Rezultate din textul definițiilor
INCADRA, incadrez, vb. I. 1. Tranz. A inrama. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul inconjurator. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde intr-un text de lege o fapta, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A inconjura, a impresura (1). 5. Tranz. si refl. A (se) angaja intr-o intreprindere, intr-o institutie ♦ Refl. A se integra intr-un colectiv, intr-o organizatie, intr-o actiune etc. 6. Refl. A respecta o anumita limita de timp pentru savarsirea unei actiuni. – Din fr. encadrer.

PARAGRAF, paragrafe, s. n. 1. Capitol ori subdiviziune de capitol dintr-un text de lege, dintr-un tratat, dintr-un statut etc., prevedere, afirmatie continuta intr-o asemenea subdiviziune. 2. Pasaj al unei lucrari despartit de restul textului printr-un aliniat nou (si printr-un semn grafic special); fragment (unitar) dintr-un text care cuprinde o anumita idee. 3. Semn grafic special care se pune intr-o lucrare, intr-un text etc. pentru a marca inceputul unui capitol, al unui articol sau al unui aliniat. – Din ngr. paragrafos, lat. paragraphos, fr. paragraphe.

ELABORA, elaborez, vb. I. Tranz. 1. A realiza, a da o forma definitiva unei idei, unei doctrine, unui text de lege etc.; a alcatui1, a intocmi; p. ext. a redacta. 2. A efectua operatiile necesare pentru extragerea de metale din minereuri sau pentru obtinerea unor aliaje in stare topita in vederea turnarii lor. – Din fr. elaborer, lat. elaborare.

INCADRA vb. I. tr. 1. A pune, a aseza intr-un cadru; a impresura. ♦ (Fig.) A cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare. ♦ refl. A se integra, a urma linia unei miscari, a unui ritm de munca etc. [< fr. encadrer].

INCADRA vb. I. tr. 1. a pune, a aseza intr-un cadru, intr-o rama. ◊ a inconjura; a impresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducand loviturile din ce in ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde intr-un text de lege o infractiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva intr-o functie, intr-o asociatie etc. cu toate drepturile si obligatiile care ii revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofiteri si subofiteri necesare; a inrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei miscari a unui ritm de munca etc. (< fr. /s'/encadrer)

PROIECT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intentie de a intreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru. 2. Prima forma a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmeaza sa fie discutat si aprobat pentru a primi un caracter oficial si a fi pus in aplicare. ◊ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmeaza sa fie supus dezbaterii organului legiuitor (si opiniei publice). 3. Lucrare tehnica intocmita pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instructiunile etc. necesare executarii unei constructii, unei masini etc. ◊ Proiect de diploma = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza careia studentii institutelor politehnice, institutelor de arhitectura etc. obtin diploma la sfarsitul studiilor. [Pr.: pro-iect] – Din germ. Projekt, lat. projectus.

A AMENDA2 ~ez tranz. 1) (legi, texte) A ameliora printr-un amendament. 2) (soluri) A imbunatati introducand anumite substante; a trata cu medicamente. /Din amenda

PROIECT s.n. 1. Plan de a intreprinde, de a face ceva; intentie. ♦ Prima redactare sau primele idei in legatura cu ceva care urmeaza sa se faca sau care trebuie pus in executie. ♦ Proiect de lege = text provizoriu al unei legi. 2. Lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, a unei masini etc. [Pron. pro-iect. / < lat. proiectus, cf. fr. projet].

PROIECT s. n. 1. plan de a intreprinde, de a face ceva; intentie. 2. prima redactare, primele idei in legatura cu ceva care urmeaza sa se faca, sa fie pus in executie. ♦ ~ de lege = text provizoriu al unei legi. 3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instructiunile etc. necesare pentru executarea unei constructii, masini etc. (< germ. Projekt, lat. proiectus)

LITERA ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcatuiesc un alfabet; buche. ◊ ~ mare majuscula. ~ mica minuscula. 2) fig. Inteles strict, formal al unui text. ~a legii.~ cu ~ in toate amanuntele; intocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, in special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera

INTERPRETA vb. I. tr. A explica, a lamuri un text, o lege etc. ♦ A reda prin mijloace adecvate continutul unei opere muzicale, dramatice etc. [< fr. interpreter, cf. lat. interpretare].

TITLU s.n. 1. Calitate obtinuta de cineva in urma unor studii speciale sau in urma unei performante sportive. ♦ Titlu de glorie = merit, renume, fala. ♦ (In oranduirea feudala si capitalista) Demnitate, rang. 2. Cuvant sau text situat in fruntea unei carti, a unui capitol etc. indicand rezumativ materia care se trateaza; (p. ext.) orice lucrare editata. ♦ Partea scrisa de la inceputul unui film, care indica numele acestuia, realizatorii si studioul care l-a produs. ♦ (La pl.) Traducerea dialogului imprimata pe filmele vorbite in limbi straine. ♦ Cu titlu de = Cu caracter de, ca... 3. Capitol in textele de legi, in regulamente etc. 4. (Jur.) Titlu de proprietate = act scris care stabileste dreptul de proprietate al cuiva asupra unui bun; (ec.) titlu de credit = document scris consacrat prin acte normative si reprezentand o obligatie de rambursare la scadenta a unei anumite sume de bani. 5. (Fig.) Baza legala, drept. 6. Cantitatea de metal nobil dintr-un aliaj, exprimata in parti la mie; titru (2). [< lat. titulus].

CALIFICARE s. f. 1. actiunea de a (se) califica; pregatire teoretica si practica intr-o profesiune. ◊ etapa eliminatorie intr-un concurs, intr-o competitie sportiva. 2. titlu obtinut in urma trecerii unor examene, a unor probe. 3. (jur.) a infractiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte si incadrarea ei in textul de lege. (< califica)

CORPUS s. n. 1. culegere, colectie de date, de texte, inscriptii, legi. 2. garmond. (< lat., fr. corpus)

EXEGETIC, -A adj. care explica, interpreteaza; bazat pe exegeza. ♦ scoala ~a = curent in dreptul burghez care considera ca textele de lege trebuie interpretate scrict literal si logic-formalist. (< fr. exegetique)

INTERPRETA vb. tr. 1. a explica, a lamuri un text, o lege etc. 2. a juca un rol etc. (< fr. interpreter, lat. interpretari)

LITERA s. f. 1. semn grafic care corespunde, in general, unui fonem al limbii; semn din alfabet. 2. (fig.) intelesul strict formal al unui text. ♦ a legii = exact asa cum prevede legea; a ramane ~ moarta = a ramane fara nici o urmare. 3. (pl.) studiul literaturii; stiintele umaniste. ♦ om de e = literat. (< lat. littera)

CORPUS (cuv. lat.) s. n. Culegere sau colectie de texte, inscriptii, legi (ex. Corpus iuris civilis). ◊ C. de folclor = colectie sistematica a creatiei populare: subiecte, versiuni, si variante, ale tuturor speciilor si genurilor inregistrate de pe intreg spatiul geografic populat de un popor, cuprinzind inregistrarile folclorice efectuate in timpuri diferite.

CORPUS, corpusuri, s. n. (Livr.) Culegere sau colectie de texte, documente, inscriptii, legi etc. – Din lat. corpus.

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. 1. A imbunatati, a modifica prin amendamente (1) un text, mai ales o lege. 2. A imbunatati unele insusiri ale solului prin incorporarea unor amendamente (2). – Din fr. amender.

PARANTEZA, paranteze, s. f. 1. Semn de punctuatie care consta din doua arcuri de cerc sau din doua dreptunghiuri carora le lipseste o latura lunga si intre care se izoleaza o explicatie, un adaos, un amanunt legat de restul unui text dat. ♦ P. ext. text, adaos izolat intre aceste semne grafice. ♦ Paranteza (1) in care apare o expresie algebrica, pentru a arata ca operatia aflata in interiorul ei se efectueaza inaintea celorlalte: p. ext. expresie algebrica izolata in acest fel. 2. Fig. Digresiune (scrisa sau orala). ◊ Loc. adv. In paranteza = in treacat. [Var.: (Inv.) parantez s. n.] – Din fr. parenthese.

CODICE ~ n. 1) Culegere de legi; cod. 2) Culegere de texte vechi manuscrise. /<lat. codex, ~icis

AMENDA2, amendez, vb. I. Tranz. A imbunatati, a modifica prin amendamente un text, mai ales o lege. – Fr. amender (lat. lit. emendare).

AMENDABIL, -A, amendabili, -e, adj. (Despre un text, mai ales despre legi) Care poate fi imbunatatit, modificat prin amendamente. – Dupa fr. amendable.

AMENDAMENT s. n. 1. imbunatatire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus in acest scop. 2. corectare a anumitor erori sau omisiuni. 3. operatie de imbunatatire a unor insusiri ale solului, pentru recolte sporite. 4. substanta care, incorporata solului, ii modifica proprietatile. (< fr. amendement)

AMENDAMENT, amendamente, s. n. Imbunatatire, modificare a unui text, mai ales a unei legi. – Dupa fr. amendement.

ANEXA, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alaturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe langa altceva mai important; material suplimentar care dezvolta sau lamureste un text. 2. (Anat.) Tesut, formatie sau organ legat structural de alte organe in cadrul unei functii comune. ◊ Anexe embrionare = formatii temporare ale embrionului, la reptile, pasari si mamifere, avand rol de protectie si de asigurare a nutritiei, respiratiei si excretiei. – Din fr. annexe.

CONSTITUTIONAL, -A, constitutionali, -e, adj. In conformitate cu constitutia (2) unui stat, prevazut in constitutie, bazat pe constitutie. ◊ Comisie constitutionala = comisie insarcinata cu elaborarea textului unei constitutii si cu exercitarea controlului legilor ce se elaboreaza. Drept constitutional = a) totalitatea normelor fundamentale care reglementeaza relatiile privitoare la oranduirea social-economica si de stat; b) ramura a dreptului care studiaza drepturile si datoriile cetatenilor decurgand din constitutie (2). Monarhie constitutionala = monarhie ale carei prerogative sunt limitate prin constitutie. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. constitutionnel.

COMENTA, comentez, vb. I. Tranz. 1. A face observatii asupra unei intamplari, a unui eveniment etc.; a interpreta, a lamuri. 2. A analiza, a interpreta critic textul unei opere literare, istorice, un articol de lege etc. – Din fr. commenter, lat. commentari.

CODICE, codice, s. n. 1. Reunire de table cerate, reprezentand cea mai veche forma de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisa) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu continut variat [Var.: codex, codexuri, s. n.] – Din lat. codex, -icis.

TESTAMENT, testamente, s. n. 1. Act juridic unilateral, revocabil cat timp testatorul este in viata, prin care cineva isi exprima dorintele ce urmeaza a-i fi implinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu transmiterea averii sale. ◊ Testament olograf = testament scris in intregime, datat si semnat de testator. Testament autentic = testament intocmit de catre un functionar de stat, cu formalitatile cerute de lege. 2. (In sintagmele) Vechiul Testament = parte a Bibliei cuprinzand textele referitoare la credintele religioase si la viata poporului evreu (pana la nasterea lui Cristos). Noul Testament = parte a Bibliei cuprinzand Evangheliile si alte scrieri religioase (de dupa nasterea lui Cristos). – Din lat. testamentum, fr. testament.

ALINEAT s. n. rand mai retras intr-un text, care marcheaza trecerea la o alta idee; fragment de text intre doua asemenea randuri. ◊ pasaj dintr-un articol de lege; paragraf. (dupa fr. alinea, lat. alinea)

ALINEAT, alineate, s. n. Rand retras intr-un text pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articole de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.

ALINEAT, alineate, s. n. Rand intr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte, pentru a marca schimbarea ideii; fragment de text care incepe cu un asemenea rand. ♦ Pasaj in articolele de legi. [Pr.: -ne-at.Var.: aliniat s. n.] – Dupa fr. alinea.

ALINEAT ~e n. 1) Rand dintr-un text care incepe mai la dreapta decat celelalte. 2) Fragment de text cuprins intre doua randuri de felul acesta. 3) Pasaj al unui articol de lege. [Sil. -ne-at] /<fr. alinea

ANEXA s.f. Ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de un lucru de care depinde; adaos. ♦ Material de completare la un text, pe care il intregeste sau il lamureste. [< fr. annexe, cf. lat. annexuslegat].

ALINEAT s.n. Rand intr-un text care incepe mai dinauntru decat celelalte pentru a arata trecerea la alta idee; fragment de text cuprins intre doua randuri scrise in acest fel. ♦ Pasaj dintr-un articol de lege. [Pron. -ne-at, pl. -te, -turi, var. aliniat s.n. / cf. fr. alinea, lat. a linea – de la capat].

ANEXA s. f. 1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos. 2. (anat.) tesut, formatie, organ legat structural de alte organe in cadrul unei functii comune. 3. material documentar alaturat unui text. (< fr. annexe)

A ELABORA ~ez tranz. 1) (planuri, idei, texte, opere etc.) A face sa ia fiinta si sa capete forma definitiva; a alcatui; a intocmi. 2) (legi, decrete) A pune in vigoare in mod oficial; a emite. 3) (aliaje, otel) A obtine ca urmare a efectuarii unor operatii speciale. /<fr. elaborer, lat. elaborare

PARAGRAF s.n. 1. Fragment mic al unui capitol, al unui discurs, al unui articol de lege etc. cuprins intr-un alineat. 2. Semnul §, urmat de obicei de cifre, care se pune la inceputul textului unui paragraf (1). [< fr. paragraphe, gr. paragraphos].

PARAGRAF s. n. 1. fragment mic al unui capitol, discurs, articol de lege etc. cuprins intr-un alineat. 2. semnul ,§, urmat de obicei de cifre, care se pune la inceputul textului unui paragraf (1). 3. (inform.) ansamblu de instructiuni ale unui program scris in unele limbaje de programare. (< fr. paragraphe, lat. paragraphus, gr. paragraphos)

text, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat in scris; cuprinsul unei opere literare sau stiintifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compozitii muzicale. 3. Litera de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.

LIANT s.m. 1. Material fluid folosit pentru a lega prin intarire bulgarii, granulele etc. unui material organic sau mineral. 2. (Poligr.) Lichid vascos continand colorantul cu care formeaza cerneala de tipar. 3. (text.) Substanta folosita la fixarea pigmentilor coloranti, fara afinitate pentru fibre. [Pron. li-ant, pl. -nti, (s.n.) -nturi. / < fr. liant].

A SUPRIMA suprim tranz. 1) (posturi, drepturi, legi) A face sa nu mai existe; a face sa nu mai aiba efect legal; a lichida; a elimina. 2) (alimente, marfuri etc.) A scoate din intrebuintare. 3) (cuvinte, pasaje de text) A face sa nu mai figureze; a scoate. 4) (publicatii) A impiedica sa apara sau a face sa inceteze de a mai aparea. ~ un articol. ~ o revista. [Sil. su-pri-] /<fr. supprimer, lat. supprimere

STRANGERE s. I. 1. v. legare. 2. v. incingere. 3. v. insurubare. 4. v. inclestare. 5. v. imbratisare. 6. v. impaturire. 7. v. contractare. 8. v. chircire. 9. v. intarire. II. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. v. economisire. 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. adunare. 7. incasare, percepere, strans. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strans. (~ unei hartii de pe jos.) 9. adunare, colectionare, culegere. (~ unor texte populare.)

A TRANSCRIE transcriu tranz. 1) (texte) A reproduce in scris fara nici o modificare; a copia. 2) (bucati muzicale) A prelucra pentru interpretare la un alt instrument sau de o alta voce decat cea pentru care a fost scrisa initial. 3) (acte juridice) A trece in scris intr-un registru public special, in conformitate cu legea. [Sil. tran-scri-] /<fr. transcrire

ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)