Rezultate din textul definițiilor
NEORAMA s.f. Reprezentare interioara panoramica pe o suprafata cilindrica, cel ce priveste fiind situat in centrul cilindrului. [Cf. fr. neo-(cine)rama].

RACLETA s.f. (Tehn.) Lama razuitoare. ♦ (Poligr.) Lama de otel foarte subtire care indeparteaza excesul de cerneala de pe suprafata cilindrica a formei de tipar la masinile de tipar adanc. [< fr. raclette].

CILINDROID, -A I. adj., s. n. (corp) de forma unui cilindru. II. s. m. varietate de cilindri u*****i, subtiri, ascutiti la extremitati. III. s. n. corp marginit de o suprafata cilindrica si de doua suprafete, din care una plana, ce o intersecteaza. (< fr. cylindroide)

NEORAMA s. f. reprezentare interioara panoramica pe o suprafata cilindrica, cel ce priveste fiind situat in centrul cilindrului. (< fr. neo- /cine/rama)

RACLETA s. f. (tehn.) lama razuitoare. ◊ lama de otel foarte subtire care indeparteaza excesul de cerneala de pe suprafata cilindrica a formei de tipar la masinile de tipar adanc. (< fr. raclette)

DARAC, darace, s. n. 1. Unealta de pieptanat si de scarmanat lana, canepa sau inul, formata dintr-un sistem de piepteni cu dinti mari de otel, fixati pe un suport. 2. Masina de lucru alcatuita din doua piese cu suprafete cilindrice concentrice si cu dinti in forma de cuie, folosita pentru scarmanatul lanii si al altor materiale textile. [Var.: darac s. n.] – Din tc. tarak, bg. darak.

HON, honuri, s. n. Scula aschietoare alcatuita dintr-un corp rotativ de otel pe care sunt fixate mai multe pietre abrazive si care este utilizata la finisarea suprafetelor cilindrice interioare ale pieselor metalice. – Din engl. hone.

HON ~uri n. Scula aschietoare cu petre abrazive pentru finisarea suprafetelor cilindrice interioare. /<engl. hone

ALEZAJ, alezaje, s. n. 1. suprafata interioara, cilindrica sau conica, a unei piese. 2. Diametrul interior al cilindrului unui motor. – Din fr. alesage.

HONUI, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafata interioara cilindrica a unei piese cu ajutorul unei masini speciale. ◊ Masina de honuit = masina-unealta dotata cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o miscare de rotatie si una rectilinie, netezeste suprafata interioara cilindrica a unor piese metalice. – Hon + suf. -ui.

ALEZAJ s. n. 1. suprafata interioara, cilindrica sau conica, a unei piese metalice. 2. diametrul interior al unui cilindru de motor. (< fr. alesage)

BONTIRE (‹ bont) s. f. Tesire a muchiei unui obiect, cu formarea unei suprafete aproximativ cilindrice.

ADANCITOR, adancitoare, s. n. Scula aschietoare pentru prelucrarea suprafetelor conice, cilindrice, profilate ale gaurilor. – Adanci + suf. -tor.

CISLAU s. n. Dispozitiv in forma de bloc de lemn cu suprafata superioara cilindrica, imbracat cu tabla de zinc si folosit la executarea unor operatii de prelucrare umeda a pieilor.

ROTATIV, -A, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre miscari) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. 3. S. f. Masina pentru tiparirea ziarelor si a publicatiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare si suprafata de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

DIRECTOARE s.f. (Mat.) Curba pe care se sprijina generatoarele unei suprafete conice sau cilindrice. [Dupa fr. directrice].

FILET s.n. 1. Sant realizat pe suprafata unei piese cilindrice sau conice care serveste la insurubarea acesteia intr-alta piesa; ghivent. 2. Formatie anatomica foarte subtire in forma de fir. [Pl. -turi, -te. / < fr. filet].

DIRECTOR1, -OARE I. adj. 1. care dirijeaza, care orienteaza, care traseaza directii. ♦ roti ~oare = roti care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = harta la scara mica, care serveste la pregatirea operatiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru marirea directivitatii unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curba pe care se sprijina generatoarele rectilinii ale unei suprafete conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ dupa fr. directrice)

CAMA, came, s. f. Proeminenta pe suprafata unui obiect cilindric, care asigura o deplasarea rectilinie altui obiect cu care este angrenat. – Fr. came.

ADANCITOR, adancitoare, s. n. Scula aschietoare pentru prelucrarea suprafetelor frontale plane, conice, cilindrice, profilate. – Adanci + suf. -tor.

TROHOID, -A I. adj. (despre articulatii) in care suprafetele articulare sunt fragmente cilindrice, unul convex si altul concav. II. s. f. cicloida. (< fr. trochoide)

SANFRENA, sanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei masini, o fateta oblica la extremitatea unei gauri cilindrice sau la marginea unei suprafete plane, a unei piese, pentru a inlatura muchiile ascutite. ♦ A taia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner.

RANDALINA, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastica, zimti, striuri, desene, motive ornamentale sau inscriptii pe suprafata laterala a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

GHIVENT, ghiventuri, s. n. Sant elicoidal regulat facut pe suprafata interioara sau exterioara a unei piese cilindrice ori conice, care permite insurubarea acesteia cu o piesa similara; filet. – Din germ. Gewinde.

FILET, (1), fileturi, (2) filete s. n. 1. Sant elicoidal taiat pe suprafata exterioara sau interioara a unei piese cilindrice ori conice, servind pentru asamblarea prin insurubare a piesei; ghivent. 2. Ramificatie a extremitatii nervilor. – Din fr. filet.

ROTATIV, -A (< fr.) adj. 1. (Despre miscari) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Masina de inalta productivitate pentru tiparirea publicatiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare si suprafata de presare (printre care trece hartia) sunt cilindrice; exista r. pentru hartie in coli si r. pentru hartie in bobine.

cilindric ~ca (~ci, ~ce) Care are forma unui cilindru. suprafata ~ca. /<fr. cylindrique

PALISADA, palisade, s. f. 1. Element de fortificatie, folosit in amenajarile defensive mai vechi, alcatuit din pari grosi si lungi batuti in pamant, legati intre ei cu scanduri, franghii etc. si avand intre spatii impletituri de nuiele, maracini, sarma ghimpata etc.; palanca. 2. (Bot.) Mod de asezare a unor celule alungite, cilindrice sau prismatice, care stau una langa alta, perpendiculare pe suprafata organului; celule astfel asezate. – Din fr. palissade.

APOFIZA, apofize, s. f. 1. Proeminenta pe suprafata unui os. Apofiza vertebrelor. 2. Ramificatie de forma tubulara sau cilindrica a filoanelor, zacamintelor, corpurilor eruptive etc., care patrunde in rocile inconjuratoare. 3. (Arhit.) Mulura concava care marcheaza legatura dintre fusul unei coloane si baza ei. – Din fr. apophyse, lat. apophysis.

POLIP ~i m. (nume generic) 1) Animal celenterat sedentar cu corp moale, cilindric avand tentacule in jurul gurii. 2) Excrescenta patologica carnoasa pe suprafata unei mucoase. /<fr. polype

LUNETA s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte indepartate. 2. dispozitiv pe o masina-unealta servind la sustinerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mari. ♦ ~ cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafata plana intre lintel si arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette)

POANSON, poansoane, s. n. 1. Unealta alcatuita dintr-o tija de otel sau de alt metal dur, de forma conica, triunghiulara etc., cu varful gravat in relief, care serveste la perforarea sau la marcarea prin presare a unor obiecte de metal, la confectionarea unor matrite, la baterea medaliilor etc. ♦ Instrument ascutit din otel, folosit in tehnica gravurii. 2. Piesa a unei matrite, cu un contur cu muchii taietoare sau cu o suprafata de lucru plana sau profilata, care serveste la decupare, detasare, imprimare etc. prin deformare plastica. 3. Unealta cilindrica de os, cu varful ascutit, cu care se perforeaza panza si se da forma rotunda unor puncte de broderie cu gauri. [Pl. si poansonuri] – Din fr. poincon.

DEGAJARE, degajari, s. f. 1. Actiunea de a (se) degaja si rezultatul ei; raspandire, exalare; eliberare de o sarcina, de un obstacol. ♦ Libertate in miscari, in comportare; nonsalanta. 2. Operatie de indepartare a unei portiuni de material de pe o piesa, de pe un teren etc. in vederea unei operatii ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi pe care il formeaza fata de aschiere a unei unelte de taiat cu planul perpendicular pe suprafata pe care o prelucreaza. 3. (Concr.) Canelura circulara realizata prin aschiere la exteriorul sau in interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja.

GROSIME ~i f. 1) Diametru al sectiunii transversale a unui corp cilindric. ~ea copacului. 2) Dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal a unui corp. ~ea sticlei. 3) Distanta dintre baza si suprafata unui corp sau dintre doua (sau mai multe) fete paralele ale lui. [G.-D. grosimii] /gros + suf. ~ime

JUPA s. f. 1. fusta. 2. (tehn.) partea cilindrica a unui rezervor de stocaj. 3. (av.) element de structura al unei rachete servind la racordarea a doua etaje succesive. 4. (mec.) suprafata laterala a unui piston, care asigura ghidajul in interiorul cilindrului. (< fr. jupe)

posa, pose, s.f. (reg.) corp cilindric facut din tulpina de papura sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit din loc in loc, pentru a-l mentine la suprafata apei.

ROLA ~e f. 1) Piesa cilindrica care se roteste in jurul unui ax, folosita la mecanis-mele sau la dispozitivele care necesita rulare. 2) Unealta in forma de cilindiu, avand diferite intrebuintari (la netezirea unei suprafete, la imprimarea unui desen pe hartie etc.). /<germ. Rolle

CILINDRU, (1, 2, 3, 4) cilindri, s. m. (5) cilindre, s. n. 1. S. m. suprafata obtinuta prin deplasarea unei drepte paralele cu ea insasi, astfel incat sa se sprijine mereu pe o curba inchisa si fixa. 2. S. m. Corp geometric marginit de un cilindru (1) si de doua plane paralele. 3. S. m. Piesa cilindrica componenta a unor masini, care se poate roti in jurul propriei sale axe; organ de masina tubular in interiorul caruia se deplaseaza un piston (la motoare cu ardere interna, la masini cu abur, la compresoare etc.). 4. S. m. (In sintagma) Cilindru central = partea centrala a radacinilor si tulpinilor plantelor vasculare. 5. (Inv.) Joben. – Din fr. cylindre, lat. cylindrus.

MINA1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zacaminte de substante minerale utile; complex de lucrari, de instalatii in subteran si la suprafata, destinate exploatarii, cu ajutorul puturilor si galeriilor, a unui zacamant de substante minerale utile; subteran, baie2. ♦ Fig. Izvor nesecat (de bogatie). 2. Arma exploziva care se asaza pe pamant sau in pamant, in apa etc. si care explodeaza la atingere sau la comanda. 3. Bucata subtire cilindrica sau prismatica de grafit sau din alt material, folosita la confectionarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine.

BAZIN s. n. 1. rezervor mare de apa, alimentat de la o sursa. 2. suprafata de apa in incinta unui port pentru stationarea navelor. 3. regiune de unde un curs de apa isi aduna afluentii. 4. regiune cu zacaminte de minereuri. 5. vas din metal, piatra sau ceramica, conic ori in forma de calota sferica. ◊ element de arhitectura constand dintr-o cavitate prismatica sau cilindrica, destinata sa contina apa. 6. parte inferioara a cavitatii abdominale, intre oasele iliace; pelvis. (< fr. bassin)

TURN, turnuri, s. n. 1. Constructie prismatica sau cilindrica, cladita separat sau facand parte dintr-un complex arhitectural, fiind de obicei mai inalta decat celelalte constructii. ◊ Turn de racire = constructie de lemn, de piatra, de beton armat etc. in care apa dintr-o instalatie termica complexa cedeaza o anumita cantitate de caldura, transmitand-o aerului inconjurator. Turn de sonda = turla (2). Turn de extractie = constructie de suprafata situata deasupra gurii unui put de mina si prevazuta cu diverse utilaje. Turn de apa = castel de apa. ◊ Expr. Turn de fildes, denumeste izolarea de viata, de realitatile inconjuratoare a unui scriitor, artist etc. ♦ (Rar) Cos de fabrica. 2. Tura2. – Din germ. Turm.

GROS2 groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

PUT, puturi, s. n. 1. Groapa cilindrica sau patrata, adesea cu peretii pietruiti sau cu ghizduri imprejur, sapata in pamant pana la nivelul unui strat de apa si care serveste la alimentarea cu apa potabila; fantana. ◊ Put absorbant = groapa facuta in locuri necanalizate, pentru a permite scurgerea apelor uzate pana la un strat permeabil care sa le absoarba. Put colector = put in care se aduna apele captate prin mai multe puturi sau drenuri. 2. Sapatura intr-o mina care leaga zacamantul cu suprafata sau cu o galerie principala si care serveste la extractie, la aeraj sau la patrunderea personalului in mina. ♦ Gaura sapata in pamant pentru extragerea petrolului. – Lat. puteus.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)