Rezultate din textul definițiilor
IROD, numele mai multor suverani ai Palestinei antice. Mai importanti: 1. I. cel Mare, rege al Iudeii (37-4 i. Hr.), dependent de Roma. In timpul domniei lui I. puterea sacrala este separata de cea laica, iar marii preoti sunt numiti si revocati de suveran, dupa modelul monarhiilor elenistice. 2. I Antipas, etnarh al Galileii si Pereii (4 i.Hr.-39 d. Hr.), fiul lui I. (1). Potrivit traditiei, la cererea sotiei (Irodiada) si a fiicei acesteia (Salomeea), l-a decapitat pe prorocul Ioan Botezatorul. 3. I. Agrippa, rege al Iudeii (41-44 d. Hr.), nepotul lui I. (1). A dobandit domnia cu sprijinul imparatului roman Caligula.

SALAS (‹ magh.) s. n. (Inv. si pop.) 1. Gazduire temporara acordata cuiva. 2. Constructie rudimentara, de obicei din barne, folosita ca locuinta temporara. Au un rol important in cazul satelor de la poalele muntilor, unde fanetele se afla adesea la departare mare de sat, iar accesul este destul de dificil. In acest caz sunt locuite vara, in timpul cositului, dar adesea si iarna, pentru adapostirea si hranirea vitelor. In trecut numarul lor era mult mai mare, membrii familiei deplasandu-se adesea de la s. la sat si invers; frecvent pe langa ele se afla cativa pomi fructiferi si o mica gradina. In functie de tinut, mai sunt numite odaie, conac, casoaie sau casa in camp. 3. Locuinta, casa, camin; p. ext. culcus. ♦ Grajd, staul. 4. Asezare omeneasca; catun, sat; locuitorii acestei asezari. ♦ Grup de familii de tigani (nomazi), condusi de un vataf.

ROBOT (‹ fr.; {s} ceh. robota „munca”) s. m. Aparat automat al carui program contine un sistem complex de legaturi inverse (cu reactie) stabilite la anumite e*******i exterioare si care, ca urmare, este capabil de o serie de actiuni dirijate. El poate inlocui efortul uman, desi nu are, in cele mai multe cazuri, vreo asemanare cu omul sau sau un mod de functionare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) apartinand scriitorului ceh Karel Capek. In prezent se utilizeaza r. foarte performanti la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau executa unele lucrari in conditii periculoase pentru om. R. cu forma omeneasca sunt numiti androizi.

AVAET s. n. Impozit incasat in Tara Romaneasca (in sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiti in slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.

REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispozitie. 2. A scoate dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit in aceea functie printr-un act de guvernamant. – Din fr. revoquer, lat. revocare.

fiRMAN, firmane, s. n. Ordin emis de sultan (prin care erau numiti sau maziliti guvernatorii si domnitorii depinzand de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.

CINEVA pron. nehot. Un om oarecare (dintre mai multi), o persoana pe care n-o cunoastem (sau care nu trebuie sau nu vrem sa fie numita); oarecine, careva, cinevasi. ♦ (Fam.; purtand accentul in fraza) Un om de valoare, de seama. [Gen.-dat.: cuiva] – Cine + va.

CUTARE1 pron. nehot. (Inlocuieste numele unei persoane sau al unui lucru atunci cand nu vrem, nu putem sau nu e necesar sa le numim) sunt cutare, ii raspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoana. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. – Lat. eccu-talis.

DAC s., adj. 1. s. get. (~ii erau numiti geti de catre greci.) 2. adj. dacic, get, getic. (Populatia ~.)

DELNITA s. (IST.) jirebie, sesie. (Forma de proprietate numita ~ era cunoscuta in Moldova sub numele de jirebie si in Transilvania sub numele de sesie.)

PROASPAT ~ata (~eti, ~ete) 1) (despre alimente, fructe, legume) Care este facut, dobandit sau recoltat de curand; care n-a fost conservat. Peste ~. 2) (despre plante) Care este rupt de curand; neofilit. Legume ~ete. 3) (despre apa de baut) Care a fost adusa de curand de la sursa (de la fantana, izvor etc.). 4) (despre aer) Care este lipsit de impuritati; curat. 5) fig. Care este foarte tanar; fraged. 6) Care a aparut de curand; care dureaza de putina vreme; recent; nou. Informatii ~ete. 7) (despre persoane) Care a fost numit de curand intr-un post. Ministru ~. 8) Care a capatat forte noi; reconfortat; odihnit. /<ngr. prosphatos

SUS-numit ~ta (~ti, ~te) si substantival Care a fost numit, amintit mai sus. Persoanele ~te. /sus + numit

CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in Marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.

HASMA s.f. Planta erbacee comestibila, cu frunze cilindrice, asemanatoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai multi catei asemanatori cu niste cepe mici deformate, cu gust si miros de usturoi. Este specifica bucatariei franceze, fiind numita si ceapa-frantuzeasca sau esalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum)

REVOCA vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o functie publica, in baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernamant. [P.i. revoc, 3,6 revoca, conj. revoce. / < fr. revoquer, cf. lat. revocare].

egumen (egumeni), s. m. – Superior al unei manastiri de calugari ortodocsi. Erau numiti de episcopi (incepind cu Miron Barnovski, 1627, de calugarii insisi) si prezentati Domnului de Marele Sfetnic sau Logofat. De la constitutia lui Constantin Mavrocordat (1734) au fost desemnati de mitropolit si confirmati de Domnitor. – Var. igumen. Mt. igumin. Ngr. ἠγούμενος, cf. bg. igumen (Conev 108). – Der. egumenie, s. f. (demnitate de egumen), din ngr. ἠγουμενία; egumenesc, adj. (propriu unui egumen).

ACADEMIA VASILIANA, scoala superioara de limba slavona si greaca intemeiata (in jurul anului 1640) la manastirea „Trei ierarhi” din Iasi de domnul Moldovei Vasile Lupu, cu concursul mitropolitului Petru Movila. Ulterior, a devenit scoala greceasca; si-a incetat activitatea in 1821. A fost numita si Scoala Mare Domneasca.

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

Circe, celebra magiciana din insula Aeaea (pomenita in ciclul argonautilor si in Odiseea). Circe era fiica lui Helius si a lui Perse si sora cu Aeetes, regele din Colchis si detinatorul Linei de Aur. Pe drumul de intoarcere, argonautii au facut un popas pe insula Aeaea. Ei au fost gazduiti de Circe, care i-a purificat pe Iason si pe Medea de pacatul savirsit prin omorirea lui Absyrtus (v. si Absyrtus). Odysseus, la rindul lui, intorcindu-se din tara lestrigonilor, ajunge si el pe insula Aeaea, la Circe. Tovarasii lui, atinsi de bagheta ei vrajita, sint prefacuti cu totii intr-o turma de porci. Cu ajutorul lui Hermes, Odysseus invinge puterea magica a Circei si o sileste sa le redea infatisarea lor de oameni. Eroul e insa cucerit, la rindul lui, de farmecele Circei, alaturi de care ramine un an incheiat. Cu Odysseus Circe are un fiu numit, dupa unii, Telegonus, dupa altii, Latinus.

Corythus 1. fiul lui Zeus si al Electrei, fiica lui Atlas. A avut la rindul sau doi fii, numiti Iasius si Dardanus. Era socotit intemeietorul cetatii Cortona din Italia. 2. fiul lui Paris si al unei nimfe de pe muntele Ida. Se spunea ca, intrecindu-l in frumusete pe tatal sau, a fost indragit de catre Helena. Mistuit de gelozie, Paris si-a ucis fiul.

ROHM [rom], Ernst (1887-1934), om politic german. Unul dintre exponentii (1919) Partidului Nationalist-Social al Muncitorilor Germani. Participant la puciul de la Munchen (1923). A condus (din 1931) organizarea trupelor SA. Dupa preluarea puterii (1933) de catre Hitler, a fost numit sef de stat-major al trupelor SA si ministru fara portofoliu. Dorind sa integreze trupele SA in cadrul fortelor armate, si-a atras ostilitatea lui Hitler. Asasinat (30 iun., in „Noaptea cutitelor lungi”).

Daulia (sau Daulis), nimfa de la care-si tragea denumirea cetatea cu acelasi nume din Phocis. Acolo isi avea resedinta regele Tereus si tot acolo s-a desfasurat episodul tragic cu Philomela si Procne (v. si Philomela). Metamorfozata in privighetoare, Philomela era numita si Daulias avis.

Daunus 1. Unul dintre fiii lui Lycaon. A trait in Apulia si tinutul inconjurator a fost numit de la el, Daunia. 2. Intr-o versiune latina, fiul lui Pilumnus si al lui Danae si tatal lui Turnus.

Deidamia, una dintre fiicele regelui Lycomedes. In tinerete Achilles, deghizat in haine femeiesti si ascuns la curtea lui Lycomedes, a avut cu Deidamia un fiu, numit Pyrrhus (sau Neoptolemus).

Halirrhothius, fiul lui Poseidon si al nimfei Euryte. fiindca a incercat s-o necinsteasca pe Alcippe, fiica lui Ares si a lui Aglauros, a fost ucis de catre zeul razboiului. Vazindu-si fiul mort, Poseidon l-a adus pe Ares in fata judecatii zeilor. Zeul ucigas a fost insa achitat, iar locul unde s-a tinut judecata a fost numit de atunci Areopagus.

BACARA2 s. f. Joc de carti in care nouarii au valoare, iar decarii, numiti bacara, sunt egali cu zero; maca. – Din fr. baccara.

RUPTAS, ruptasi, s. m. Contribuabil care, platind darea numita rupta, era scutit de orice bir. – Rupta + suf. -as.

ROTAS s. (reg.) rudar, rudas. (Caii numiti ~i sunt inhamati inapoia inaintasilor.)

SESIE s. (IST.) delnita, jirebie. (Forma de proprietate numita delnita era cunoscuta in Moldova sub numele de jirebie si in Transilvania sub numele de ~.)

batal (batali), s. m. – Berbec, castrat, sau care nu este bun pentru reproducere. Tc. batal „inutil” (‹ arab. batal „a schilodi, a face sa nu mai fie bun”); cf. alb., bg. batal „inutil”, ngr. μπατάλιϰος „grosolan, mojic”. (G. Meyer 27; Scriban). Presupunem ca de aceeasi origine trebuie sa fie batal, s. n. (sant), numit astfel fiind vorba de partea soselei nefolositoare circulatiei. Din cuvintul arab corespunzator provine sp. baldar (Corominas, I, 376). Derivatia propusa pentru batal de Diculescu, Elementele, 444, pe baza gr. βάτης „reproducator”, este imposibila fonetic si semantic. Cf. iud. sp. batal „fara lucru” (C. Crews, Vox rom., XIV, 304), de aceeasi origine.

ruptas, ruptasi, s.m. (inv.) 1. arendas cu cateva pogoane. 2. negustor strain platitor de bir. 3. fiu de preot sau din clasa privilegiata. 4. contribuabil care, platind darea numita „rupta”, era scutit de orice bir.

CROMATIDA s. f. (GENET.) fiecare dintre cele doua segmente rezultate prin diviziunea longitudinala a unui cromozom, in cursul mitozei sau meiozei, si care se separa total, ulterior, pentru a da nastere cromozomilor-fii; sint numite si c. surori, cind referirea se face la acelasi cromozom sau c. omologe, cind este vorba de cromozomi omologi.

RETROVIRUS (GENET.) (‹ fr. retro + virus) s. n. Oricare dintre virusurile al caror material genetic este reprezentat de ADN. Denumirea provine de la faptul ca r., folosind enzima numita reverstranscriptaza, sunt capabile sa sintetizeze ADN pornind de la ARN (invers fata de succesiunea normala a proceselor care au loc in celule). In acest fel genomul viral se poate integra in ADN-ul celulei gazda si este replicat de catre acesta. Cele mai cunoscute r. sunt virusul HIV (care provoaca SIDA) si oncovirusurile (responsabile pentru unele forme de cancer la om si animale).

MULTIME, multimi, s. f. 1. (La sg., adesea cu determinari) Numar mare de fiinte sau de lucruri, cantitate mare. 2. (La sg.) Lume multa stransa laolalta, gramada de oameni; spec. masele largi ale populatiei; colectivitate. 3. (Mat.) Ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietati caracteristice lor si numai lor. ◊ Multime vida = multime care nu contine nici un element. Multimi disjuncte = multimi care nu au nici un element comun. Multimi echivalente = multimi intre care se poate stabili o corespondenta biunivoca. – Mult + suf. -ime.

APARATURA s. braniste, opritura. (Locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

BRANISTE s. aparatura, opritura. (Locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

JIREBIE s. (IST.) delnita, sesie. (Forma de proprietate numita in Moldova ~ era cunoscuta in Tara Romaneasca sub numele de delnita, iar in Tran-silvania sub denumirea de sesie.)

OPRITURA s. aparatura, braniste. (Locul in padure unde copacii au fost taiati se numeste ~.)

TULIU (‹ fr. {i}; n. pr. lat. Thule, tinut in nordul extrem al Europei) s. n. Element chimic (Tm; nr. at. 69, m. at. 168,93) din grupa lantanoidelor. A fost descoperit (1879) si numit astfel de chimistul suedez Per Theodor Cleve (1840-1905).

caltunas m. Caltun mic. Conduru doamnei (V. condur). Mold. (coltunasi). Un fel de piroste mici triangulare [!] oparite cu unt. (Cind is prajite, se numesc ghioziomele)

Charites, in mitologia greaca, personificari ale gratiei si frumusetii feminine. Romanii le numeau Gratiae – gratii. Erau fiicele lui Zeus si ale Eurynomei, trei la numar: Aglaia, Euphrosyne si Thalia. Salasluiau in Olympus, unde traiau alaturi de muze si erau deopotriva protectoarele poetilor. Erau socotite cind insotitoarele lui Apollo, cind ale Athenei sau ale Aphroditei, mai rar ale lui Dionysus.

Hellen, regele Phthiei, stramosul mitic al grecilor (numiti si heleni), era fiul lui Deucalion si al Pyrrhei. Cu nimfa Orseis, Hellen a avut trei fii: Dorus, Aeolus si Xuthus, de la care-si trag numele, la rindul lor, cele trei „ramuri” ale helenilor: dorienii, eolienii si ionienii. Ultimii – ionienii – isi trag de fapt numele de la Ion, fiul lui Xuthus.

A CONfiRMA confirm tranz. 1) (fapte, afirmatii, ipoteze etc.) A sustine ca fiind autentic; a adeveri; a corobora. 2) (decizii, sentinte ale unei instante inferioare) A sustine ca fiind just. 3) (persoane) A numi definitiv (intr-un post sau intr-o situatie); a intari; a definitiva. 4) (in biserica catolica) A unge cu mir; a supune confirmatiei. /<fr. confirmer, lat. confirmare

INMULTITOR ~i m. mat. Al doilea termen al operatiei de inmultire, cu care urmeaza sa fie inmultit primul termen, numit deinmultit. /a inmulti + suf. ~tor

THEMA s.f. (Ist.) Unitate teritorial-administrativa si militara a Imperiului bizantin, in care cele doua puteri – ostaseasca si civila – erau incredintate unui strateg, numit de imparat si dependent direct de acesta. [Cf. gr. thema].

THEMA s. f. diviziune teritorial-administrativa si militara a Imperiului Bizantin in care cele doua puteri – ostaseasca si civila – erau incredintate unui strateg numit de imparat si dependent direct de acesta. (< fr. theme, gr. thema)

OCHI s.n. In gastronomie, preparat culinar dintr-un ou intreg, desfacut din coaja, prajit in tigaie sau la capac, fara a fi amestecat, astfel incat galbenusul sa ramana intreg in mijlocul albusului coagulat de jur imprejur; (la pl.) ochiuri romanesti = oua intregi, desfacute din coaja si fierte in apa cu otet, astfel incat galbenusul sa fie invelit de albusul coagulat, numite si oua posate (din fr. poche = buzunar).

alem (-muri), s. n. – Semiluna, emblema imperiului turc, mai ales pe steagul imperial (rosu aprins, cu o semiluna aurita, pe fond alb). Era scos in procesiuni, numai in prezenta sultanului; fiind purtat de un ofiter numit alemdar. Tc. alem „lume, univers” (Seineanu, III, 5; Lokotsch, 53).

aclam, a -a v. tr. (lat. ac-clamare V. chem, ex-, pro- si re-clam). Salut pin [!] aclamatiuni: aclam un orator, Numesc fara sa votez: a fost aclamat rege, ca rege.

albina f., pl. e (lat. pop. alvina, cl. alvearium, stup, d. alvus, stup, roi. V. albie). Un fel de musca imenoptera mai mare care produce miere si ceara si pe care oamenii o ingrijesc tinind-o in stup, unde ia [!] traieste cu semenele ei ca intr' o republica supt conducerea unei albine mai mari numite matca sau regina. (Trintorii is albinele masculine. In partea din apoi [!] albinele au un ac veninos, cu care impung cind is furioase si care mai tot-de-a-una ramine in impunsatura si cauzeaza o unflatura foarte dureroasa). Harnic ca o albina, foarte harnic. V. bondar, gargaun, vespie [!].

chifla f., pl. e (germ. kipfel). Un fel de franzeluta in forma de semiluna, numita si corn. – Ia [!] a fost inventata la Viena in timpu asediului ei de Turci (1683) de brutaru Wendler, care a descoperit din intimplare formula aluatului ei. V. caputiner.

ciclu n., pl. uri si e (vgr. kyklos, ruda cu lat. circus, cerc, inel). Period [!] dupa care aceleasi fenomene astronomice se reproduc in aceiasi ordine: ciclu lunar, solar. Grup, sir, serie (de poeme epice cu acelasi subiect, de conferente [!], s. a.): ciclu breton. – Ciclu lunar e de 10 ani, dupa care fazele lunii revin la aceleasi epoci. Se mai numeste si numar de aur, fiind-ca Atenienii, entuziasmati de aceasta descoperire, datorita astronomului Metone (432 in ainte [!] de Hristos), insemnara cu litere de aur pe table de marmura proprietatile ciclului lunar. – Ciclu solar e de 18 ani, dupa care anu incepe cu aceleasi zile. Era crestineasca incepind in al zecelea an al ciclului, daca vrei sa afli numaru ciclului unui an, adaugi 9 la anu de care e vorba si imparti suma pin [!] 28.

cireasa (vest) f., pl. esi (Munt.), ese (Olt.), si ciresa (est), pl. ese (lat. cerasa, pl. de la cerasum, ciresa, vgr. kerasos, cires, si kerasion, ciresa, iar acesta d. orasu Kerasus, -untos, lat. Cerasus, -untis, din Pont, la marea Neagra, unde erau paduri de ciresi salbatici, numit si azi de Turci Kirasun [kiras, kiraz, arm. geras, pers. kires, ciresa], de unde Lucul, dupa ce l-a invins pe Mitridate [66 in ainte [!] de Hristos], i-a adus si i-a plantat in Italia; it. ciliegia si ciriegia, pv. cereisa, fr. cerise, sp. cereza, pg. cereja. D. lat. vine germ. kirsche, d. rom. vine vsl. cresinia, rus. rut. ceresnea, bg. ceresa). Fructu ciresului. Cirese amare, un fel de cirese de un ros foarte inchis, mai mici si cam amare.

cloroform n. (d. clor si -form din formic, caci cloroformu reprezenta [!] acidu formic in care oxigenu ar fi inlocuit pin [!] clor). Chim. Un lichid incolor oleaginos cu un miros eterat si produs pintr´un [!] amestec de alcool, de clorura de calce [!] si de calce stinsa (CH Cl3). Cloroformu are proprietatea de a te adormi si de a suspenda complet sensibilitatea si de aceia e intrebuintat in chirurgie. Se mai numeste si metan triclorat. A fost descoperit de chirurgu englez Simpson la 1874.

Aloeus, unul dintre fiii lui Poseidon, casatorit cu Iphimedia. Sotia lui, iubita de Poseidon, a nascut doi fii, pe Otus si Ephialtes, numiti si Aloizi, de la numele lui Aloeus (v. si Aloidae).

buberic m. (cp. cu ung. boborek, besicuta, pin aluz. la poamele capsulare ale acestei plante. C. si cu turc. bubrek, rinichi). O planta puturoasa cu gust acru si amar si care creste pin locuri umede (scrofularia nodosa). Odinioara era uzitata in med. – Se numeste si frunza de buba cea rea si urzica neagra.

Asteria, fiica titanului Cocus si a Phoebei si sora cu Leto. S-a casatorit cu Perses si a avut, la rindu-i, o fiica, Hecate. Ca sa scape de urmarirea lui Zeus, care se indragostise de ea, Asteria, luind infatisarea unei prepelite, s-a aruncat in mare. A fost metamorfozata intr-o insula, numita initial Ortygia si devenita ulterior insula Delos, singurul colt de uscat din lume care i-a oferit ospitalitate Letonei atunci cind trebuia sa-i nasca pe Apollo si pe Artemis (v. si Apollo).

comitii n. pl. (lat. comitium, d. com-, la un loc, si d. ire, itum, a merge. V. ies, sui, subit). Adunarea populara care alegea magistrati ori trata afacerile publice in vechea Roma. – Romanii le numeau curiata, (adica ale celor 30 de curii) pe cele ce-i alegeau pe regi si care au disparut mai tirziu supt [!] imparati; centuriata, adica ale celor 193 de centurii in care Serviu Tuliu i-a impartit pe toti nobilii si plebeii cetateni; tributa, adica ale celor trei triburi convocate de inaltii magistrati nobili, si calata, adica cele convocate de preuti [!] si care erau probabil egale cu cele numite curiata.

RETICULO-ENDOTELIAL (RETICULOHISTIOCITAR) (< fr.) Sistem ~ = componenta a sistemului imunitar al organismului, reprezentata de o clasa de celule numite macrofage sau histiociti. care sunt raspandite difuz in toate organele corpului, atingand concentratii mari in maduva osoasa, ficat, splina si ganglioni limfatici. Celulele s.r. recunosc si distrug particulele straine, microorganismele patogene si resturi de celule, ca si celulele si tesuturile anormale sau imbatranite (ex. macrofagele din splina distrug eritrocitele si trombocitele batrane).

ROGERS [rodʒərz], Carl Ransom (1902-1987), psiholog american. Unul dintre reprezentatii psihologiei umaniste (al carei obiectiv este dezvoltarea persoanei), conceptele centrale ale acesteia fiind: autenticitatea, empatia, nondirectivitatea; acestea numesc atitudini necesare atat in relatiile cotidiene cat si in cele din psihoterapie („Consiliere si psihoterapie”, „Psihoterapia si schimbarea personalitatii”, „Un manifest personalist”).

LOGARITM ~i m. mat. Putere la care urmeaza sa fie ridicat un anumit numar pozitiv (numit baza) pentru a obtine numarul dat. ◊ Tabela de ~i tabela in care se dau logaritmii unor numere cu ajutorul carora se poate afla logaritmul tuturor celorlalte numere. /<fr. logarithme

SORBET s.n. Specialitate de inghetata de origine franceza sau italiana, realizata din piure sau suc de fructe, dar si pe baza de vin sau sampanie; parfumata divers si adesea cu adaos de mering-spuma pentru a-i da consistenta; din fr. sorbet, it. sorbetto; daca se prepara doar dintr-un simplu sirop de fructe sau sirop de zahar amestecat cu suc de fructe (de lamaie sau de portocale), inghetat si apoi dat prin mixer, capata aspect de gheata granulata, colorata, numit in it. gramolata sau granita, fiind mai mult o bautura racoritoare, decat o inghetata.

calvinizm n. Doctrina religioasa a lui Calvin. – Calvinizmu e o secta religioasa care se distinge pin [!] originea democratica pe care o atribue autoritatii religioase. El suprima crucea, sfintii, moastele, icoanele, traditiunea si liberu arbitriu si admite numai dogma predestinatiunii, botezu si impartasirea. Calvinistii au fost numiti in Francia hughenoti. Aceasta secta e raspindita pin [!] Elvetia, Olanda, Scotia si Ungaria. Exista pin [!] Romania sate numite Calvini, proba ca odinioara au fost locuite de Unguri calvinisti. Calvin e autoru Institutiunii Crestinesti, o foarte insemnata carte a vechii literaturi franceze.

cometa f., pl. e (neol. din sec. 17, d. lat. cometa, care vine d. vgr. kometes, iar acesta d. kome, coama, par lung). Stea ratacitoare care descrie in prejuru [!] soarelui o lunga elipsa ori parabola si care e insotita de o coada luminoasa (si de aceia poporu o numeste stea cu coada). – Unii zic comet, pl. tot e. – E recunoscut astazi ca cometele tin de sistema noastra planetara si ca strabat spatiu in orbite foarte excentrice, al caror focar il ocupa soarele. Is multe al „caror mers si inturnare [!] poate fi calculata din ainte [!] cu oare-care aproximatiune. Cometa numita a lui Halley revine la fie-care 75 de ani; alta isi face revolutiunea in trei ani si jumatate, alta in sase si trei sferturi s. a. – Poporu, in ignoranta lui, atribue [!] cometelor oare-care influenta asupra lucrurilor de pe pamint, ceia ce e o pura superstitiune.

Erigone 1. fiica unui atenian, pe nume Icarius. A fost iubita de zeul Dionysus, care i-a daruit un fiu, Staphylus. Aflind de moartea tatalui ei, ucis cu ciomegele de niste ciobani (v. si Icarius), Erigone, deznadajduita, s-a spinzurat de un copac. Ca sa razbune moartea ei, Dionysus le-a luat mintile fetelor din cetatea Athenae, facindu-le sa se spinzure de crengile copacilor. Minia lui nu s-a potolit decit atunci cind atenienii i-au pedepsit pe ciobanii ucigasi. Erigone a fost dupa moarte transformata in constelatia numita a Fecioarei. 2. fiica lui Aegisthus si a Clytaemnestrei si sora lui Aletes.

Hesperus, numit in mitologia romana si Lucifer, era fiul (sau fratele) lui Atlas. Intr-o seara, in timp ce se urcase pe munte ca sa priveasca stelele, s-a iscat o furtuna si Hesperus a disparut fara urma. Oamenii si-au imaginat ca Hesperus a fost ridicat la ceruri si transformat intr-o stea, steaua inserarii, care vesteste sosirea noptii.

cravata f., pl. e (fr. cravate, d. Croat care in limba lui se numeste Hrvat. Supt [!] vechea monarhie franceza erau niste regimente de cavalerie usoara compuse mai mult din Croati, care purtau un fel de cravata). Bucata de stofa care se leaga ca ornament in prejuru gitului. V. baider.

CIRCUMFERINTA, circumferinte, s. f. 1. Curba plana inchisa, ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie imprejmuitoare a unui corp, a unui loc in forma (relativ) rotunda; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferinta s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonference.

CERC ~uri n. 1) Linie curba inchisa ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru. Suprafata ~ului. ◊ ~ polar paralela care marcheaza limita zonelor polare ale Pamantului. ~ diurn cerc descris de astri in timpul miscarii lor aparente in jurul Pamantului. 2) figura geometrica plana formata de o astfel de linie. 3) Obiecte de forma acestei figuri geometrice. ~ de butoi. ~ la roata unei carute. 4) figura, desen, miscare in forma de inel. 5): ~ vicios greseala de logica care consta in demonstratia unei teze cu ajutorul alteia ce este la randul ei demonstrata cu ajutorul celei dintai. 6) fig. Grup de persoane unite prin interese si activitati comune. In ~ul familiei. ~ politic. 7) fig. Limita de cunostinte sau de preocupari; sfera; domeniu. ~ de atributii. /<lat. circus

CIRCUMFERINTA ~e f. 1) geom. Linie curba inchisa, ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care inconjoara un corp de forma relativ rotunda. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferintei] /<lat. circumferentia, fr. circonference

CIRCUMFERINTA s.f. 1. Curba plana inchisa, ale carei puncte sunt egal departate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie imprejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferinta s.f. / < lat. circumferentia < circum – imprejur, ferre – a purta, cf. fr. circonference].

DEDUCTIE s.f. Rationament logic prin care se obtine o judecata noua (numita concluzie) din doua sau mai multe judecati (numite premise), dintre care una trebuie sa fie neaparat universala. [Gen. -iei, var. deductiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. deduction].

SFERA s.f. 1. (Geom.) Suprafata ale carei puncte sunt egal departate de un punct dat, numit centru; corp geometric marginit de o astfel de suprafata. ♦ Obiect avand aceasta forma; glob. 2. Regiune cereasca unde se misca astrii; bolta cereasca. 3. (fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sfera de influenta = intindere, teritoriu, mediu etc. in cuprinsul caruia se exercita influenta cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se refera caracterele esentiale ale unei notiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphere, it. sfera].

tarina (-ni), s. f. – Cimp, ogor, aratura. Sb. carina „vama” si „cimp”. Sensul initial este cel de „dare”, de la car „imparat”. Trecerea semantica se bazeaza pe ideea de „ceea ce este dincolo de impozite”, cf. in rom. poarta tarinii, poarta sau intrarea prin care comunica satul cu cimpul sau, si care era pazita de obicei de un slujbas numit jitar. Cf. Tiktin si Densusianu, GS, I, 352; legatura cu bg. celina (cf. telina), propusa de Conev 68, nu este posibila. Rut. caryna, rus. carina, par sa fie sl., in contradictie cu Miklosich, Wander., 13; Candrea, Elemente, 403; si Vasmer, III, 282.

BELL-LANCASTER, [bel-læŋcəstə], metoda de invatamint mutual intemeiata in Anglia de pastorul scotian Andrew Bell (1753-1832) si de profesorul Joseph Lancaster (1778-1838) pentru scoli elementare cu elevi multi si profesori putini. Se mai numeste sistem lancasterian sau monitorial, deoarece elevii erau impartiti in grupe conduse de un monitor. In Tarile Romane a fost aplicat sub denumirea de „imprumutata invatatura” sau „metod alilodidactic”.

1) banisor m. (d. ban 1). Vechi. Judecator rural ambulant dependent de banu Craiovei, apoi si de domn in restu Tarii Romanesti. – Banisorii se numeau si bani de judet si au fost desfiintati de Const. Mavrocordatu, care a dat atributiunile lor celor cinci ispravnici.

chiftea, cheftea si chioftea f., pl. ele (turc. [d. pers.] kofte, pop. kufte). Turtisoara de carne tocata prajita in unt (numita in Mold. si pirjoala). Cind aceste turte is mici si puse in sos se numesc chiftele marinate. – In Munt. piftea, vulgarizm [!] de rau gust. V. perisoara.

RADIOTERAPIE (‹ fr. {i}) s. f. Utilizarea unor surse de radiatii in tratamentul medical (de ex. cazul tumorilor canceroase si al dermatozelor). Radiatiile ionizante (indeosebi razele X sau diferiti izotopi radioactivi) sunt folosite pentru distrugerea celulelor maligne. Tratamentul poate fi extern, cand se efectueaza dupa extirparea chirurgicala a tumorii sau cand aceasta nu poate fi operara; in anumite situatii sursele radioactive pot fi implantate in tumori. Deoarece radiatiile ele insele pot provoca cancer, nu sunt recomandate in cazul tumorilor benigne. Tratamentele prin r. sunt insotite de greata, caderea parului, pierderi in greutate, slabiciune. Pentru a reduce inflamatiile, radiatiile infrarosii si cele ultraviolete sunt aplicate cu lampi speciale. Se mai numeste radiologie terapeutica.

flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscuta. Cuvantul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Seineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germana din vremea aceea; in compunerea lui s-ar putea recunoaste germ. frei mucken „a barfi neingradit”. Nu este posibila interpretarea lui Scriban, care pleaca de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]

capuchehaie (capuchehai), s. f. – Agent, reprezentant diplomatic al domnitorilor romani pe linga imperiul turc. Stabiliti in sec. XV, au fost adesea greci din Constantinopol. Tot asa se numeau si agentii domnitorilor pe linga pasii oraselor dunarene, si uneori soldatii din garda personala a vizirului. – Var. capichehaie. Tc. kapu kehayasi (Seineanu, II, 28).

CASTOR si POLLUX (numiti si DIOSCURI) (in mitologia greaca), frati gemeni, fii lui Zeus si ai Ledei. Semizei, dispuneau alternativ de nemurire. Dupa moarte, au fost transformati in planete si asezati in zodiac sub numele de Gemenii. Simbol al dragostei fratesti si al prieteniei desavarsite.

CEFEIDE (‹ fr. {i}; {s} lat. Cepheus) s. f. Clasa de stele cu stralucire variabila, cu perioada de 1-50 zile, numita astfel dupa constelatia Cefeu in care a fost descoperita prima dintre aceste stele.

DOCHIA (BABA DOCHIA) (in mitologia romaneasca), semidivinitate meteorologica. Dupa mitul principal, D. era o batrana care a plecat cu oile la munte imbracata in noua cojoace. Vremea incalzindu-se, ea si-a lepadat in fiecare zi cate un cojoc, dar in ultima zi un inghet brusc a transformat-o in stana de piatra impreuna cu turma. In conceptia populara, cele noua zile, numite Zilele Babei sau Babele (corespunzand perioadei 1-9 martie) sunt capricioase si fac trecerea de la iarna la primavara.

biblie f. (vgr. biblos, carte [carte pin excelenta], dim. biblion, pl. biblia). Colectiune de carti sfinte (sfinta scriptura) care cuprinde Testamentu Vechi si Nou. Cel vechi cuprinde trei grupe de carti (Pentateucu, Profetii, Agiografii), relative la religiunea, istoria si institutiunile si obiceiurile Jidanilor. Cel nou contine cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsu; el a fost scris intii pe greceste, afara de Evanghelia lui Matei, care a fost pe limba ebraica. Supt Ptalemeu filadelfu, Testamentu Vechi a fost tradus pe greceste de 72 de Jidani invatati; traducerea lor e cunoscuta supt numele de Septuaginta. In secolul IV, Biblia intreaga a fost tradusa pe latineste de Sfintu Ieronim; aceasta traducere, singura admisa in biserica catolica, se numeste Vulgata, iar pe romaneste s’a tradus la 1688 din ordinu domnului Serban Cantacuzino. Traducerea numita Septuaginta are mai multe opere considerate de Jidani ca apocrife, intre altele cele cinci carti ale Macabeilor, din care cele doua dintii is admise de biserica catolica ca autentice. Se numeste exegeza biblica studiu Bibliii din punctu de vedere al interpretarii intelesului. fig. Cartea cea mai insemnata a unei literaturi.

REFLEXOLOGIE (‹ fr.) s. f. Disciplina care se ocupa cu studiul reflexelor. A fost creata in 1921 de V.M. Behterev; termenul a fost aplicat si teorie lui I.P. Pavlov. numita si psihologie obiectiva, deoarece reduce toate fenomenele psihice la reflexe conditionate. Ea a influentat decisiv behaviorismul.

PROTAZA s.f. 1. Prima parte a unei drame antice, care cuprinde expunerea subiectului. 2. Prima parte a unei perioade conditionale, care cuprinde propozitiile secundare, fiind strans legata de cea de-a doua parte, numita apodoza. [< fr. protase, cf. lat. protasis].

ATENA (ATHENA) (in mitologia greaca), zeita a intelepciunii, protectoare a artelor, stiintei si mestesugurilor, patroana orasului Atena. S-a nascut din capul lui Zeus, gata inarmata. Emblema ei era bufnita, simbolul intelepciunii. Identificata de romani cu Minerva. numita si Pallas Athena.

KATOWICE [katovitse], oras in S Poloniei, in Silezia, centrul ad-tiv al voievodatului omonim; 351,5 mii loc. (1996). Nod de comunicatii. Aeroport. Expl. de zinc si de huila. Centru siderurgic si al metalurgiei neferoase (zinc). Constr. de masini grele. Uzine chimice si cocsochimice. Universitate. Fundat in 1598, a capatat (1865) statutul de oras sub administratia germana. Miscari cu caracter cultural si economic impotriva dominatiei germane. Din 1922, a fost inclus noului stat polonez. Intre 1953 si 1956 s-a numit Stalinograd.

bour m. (lat. bubalus, bivol, de unde s’a facut bualu, buaru, apoi buar, buor, boor si bor, iar azi bour, ca nour si nor din nubilum. V. bivol 1). 1) Un fel de bou salbatic (bos urus) care traia in mare numar pin codrii din centru Europei si pin Moldova. Ultimu a fost omorit la 1627 in Polonia. Romanii, dupa Germani, il numeau urus, iar Cezar (B. G. VI, 28) zice ca pe timpu lui erau multi bouri in codru care se intindea din Bavaria pina in Dacia (Hercynia silva). Adeseori a fost confundat cu zimbru (care traia si el pe la noi). Marca Moldovei si a Mecklemburgului era un cap de bour. 2.) Danga (pe care era gravat un cap de bour) cu care se insemnau vitele, criminalii stilpii si copacii de hotar. 3.) Copac lasat ca semn de hotar intr’o padure. 4) Bir pe vin (pin insemnarea butoaielor cu dangaua cu capu de bour). 5) Trans. (bor). Melc (pin aluz. la coarne). Adj. Vechi. (Dos. Nec.). Coarne boure, coarne curbe si mari (de ex., ca cele de cerb).

LABERIUS, Maximus Manius (sec. 1-2), general roman. Guvernator al prov. Moesia Inferior. Cunoscut datorita decretului sau numit „Hotarnicia lui L.” (25 mart. 100 d. Hr.), prin care erau fixate hotarele cetatii Histria, document important prin informatiile referitoare la viata economica a cetatii in sec. 1 d. Hr.

ardezie f. (it. ardesia, fr. ardoise). O peatra [!] cenusie inchisa lamelara cu care se acopere casele, numita asa dupa tinutu Ardes din Irlanda, de unde au fost aduse primele ardezii.

IRAKLION (HERAKLION), oras in Grecia (Creta), port la M. Egee; 117,2 mii loc. (1991). Aeroport. Ind. textila, chimica si alim. (vinuri). Export de vin, fructe, masline, piei si conserve. Muzeu de arheologie cu o bogata colectie de arta minoica. Monumente de arhitectura din sec. 16. Turism. Baza navala maritima. Fundat de arabi (828) in apropierea anticului Cnossos, a fost cucerit de bizantini (960-961) si de venetieni (1204), care l-au numit Candia si l-au stapanit pana cand, dupa un indelung asediu (1649-1669), a intrat in componenta Imp. Otoman. In 1913, o data cu ins. Creta, s-a unit cu Grecia.

chihlimbar n., pl. uri (ngr. kehlimbari, kehlibari, d. turc. kehribar, pop. kehlibar, d. pers. kiah-rube, pop. keh-ruba, adica „paie atrage”; ar. kahrabe, de unde it. carabe, sp. carabe, fr. carabe). Un fel de rasina aromatica solidificata fosila translucida sau aproape transparenta de coloare [!] care variaza de la un galben deschis pina la caramiziu si cafeniu. Vin ca chihlimbaru, vin galben inchis. Chihlimbar cenusiu, o concretiune intestinala a casalotilor, cenusie, tenace si flexibila, cu miros de mosc. – Si chihlibar si chilimbar, ca neol. ambra si succin. – Chihlimbaru galben, numit vgr. elektron (V. electru) a dat numele lui electricitatii, fiind-ca, frecind o bucata de chihlimbar lustruita, Talete din Milet, in sec. 7 in ainte [!] de Hristos, a constatat ca atrage corpurile usoare. Din el se fac tigarete. V. celuloid.

astinomie (astinomii), s. f. – Politia urbana din Bucuresti, creata in timpul ocupatiei rusesti din 1807-12, paralel cu cea numita agie, si condusa de patru boieri de prima categorie; a fost reintrodusa in 1820-1. Ngr. ἀστυνωμία.

1) jidov, jidoafca (Mold. sud, Munt. est) si jidauca (Nord.) s. (vsl. zidovuka; rus. zid, zidovka. V. jidan). Vechi. Azi mai rar si mai ironic. Jidan: strambe cai si rele la spurcatii jidovi pururi au fost si curse (Prohodu). Jidovu ratacitor, un personaj din legendele medievale numit si Ahasverus, blestemat de Hristos sa rataceasca pina la sfirsitu lumii fiindca nu l-a lasat sa se odihneasca pe prispa lui cind isi ducea crucea.

Aegaeon, unul dintre giganti, monstru cu o suta de brate si cincizeci de capete. Tatal sau era Uranus, iar mama sa Gaea. Dupa o veche traditie, Aegaeon, numit si Briareus, impreuna cu fratii sai, Gyges si Cottus, ar fi venit in ajutorul lui Zeus in lupta acestuia cu titanii.

cinstet m. (bg. rus. cistec, vsl. cistici, curatitor, fiind-ca se pune in baie. V. precista). O planta labiata numita si ja´es si cocean capraresc (salvia glutinosa).

VANADIU (‹ fr. {i}; {s} Vana-dis, divinitate scandinava) s. n. Element chimic (V; nr. at. 23, m. at. 50,94, p. t. 1.750ºC, p. f. 3.400ºC, gr. sp. 6); metal dur, casant, de culoare alba-cenusie, care se gaseste in natura sub forma de compusi, intrebuintat ca adaos in oteluri speciale si, sub forma de V2O5, drept catalizator in diferite procese chimice. A fost descoperit in 1801 de mineralogul spaniol Andres Manuel del Rio, care-l va numi eritroniu, si redescoperit de Nils Gabriel Sefstrom (1787-1854) in 1830, care i-a dat si numele actual.

alac m. ca planta si n., pl. uri, ca marfa, iar in P. P. si e (ruda cu sp. alaga, un fel de griu, si cu lat. alica, alac. Ung. alakor vine d. rom.). Un fel de griu mic rosiatic cu invelis ca orzu (triticum spelta). Un fel de orz fara tepi cu boabele asezate in trei rinduri duple [!] (Se numeste si caplagea). Alacu (triticum spelta) e una din cerealele cele mai vechi. Era cultivat in Egipt, in Grecia si in imperiu roman. E mai putin productiv decit alte feluri de griu, dar e mai rezistent contra diversilor paraziti si e mai rustic, din care cauza se cultiva de ordinar in regiunile muntoase. Exista mai multe varietati. Faina de alac e de un alb frumos.

besleaga f., ca pasa ori sluga pl. egi (turc. besli-aghasy). Vechi. Capitan de beslii (care erau cite unu’n fiecare judet, iar cel din Iasi si Bucuresti se numea bas-besleaga). Azi. Iron. (supt infl. altor cuvinte si a sufixului, nu fiindca acesti capitani ar fi fost de obicei oameni batrini). Babalic, baccea, hodorog.

REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA, publicatie a Institutului de istorie si Teorie literara „G. Calinescu” al Academiei Romane. Apare la Bucuresti din 1952, anual, din 1953 bianual, iar din 1957 trimestrial. A fost fondata si condusa, pana in 1965, de G. Calinescu. Pana in 1963 s-a numit „Studii si cercetari de istorie literara si folclor”. La conducerea ei s-au mai aflat, succesiv, Al. Dima, Zoe Dumitrescu-Busulenga, N. Florescu, Al. Sandulescu.

claca f., pl. aci (vsl. sirb. tlaka, d. tlaciti, a izbi, tlesti-tlukon, tluknonti, a bataturi [!]; bg. tluka, rut. toloka si klaka, claca, toloaca, tolociti, a calca iarba. D. rom. vine ung. kalaka, kolaka. V. toloaca, tologesc, stilcesc). Vechi. Corvada [!], munca gratuita pe care taranii si serbii o datorau domnului, boierilor sau minastirilor: in Tara Rom. 12 zile pe an, in Mold. 24, (numita si boieresc si lucru, iar in Trans. robota). La 1864, supt [!] Cuza, fiind improprietariti taranii, s´a desfiintat claca. Azi. Ajutor mutual intre tarani la seceris, la dezghiocat fasole s. a., cind se aduna in casa celui care are nevoie de ajutor si care le da in schimb mincare si bautura, si ast-fel e sinonim cu sezatoare. Lucru de claca, lucru gratuit si (fig.) fara tragere de inima, deci prost. Vorba de claca, vorba desearta [!], seaca. V. beilic, furcarie, govie, nedeie, zbor 3, ghiulus.

ROMMEL, Errwin (1891-1944), general-feldmaresal german. A comandat o divizie blindata in campania din Franta (1940). In anii 1941-1943 a comandat corpul expeditionar italo-german din N Africii („Africa-Korps”) care, initial, dupa unele succese in Libia, a fost infrant in batalia de la El-Alamein. In 1943 a comandat gruparea de armate „B” in Franta. In 1944, comandant al unui sector din asa-numitul „Zid al Atlanticului”. Implicat in conspiratia generalilor impotriva lui Hitler (iul. 1944), a fost silit sa se sinucida. Supranumit „Vulpea desertului” pentru temerarele sale atacuri surpriza.

UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST (U.T.C.), organizatie politica a tineretului din Romania, creata al Conferinta generala a Tineretului Socialist din Romania (17-20 mart. 1922), sub numele de Miscarea Tineretului Socialist (din 1923, Uniunea Tineretului Socialist, iar din 1924, Uniunea Tineretului Comunist). U.T.C. a fost infiintata, cu sprijinul si sub conducerea Partidului Comunist Roman. Din mart. 1949 s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.); din 1965, din nou Uniunea Tineretului Comunist. Organul de presa: Scanteia tineretului. Dizolvata in 1989.

Erinyes, numite si eumenide (eumenides) in mitologia greaca, furii (furiae sau dirae) de catre romani, erau genii razbunatoare care pedepseau faradelegile muritorilor. Ele ii urmareau mai ales pe ucigasi (v. si Orestes, Alcmaeon), chinuindu-i sau luindu-le mintile. Eriniile s-au nascut din picaturile de singe care au curs pe pamint in urma mutilarii lui Uranus. Erau socotite, in general, trei la numar: Alecto, Megaera si Tisiphone, reprezentate ca niste genii inaripate, cu serpi in plete. Mai tirziu, eriniilor li s-au atribuit si pedepsele la care erau supusi oamenii in Infern.

1) aspru m., pl. aspri (ngr. aspron, alb. d. lat. asper, ban nou, curat, alb). Moneta [!] veche de argint de valoare variabila. – In sec. XVI un galben venetian sau un sultanin (al sultanului ) valora 60 aspri. Asprii cei noi, care umblau in Mold. si Munt. pe la 1620, nu mai erau considerati ca bani de argint, si se facea deosebire intre vechi u aspru, care era de argint, si cel nou (suflat cu argint), care dupa un timp isi arata arama. De aici expresiunea a-ti arata arama, a-ti arata defectele (Iorga, Negot. 214 si 221). Leu vechi era impartit in 40 de parale, iar paraua in 3 aspri (turc. akce), care se numeau si letcai (Sain. Infl. Or.).

EINSTEIN [ainstain], Albert (1879-1955), fizician german. Emigrat (1933) in S.U.A.; naturalizat (1940). Prof. univ. la Berlin si Princeton. In 1905, a explicat efectul fotoelectric pe baza naturii corpusculare (discontinue) a luminii, introducand notiunea de foton. Autorul teoriei relativitatii restranse, care modifica legile mecanicii newtoniene (mai ales la viteze mari), ce sta la baza electrodinamicii relativiste („Asupra electrodinamicii corpurilor in miscare”, „Depinde oare inertia corpurilor de cantitatea de energie pe care o contin?”, 1905) si al teoriei relativitatii generalizate, conform careia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleasi in toate sistemele de referinta din Univers, inertiale sau neinertiale („Bazele teoriei relativitatii restranse si generalizate”, 1916). In 1917, a enuntat legile statistice ale proceselor de emisie spontana si de absorbtie a luminii de catre atomi si ale emisiei stimulate a luminii, pe baza careia s-a construit ulterior (1960) laserul. A elaborat teoria caldurii specifice a solidelor, a efectului giromagnetic (numit si efectul Einstein-de Haas, 1915). In 1928, a enuntat teoria campului unitar (magnetismul si gravitatia sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen). Premiul Nobel pentru fizica (1921).

CRANACH, Lucas (numit si C. cel Batrin) (1472-1553), pictor si gravor german. Tablourile sale cu teme religioase (a fost adept al Reformei) si mitologice ilustreaza trecerea de la gotic la Renastere („Repaus in timpul fugii in Egipt”, „Venus si Amor”), cuprinzind elemente din viata contemporana si dind un loc important peisajelor. Portrete („Luther”, „Autoportret”), stampe.

acant m. (vgr. akanthos d. ake virf, si anthos floare). Un fel de scai meridional (acanthus mollis) cu frunze frumoase, care au fost imitate ca ornament la capitelele columnelor corintiene: frunza de acant. Un copac ghimpos din Egipt numit si acacie, considerat si azi drept mimosa nilotica.

component, -a adj. (lat. componens, -entis. V. com-pun). Chim. Care intra in compozitiunea unui lucru. S. m. si n., pl. e. Componentii apei is idrogenu [!] si oxigenu. S. f. fiz. fie-care din fortele care, toate la un loc, pot fi inlocuite de o forta unica numita rezultanta.

SALAMINA (SALAMIS)2, oras antic situat pe tarmul de E al ins. Cipru, la c. 5 km N de Famagusta. Potrivit traditiei a fost intemeiat de Teucer, erou din Razboiul troian. A intretinut intense relatii comerciale cu fenicienii, egiptenii si cilicienii. Rol important in timpul Razboaielor medice; in fata orasului S. flota greaca a purtat o victorie decisiva in lupta cu cea persana (in 449 i. Hr.), iar mai tarziu, in 306 i. Hr., generalul macedonean Demetrios I Poliorcetes il infrange, intr-o lupta navala, de diadohul Ptolemeu I Soter. Mai tarziu, in timpul stapanirii bizantine, el s-a numit Constantia, in onoarea imparatului Constantiu II (337-361) care l-a reconstruit. Abandonat definitiv dupa ce a fost distrus de catre arabi (647-648).

Glauce 1. Una dintre nereide. 2. fiica regelui Creon (numita si Creusa). Casatorindu-se cu Iason si-a atras asupra-si gelozia Medeei si a fost ucisa de catre aceasta (v. si Creon 1.).

numit, -A, numiti, -te, adj. 1. Care poarta numele sau porecla de..., cu numele de..., al carui nume este... ♦ Care a fost citat mai inainte, al carui nume s-a pomenit mai inainte. 2. (Inv.) Cunoscut, renumit, celebru. – V. numi.

SCHINDUF s.m. Planta erbacee, indeobste folosita ca nutret, numita si fan grecesc (Trigonella foenum-grecum), ale carei seminte se folosesc in tarile asiatice drept condiment – fie uscate, adaugate in amestecuri traditionale (curry), fie incoltite ca o verdeata picanta, in salate.

RULOU s.n. In gastronomie: 1. Produs de patiserie in forma de sul, umplut cu o crema, cu frisca etc. 2. Preparat culinar realizat prin rularea unui aliment in jurul unei umpluturi, precum rulou de sunca, de peste etc.; rulourile de carne sunt transe subtiri de carne (de vitel, de vaca, de curcan), umplute, rulate si brezate la tigaie, numite si snitele umplute. sin. popieta, din fr. paupiette.

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in Marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din Marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in Marea Nordului.

ciurlan m. (cp. cu ciurlez si cu sirb. curiti, a fuma). Munt. Mold. O planta ghimpoasa care, dupa ce se usuca, se desprinde si se rostogoleste de vint. Taranii o fac gramezi si o ard in loc de lemn. Se zice ca unii o fumeaza in lulea. – Se numeste si corlan (Bas. nord), tirtan si valatuc. La Pantu tirtan, o planta crucifera (crampe tatarica). Asta sa fie? [!]

JURATORI (‹ jur) subst. (La pl.) (In Evul Mediu in Tara Romaneasca si Moldova) institutie juridica, derivata din obste, in care 6, 12, 24 sau 48 oameni alesi sau numiti, cerceteaza litigiul (civil sau penal) si expun domnului hotararea lor, depunand juramant; in caz ca domnul nu era de acord cu hotararea luata, trimitea alti j., de obicei in numar dublu.

cosoroaba (vest), costoroaba (est) si (Buc.) costoroava (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorufa, cosoroaba, d. koszoru, corona, si fa, lemn). Grinda orizontala (numita si ligar) pe care se sprijina acoperisu (opt la numar la casa taraneasca, cite doua de fie-care parte). Grinda orizontala din josu paretelui [!]: cosoroaba de la prispa (VR. 1911, 4, 6). – In Trans. si cusurau (ung. koszoru, corona, adica „lemnu care incoroneaza casa”). V. boiandroc, samar, intabulament.

REBENGIUC, Victor (n. 1933, Bucuresti), actor roman de teatru si film. Prof. univ. la Bucuresti. Intuitie, sensibilitate, sobrietate, autoritate sunt caracteristicile unei cariere de lunga durata care alterneaza drama cu comedia. Creeaza personaje memorabile pe scena („Un tramvai numit dorinta”, „Furtuna”, „Sase personaje in cautarea unui autor”) si pe ecran („Padurea spanzuratilor”, „Morometii”, „Niki Ardelean colonel de rezerva”).

ELECTRICITATE s.f. 1. Marime de stare pe care o capata corpurile dupa ce au fost frecate unul de altul si apoi separate; sarcina electrica. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul si de miscarea unei particule numite electron. 2. Ramura a fizicii care studiaza fenomenele electrice. [Cf. fr. electricite < lat. electrum , gr. elektron – ambra galbena, la care s-a observat prima data fenomenul de catre Thales].

SOIA s.f. Planta anuala din fam. leguminoaselor (Glycine hispida, Glycine maxima), utilizata ca planta furajera, iar boabele de soia si in alimentatia umana, soia fiind una din cele cinci seminte sfinte ale Chinei. Exista boabe de soia galbene, verzi, rosii si negre. Din ele se prepara ulei de soia, tofu („branza de soia”), miso (pasta dulce de soia), faina de soia, din care se produc harusame (taitei subtiri, transparenti ca sticla); preponderent, din soia se obtine asa-numita carne vegetala, un extract de proteine vegetale utilizat ca inlocuitor de carne in preparatele dietetice, iar semintele incoltite de soia sunt foarte apreciate ca ingrediente delicate in diverse preparate culinare.

INVESTITURA s.f. 1. Act solemn prin care in evul mediu cineva era investit cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu, o feuda. ♦ Act de numire si de confirmare in functii ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functie electiva. [Var. investitura s.f. / cf. it. investitura, fr. investiture].

INVESTITURA s. f. 1. (in evul mediu) act solemn prin care cineva era investit cu o demnitate, cu un drept etc. ◊ act prin care seniorul acorda vasalului sau un beneficiu, o feuda. 2. act de numire si de confirmare in functie a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemneaza un candidat pentru o functie electiva. 4. vot de ~ = act prin care o adunare (parlament) da unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< fr. investiture)

ACADEMOS (in mitologia greaca), erou din Atica. A aratat Dioscurilor unde era ascunsa sora lor, Elena, rapita de Teseu. In gradina lui A. din apropierea Atenei, Platon si-a instalat scoala sa folozofica, numita Academia.

carbune m. (lat. carbo, -onis, it. carbone, pv. carbo, fr. charbon, sp. carbon, pg. carvão). Lemn aprins care nu mai arde cu flacara. (Stins in aceasta stare, se numeste tot carbune sau mangal, iar daca mai are lemn nears, se numeste taciune). fig. Iron. Carbune acoperit (de cenusa), om care face dragoste pe ascuns. Carbune de pamint sau de peatra [!] (numit si huila), carbune fosil intrebuintat ca combustibil. (Din el se scoate gazu de iluminat, coxu s. a. Principalele zacaminte si mine is in Anglia, Belgia, Francia, Germania si Statele Unite). Med. Dalac (pustula). Agr. (fr. charbon). Taciune, o boala a grinelor. – In stare nativa, carbunele. numit de chimisti si carbon, exista ca diamant si ca grafit. Animalele si plantele contin foarte mult carbune. E tetravalent si are o greutate atomica de 12. V. scinteie.

Creusa 1. fiica lui Priamus si a Hecubei, sotia lui Aeneas si mama lui Ascanius. A pierit in noaptea incendierii Troiei. 2. fiica lui Creon, regele Corinthului, numita si Glauce (v. si Creon 1.). 3. fiica lui Erechtheus, regele cetatii Athenae. Violata de Apollo intr-o pestera, a dat nastere unui fiu, Ion, pe care l-a parasit lasindu-l intr-un cos, chiar pe locul in care cazuse victima zeului. Ion a fost dus de catre Hermes la Delphi si crescut acolo in templu. Mai tirziu, Creusa, casatorita intre timp cu Xuthus, si-a regasit si si-a recunoscut fiul.

W”, Parc National (din 1954) extins pe 10.263,3 km2, la granita dintre Niger, Benin si Burkina Faso. numit „W”, deoarece in aceasta zona fl. Niger formeaza meandre imense duble. Savana cu paduri de tip sudanez, paduri galerii si campie aluvionara. Aici sunt ocrotite numeroase animale (elefant, bivol african, hipopotam, diverse antilope, leopard, ghepard, crocodil etc.) si pasari.

ELIPSA, elipse, s. f. 1. Locul geometric al punctelor dintr-un plan pentru care suma distantelor la doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. (figura de stil care consta in) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subinteleg sau care nu sunt absolut necesare pentru intelesul comunicarii. – Din fr. ellipse, lat. ellipsis.

camana (camene), s. f.1. Greutate veche, de aprox. 10 kg. – 2. Impozit vechi, anterior sec. XV. Se platea dupa greutate, pe miere. Intrucit acest produs se vindea la inceput in circiumi, numele s-a extins apoi la impozitul platit pentru vinul vindut in localurile publice. – Var. camena. Sl. kamenu „piatra, greutate”. Dupa Cihac, II, 39, din sb. komina „tescovina”, ceea ce pare mai putin probabil. – Der. camanar, caminar, s. m. (perceptor de impozite); mare caminar, s. m. (capetenie a caminarilor, boier de rangul doi, fara drept de a lua loc la sfat; in 1834 rangul sau a fost asimilat gradului de capitan); caminarie, s. f. (indeletnicirea de caminar); caminarit, s. n. (nume care se dadea in Muntenia darii care in Moldova se numea camana, renta a marelui sfetnic, si incepind cu sec. XVIII a marelui paharnic).

azima si azma f., pl. e (ngr. azyma, turte coapte nedospite, d. azymos, nedospit). Pine [!] nedospita. Turta. Varza azima (Rar), varza cruda, nemurata. – Jidanii numesc azima turtele pe care le prepara de Paste, ca amintire a pinii pe care zic ei c´au mincat-o stramosii lor cind au fost alungati din Egipt. Aceasta zi se cheama sarbatoarea azimelor. Catolicii cred ca Hristos s´a servit tot de azima la cina cea de taina, si de aceia o obisnuiesc la impartasanie, pe cind ortodocsii se servesc de pine dospita. V. hostie si lipie.

captalan m. (ung. kaptalan, capitel, d. lat. capitulum, capitul [!]). Est. O buruiana mirositoare din familia compuselor cu frunze mari si late (care se intrebuinteaza la acoperit stupii), cu radacini lungi si groase si cu flori purpurii (petasites officinalis). Florile ei is sudorifice si emenagogice, iar radacina ei e vermifuga, sudorifica si astringenta. Poporu crede ca te fereste de ciuma, si de aceia se numeste si radacina ciumei. Se numeste si brustur dulce. – Si captalan.

ELIPSA s.f. 1. Curba, loc geometric al punctelor dintr-un plan a caror suma a distantelor la doua puncte fixe, numite focare, este constanta. 2. Omisiune din scriere sau din vorbire a unor cuvinte care se subinteleg. ♦ figura de stil care consta in omiterea unor cuvinte care nu sunt absolut necesare pentru a scurta fraza, dandu-i astfel mai multa expresivitate. [< fr. ellipse, cf. gr. elleipsis – lipsa].

CONDE [code], familie de nobili francezi, ramura colaterala a familiei Bourbon. Mai importanti: 1. Louis II, print de C., supranumit „Marele Conde” (1621-1686), vestit comandant militar in timpul Razboiului de 30 de Ani (1618-1648), in care a repurtat victoriile de la Rocroi (1643), Freiburg (1644), Nodlingen (1645) si Lens (1648). 2. Louis Joseph, print de C. (1736-1818), comandant al armatei franceze contrarevolutionare a emigrantilor din Koblenz, numita „armata lui Conde”. 3. Louis Antoine Henri de C., duce de d’Enghien (1772-1804), ultimul descendent al familiei Conde. Emigrat in Franta in 1789, implicat in complotul regalistilor, a fost rapit de agentii lui Napoleon Bonaparte de la Baden, judecat si executat la Vincennes.

GEAMAN, -A, gemeni, -e, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Care a fost nascut odata cu alta fiinta si de catre aceeasi mama sau femela. ♦ (Pop.; substantivat, m. pl. art.) Constelatie care apartine Caii-Laptelui, formata din doua stele principale (numite Castor si Polux) si un numar de stele mai putin stralucitoare. ♦ (Despre plante) Care are doua tulpini crescute din aceeasi radacina; (despre fructe) crescute lipite cate doua. 2. (Anat.; in sintagma) Muschii gemeni = muschii, dispusi pereche, ai gambei. [Var.: (rar) gemen, -a adj.] – Lat. geminus.

numitOR s. m. termen al unei fractii, sub linia de fractie, indicand in cate parti a fost impartit intregul. ◊ a aduce la acelasi ~ = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. (< numi + -tor)

MERCUR (‹ fr., germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80, m. at. 200,59, gr. sp. 13,59, p. t. -38,87ºC, p. f. 356,58ºC); este un metal lichid (cel mai greu lichid), de culoare alba-argintie, cu luciu puternic destul de volatil, care se gaseste in natura sub forma de sulfura (cinabru) si mai rar in stare nativa. In combinatii functioneaza mono- si bivalent; cu unele metale formeaza aliaje, numite amalgame. Se intrebuinteaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre, barometre s.a.), la extragerea aurului si argintului, in medicina etc. M. si unii compusi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argint-viu.

numitOR s.m. (Mat.) Termen al unei fractii, scris sub linia de fractie, care arata in cate parti a fost impartit intregul. ◊ A aduce la acelasi numitor = a face ca doua sau mai multe fractii sa aiba acelasi numitor; (fig.) a pune de acord puncte de vedere diferite. [< numi + -tor, dupa fr. denominateur].

JURILOVCA, com. in jud. Tulcea, pe malurile lacurilor Golovita si Razim; 5.407 loc. (1998). Expl. de calcar. Centru piscicol cu cherhanale de mare capacitate. Pe promontoriul din SV L. Razim (Capul Dolojman) au fost descoperite urmele unei cetati grecesti (sf. sec. 7 i. Hr.) identificata ipotetic cu asezarea greco-romana Argamum, mentionata documentar in sec. 6 i. Hr. intre 1983 si 1996, com. J. s-a numit Unirea.

A ORANDUI ~iesc tranz. 1) A pune intr-o anumita ordine; a clasa; a randui; a dispune; a aseza; a aranja; a ordona. 2) inv. A numi intr-un post; a desemna. 3) inv. A cere in mod autoritar si oficial; a comanda; a porunci; a ordona; a dispune. 4) A arata in mod precis. 5) inv. A face sa fie gata devreme; a pregati; a prepara; a gati. /<sl. urenditi

CAMIN, (1, 4) caminuri, (2, 3) camine, s. n. 1. Soba joasa, zidita la peretele camerei, cu vatra larg deschisa. 2. fig. Casa parinteasca; p. ext. familie. 3. numire data unor institutii cu caracter social-cultural: a) camin cultural = institutie care desfasoara o opera de culturalizare a maselor prin conferinte, spectacole etc.; b) camin de zi = institutie in care sunt ingrijiti si educati copiii de varsta prescolara; c) camin studentesc = institutie in care sunt gazduiti studentii pe timpul cursurilor. 4. Incapere subterana zidita si acoperita cu capac de fonta, folosita pentru accesul la o conducta subterana. – Slav (v. sl. kamina).

Astraea, fiica lui Zeus si a lui Themis. Era zeita dreptatii. Se spunea ca in timpul virstei de aur ar fi trait printre oameni. Mai tirziu neamul oamenilor inraindu-se, Astraea a urcat la cer, transformindu-se in constelatia Fecioarei (numita Virgo).

SALCIOARA 1. Com. in jud. Dambovita, situata in C. Titu, pe raul Dambovita; 4.022 loc. (2005). Resed. com. S. este satul Banesti. Halte de c. f. (in satele Banesti, Movila si Podu Rizii). Pana la 1 ian. 1965, satul si com. S. s-au numit Besteloaia. Bisericile Adormirea Maicii Domnului (1761) si Sf. Nicolae (1870), in satele Ghinesti si Podu Rizii, 2. Com. in jud. Ialomita, situata in C. Baraganului, pe dr. raului Ialomita; 2.497 loc. (2005). Viticultura. Satul S. a fost infiintat in 1892 cu locuitori veniti din satul Copuzu.

ATOM (‹ fr., lat.) s. m. 1. Particula din care sint alcatuite toate substantele, solide, lichide, sau gazoase. Reprezinta cea mai mica parte a unei substante simple (element chimic) care mai pastreaza insusirile chimice ale acesteia. Este format din dintr-un nucleu central si electroni. Poate exista fie liber, fie in combinatii cu alti atomi (identici sau diferiti) alcatuind molecula. A. social = notiune introdusa in psihosociologie de J.L. Moreno, desemnind cea mai mica unitate viabila a matricei sociometrice, nucleul tuturor relatiilor socioafective (numite „tele”-uri) care s-au constituit in jurul unui individ.

colos n., pl. uri si oase (vgr. kolossos, lat. colossus). Statua mai mare de cit marimea naturala, cum a fost mai ales cea de bronz a lui Apoline, inalta de 30 de metri, ridicata la intrarea portului din Rodos in sec. III in ainte [!] de Hristos si daramata [!] de un cutremur si care se numea colosu de la Rodos. Casa foarte mare, hardughie. Om sau animal voluminos, matahala (si masc. doi colosi). fig. Niste colosuri de corabii, un colos de imperiu. V. urias.

SAN MIGUEL DE TUCUMAN (sau TUCUMAN), oras in partea de N a Argentinei, centrul ad-tiv al prov. Tucuman, situat la poalele E ale Sierrei del Aconquija (m-tii Anzi), pe Rio Sale (afl. al lui Rio Dulce), la 1.090 km NV de Buenos Aires; 625 mii loc. (2001). Ind. teztila, de prelucr. a lemnului si a trestiei de zahar. Piata agricola (trestie de zahar, cereale, animale). Universitatea Nationala (1914). Muzee. Catedrala in stil colonial (sec. 18). Palat guvernamental. Fundat in 1565 de guvernatorul spaniol Diego de Villaroel, initial pe Rio Tejar, la 96 km NE de locul actual, dar din cauza inundatiilor catastrofale din 1685, provocate de Rio Tejar, a fost mutat pe locul de astazi. Din 1776 a facut parte din Viceregatul Rio de la Plata. Aici, la 9 iul. 1816, Jose de San Martin a proclamat independenta „Provinciilor unite de la Rio de la Plata” (numita mai tarziu Argentina).

cianidric, -a adj. (cian – din cianogen si idric din idrogen [!]). Chim. Acid cianidric, numit si acid prusic, combinatiune de cianogen cu idrogen, ceia ce e o otrava fulgeratoare. – E un lichid cu miros de migdale amare. Ferbe [!] la 26°,5, arde cu flacara albastra si se solidifica la -15°. A fost descoperit de Scheele la 1782.

T s. m. invar. 1. A douazeci si patra litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera (consoana oclusiva dentala surda). 2. (METR.) Simbol pentru tesla. 3. Limfocit T (celula T), celula a sistemului imunitar, din categoria leucocitelor (globulelor albe) a carei maturare are loc in timus. sunt raspunzatoare de imunitatea mediata celular. Exista mai multe subtipuri, cu rol diferit in raspunsul imun: limfocite T helper (care recunosc antigenele straine si elibereaza substante cu rol in coordonarea activitatii diferitelor categorii de leucocite, substante numite interleukine), limfocite T citotoxice (efectoare) si limfocite T supresoare.

SÃO LUIS [sãu luis], oras in NE Braziliei, situat pe tarmul de V al ins. São Luis (45 km lungime), aflata intre G. São Marcos (la V) si G. São Jose (la E), la gura de varsare a fl. Grajau in G. São Marcos al Oc. Atlantic; 889,1 mii loc. (2003). Port comercial pentru exportul de bumbac, trestie de zahar, lemn, fructe s.a. Ind. metalurgica, chimica, de prelucr. a lemnului si a bumbacului si alim. (zahar, ciocolata, rom, conserve de fructe). Productie de hamace. Universitate (1966). Muzeu. Catedrala in stil colonial (sec. 17). Centrul istoric al orasului a fost inclus (in 1997) in patrimoniul cultural universal. Fundat in 1612 de ofiterul naval francez Daniel de la Touche de la Ravardiere, ocupat de portughezi in 1615 si stapanit de olandezi in anii 1641-1644. Episcopie din 1677. S-a mai numit São Luiz do Maranhāo.

numitOR ~i m. mat. Termen al unei fractii ordinare, aflat sub linia de fractie, care arata in cate parti egale a fost impartit intregul; impartitor al unei fractii. ◊ ~ comun numitor apartinand mai multor fractii. A aduce la acelasi ~ a) a transforma fractii cu numitori diferiti in fractii cu numitor comun; b) a pune in concordanta opinii diferite. /a numi + suf. ~tor

calcul n., pl. e (lat. calculus, petricica, d. calx, calce 2, fiind-ca in vechime se calcula cu petricele). Socoteala cu numere. Chibzuiala, combinatiuni, masuri p. succesu unei afaceri. S. m. Med. Petricica care se formeaza in besica u*****a, in rinichi si´n fiere si cauzeaza o boala numita si peatra: a avea calculi, a suferi de calculi.

cartof (vest) m., cartoafa (Munt., est, Mold. sud)., pl. e, si cartofa (nord) f., pl. e (rus. kartofeli, d. germ. kartoffel, care vine d. it. tartufolo, trufa mica, tartufo, trufa, om ipocrit. V. trufa si tartuf). O leguma solanee care produce niste tubercule comestibile foarte intrebuintate in bucatarie (solanum tuberosum). – Cartofii is originari din Chili (America de Sud). Pe la 1532 au fost introdusi in Spania, apoi in restu Europei, iar in Romania pe la 1800. In alimentatiune n´au fost admisi de cit pe la sfirsitu seculului [!] 18, gratie sfortarilor agronomului Francez Parmentier, care a propagat cultura lor. Tuberculele lor contin multa fecula si alcool. Pin [!] cultura, exista astazi o multime de feluri de cartofi. Pe alocuri se numesc si barabule, bandraburce, bulughine, crumpene, picioci s. a.

A numi ~esc tranz. 1) A inzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-te) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (intr-o functie). /Din nume

arachida f., pl. e (vgr. arakis, -idos, dim. d. arakos, astfel de nahut). Bot. O planta leguminoasa papilionacee (arachis hypogaea) care creste pe la tropice (Africa, America si chear [!] in Spania si in sudu Franciii). Fructele ei is niste pastari care se dezvolta supt pamint (cum arata numele de hypogaea) si au cite 2-3 boabe care se maninca mai ales prajite, ca si nahutu. Din ele se scoate un bun undelemn [!] care se intrebuinteaza si in sapunarie. Pop se numesc alune americane.

ceaus m. (turc. caus, usier, aprod, sergent de infanterie, ngr. tsausi, bg. sirb. rut. caus, pol. czausz, ung. csaus). La Turci, ceausii erau fosti subofiteri de ieniceri care duceau ordinele guvernului in toate partile imperiului si faceau si serviciu de aprozi aducindu-i pe vinovati la judecata. (Ei erau 300). La Romani, usieri domnesti care-l precedau pe domn si purtau niste bastoane cu clopotei de argint. (Erau comandati de velceaus, care avea supt [!] el 40 de lefegii si o temnita la mahala p. vinovatii de delicte mici. Ei implineau deci si rolu de armasei sau mumbasiri, ca jandarmii si gardistii de azi). Munt. Capitan care comanda 500 de ostasi, numit mai in ainte [!] vataf. P. P. Capitan, vataf, sef: ceausu paterii [!]. Munt. Aprod dorobant, agent judecatoresc ori politienesc. Mold. S. n. O hora. Adj. Poama ceausa, struguri ceausi, un fel de struguri galbeni originari din Taif, in Arabia (turc. caus uzumu).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)