Rezultate din textul definițiilor
A CONTRARIA ~ez tranz. (persoane) A surprinde neplacut prin vorbe si prin fapte neasteptate si nedorite. [Sil. -ri-a] /<fr. contrarier
CONTRARIA vb. I. tr. A surprinde neplacut pe cineva (facand sau spunand ceva in contradictie cu convingerile, asteptarile, dorinta sau intentia sa). [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iaza, ger. -iind. / cf. fr. contrarier].
CONTRARIA vb. tr. a soca, a surprinde neplacut pe cineva (in contradictie cu convingerile, asteptarile, dorinta sau intentia sa). (< fr. contrarier)
INTEPAT, -A, intepati, -te, adj. 1. In care a intrat un varf ascutit. ♦ Fig. neplacut surprins, jignit. ♦ (In expr.) Intepat la vorba = care inteapa cu vorba; ironic, sarcastic. 3. Fig. Ingamfat, mandru, fudul, infumurat. ♦ Imbufnat, tafnos, 4. (Inv.) Tras in teapa. – V. intepa.
CONTRARIETATE s. f. 1. Stare de surprindere neplacuta, provocata de o impotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic intre doua notiuni sau judecati care se exclud reciproc, dar care pot fi inlaturate ambele in favoarea unei a treia notiuni sau judecati. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. contrariete.
CONTRARIETATE s.f. Nemultumire, surprindere neplacuta provocata de o contrazicere. ◊ (Log.) Raport de contrarietate = raport intre natiuni sau judecati care se exclud reciproc, dar care pot fi inlaturate, amandoua in favoarea unei a treia. [Cf. fr. contrariete].
scandalisire, scandalisiri, s.f. (inv.) 1. jena, rusine, sfiala. 2. invrajbire, cearta. 3. indemn la rau. 4. scandalizare. 5. surprindere neplacuta.
CONTRARIETATE s. f. 1. surprindere neplacuta provocata de o contrazicere. 2. (log.) raport intre doua notiuni sau judecati care se exclud reciproc, dar care pot fi inlaturate amandoua in favoarea unei a treia. (< fr. contrariete)
CONTRARIAT, -A, contrariati, -te, adj. Surprins in mod neplacut de o impotrivire sau de un fapt care ii contrazice parerile sau asteptarile. [Pr.: -ri-at] – V. contraria.
A SOCA ~chez tranz. (persoane) A surprinde in mod neplacut prin vorbe sau prin fapte. /<fr. choquer
NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbala) Poftim! ia! tine! ◊ Expr. Na-ti-o (buna) sau na-ti-o franta (ca ti-am dres-o) se spune pentru a arata contrarietate, surpriza, deceptie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamatie care insoteste gestul unei lovituri; p. ext. (in limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bataie. 2. (Exprima nerabdare, nemultumire, surprindere fata de un lucru neplacut) Iata! uite! ei! 3. Strigat cu care se cheama sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigat de voie buna folosit ca refren in unele jocuri si cantece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. na.
CONTRARIA, contrariez, vb. I. Tranz. A supara sau a surprinde pe cineva in mod neplacut, facand sau spunandu-i ceva care se opune convingerilor, intentiilor sau dorintelor sale. [Pr.: -ri-a] – Din fr. contrarier.
NA interj. 1) fam. (se foloseste pentru a arata ca o persoana da ceva altei persoane) Poftim; ia; tine. ◊ Na-ti-o buna! se spune pentru a exprima mirare si nemultumire cand se produce ceva neasteptat si, de obicei, neplacut. Na-ti-o buna, ca ti-am dres-o! se spune cand cineva face fara sa vrea ceva rau sau nu este de acord cu cele spuse de altcineva. 2) (se foloseste pentru a exprima nemultumire, surprindere, nerabdare) Poftim; uite; iata. 3) (se foloseste, de obicei repetat, pentru a chema unele animale sa se apropie sau sa stea pe loc). 4) (se foloseste pentru a insoti gestul unei lovituri date unei persoane sau unui animal). 5) (se foloseste, de obicei repetat, ca strigat de voie buna in unele cantece si jocuri populare). /cf. alb., bulg., ung., ngr. na