Rezultate din textul definițiilor
BINIOU [BI-NIU] s. n. termen generic pentru instrumentele muzicale de suflat. (< fr. biniou)
RECURENTA s. f. 1. insusirea de a fi recurent (I); repetitie, revenire, reintoarcere. ◊ reactie a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se refera. ♦ (log.) rationament prin ~ = demonstratie prin inductie completa, putand enumera toate cazurile cuprinse in clasa despre care se conchide; (mat.) formula de ~ = formula care exprima orice termen dintr-un sir, in functie de termenii precedenti. 2. expunere a unei idei muzicale intr-o succesiune riguroasa a sunetelor, de la ultimul la primul sunet. 3. faza de avansare a unui ghetar aflat intr-o perioada generala de recul (3). (< fr. recurrence)
TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare in alta. ◊ (fig.) a reda ceva (in scris, pe scena, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat cea initiala. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. (dupa fr. transposer, lat. transponere)
NEACORDAT, -A, neacordati, -te, adj. 1. (Gram.; despre unele parti de propozitie) Care nu este in acelasi caz, numar, gen si persoana cu termenul determinat. 2. (Despre premii, titluri) Care nu a fost atribuit. 3. (Despre instrumente muzicale) Care nu a fost supus acordarii; care nu mai este acordat; dezacordat, discordat. [Pr.: ne-a-] – Ne- + acordat.
ALLA BREVE loc. adv. termen care indica executarea intr-o miscare rapida in doi timpi a unei compozitii muzicale scrise in masura de patru timpi. – Loc. it.
TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc in alt loc, dintr-o stare in alta. ♦ (Fig.) A reda, a arata ceva (in scris, pe scena, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucata muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost compusa. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta parte, schimbandu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea in alta imprejurare, in alt timp. [P.i. transpun, conj. -na. / < trans- + pune, dupa fr. transposer, lat. transponere].
TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc in altul, dintr-o stare sau dintr-o situatie in alta. ♦ Fig. A da expresie in scris, pe scena, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hartie, in versuri, pe scena etc. ♦ A transcrie sau a executa o compozitie muzicala in alta tonalitate decat aceea in care a fost scrisa initial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuatii in alta (schimbandu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginatia etc. in alta situatie sau in alt timp. – Trans- + pune (dupa fr. transposer, lat. transponere).