Rezultate din textul definițiilor
A VERSIFICA versific 1. intranz. A compune versuri. 2. tranz. (texte in proza, teme, motive) A transpune in versuri. /<lat. versificare, it. versificare, fr. versifier
VERSIFICA, versific, vb. I. 1. Tranz. A transpune un text (de proza), o tema etc. in versuri. 2. Intranz. (Rar) A face, a scrie versuri; a versui. – Din fr. versifier, lat. versificare.
METAFRAZA s.f. 1. Traducere a unei poezii in proza; traducere a unui text pentru a ne reda cu fidelitate continutul. 2. Anafora constand in reluarea notiunii printr-un sinonim, pentru a evita repetarea monotona a aceluiasi cuvant. [< fr. metaphrase, cf. gr. metaphrasis].
METAFRAZA s. f. 1. transpunere a unei poezii in proza; traducere a unui text in care se urmareste interpretarea fidela a continutului. 2. anafora care foloseste sinonimele pentru a evita repetarea monotona a aceluiasi cuvant. (< fr. metaphrase)
BACOVIA, George (pseud. lui George Vasiliu ) (1881-1957, n. Bacau), poet roman. Lirica simbolista („Plumb”, „Scintei galbene”, „Cu voi”), exprimind sentimentul solitudinii, monotonia vietii burgheze, obsesia mortii, nevroze si atitudini halucinante, in decorul dezolant al periferiei provinciale. Poemele in proza („Bucati de noapte”, „Dintr-un text comun”) prelungesc motivele, starile si imaginile poeziei. Opera sa depaseste prin profunzime si modernitate categoriile tematico-stilistice ale simbolismului, ea fiind produsul unei constiinte traumatizate, bintuita de mari obsesii existentiale, anticipind totodata literatura absurdului.
BIBLIA, colectie a cartilor sfinte de la „Cartea Facerii” pina la „Apocalipsa”. Carte sacra a crestinismului, B. are doua parti: „Vechiul Testament” (redactat intre sec. 13-2 i. Hr., acceptat si de mozaici) si „Noul Testament” (sec. 1-4 d. Hr.). Continutul, eterogen, cuprinde mituri, doctrina religioasa, texte ritualice si magice, rugaciuni, adevarul lui Dumnezeu despre creatie si mintuire, eseuri filozofice, meditatii si coduri de morala practica, folclor. literatura in proza si versuri, coduri juridice, sfaturi medicale, agricole si gospodaresti etc., apartinind unui numar mare de autori. B. este cea mai raspindita carte din lume, fiind tradusa acum in c. 1.800 de limbi. V. Septuaginta, Vulgata, Biblia de la Bucuresti, Palia de la Orastie.
POEM s.n. 1. Creatie epica in versuri de proportii mari, in care se povestesc fapte marete savarsite de personaje insufletite de sentimente nobile. 2. Opera literara in proza, care are ritm de poezie. 3. Lucrare instrumentala de constructie libera, de obicei cu caracter liric sau narativ. ♦ Poem simfonic = piesa simfonica pentru orchestra, avand la baza un text literar. [Pron. po-em, var. poema s.f. / cf. fr. poeme, lat. poema, gr. poiema < poein – a face].
LEGENDA, legende, s. f. 1. Povestire in proza sau in versuri care contine elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explica geneza unui lucru, a unei fiinte etc., caracterul aparte al unui eveniment (istoric), al unui erou (mitic) sau al unui fenomen. 2. (Rar) Inscriptie pe o moneda sau pe o medalie. 3. text, inscriptie prin care se explica semnele conventionale de pe o harta, de pe un plan, o imagine fotografiata sau desenata. ♦ Completare sub forma de memoriu anexata la o schema, la o harta etc., privind unele date care nu se pot exprima grafic. – Din fr. legende, lat. legenda.