Rezultate din textul definițiilor
CERBICE s. f. 1. Ceafa, grumaz. ◊ Expr. A fi tare de cerbice = a fi darz, neinduplecat. 2. Fig. Mandrie; impotrivire. – Lat. cervix, -icia.

CERBICE s. f. 1. Ceafa, grumaz. ◊ Expr. A fi tare de cerbice = a fi darz, neinduplecat. 2. Fig. Mandrie; impotrivire. – Lat. cervix, -icis.

cerbicos, cerbicoasa, cerbicosi, cerbicoase, adj. (inv.) 1. cu cerbicea (v.) tare. 2. (fig.) incapatanat, capatanos, tenace.

cerbice f. (lat. cervix, -icis). Rar. Ceafa. A fringe cuiva cerbicea, a-l infringe, a-l invinge. A lua un lucru in cerbice, a te indaratnici sa-l faci. tare de cerbice, cerbicios. Piesa jugului care apeasa [!] ceafa boului. – In est cerghice. V. guler.

cerbice ~i f. Partea posterioara a gatului; ceafa; grumaz. ◊ tare de ~ neclintit in pozitia pe care o ocupa. A frange cuiva ~ea a forta pe cineva sa renunte la ambitia sa. [Art. cerbicea; G.-D. cerbicii] /<lat. cervix, ~icis



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)