Rezultate din textul definițiilor
CAMPAMENT, campamente, s. n. Instalare temporara a unei unitati militare sau, p. ext., a unui grup de turisti, de vanatori etc. pe un camp, in corturi; tabara (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalarii – Din fr. campement.

INSTALAT adj. asezat, intins, (inv. si reg.) tins. (tabara ~; cort ~.)

SATRAR, satrari, s.m. 3. Dregator domnesc care avea in paza corturile unei tabere in timp de razboi. – Varianta: setrar s.m.

SATRA, satre, s. f. 1. Cort in care se adapostesc tiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcatuiesc locuintele unei comunitati tiganesti nomade. ◊ Loc. adj. De satra = tiganesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu satra = a se muta deseori, pe neasteptate, cu toate lucrurile, din loc in loc. ♦ Comunitate de tigani nomazi. 2. (Inv.) Cort de tabara. 3. (Pop.) Constructie rudimentara care serveste ca adapost pentru vite, pentru uneltele gospodariei etc. ♦ Baraca de scanduri, acoperita cu panza, in care negustorii isi vand marfurile la targ. [Pl. si: setre] – Din bg., scr. satra, magh. sator.

SATRAR, satrari, s. m. 1. Tigan nomad. 2. (Reg.) Negustor ambulant care vinde in balciuri, la satra (3). 3. Titlu dat boierului care avea in paza corturile unei tabere in timp de razboi; persoana care avea acest titlu. – Satra + suf. -ar.

cort n., pl. uri (mgr. korti si kortis, cort, bagaj de tabara, d. it. cortina, perdea. V. cortina). Coliba de pinza, intrebuintata mai ales de militari in tabara si de Tiganii nomazi. A umbla cu cortu, a fi nomad, a nu avea domiciliu fix. A te certa ca la usa cortului, a te certa ca Tiganii la satra lor, cu vorbe urite. Hora ca la usa cortului, o hora la sunetu cobzei, destul de urita. cortu marturiii, sfinta sfintelor in templu din Ierusalim.

INTINS2, -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ Loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit2. 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ Loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.

LAGAR, lagare, s. n. I. 1. Loc de stationare a trupelor in corturi sau in baraci; tabara, campament. 2. Loc in care sunt tinuti inchisi si sub supraveghere prizonierii de razboi sau, in regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (In trecut) Totalitatea statelor si a persoanelor care luptau pentru aceeasi idee social-politica. II. Organ de masina pe care se sprijina si se ghideaza o axa, o osie, un arbore. – Din germ. Lager.

PRETORIU, pretorii, s. n. 1. (La romani) Resedinta pretorului, sala in care pretorul isi exercita functiile judecatoresti. ♦ Loc dintr-o tabara romana unde era asezat cortul comandantului. 2. (Inv.) Sala de judecata (in incinta unui tribunal); p. gener. tribunal. 3. (In evul mediu, in Tara Romaneasca) Sfat domnesc format din sfetnicii apropiati ai domnului. – Din lat. praetorium, fr. pretoire.

PRETORIU ~i n. (la romani) 1) v. PRETORAT. 2) Loc intr-o tabara militara unde se amplasa cortul conducatorului. /<lat. praetorium, fr. pretoire

PRETORIU s. n. 1. resedinta pretorului roman; loc unde acesta isi exercita functia. ♦ prefect al ~lui = comandant al garzii pretorienilor. 2. loc intr-o tabara romana unde era asezat cortul comandantului. (< lat. praetorium, fr. pretoire)

CAMPING s.n. Faptul de a trai in aer liber sub cort; campare. ♦ Teren amenajat pentru campare; tabara de excursionisti. [Pron. chem-ping. / < engl. camping].

PRETORIU s.n. 1. Resedinta pretorului roman; loc unde acesta tinea judecatile. ♦ Prefect al pretoriului = comandant al garzii pretorienilor. ♦ cortul comandantului, care se aseza in mijlocul unei tabere romane. 2. Sala de judecata a unui tribunal. [Pron. -riu. / < lat. praetorium].

BIVUAC ~uri n. mil. 1) Popas temporar (in corturi sau sub cerul liber) al unor trupe aflate in mars; tabara; cantonament. 2) rar Popas al unor grupe de oameni (turisti, vanatori, sportivi etc.); tabara; cantonament; campament. [Sil. -vu-ac] /<fr. bivouac

SALAS s. v. acaret, asternut, campament, catun, cort, cosciug, culcus, dependinta, grajd, lagar, pat, placenta, resedinta, sat, sediu, sicriu, staul, stana, tabara, tarla.

tabara, tabere, s. f. 1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.

satra (setre), s. f.1. cort. – 2. cort, salas portabil al tiganilor nomazi. – 3. Familie de tigani. – 4. Baraca, maghernita. – 5. (Maram.) Foisor. Sl. satiru, bg., cr. sator (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 386; Ivanescu, BF, VI, 104), poate din tc. (per.) cadir (Miklosich, Fremdw., 128; Roesler 609), sau chirchizul satyr (Vasmer, III, 379), cf. ceadir. Der. din gr. ἐξέδρα (Diez, Gramm., I, 128) sau dintr-un idiom anterior indoeurop. (Lahovary 341) este foarte ipotetica. – Der. setrar (var. satrar), s. m. (tigan nomad; slujbas al Palatului insarcinat cu organuzarea taberelor); setrarie, s. f. (slujba de setrar).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)