Rezultate din textul definițiilor
CONDRO- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „cartilaj”, „referitor la un tesut cartilaginos”. Var. condrio-. / < fr. chondro-, cf. gr. chondros].
CONDROGENEZA s.f. (Biol.) Formare de tesut cartilaginos. [< fr. chondrogenese, cf. gr. chondros – cartilaj, genesis – formare].
CONDROGENEZA s. f. formare de tesut cartilaginos. (< fr. chondrogenese)
HAMARTOCONDROM s. n. hamartom care contine tesut cartilaginos. (< fr. hamartochondrome)
FIBROCARTILAJ, fibrocartilaje, s. n. (Anat.) tesut cartilaginos de tip fibrilar. – Din fr. fibrocartilage.
SFARC, sfarcuri, s. n. 1. Varf flexibil (al unor organe sau obiecte) ◊ Sfarcul urechii. 2. tesut cartilaginos care imbraca suprafetele articulare ale oaselor; zgarci. 3. Varf al m*****i; m*****n, gurgui. (derformare din zgarc, apropiat de rad. expresiva sfar; cf. sparc) [def. NODEX]
CONDRINA, s. f. (Biol.) Substanta fundamentala a tesutului cartilaginos. – Din fr. chondrine.
CONDROSARCOM, condrosarcoame, s. n. (Med.) Tumoare maligna a tesutului cartilaginos. – Din fr. chondrosarcome, engl. chondrosarcoma.
CONDROM ~oame n. Tumoare benigna a tesutului cartilaginos. /<fr. condrome
SFARC ~uri n. 1) Varf flexibil (al unor organe sau obiecte). ~ul urechii. 2) tesut cartilaginos care imbraca suprafetele articulare ale oaselor; zgarci. 3) Varf al m*****i; m*****n; gurgui. /Orig. nec.
CONDROZA s.f. Afectiune degenerativa a tesutului cartilaginos. [< gr. chondros – cartilaj + -oza].
ECONDROM s.n. (Med.) Tumoare provenind din tesutul cartilaginos. [< fr. ecchondrome].
CONDROM s.n. (Med.) Tumoare benigna a tesutului cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. chondrome, cf. gr. chondros – cartilaj].
CONDROSARCOM s.n. Tumoare maligna a tesutului cartilaginos. [< fr. chondrosarcome, cf. gr. chondros – cartilaj, sarx – carne].
FIBROCARTILAJ s.n. tesut cartilaginos de tip fibrilar. [< fr. fibrocartilage].
ALBUMINOID, -A I. adj. de felul albuminei. II. s. n. proteina complexa, ca albumina, din tesuturile cartilaginoase. (< fr. albuminoide)
CONDRINA s. f. substanta proteica fundamentala a tesutului cartilaginos. (< fr. chondrine)
CONDROBLASTOM s. n. tumoare maligna a tesutului cartilaginos. (< fr. chondroblastome)
CONDROM s. n. tumoare benigna a tesutului cartilaginos. (< fr. chondrome)
CONDROSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului cartilaginos. (< fr. chondrosarcome)
CONDROZA s. f. afectiune degenerativa a tesutului cartilaginos. (< germ. Chondrosis)
ECONDROM s. n. tumoare la nivelul articulatiilor prin proliferarea tesutului cartilaginos. (< fr. ecchondrome)
MIXOCONDROM s. n. tumoare din tesutul cartilaginos si mucos; condromixom. (< fr. myxochondrome)
COLAGEN2 ~i n. Substanta proteica ce intra in componenta tesutului conjunctiv, cartilaginos si osos, care prin fierbere se transforma in gelatina. /<fr. collagene
OSTEOCONDROSARCOM s. n. tumoare maligna a tesutului osos, cartilaginos si conjunctiv. (< fr. osteochondrosarcome)
C*******J (‹ fr.) Operatie efectuata cu ajutorul c*******i, ca modalitate terapeutica de curatare a unor cavitati naturale (uter, cavitate articulara etc.), plagi, tesut osos, cartilaginos ori in scop de diagnostic pentru recoltarea unor tesuturi (biopsie). Sin. raclaj.
ALBUMINOID, -A, albuminoizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. De felul albuminei. 2. S. n. Proteina insolubila care se gaseste in tesuturile de natura cartilaginoasa. – Din fr. albuminoide.
FIBROCONDROM s.n. (Med.) Tumoare benigna formata din tesut fibros si cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. fibrochondrome].
OSTEOCONDROM s.n. (Med.) Tumoare benigna a tesutului osos si cartilaginos. [Pl. -oame. / < fr. osteochondrome].
FIBROCARTILAJ s. n. tesut fibros si cartilaginos la nivelul unor articulatii. (< fr. fibrocartilage)
FIBROCONDROM s. n. tumoare benigna formata din tesut fibros si cartilaginos; condrofibrom. (< fr. fibrochondrome)
OSTEOCONDROM s. n. tumoare benigna a tesutului osos si cartilaginos. (< fr. osteochondrome)
OSTEOCONDROZA (‹ fr.; {s} osteo- + gr. chondros „cartilaj”) s. f. Proces de distrofie a tesutului osos si cartilaginos, in special a discurilor intervertebrale. Se manifesta prin dureri si limitarea miscarilor in articulatiile lezate.
COLAGEN s. n. (Biol.) Proteina care se gaseste in tesutul conjunctiv, osos si cartilaginos si care prin fierbere se transforma in gelatina. ◊ (Adjectival) tesut colagen. – Din fr. collagene.
COLAGEN s. n. proteina complexa din tesutul conjuctiv, osos si cartilaginos. (< fr. collagene)
COLAGEN (‹ fr. {i} {s} gr. kolla „clei” + gennao „a produce”) s. n. Substanta din grupa scleroproteinelor, foarte rezistenta la actiunea agentilor chimici si a enzimelor care transforma proteinele. C. este prezent in tesutul conjunctiv, osos si cartilaginos; prin fierbere se transforma in gelatina.
cartilaginos adj., s. 1. adj. (ANAT.) (pop.) zgarciuros, (inv.) sfarcos. (tesut ~.) 2. s. (IHT.) condropterigian. (Grupa ~osilor.)
cartilaginos1 ~oasa (~osi, ~oase) Care tine de cartilaj; propriu cartilajului. tesut ~. /<fr. cartilagineux, lat. cartilaginosus
CARTILAJ, cartilaje, s. n. tesut animal conjunctiv elastic si rezistent, cu rol de sustinere care formeaza scheletul pestilor cartilaginosi si al embrionului la vertebrate si la om indeplinind functia mecanica de sustinere; zgarci. [Var.: cartilagiu s. n.] – Din fr. cartilage.