contract de concesiune, a bunurilor din proprietatea publica sau privata a statului, judetului, orasului sau comunei, ca si a activitatilor si serviciilor publice de interes national sau local.

DESPAGUBIRE ~i f. 1) v. A DESPAGUBI. 2) Plata in bani sau in obiecte pentru paguba pricinuita. ◊ ~i de razboi suma pe care un stat invins (si vinovat de dezlantuirea razboiului) o plateste statului invingator pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despagubirii] /v. a despagubi

INCASARE ~ari f. 1) v. A INCASA. 2) suma incasata intr-o perioada de timp. ~ a unor drepturi banesti. /v. a incasa

A IMPRUMUTA imprumut tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu conditia restituirii). Cat vrei sa-ti imprumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu conditia restituirii). ~ o suma mica. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua si a adopta de alte popoare; a importa. ~ o tema folclorica. /Din imprumut

credit n., pl. e (fr. credit, d. it. credito, derivat d. credere a crede). Reputatiune ca-ti platesti datoriile: a avea credit. Aminare de plata, datorie: a avea credit pe (sau de) doua luni, a cumpara pe credit. Com. Parte dintr´un cont in care scrii supt [!] numele cuiva ceia ce i se datoreste de un negustor. A deschide un credit cuiva, a-l autoriza sa ia in numele tau de la o casa bani cit ii trebuie. Fig. Autoritate, consideratiune: a avea credit. Fin. sume care se pot cheltui din buget in virtutea legii. Credit fonciar, stabiliment care, supt controlu statului, te imprumuta, pe imobile, cu sume platibile dupa lungi termine pin [!] anuitati calculate asa in cit, la terminu [!] fixat, cel care s´a imprimutat sa-si achite si capitalu, si interesele. Credit mobiliar, societate comerciala cate te imprumuta daca-i lasi amanet actiuni, obligatiuni si alte titluri.

ALOCATIE, alocatii, s. f. Alocare; (concr.) suma acordata de stat sau de o institutie pentru un anumit scop. ♦ Ajutor in bani. – Fr. allocation.

COTIZATIE, cotizatii, s. f. suma fixa platita periodic de membrii unei asociatii, ai unei organizatii etc.; p. ext. contributie baneasca la o cheltuiala comuna. [Var.: cotizatiune s. f.] – Din fr. cotisation.

suma s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunari.) 2. (inv.) seama. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. v. numar. 5. numar, (inv.) cisla. (~ totala a vitelor.) 6. v. totalitate. 7. v. seama.

PRIMA ~e f. 1) Recompensa (mai ales in bani) acordata cuiva pentru succese deosebite sau realizari remarcabile intr-un domeniu de activitate; premiu. 2) suma alocata cuiva cu titlu de ajutor, de recompensa sau pentru incurajare intr-o activitate. 3): ~ de asigurare suma ce trebuie s-o plateasca asiguratul asiguratorului. /<fr. prime

REST ~uri n. 1) Parte din ceva ramasa neutilizata sau neconsumata; ramasita; ca-pat. 2) bani (marunti) restituiti celui care plateste cu o bancnota sau cu o moneda ce depaseste suma cuvenita. 3) mat. Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. 4) mat. Numar indivizibil care ramane dupa efectuarea unei impartiri. /<ngr. resto, fr. reste, germ. Rest

suma s. f. 1. (mat.) rezultatul adunarii a doi sau mai multi termeni; total. 2. anumita cantitate de bani. 3. numar (mare); multime. (< lat. summa, germ. Summe, dupa fr. somme)

DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. 1. Care are de platit cuiva o datorie (baneasca). ◊ Expr. Dator vandut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datoreaza. ♦ Indatorat fata de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moraliceste sau prin lege, printr-o invoiala) sa faca ceva. – Lat. debitorius (dupa da2).

COTIZATIE s. f. suma fixa stabilita in functie de venit pe care o platesc periodic membrii unei organizatii, asociatii etc.; contributie baneasca la o cheltuiala comuna. (< fr. cotisation)

CANIOTA, caniote, s. f. Vas cu cosulet in care se strang banii de la unele castiguri (de obicei de la jocurile de carti), cu scopul de a acoperi unele cheltuieli; suma stransa in acest scop. – Din fr. cagnotte.

TABLA s. 1. tinichea, (Transilv. si ban.) pleu. (Lighean de ~.) 2. (inv. si reg.) tabela. (~ de scris cu creta.) 3. tabla de materii = continut, cuprins, sumar, (inv.) registru, scara, suma, (grecism inv.) pinax. (~ a unui tratat.) 4. tabel. (~ inmultirii, scrisa pe unele caiete.)

banCA2, banci, s. f. 1. Intreprindere financiara care efectueaza operatii de plata si de credit (si organizeaza circulatia baneasca). ♦ banca de organe = serviciu medical care dispune de sange pentru transfuzii, de cornee pentru transplantari etc. 2. (La unele jocuri de carti) suma pe care bancherul (2) o tine in fata lui spre a plati castigurile celorlalti jucatori. ◊ Expr. A sari (sau a face sa sara) banca (in aer) = a castiga un pot egal cu intreaga suma pusa de bancher (2) in joc. – Din it. banca, fr. banque.

CHELTUIALA ~ieli f. 1) Consum de bani, de bunuri materiale, de munca etc. pentru satisfacerea necesitatilor de productie sau individuale. 2) Rubrica dintr-un registru contabil unde se inscriu sumele cheltuite. [G.-D. cheltuielii; Sil. -tu-ia-] /a cheltui + suf. ~eala

COTIZATIE s.f. suma pe care o platesc periodic membrii unei organizatii, ai unei asociatii etc. (in functie de veniturile pe care le au); (p. ext.) contributie baneasca la o cheltuiala comuna. [Gen. -iei, var. cotizatiune s.f. / < fr. cotisation].

PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)

ACOPERIRE, acoperiri, s. f. Actiunea de a (se) acoperi si rezultatul ei. 1. Punere, asezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l inveli, a-l ascunde, a-l apara etc. 2. Fig. (Mil.) Masura speciala de protectie care asigura anumite actiuni (de concentrare sau manevra) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi la adapost de un repros sau de o acuzare, pentru o actiune savarsita conform unor indicatii precise. 3. (Fin.) Posibilitatea de a face fata unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face esalonat. ♦ (Concr.) Fond care serveste la achitarea unei obligatii. ♢ Acoperire in aur = cantitate de metal pretios (si devize) detinuta de banca de emisiune a unei tari, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele in bani efectivi (aur).

LOCATIE, locatii, s.f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru un lucru luat in folosinta. ◊ Taxa de ~ = sanctiune baneasca in caz de depasire a termenului de incarcare sau descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. Determinare a pozitiei unei nave in larg. 3. (Inform.) ~ de memorie = zona a memoriei unui calculator electronic al carei continut poate fi folosit in timpul rularii unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure celeilalte, in schimbul unei anumite sume, folosinta unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)