Dex sursa de infectie

A SE CONTAGIA ma ~ez intranz. A se imbolnavi, venind in contact cu o sursa de infectie; a contacta o boala; a se infecta; a se contamina; a se molipsi; a se umple. /<fr. contagier

A SE CONTAMINA ma ~ez intranz. A se imbolnavi, venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se contagia; a se infecta; a se molipsi; a se umple. /<fr. contaminer, lat. contaminare

A CONTRACTA² ~ez tranz. 1) (maladii) A prinde, venind in contact cu o sursa de infectie. 2) (deprinderi, sentimente) A capata prin anumite eforturi; a obtine; a dobandi; a capata. /<fr. contracter, lat. contractare

A SE INFECTA ma ~ez intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o infectie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decadea din punct de vedere moral; a duce o viata de placeri usoare; a trai in desfrau; a se destrabala; a se d******a; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

A SE MOLIPSI ma ~esc intranz. 1) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a contracta o boala contagioasa; a se contamina; a contagia; a infecta; a se umple. 2) fig. A capata anumite deprinderi (rele) sub influenta cuiva. /<ngr. molepsa

A SE UMPLE ma umplu intranz. 1) (urmat de un complement indirect cu prepozitia de) A se acoperi partial sau peste tot. ~ tot de grasime. ~ de cornuti. 2) fig. (urmat de denumirea unei boli) A se imbolnavi venind in contact cu o sursa de infectie; a se molipsi; a se infecta; a se contamina; a se contagia. 3) fig. A fi cuprins total. ~ de ciuda. ~ de bucurie. /<lat. implere

CONTAGIUNE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Transmitere a unei infectii de la un organism la altul, fie direct, prin contact nemijlocit intre organismul receptiv si sursa de infectie, fie indirect, prin intermediul unor factori animati (oameni, animale, inclusiv insecte) sau neanimati (alimente, apa, obiecte-purtatoare de microbi). 2. Transmitere involuntara a unor manifestari psihice la alte persoane corespunzator unor tendinte normale de imitatie si sugestie caracteristice indivizilor umani, care se manifesta curent in viata de grup (c. risului, c. panicii, c. euforica etc.).

PURTATOR, -OARE, purtatori, -oare, adj., s. m. si f. (Persoana) care poarta, care duce sau aduce ceva cu sine. ◊ Purtator de cuvant = persoana fizica sau juridica imputernicita sa difuzeze in tara si in strainatate stiri si textele documentelor oficiale sau ale unor organizatii, institutii etc. Unda purtatoare = unda electromagnetica de inalta frecventa, care, fiind modulata de un semnal de mesaj, serveste la transmiterea acestuia. (Fin.) Obligatie la purtator = obligatie care nu poarta numele proprietarului. Purtator de germeni = organism uman sau animal care adaposteste microbi patogeni, de obicei intr-una din cavitatile naturale ale corpului, constituind, in acelasi timp, o sursa permanenta de infectie. – Purta + suf. -ator.

FOCAR s.n. 1. Punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursa de caldura, dupa fr. foyer].