Rezultate din textul definițiilor
INCALZI, incalzesc, vb. IV. 1. Tranz. A face sa-i fie cuiva cald. ♦ (Despre surse de caldura) A face ca aerul, apa etc. sa-si ridice temperatura. ♦ A expune ceva la o sursa de caldura pentru a-i ridica temperatura. 2. Refl. A i se face (cuiva) cald. ♦ (Despre vreme) A se face (mai) cald. 3. Refl. A se pregati prin exercitii fizice inaintea unui efort sportiv. 4. Tranz. si refl. Fig. A (se) inflacara, a (se) entuziasma. – In + cald.
INCALZITOR, -OARE, incalzitori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Rar; despre surse de caldura) Care raspandeste caldura. 2. S. n. (Tehn.) Aparat sau instalatie de incalzire. – Incalzi + suf. -tor.
PALI1, palesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. si refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Inv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stari psihice sau fizice) A cuprinde pe neasteptate, a napadi, a coplesi. 2. Tranz. si intranz. (Despre surse de caldura) A arde, a dogori, a parli. ♦ Refl. (Reg.) A se incalzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. si refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se ingalbeni (de frig, de arsita etc.). ◊ Tranz. Soarele paleste plantele – Din sl. paliti.
A DOGORI ~esc 1. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parjoli; a parli; a frige. 2) (despre persoane sau despre parti ale corpului) A fi infierbantat din cauza unei boli sau emotii; a avea fierbinteala. 2. tranz. 1) A se inrosi la fata sub actiunea unei senzatii de caldura puternica sau a unei emotii puternice. 2) A face sa devina fierbinte; a infierbanta. /<bulg. dogorja, sb. dogoreti
A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga. 2. intranz. (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere
A PALI1 ~esc 1. tranz. 1) A atinge brusc si cu putere (intentionat sau din intamplare); a lovi. ◊ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neasteptate de o favoare a sortii; b) a fi pus in situatia de a face ceva contrar vointei sale. 2) fig. (despre sentimente, stari, ganduri etc.) A cuprinde brusc si in intregime; a pune stapanire in chip navalnic; a navali; a naboi; a coplesi; a napadi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a arde; a parli; a parjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PALI. /<sl. paliti
A PARJOLI ~esc 1. tranz. A supune parjolului; a nimici prin foc. ~ granele. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<ung. porzsolui
A PARLI ~esc 1. tranz. A face sa se parleasca. ◊ A o ~ (sau pati) a nimeri intr-o situatie neplacuta; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fuga a incepe sa fuga repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de caldura) A emana radiatii fierbinti, raspandind caldura foarte mare; a parjoli; a frige; a dogori; a pali; a arde. Soarele ~este. /<bulg. parlja, sb. prljiti
TERMOSIFON, termosifoane, s. n. Aparat folosit in instalatiile de incalzire centrala, in care circulatia fluidului se face in circuit inchis, datorita diferentei dintre greutatea specifica a fluidului cald care se ridica prin conducta de plecare si greutatea specifica a fluidului care vine pe conducta de intoarcere la sursa de caldura. – Din fr. thermosiphon.
TERMOTROPISM s. n. Calitate a unor organe vegetale de a realiza o miscare de curbare spre o sursa de caldura. – Din fr. thermotropisme.
DEGAJA vb. 1. v. emana. 2. a dezvolta, a emana, a emite, a produce, a radia. (O sursa care ~ caldura.) 3. v. desface. 4. v. debloca. 5. v. descotorosi.
A SE INCALZI ma ~esc intranz. 1) A deveni (mai) cald; a capata o temperatura mai inalta. Laptele s-a ~it. Vremea s-a mai ~it. 2) (despre persoane) A simti o senzatie de caldura. Am mers repede si m-am ~it. 3) A se expune unei radiatii termice (la o sursa de caldura). ~ la soare. 4) fig. A fi cuprins de elan; a capata tot mai multa caldura sufleteasca; a se insufleti; a se inflacara; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 5) A face exercitii fizice prealabile in vederea unui efort sportiv. /in + cald
A SE PARPALI ma ~esc intranz. 1) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se pripi. 2) A se intoarce de pe o parte pe alta din cauza unei suferinte fizice sau sufletesti; a se zvarcoli. 3) fig. A nu-si gasi linistea de griji sau de ganduri; a se framanta; a se zbuciuma. [Var. a se perpeli] /<bulg. pripalja, sb. pripaliti
A SE PRIPI ma ~esc intranz. 1) A actiona prea repede, in pripa; a se grabi. 2) A-si expune corpul pentru un timp scurt la o sursa de caldura; a se incalzi usor (la foc sau la soare); a se parpali. /<sl. prispeti
spirtiErA ~e f. Lampa de spirt (folosita ca sursa de caldura sau la sterilizare). [Sil. -ti-e-] /spirt + suf. ~iera
TERMOCAUTER ~e n. Cauter actionat printr-o sursa de caldura. [Sil. -ca-u-] /<fr. thermocautere
VAPAIE ~ai f. 1) Ansamblu de flacari mari, mai ales de culoare rosie, aparute in procesul arderii in mediul aerian; para mare. 2) Emanatie cu o temperatura foarte inalta, provenita de la o sursa de caldura puternica; dogoare; para. [G.-D. vapaii] /<alb. vape
FOCAR s.n. 1. Punct in care se reunesc razele luminoase emanate de o anumita sursa luminoasa si care sunt reflectate sau refractate de un sistem optic. 2. Punct in care se reunesc razele vectoare ale unei curbe. 3. Parte a unei masini, a unui aparat sau a unei instalatii de incalzit in care se produce arderea combustibilului. 4. (Fig.) Centru, loc unde se strang si de unde se raspandesc anumite idei, influente etc. 5. Focar de infectie = centru al unui proces inflamator; loc din care se raspandeste o anumita boala; (p. ext.) loc murdar. [< foc + -ar, lat. focarium – sursa de caldura, dupa fr. foyer].
LAMPA s.f. 1. Aparat fix sau portativ care produce lumina. ◊ Lampa de radio = tub electronic. 2. Aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. [Pl. lampi, (rar) lampe. / cf. germ. Lampe, fr. lampe, it. lampa < gr., lat. lampas].
ELECTROSIDERURGIE s. f. ansamblu de procedee ale siderurgiei prin curentul electric ca sursa de caldura. (< fr. electrosiderurgie)
LAMPA s. f. 1. aparat fix sau portativ care produce lumina. ♦ ~ de radio = tub electronic; ~ fulger = blitz. 2. aparat portativ folosit ca sursa de caldura pentru anumite operatii. (< fr. lampe, germ. Lampe, rus. lampa)
PLUTONIU (‹ fr., germ. {i}; {s} Pluton, zeu grec) s. n. Element chimic transuranic, alb-argintiu, radioactiv, din seria actinoidelor (Pu; nr. at. 94, m. at. 242), obtinut din uraniu in reactorul nuclear. Izotopul p. de masa atomica 239 este folosit la arme nucleare prin bombardarea cu neutroni. Izotopul p. 238 este folosit ca sursa de caldura in navele spatiale si la stimulatoarele c******e. Cel mai stabil izotop p. 244 are perioada de injumatatire de 7,5 x 107 ani. Este deosebit de periculos pentru om, reciclarea deseurilor radioactive de la centralele atomoelectrice fiind considerata riscanta datorita continutului de p.
CALORIFER2 ~e n. 1) Sistem de incalzire a incaperilor printr-o sursa producatoare de caldura. 2) Bloc al unui astfel de sistem, care consta din tuburi sau coloane tubulare; radiator. /<fr. calorifere
A SE CARBONIZA pers. 3 se ~eaza intranz. 1) (despre substante) A se transforma in carbon. 2) (despre lemne) A se preface in carbuni (prin ardere). 3) (despre materii organice) A se descompune sub actiunea unei surse puternice de caldura. /<fr. carboniser
INCALZIRE ~i f. v. A INCALZI si A SE INCALZI. ~ea atmosferei. ◊ ~ centrala incalzirea tuturor incaperilor unei cladiri dintr-o singura sursa producatoare de caldura. /v. a incalzi
A VARSA vars tranz. 1) (lichide, materiale pulverulente) A face sa curga prin rasturnarea unui recipient; a turna. ~ un pahar cu apa. ◊ ~ lacrimi a plange. 2) (alimente) A da afara din stomac pe gura; a vomita; a deborda. 3) (sume de bani) A depune pe un cont oarecare. 4) (surse de lumina, caldura etc.) A raspandi in toate directiile; a imprastia; a risipi; a dispersa. 5) inv. A repartiza un militar la o unitate sau a-l transfera dintr-o unitate in alta. /<lat. versare
AUTOAPRINDERE s.f. Aprindere produsa fara interventia unei surse exterioare de caldura. [< auto1- + aprindere].
CALORIFER, -A adj. Care poarta, raspandeste caldura. // s.n. Instalatie pentru incalzirea incaperilor dintr-o cladire, dintr-un apartament etc. printr-o singura sursa producatoare de caldura; (p. ext.) radiator al unei instalatii de incalzire centrala. [< fr. calorifere, cf. lat. calor – caldura, ferre – a purta].
CALORIFER, calorifere, s. n. Instalatie pentru incalzirea incaperilor din una sau mai multe cladiri, printr-o singura sursa producatoare de caldura (cu aburi, apa calda sau aer cald); (prin restrictie) radiatoarele din incaperi ale unei astfel de instalatii. – Fr. calorifere.
INCALZIRE, incalziri, s. f. 1. Actiunea de a (se) incalzi si rezultatul ei. ◊ Incalzire centrala = sistem de ridicare a temperaturii aerului dintr-o cladire prin folosirea unei surse unice producatoare de caldura, care difuzeaza, sub presiune, apa calda sau aer incalzit in radiatoare special amenajate. ♦ Ansamblu al procedeelor de incalzire. 2. Complex de exercitii fizice efectuate inaintea unui antrenament, a unei competitii etc. pentru adaptarea organismului la potential maxim. – V. incalzi.
FLUX ~uri n. 1) (in opozitie cu reflux) Fenomen natural de crestere periodica a nivelului apei din mari si oceane (datorita atractiei Lunii si Soarelui). 2) fig. Crestere a intensitatii unui proces; afluenta. 3) fiz. Curent de particule. ◊ ~ de caldura cantitate de caldura emisa de o sursa intr-o unitate de timp. /<fr. flux, lat. fluxus
IRADIATIE ~i f. Raspandire radiala a razelor (de lumina, de caldura) emise de o sursa. [G.-D. iradiatiei; Sil. -di-a-ti-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis
ATANASIU, Gheorghe (George) (1893-1972, n. Iasi), geofizician roman. Acad. (1963), prof. univ. la Cluj, Cernauti si Bucuresti. Studii si cercetari in domeniile fotoelectricitatii, opticii si caldurii. A masurat radioactivitatea surselor de apa din Romania si magnetismul terestru, intocmind harti magnetice.
IZVOR, izvoare, s. n. 1. Apa subterana care iese sau tasneste la suprafata pamantului; fantana. 2. Loc de unde izvoraste la suprafata pamantului un izvor (1), o apa curgatoare; inceputul unui rau; obarsie. 3. sursa de lumina sau de caldura. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursa. 5. Document, text original (istoric, stiintific). – Din sl. izvoru.
MONOTERM, -A adj. (despre transformari fizice) in care sistemul nu schimba caldura decat cu o singura sursa, la o temperatura determinata. (< fr. monotherme)
JAR n. 1) Carbuni incandescenti care ard fara flacara; jaratic. 2) caldura foarte mare, emanata de o sursa; dogoare. 3) fig. Temperatura ridicata a corpului (ca indice al imbolnavirii); febra; fierbinteala. /<sl. zaru
ROTISOR s.n. (Frantuzism) Gratar pentru fripturi (cu surse de raze infrarosii sau de caldura electrica). [< fr. rotissoire].
REVERBERATIE s.f. 1. Persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o incapere inchisa dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a caldurii; stralucire, scanteiere. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor de topit cu acoperisul boltit si captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radierea caldurii din acoperis. [Gen- -iei, var. reverberatiune s.f. / < fr. reverberation].
REVERBERATIE ~i f. 1) Fenomen de persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, dupa ce sursa sonora a incetat sa-l mai produca. 2) Reflectie multipla a luminii sau a caldurii. [G.-D. reverberatiei] /<fr. rever-beration
REVERBERATIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a caldurii. 2. (si fig.) persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o sala, dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. ♦ ~ artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor produse de reverberatia naturala. (< fr. reverberation)
IRADIATIE, iradiatii, s. f. Emisiune de raze de lumina, de caldura etc. de catre un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursa. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiatiune s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.