Rezultate din textul definițiilor
CRESA s. f. 1. institutie pentru ingrijirea copiilor pana la 3 ani pe timpul cat parintii sunt la serviciu. 2. adapost special amenajat pentru cresterea tineretului animal. (< fr. creche)

COMPLETAS, completasi, s. m. (Inv.) Soldat care, dupa terminarea serviciului militar, era tinut in evidenta armatei o anumita perioada de timp, inainte de a fi trecut in rezerva. – Completa + suf. -as.

AEROGARA ~ari f. Ansamblu de cladiri unde sunt instalate serviciile unui aeroport. [G.-D. aerogarii] /<fr. aerogare

CAPO D’ISTRIA (KAPODISTRIAS), Ioan (Ioannis), conte (1776-1831), om politic grec. A fost in serviciul diplomatic al Rusiei (1809-1822) si a sprijinit miscarea antiotomana a poporului grec. Presedinte al Rep. Grecia (1827-1831). Asasinat.

CHESTURA, chesturi, s. f. Organ politienesc in trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local in care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.

CIRCULAR, -A, circulari, -e, adj., s. f. 1. Adj. In forma de cerc; care descrie un cerc. ◊ Ferastrau circular (si substantivat, n.) = ferastrau mecanic cu panza in forma unui disc dintat, care taie invartindu-se in jurul propriului ax. ♦ (Adverbial) De jur imprejur. 2. Adj., s. f. (Dispozitie, directiva, ordin de serviciu) care a fost trimis in scris, pentru a fi aplicat de cei in subordine. – Din fr. circulaire.

perdejita, perdejite, s.f. (inv.) femeie de serviciu careia ii era incredintata cheia usii.

TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate intre ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tractiune animala, prin cablu de tractiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de doua sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate in serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbatorului de viteze, format din axul intermediar si pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al masinilor din filatura de bumbac servind la descretirea si paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].

ATENTIE I. s. f. 1. perceperea distincta numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea si concentrarea constiintei intr-o anumita directie. 2. interes, preocupare, grija. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♦ a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ◊ dar, cadou oferit cuiva in schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! baga de seama! (< fr. attention, lat. attentio)

CHESTURA, chesturi, s. f. Organ politienesc in regimul trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local in care era instalat acest serviciu. – Lat. lit. quaestura (fr. questure).

RECRUTA, recrutez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.) A lua si a inscrie in evidenta autoritatilor militare un tanar, un contingent de tineri, care urmeaza sa fie incorporati pentru indeplinirea serviciului militar. ♦ Intranz. A se prezenta pentru incorporare sau pentru inregistrarea in evidenta armatei. 2. fig. A angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri; a atrage, a castiga pe cineva pentru o anumita activitate. – Din fr. recruter, germ. rekrutieren.

CONSULAT, consulate, s. n. 1. (In republica romana) Perioada de guvernare a unui consul (1). 2. Reprezentanta a unui stat in alt stat, condusa de un consul (2); (concr.) cladirea in care sunt instalate birourile acestui serviciu. – Din fr. consulat, lat. consulatus.

A ELIBERA ~ez tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afara (dintr-o functie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzator; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinte, acte oficiale) A pune la dispozitie ca urmare a unei solicitari. ~ unei persoane un act. 4) (marfa) A preda in urma achitarii unei facturi. 5) (incaperi, terenuri) A lasa liber. ~ camera. 6) (detinuti) A pune la libertate. 7) (persoane) A face sa fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de incordare; a lasa sa fie liber; a slabi. ~ un mecanism /<lat. eliberare

PAJ2 ~i m. 1) (in evul mediu) fiu de nobil aflat in serviciul unui rege sau al unui mare demnitar pentru a deprinde manuirea armelor si pentru a invata manierele de la curte. 2) Copil de casa. /<fr. page, germ. Page

SPRIJIN s. 1. v. proptea. 2. v. reazem. 3. v. ajutor. 4. v. protectie. 5. ajutor, concurs, contributie. (~ul lui a fost hotarator.) 6. ajutor, concurs, oficii (pl.), serviciu. (Va ofer ~ul meu.) 7. protectie, (inv.) regea, regealac, (reg. fig.) propta. (Ii serveste ca ~.) 8. aparare, ocrotire, protectic, (inv. si pop.) obladuire, (inv.) aparamant, scuteala, scutinta, scutire, (fig.) scut. (Serveste ca ~ impotriva ...) 9. ajutor, ocrotire, patronaj, protectie, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societati de binefacere.) 10. egida, obladuire, ocrotire, patronaj, protectie. (Asociatia se bucura de inaltul ~ al ...) 11. v. aparator. 12. ajutor, reazem, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea e ~ul batranetelor lui.)

COMISARIAT ~e f. 1) Organ de conducere social-politica, administrativa etc. ◊ ~ militar organ de conducere militara locala de pe langa fiecare unitate administrativa, ale carei functii de baza sunt recrutarea si incorporarea celor supusi serviciului militar, precum si evidenta situatiei militare a cetatenilor. 2) Localul unui astfel de organ de conducere. 3) (in unele tari) Sectie a politiei orasenesti condusa de un comisar. 4) Lo-calul sectiei orasenesti de politie. [Sil. -ri-at] /<fr. commissariat, rus. komissariat

sortas, sortasi, s.m. (inv. si pop.) 1. persoana care a iesit la sorti. 2. tanar care era desemnat prin sorti sa presteze serviciul militar; sortar.

PAUSAL s.n. Sistem de plata pentru beneficiarii prestarilor de servicii comunale la care instalatiile nu sunt inzestrate cu aparate de masurat cantitatile consumate, suma calculandu-se cu aproximatie pe baza capacitatilor instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. [< germ. Pauschale].

SALVAMAR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt in pericol de a se ineca in mare. (< salva + mar/e/)

MILITAR, -A, militari, -e, s. m. si f., adj. l. S. m. si f. Persoana care face parte din cadrele armatei sau care isi face stagiul militar; ostas, ostean. 2. Adj. Care apartine armatei sau militarilor (1), privitor la armata sau la militari, specific armatei sau militarilor; facut dupa principii proprii armatei; militaresc, ostasesc. ◊ serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligati sa-l presteze toti barbatii valizi ai unei tari. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de catre armata. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militar.

CIHAC 1. Iacob Stanislau C. (1800-1888, n. Aschaffenburg, Germania), naturalist si medic german. Stabilit la Iasi (1825), unde a fost profesor la Academia Mihaileana. A organizat serviciul militar sanitar al armatei din Moldova si a infiintat, impreuna cu M. Zotta, Societatea de Medici si Naturalisti din Iasi. A publicat primul manual de istorie naturala in lb. romana (1837). M. de onoare al Acad. Romane (1872). 2. Alexandru C. (1825-1887, n. Iasi), lingvist roman. fiul adoptiv al lui C. (1). Autor al primului dictionar etimologic stiintific al limbii romane (1870-1879). M. de onoare al Acad. Romane (1872).

COMISARIAT, comisariate, s. n. 1. (In vechea organizare administrativa a tarii) Sectie a politiei orasenesti condusa de un comisar (1). ♦ Localul acestei sectii. 2. (In sintagma) Comisariat militar = organ de conducere militara locala de pe langa fiecare unitate administrativa, ale carei functii de baza sunt recrutarea si incorporarea celor supusi serviciului militar, precum si evidenta situatiei militare a cetatenilor. ♦ Localul acestui organ. 3. (In U.R.S.S., pana in anul 1946; in sintagma) Comisariat al poporului = minister. [Pr.: -ri-at] – Din fr. commissariat, (3) rus. komissariat.

ORDONANTA s.f. I. Ordin, dispozitie scrisa care provine de la o autoritate. ♦ Ordonanta de plata = dispozitie de plata a unei sume. II. (In vechea armata) Soldat in serviciul personal al unui ofiter. III. Modul cum sunt aranjate elementele unei compozitii arhitecturale, cum sunt grupate diferite elemente ale unui tablou. [Cf. fr. ordonnance].

CADASTRU s. n. 1. disciplina a geodeziei cu determinarea elementelor economice si juridice privind proprietatea funciara. 2. totalitatea lucrarilor care se efectueaza pentru determinarea exacta a unor proprietati funciare; servicii care le efectueaza. 3. registru oficial in care sunt inscrise proprietatile funciare. (< fr. cadastre)

STATIONAR, -A, stationari, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu variaza catva timp; constant. ♦ (Despre planete) Care (in aparenta) nu-si schimba catva timp locul pe sfera cereasca. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu mai evolueaza, care nu progreseaza; spec. (despre boli) care nu se agraveaza (dar nici nu se amelioreaza). 2. (Despre un mediu fluid) Care are in fiecare punct o viteza independenta de timp; (despre un camp de forte) care are in fiecare punct o intensitate independenta de timp. II. S. n. 1. serviciu intr-un spital sau institutie spitaliceasca in care sunt internati (pentru un timp mai scurt) bolnavii in vederea stabilirii diagnosticului si pentru tratament. 2. (Inv.) Nava de lupta care supraveghea traficul vaselor dintr-un port. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. stationnaire, lat. stationarius.

CADASTRU s.n. 1. Stiinta aplicata care se ocupa cu determinarea elementelor economice si juridice caracterizand proprietatea funciara. 2. Totalitatea lucrarilor care se efectueaza pentru determinarea exacta a unor proprietati funciare; (p. ext.) serviciile care efectueaza aceste lucrari. ♦ Registru oficial in care sunt inscrise proprietatile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru].

TIMONERIE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se gaseste carma, unde isi face serviciul timonierul si unde se pastreaza obiectele care ii sunt necesare acestuia (pavilioane, busola, semnale etc.). 2. Timonerie de frana = ansamblul pieselor care servesc la franarea unei masini automobile, a unui vehicul de cale ferata. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria].

CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ♦ Registru oficial in care sunt trecute proprietatile funciare. 2. Stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1).Fr. cadastre.

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).

DOMINUS VOBISCUM (lat.) Domnul (sa) fie cu voi! – Formula care revine frecvent in cursul oficierii serviciului liturgic (catolic).

CADASTRU s. n. 1. Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectueaza aceste lucrari. ◊ Registru de cadastru = registru in care sunt trecute datele de identificare a proprietatilor funciare pe un anumit teritoriu. 2. Stiinta aplicata care se ocupa cu lucrarile de cadastru (1). – Din fr. cadastre.

PLACERE, placeri, s. f. 1. Actiunea de a placea si rezultatul ei; stare afectiva, fundamentala, determinata de satisfacerea unor tendinte, a unor cerinte vitale; sentiment sau senzatie de multumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorinta noastra. ◊ Loc. adv. Cu placere = a) cu drag, bucuros, din toata inima; b) formula de raspuns la multumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fara placere = in sila, fara voie. ◊ Expr. Fa-mi placerea... = fii bun..., te rog... 2. Distractie, petrecere; desfatare, agrement. 3. Dorinta, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dupa (sau de) placere = pe plac, dupa voie, dupa gust. – V. placea.

TARIF, tarife, s. n. Taxa oficiala fixata pentru anumite prestatii de serviciu, pentru vanzarea anumitor articole etc.; lista sau tablou pe care sunt afisate aceste taxe. – Fr. tarif (< it.).

DOC2, docuri, s. n. Bazin portuar (impreuna cu constructiile si instalatiile aferente), in care vapoarele sunt incarcate, descarcate sau reparate; ansamblu de constructii, de instalatii, de servicii tehnice si administrative care servesc un port; magazie intr-un port, in care se depoziteaza cerealele si alte marfuri. ◊ Doc plutitor = instalatie plutitoare servind la repararea navelor. – Din fr., engl. dock.

BUNATATE ~ati f. 1) Caracter bun. 2) Atitudine plina de bunavointa; amabilitate. ◊ Ai ~atea fii amabil. 3) pl. Fapta buna; binefacere. ◊ Fa-mi ~atea fa-mi serviciul. 4) pl. Obiect de calitate buna. 5) pl. Mancaruri si bauturi gustoase. [G.-D. bunatatii] /<lat. bonitas, ~atis

A IEFTINI ~esc tranz. A face sa fie mai ieftin; a reduce din pret. ~ marfurile de larg consum. ~ serviciile comunale. /Din ieftin

arhiatros (-si), s. m. – (Inv.) Medic personal al al domnitorului, in epoca fanariotilor; era in acelasi timp medic al domnitorului si insarcinat cu supravegherea serviciilor sanitare si a farmaciilor. Ngr. ἀρχιιατρός, de la ίατρός „medic” (Galdi 153). Sec. XVIII.

PORTAL (‹ germ., it.) s. n. 1. Intrare principala monumentala intr-un edificiu, cu decoratie specifica diferitelor stiluri. ♦ Deschidere din piatra sau metal la intrarea unor mari poduri de cale ferata. ♦ Constructie de zidarie sau de beton, care consolideaza pamantul din jurul gurii unui tunel si taluzul de deasupra. 2. (GEOGR.) Arcada naturala formata prin abraziune marina sau ca urmare a prabusirii tavanului unei pesteri. 3. (INFORM.) Suma de site-uri stranse sub un singur acoperis, adrese web; cuprinde stiri, programe TV, diverse servicii si eventual un motor de cautare. Printre cele mai cunoscute sunt: yahoo.com, altavista.com, msn.com.

EXPORTA, export, vb. I. Tranz. A vinde in afara tarii marfuri care au fost produse, preparate, completate sau reparate in tara; p. ext. a vinde servicii cumparatorilor din alte tari. – Din fr. exporter, lat. exportare.

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministruluiSef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

AJUTOR s., interj. 1. s. asistenta, ocrotire, protectie, sprijin, (livr.) recurs, (inv. si pop.) ajutorinta, (inv. si reg.) ajutorie, sprijoana, (inv.) sprijineala, (turcism inv.) iamac. (I-a multumit pentru ~ul lui.) 2. s. concurs, oficii (pl.), serviciu, sprijin. (Va ofer ~ul meu.) 3. s. concurs, contributie, sprijin. (~ul lui a fost hotarator.) 4. s. ocrotire, patronaj, protectie, sprijin, tutela, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ul unei societati.) 5. s. v. mila. 6. s. reazem, sprijin, sprijinitor, (fig.) toiag. (Ea era ~ul batranetelor lui.) 7. s. v. asistent. 8. s. auxiliar, sprijin. (Documentarea i-a fost un ~ pretios.) 9. interj. sariti! (~!, ma omoara!)

CABINET, cabinete, s. n. 1. Incapere destinata exercitarii unei munci intelectuale legate de o anumita profesiune. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului.Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In vechea organizare judecatoreasca) Cabinet de instructie = birou in care se facea cercetarea si trierea probelor de acuzare. ♦ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in organizatiile politice, in intreprinderi si in institutii de invatamant, destinate unor studii si consultatii de specialitate. ◊ Cabinet de partid = centru in care se dau indrumari teoretice si metodice cadrelor de lectori, conferentiari si propagandisti ai partidului si celor care studiaza marxism-leninismul. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. – Fr. cabinet.

TARIF, tarife, s. n. 1. Taxa oficiala fixata pentru anumite prestatii de serviciu, pentru vanzarea anumitor articole, transporturi de marfuri si de persoane etc. ♦ Suma de bani data cuiva pentru o munca depusa. 2. Tabel, lista cuprinzand preturile unitare sau specifice pentru furnituri, servicii etc. (publice) si conditiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (In sintagma) Tarif vamal = tabel in care sunt inscrise taxele vamale la care sunt supuse marfurile trecute peste granita unui stat. [Pl. si: tarifuri] – Din fr. tarif.

PREZENTA, prezente, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existenta cuiva sau a ceva intr-un loc sau intr-un timp anumit. ◊ Lista (sau caiet, condica) de prezenta = lista (sau caiet, condica) in care semneaza cei prezenti la un curs, la serviciu etc. Prezenta de spirit = promptitudine demonstrata de cineva in imprejurari dificile sau neprevazute. ◊ Loc. prep. In prezenta (cuiva) = fiind de fata (cineva); in fata, inaintea (cuiva). ♦ Existenta. ♦ Manifestare a unei personalitati (de prestigiu). – Din fr. presence.

ARMATA s. (MIL.) 1. oaste, ostire, putere, trupe (pl.), (inv. si reg.) armada, sirag, tabara, (inv.) armie, ordie, ostasime, ostime, sila, tarie, (fig.) sabie. (Orasul a fost cucerit de ~ dusmana.) 2. militarie, (inv. si pop.) ostasie, (reg.) militie, (Transilv.) catanie, (inv.) voinicie. (Merge la ~.) 3. militarie, stagiu, serviciu militar, (pop. si fam.) catanie, (inv.) ostenie, soldatie. (Isi face ~ la...)

CANARIS, Wilhelm (1887-1945), amiral german. Sef al serviciilor de spionaj si contraspionaj al armatei (Abwehr) intre 1935 si 1944; arestat dupa atentatul impotriva lui Hitler din 20 iul. 1944, a fost executat.

REICHSWEHR [raihsve:r] (cuv. germ. „Apararea Imperiului”) Denumire data fortelor armate germane, create in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles, care fixa efectivul acestora la 100.000 de oameni. R. era format din fortele armate de uscat (Reichsheer) si fortele militare maritime (Reichsmarine). Prin adoptarea legii cu privire la serviciul militar obligatoriu (16 mart. 1935), Germania nazista a lichidat toate ingradirile impuse prin clauzele militare ale tratatului, transformand R. in Wehrmacht.

STAT2, state, s. n. 1. Lista, tabel. ♦ (In sintagma) Stat de plata = tabel, lista in care sunt inscrise drepturile banesti pe care le achita o intreprindere lucratorilor ei. ◊ Stat de functii = document (sub forma de tabel) in care sunt inscrise posturile, functiile, salariile etc. dintr-o intreprindere, institutie etc. 2. (In sintagma) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutatiilor de serviciu ale unui angajat si starea lui civila, sociala etc. [Var.: stat s. n.] – Din lat. status (cu sensurile fr. etat). Cf. it. stato.

PENSIE s.f. Suma de bani care se acorda (lunar) persoanelor care au iesit din productie pentru limita de varsta sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Suma de bani acordata anual de stat, de o institutie etc. cuiva, ca recompensa pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension].

NATURA ~i f. 1) Lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur

PROTOCOL s.n. 1. Regula de ceremonial folosita la anumite acte cu caracter solemn sau in relatiile diplomatice. ♦ serviciu pe langa institutii superioare, insarcinat cu luarea masurilor privitoare la ceremonial. 2. Act suplimentar al unui tratat prin care se stabileste modul de aderare la un acord preexistent, sunt formulate anumite rezerve sau interpretari, se stipuleaza prelungirea ori modul de aplicare a unui acord existent etc. ♦ Document, proces-verbal, dezbatere in cadrul unei conferinte internationale, al unei dezbateri, al unor tratative. ♦ Document in care se consemneaza schimbul sau depunerea instrumentelor de ratificare. ♦ Document, act diplomatic care cuprinde consemnarea unor hotarari sau a unei intelegeri privind mai multe state. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. protocole, cf. lat. protocollum, gr. protokollon].

auxiliar, -a adj. (lat. auxiliaris, d. auxilium, ajutor). Care ajuta: armata auxiliara. serviciu auxiliar, serviciu oamenilor care nu-s destul de robusti p. serviciu militar, dar care-s luati in timp de razboi p. lucrari mai usoare. Gram. Verbe auxiliare sau ajutatoare), acelea care le ajuta pe altele in compozitiune: am fost, a fi mers, voi trece, urmeaza sa vina.

BREC2, brecuri, s. n. 1. Comanda data de catre arbitrul unui meci de box atunci cand loviturile nu sunt regulamentare si la care boxerii sunt obligati sa faca cate un pas inapoi pentru a se distanta unul de altul. 2. Punct obtinut de un jucator de tenis impotriva adversarului sau atunci cand acesta are serviciul. – Din engl. break.

BLOCARE (‹ bloca) s. f. 1. Actiunea de a bloca si rezultatul ei. 2. (POLIGR.) Culegere intentionata a uneia sau a multor litere cu floarea in jos, pentru a atrage atentia corectorului asupra unor cuvinte indescifrabile din manuscris ori pentru a arata ca ii lipsesc culegatorului literele sau semnele adecvate. 3. (CONT.) Blocarea contului = situatia unui cont curent sau de decontare din care nu se pot efectua toate platile scadente, ca urmare a lipsei disponibilului necesar. Blocarea preturilor = reglementare limitata a preturilor anumitor bunuri si servicii la nivelul pe care ele le-au atins intr-o perioada de referinta. 4. (AGRON.) Proces prin care se reduce asimilarea de catre plante a unui element nutritiv, determinat fie de deficitul lui in sol, fie de existenta altor elemente care provoaca scaderea mobilitatii sale in sol (ex. ionul de calciu in exces genereaza ioni de magneziu, cupru, zinc).

REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.

SECTOR s. 1. v. zona. 2. parte, portiune. (Un ~ al pietei era destinat desfacerii branzeturilor.) 3. cvar-tal, microraion. (Un ~ intr-un oras.) 4. v. bransa. 5. v. domeniu. 6. arie, compartiment, domeniu, sfera. (~ de aplicare.) 7. cadru, cerc, camp, domeniu, sfera, taram, zona. (~ de preocupari.) 8. domeniu, resort, serviciu. (In ~ul public s-au facut mari progrese.)

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

RUGA, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva staruitor indeplinirea unei dorinte, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toti dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formula de politete cu care te adresezi cuiva cand ii ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-si ruga moartea = a-si dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (In practicile religioase) A face o rugaciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau ingaduinta de a face ceva. ◊ Expr. Ma rog, formula intrebuintata ca element incidental, fara legatura cu restul frazei, insemnand uneori „daca vrei, cum vrei”. – Lat. rogare.

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~.Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) Operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

STAT2 s. n. 1. tabel in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau institutii. ◊ tablou, lista. 2. ~ de organizare (sau de functii) = tabel cuprinzand posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. ~ personal = dosar cu specificarea mutatiilor de serviciu ale unui angajat si actele acestuia. (< lat. status, it. stato, dupa fr. etat)

RIEGLER, Emanoil (1854-1929, n. Gozesti, azi Oituz, jud. Bacau), medic si farmacolog roman. M. coresp. al Acad. (1904), prof. univ. la Iasi. A infiintat (1918) serviciul de clinica terapeutica. Studii privind actiunea chimica a antisepticelor si biochimia acidului uric. Tratate („Chimia, fiziologia si patologia urinei umane”, „Terapeutica bolilor interne”). A inventat aparate si dispozitive noi pentru dozarea substantelor chimice. A lasat (1929) Acad. Romane suma de 200.000 lei pentru un premiu care sa fie acordat celor mai valoroase lucrari de terapeutica.

cavalerizm n., pl. uri si e (d. cavaler). O institutiune feudala militara si religioasa proprie ordinului nobletei si ai carei membri, intr´o epoca de violente continue, isi pusera sabia si forta in serviciul dreptului si al celor slabi. (Aceasta institutiune, ale carei radacini se crede ca se gasesc in obiceiurile germanice, se dezvolta in evul mediu supt [!] influenta crestinizmului si a spiritului de asociatiune. Cavalerii, care exaltara sentimentu onorii [cum o intelegeau ei] pina la un grad nestiut pina atunci, erau supusi formalitatilor unei receptiuni solemne si trebuiau sa implineasca anumite conditiuni: te nasteai nobil, dar te faceai cavaler). fig. Corectitudine si generozitate.

Anius, profet care a domnit in insula Delos pe vremea razboiului troian. Era fiul lui Apollo, iar prin mama sa, Rhoeo, se tragea din Dionysus. Anius s-a casatorit cu Dryope, cu care a avut trei fete: pe Oeno, S****o si Elais. Ele primisera in dar de la stramosul lor, Dionysus, puterea de a transforma orice obiect ar fi dorit in vin, griu sau untdelemn. Cind Agamemnon a trecut prin Delos in drum spre cetatea Troiei, Anius, care stia ca razboiul avea sa se prelungeasca zece ani, i-a oferit serviciile fetelor sale, pentru a asigura hrana necesara soldatilor. Ele l-au insotit un timp pe Agamemnon dar, de la o vreme urindu-li-se, au fugit. Urmarite de greci au implorat sprijinul lui Dionysus, care le-a metamorfozat in porumbei. Se spunea ca in amintirea lor ar fi fost oprita, in insula Delos, uciderea porumbeilor.

STAT2 s.n. 1. Tablou in care sunt specificate drepturile banesti pe care le au de primit la un moment dat colaboratorii unei intreprinderi sau ai unei institutii. ♦ Tablou, lista. 2. Stat de organizare (sau de functii) = tablou care cuprinde posturile necesare unei intreprinderi sau institutii, cu specificarea categoriilor de retribuire corespunzatoare. 3. Stat personal = dosar care cuprinde specificarea mutatiilor de serviciu ale unui salariat si actele acestuia. [Pl. -te. / < lat. status, cf. it. state, fr. etat].

RECUPERARE (‹recupera) s. f. 1. Actiunea de a recupera. ◊ R. a cheltuielilor = acoperirea cheltuielilor de productie si de circulatie ale unei unitati economice prin incasarea pretului marfurilor sau a tarifelor serviciilor prestate. ♦ (TEHN.) Folosirea partiala sau totala a deseurilor rezultate din prelucrari sau a energiei disipate intr-o instalatie de producere sau de transformare a acesteia, care altfel s-ar pierde (ex. r. caldurii din gazele de ardere). ♦ (Ind. Extr.) Extragere din gaura de sonda a unei cantitati de titei care a fost introdusa pentru „pornirea” unei sonde (prin metoda circulatiei de fluide). 2. (PSIH.) Sistem de masuri luate de societate pentru a normaliza personalitatea si a obtine o contributie fireasca de la un subiect deficient senzorial, intelectual sau moral.

PROTOCOL, protocoale, s. n. 1. Act, document in care sunt consemnate rezolutiile unei adunari, ale unor dezbateri, ale unei conferinte internationale; document diplomatic cu valoarea unui acord international, care cuprinde hotararile luate la o conferinta internationala. 2. (Inv. si reg.) Formular oficial folosit pentru acte publice; p. ext. registru, catastif. 3. (La sg.) Totalitatea formelor si a practicilor de ceremonial care se aplica la festivitati oficiale in relatiile diplomatice; serviciu insarcinat cu organizarea oficiala a ceremonialului. ♦ P. gener. Reguli (de conduita) care trebuie respectate in societate. – Din fr. protocole, germ. Protokoll.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)