Rezultate din textul definițiilor
AVANGARDISM s. n. 1. Atitudine fals revolutionara prin care se recurge la masuri premature, care nu tin seama de etapa de dezvoltare respectiva. 2. Curent literar-artistic care lupta impotriva formelor si traditiilor consacrate, recurgand adesea la formule indraznete sau excentrice (care ar reprezenta arta viitorului). – Avangarda +suf. -ism.

NEOIMPRESIONISM s.n. (Arte) Directie modernista in pictura introdusa de pictorii francezi si belgieni, care, alaturi de ideea observatiei naturii, tin seama si de rezultatele asa-numitei experimentari stiintifice. [< fr. neo-impressionnisme].

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Catime, numar, marime. ◊ Expr. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau dintr-o numarare. 3. Ansamblul determinarilor care exprima gradul de dezvoltare al insusirilor unui obiect susceptibile de a fi masurate si traduse numeric. ♦ Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Din fr. quantite, lat. quantitas, -atis.

GEOMETRIC, -A, geometrici, -ce, adj. 1. Care apartine geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spatiu definite printr-o proprietate comuna. Medie geometrica = radacina patrata extrasa din produsul a doua numere. Desen geometric = desen executat fara a tine seama de perspectiva. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. geometrique, lat. geometricus.

INDEPENDENT, -A, independenti, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucura de independenta, liber2, autonom. ◊ Loc. prep. Independent de... = fara a tine seama de..., indiferent de... 2. (Despre oameni si manifestarile lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu initiativa personala. – Din fr. independant.

INDIFERENT, -A, indiferenti, -te, adj. 1. Care nu arata nici un fel de interes (pentru cineva sau ceva); nepasator, impasibil. 2. Care nu prezinta nici o insemnatate, care nu trezeste interes. ◊ Loc. conj. Indiferent daca... = fara a acorda importanta faptului ca...; fie ca... ◊ Loc. prep. Indiferent de... = fara a tine seama de..., oricare ar fi... – Din fr. indifferent, lat. indifferens, -ntis.

INCAPATANA, incapatanez, vb. I. Refl. A starui cu indarjire intr-o comportare voluntara, fara a tine seama de imprejurari; a se indaratnici. ♦ (In sens favorabil) A se ambitiona intr-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) incapatina vb. I] – In + capatana.

INSUSI, insusesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune stapanire pe ceva, a lua in stapanire, a-si apropria. ♦ A-si aroga un drept. 2. A asimila, a dobandi cunostinte, idei, opinii (temeinice) intr-un domeniu; a invata. ♦ A fi de acord cu opinia cuiva, a tine seama de parerea cuiva. – Din pron. insusi, v. insumi.

PRAGMATIC, -A, pragmatici, -e, adj. 1. Referitor la pragmatism; bazat pe pragmatism. 2. (Inv.; in expr.) Istorie pragmatica = prezentare istorica care se ocupa numai de succesiunea evenimentelor politice si militare, fara a tine seama de complexul economic si cultural al dezvoltarii societatii. Sanctiune pragmatica = (in tarile din apusul Europei) decret de stat privitor la o importanta problema laica sau bisericeasca. – Fr. pragmatique (< gr.).

UNILATERAL, -A, unilaterali, -e, adj. Care este indreptat, situat intr-o singura directie. ♦ Care nu angajeaza decat una dintre partile contractante. ♦ Care este hotarat (in mod arbitrar) de una singura dintre parti. ♦ Care tine seama de o singura latura a lucrurilor; care cunoaste numai un aspect al unei probleme si judeca dintr-un singur punct de vedere sau se margineste la un singur domeniu de cunostinte; marginit; arbitrar. – Din fr. unilateral.

MODUL, module, s. n. 1. Unitate de lungime conventionala, folosita in arhitectura clasica pentru determinarea proportiilor elementelor componente ale unei constructii, ale unui ordin arhitectonic. 2. (Mat.) Valoare absoluta a unui numar real (fara a se tine seama de semnul algebric). ♦ Numar pozitiv egal cu radacina patrata a sumei patratelor elementelor unui numar complex. 3. Fiecare dintre partile principale (si detasabile) ale unei nave cosmice. ◊ Modul lunar = parte a vehiculului de explorare lunara. 4. Parte componenta a unui ansamblu (cu functionalitate proprie). – Din fr. module.

CIORBA, ciorbe, s. f. Fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.

DESPOT, despoti, s. m. 1. (In antichitate si in evul mediu) Conducator cu puteri discretionare; tiran. ♦ Fig. Persoana excesiv de autoritara, care, in actiunile sale, nu tine seama de altii, care vrea sa-si impuna cu orice pret vointa. 2. (In Imperiul Bizantin) Guvernator autonom al unei provincii, al unui tinut. [Acc. si: despot] – Din ngr. despotis, fr. despote.

DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.

NESOCOTI, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu pretui (la valoarea cuvenita); a desconsidera, a dispretui; a nu tine seama de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a incalca o lege, o dispozitie. – Ne- + socoti.

PERSPECTIVA, perspective, s. f. 1. Reprezentare tridimensionala prin desen a unui corp din spatiu pe o suprafata plana. ◊ In perspectiva = respectand regulile de reprezentare a obiectelor in spatiu, tinand seama de departarea relativa a obiectelor. ♦ Disciplina care se ocupa cu studiul metodelor folosite pentru realizarea perspectivei (1). ♦ Fig. Fel particular de a vedea lucrurile, aspect sub care se prezinta lucrurile; punct de vedere. 2. Privire generala, aspect general asupra unui peisaj, a unei scene sau a unui obiect vazute din departare; priveliste. 3. Fig. Ceea ce se intrevede ca posibil, realizabil in viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare in viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. In perspectiva = (care este) pe cale sau cu sanse de a se implini in viitor. – Din fr. perspective.

SCRUPUL, scrupule, s. n. Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ◊ Loc. adj., adv. Fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ◊ Expr. A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din fr. scrupule, lat. scrupulum.

TRANSLITERATIE, transliteratii, s. f. Transpunere, transcriere dintr-un alfabet in altul a unui text scris, redandu-se literele prin echivalentele lor din alfabetul in care se transcrie, fara a se tine seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor doua alfabete. – Din fr. translitteration, lat. translitteratio.

AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a dori (sa faca ceva), a avea chef (de ceva). – A3 + minte.

ANTECEDENT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, intamplare anterioara unei anumite date sau stari. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent in trecutul inculpatului si de care instanta judecatoreasca tine seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boala si care trebuie sa fie cunoscute de medic in vederea stabilirii diagnosticului si a tratamentului. 2. Adj. Care se afla inainte, care s-a intamplat inainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecati ipotetice, introdus prin conjunctia „daca”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstratii. – Din fr. antecedent, lat. antecedens, -ntis.

CONVENIENTA, conveniente, s. f. (Mai ales la pl.) Regula de purtare impusa de o anumita societate; uzanta. ◊ Loc. adj. De convenienta = facut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de forma. ♦ Casatorie de convenienta = casatorie la care se tine seama numai de interese materiale si familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza.

ARBITRAR, -A, arbitrari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care porneste dintr-o hotarare luata dupa propria apreciere, fara a tine seama de parerea altuia, de adevar etc.; abuziv; samavolnic. 2. Adj. Care este facut, ales etc. la intamplare. 3. S. n. Fapta, actiune, situatie arbitrara (1, 2). – Din fr. arbitraire, lat. arbitrarius.

CUBISM s. n. Miscare artistica aparuta la inceputul sec. XX, care prezinta obiectele din realitate descompuse in cele mai simple figuri geometrice, fara a tine seama de asemanarea exterioara cu obiectele reprezentate. – Din fr. cubisme.

PROFITA, profit, vb. I. Intranz. A avea un profit, a beneficia; a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva. ♦ (Depr.) A urmari un folos in orice imprejurare, a cauta sa obtina cu orice pret un castig personal (fara a tine seama de interesele altora). – Din fr. profiter.

TURC, -A, turci, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Turciei sau este originara de acolo. ◊ Expr. Cum e turcul si pistolul = cum e omul, asa sunt si faptele lui, prietenii lui. Doar nu dau (sau vin) turcii, se spune spre a modera graba neintemeiata a cuiva. A fi turc (sau ca turcul) = a fi foarte incapatanat, a nu vrea sa inteleaga, a nu tine seama de nimic. Turcul plateste, se spune despre cineva care este silit sa plateasca, vrand-nevrand, paguba sau cheltuiala facuta de altii. ♦ P. ext. Persoana de religie mahomedana. 2. Adj. Care apartine Turciei sau turcilor (1); privitor la Turcia sau la turci; originar din Turcia; ca al turcilor; turcesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbita de turci (1). – Din tc. turk.

CONSTRUI, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un intreg (o cladire, o masina etc.) legand in mod trainic si in ordinea ceruta partile lui componente dupa un plan prestabilit; a realiza o constructie de proportii vaste, care necesita lucrari numeroase, variate si complexe. 2. A desena o figura geometrica. 3. (Lingv.) A aseza cuvintele in fraza tinand seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmarit. ♦ Refl. (despre partile de vorbire) A se folosi in anumite constructii gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.

CONTA, contez, vb. I. Intranz. 1. A se increde in cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera in ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea insemnatate. 3. (Inv.; cu determinari introduse prin prep. „cu”) A tine seama de cineva. – Din fr. compter, it. contare.

ESTIMA, estime, s. f. Determinare a punctului in care se afla o nava pe glob, tinand seama numai de drumul si de viteza acesteia. – Din fr. estime.

CONSIDERATIE, consideratii, s. f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, idee, reflectie. [Var.: consideratiune s. f.] – Din fr. consideration, lat. consideratio, -onis.

TOTUSI conj. Cu toate acestea, in ciuda celor spuse, fara a tine seama de cele anterioare. – Tot + si.

RECEPTIV, -A, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a receptiona, de a primi cu usurinta impresii din afara; care primeste cu interes observatiile care i se fac (si tine seama de ele). ♦ Care invata, care asimileaza usor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu usurinta o boala (infectioasa). – Din fr. receptif.

RESPECTA, respect, vb. I. Tranz. 1. A simti si a manifesta respect fata de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ Refl. recipr. Se respecta unul pe altul. ♦ A acorda atentia cuvenita, a tine seama de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-si pastra demnitatea. ♦ A nu pagubi, a cruta. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.

SESIZA, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama, a-i pasa de cineva sau de ceva. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

SUBIECTIV, -A, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care considera ca baza a tot ce exista este constiinta individuala; care neaga faptul ca indaratul senzatiilor se afla obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece in constiinta cuiva; care, intr-o judecata, actiune etc., tine seama numai de sentimentele, de pornirile si de ideile sale; partinitor. – Din fr. subiectif.

SUMA, sume, s. f. 1. Rezultatul operatiei de adunare a unor numere, a unor cantitati sau a unor lucruri de acelasi fel; total. ◊ Suma aritmetica = rezultatul adunarii unui sir de numere luate in valoare absoluta. Suma algebrica = rezultatul adunarii unor cantitati de acelasi fel, tinand seama de semnul lor. ♦ Cantitate totala, totalitate. Cantitate de bani. ◊ Expr. A-si face suma = a agonisi atat cat crede ca ii trebuie. Numar (mare); multime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.

CUGETA, cuget, vb. I. Intranz. A urmari o idee, a medita; a se gandi. ♦ Refl. (Rar) A sta pe ganduri; a chibzui, a cumpani. ♦ A-si da seama, a tine seama de..., a lua in considerare. – Lat. cogitare.

CERINTA s. 1. exigenta, imperativ, necesitate, nevoie, obligatie, pretentie, trebuinta, (inv. si reg.) nistota, (inv.) nevointa, nevoire, recerinta, (fig.) comandament. (~ele epocii noastre.) 2. cerere, deziderat, dorinta, exigenta, (inv.) postulat. (O ~ indreptatita.) 3. necesitate, nevoie, solicitare, trebuinta. (tine seama de ~ele pietei.)

AMINTE adv. : A(-si) aduce ~ a(-si) aminti. Aducere ~ amintire. Cu luare ~ cu atentie. A lua ~ a tine seama de ceva. A lua ~ la ceva a fi atent la ceva. /a + minte

ANTROPOLOGISM n. Conceptie filozofica care considera omul ca parte a naturii fara a tine seama de mediul social-istoric al dezvoltarii lui. /<fr. anthropologisme

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

NOTA1 ~e f. 1) Text scris, continand un scurt comentariu; insemnare; remarca. ◊ ~e marginale insemnari facute pe marginea unui text tiparit (sau a unui manuscris). A lua ~ de ceva a) a lua cunostinta de ceva; b) a tine seama de ceva; a retine. ~e de calatorie (sau de drum) insemnari referitoare la impresiile culese dintr-o calatorie. ~ explicativa anexa la o carte, continand explicatii referitoare la continutul acesteia. ~ de plata hartie oficiala, in care este indicata suma ce urmeaza sa fie achitata. 2) la pl. v. NOTITA. ◊ A lua ~e a face insemnari; a conspecta. 3) Mentiune dintr-un sistem conventional de cifre, care serveste pentru aprecierea cunostintelor elevi-lor si studentilor. 4) Scurta informatie publi-cata in presa periodica. 5) Adresare diploma-tica a guvernului unui stat catre guvernul altui stat. ~ de protest. 6) Semn distinctiv; nuanta caracteristica. ~ de umor. /<fr. note, lat., it. nota

A NUANTA ~ez tranz. 1) (culorile pe un tablou sau desen) A prezenta in diferite nuante, asortand (pentru ca trecerea de la una la alta sa fie abia perceptibila). 2) A interpreta tinand seama de cele mai mici nuante. ~ o piesa muzicala. 3) fig. A varia prin nuante. ~ stilul. 4) A exprima, tinand seama de cele mai delicate diferente. A-si ~ gandurile. [Sil. nu-an-] /<fr. nuancer

OBRAZ2 ~e n. 1) Partea de dinainte a capului la om; fata. ◊ A(-si) scoate ~ul in lume a iesi in public. 2) fig. Prestigiu al unei persoane; autoritate. ◊ ~ul subtire cu chel-tuiala se tine pretentiile de lux cer cheltuiala. 3) Pozitie sociala; functie. ◊ A fi (sau a nu fi) de ~ul cuiva a fi (sau a nu fi) pe potriva cuiva. A cauta cuiva la ~ a tine seama de conditia cuiva. [Sil. o-braz] /<sl. obrazu

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi.A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

ANtinOMIE s.f. Contradictie categorica intre doua legi, doua teze sau principii filozofice care se exclud reciproc si care, in caz ca nu se tine seama de realitatea obiectiva, pot fi in egala masura demonstrate logic. V. paradox. {Gen. -iei. / < fr. antinomie, cf. it., lat., gr. antinomia < gr. anti – contra, nomos – lege].

COMPARATISM s.n. Directie moderna in cercetarea literara, care se rezuma la compararea literaturilor diferitelor tari fara a tine seama de continutul de idei si specificul national al fiecarei literaturi. ♦ Metodologie lingvistica potrivit careia cercetarea limbilor este facuta cu metoda comparatista; comparativism. [< fr. comparatisme].

ELASTOCINETICA s.f. Parte a elastomecanicii care studiaza v********e elastice ale corpurilor solide deformabile, fara a tine seama de cauzele pe care le produc. [< fr. elastodynamique].

ELASTODINAMICA s.f. Parte a elastomecanicii care studiaza v********e elastice ale corpurilor solide deformabile, tinand seama de cauzele care le produc. [< fr. elastodynamique].

PSIHOLOGISM s.n. 1. Tendinta de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia si alte forme ale constiintei sociale tinand seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi si procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent initiat de Steinthal in Germania si de Potebnea in Rusia, dupa care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui sa fie actul individual al vorbirii, inteles ca un proces psihic, fara nici o legatura cu viata sociala. 2. Atitudine a scriitorilor care analizeaza numai starile psihice, neglijand cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme].

SESIZA vb. I. tr. 1. A prinde, a patrunde cu mintea; a observa, a descoperi. ♦ refl. A lua cunostinta, a tine seama (de ceva). 2. A incunostinta, a arata (ceva) unei autoritati; a se adresa justitiei. [Var. sezisa vb. I. / dupa fr. saisir].

UTOPIE s.f. 1. Opera literara, filozofica sau politica in care se imagineaza o lume ideala. 2. Proiect irealizabil; dorinta irealizabila; fantezie, himera, vis. 3. Conceptie politica sau sociala generoasa, progresista, dar irealizabila pentru ca nu tine seama de conditiile istorice-concrete date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. [Gen. -iei. / < fr. utopie, lat. utopia, cf. Utopia – titlul operei principale a lui Thomas Morus < gr. ou topos – loc care nu exista].

aburca (-c, at), vb.1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; insa dificultatea conservarii lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicari, rezultat al unui b protetic *bŏricāre de la *ŏricāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealalta ipoteza, emisa de Puscariu, ZRPh., XXXI, 616 si acceptata de DAR si REW 606, pleaca de la lat. *arboricare < arbor. Explicatia nu convinge, nu numai datorita ciudateniei imaginii, ci si pentru ca nu se tine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca si, prin urmare, de necesitatea de a le gasi o origine comuna.

CINETICA s.f. Parte a fizicii care studiaza legile miscarii, tinand seama de masa corpurilor si de fortele care le pun in miscare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinetique].

chemului, chemuluiesc, vb. IV (reg., inv.) a chibzui, a socoti, a tine seama; a cerceta, a observa.

CONSIDERATIE s.f. 1. Stima, respect. 2. Motiv, considerent, ratiune. ◊ A avea (sau a lua) in consideratie = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. Parere, reflectie, idee. [Gen. -iei, var. consideratiune s.f. / cf. fr. consideration, lat. consideratio].

DOGMA s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toti adeptii ei, asupra caruia nu este ingaduit sa se discute. 2. Teza, doctrina politica, stiintifica etc. considerata imuabila, acceptata in mod necritic si aplicata rigid, fara a tine seama de conditiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme].

ESTIMA s.f. Determinarea punctului in care se afla o nava pe glob, tinand seama de drumul si de viteza acesteia. [< fr. estime].

EXCLUSIVISM s.n. Refuz categoric de a tine seama de parerile, de ideile altcuiva, de a veni in contact cu altfel de oameni etc.; caracterul a ceea ce este exclusiv. [< fr. exclusivisme].

neasculta, neascult, vb. I (inv.) a nu asculta sfaturile, poruncile cuiva; a nu tine seama de ele.

bez adv. – Afara de, exceptind, lasind la o parte. Sl. bezu. Termen juridic si administrativ, fara viata efectiva; s-a pastrat numai in expresia bez Vlasca si Teleorman „fara sa se tina seama de avantajele ilicite” (pare a fi o aluzie la vechiul trafic ilegal cu cele doua orase turcesti de la Dunare) si in unele compuse, cf. bazaconie, bizdiganie.

bindisi (-sesc, -it), vb. – A se preocupa, a tine seama, a lua in consideratie, a fi la curent. – Mr. bindisire. Tc. beyendi, aorist de la beyenmek „a binevoi” (Iogu, GS, VI, 338); cf. ngr. μπεγεντίζω, pe care Graur, BL, IV, 73, il considera drept sursa imediata a cuvintului rom. Mai putin probabila pare explicatia pe care o dadea mai inainte aceluiasi cuvint Seineanu, II, pe baza tc. bende „sclav”.

REALISM s.n. 1. Curent in arta si in literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice. ♦ (In ideologia marxista) Realism socialist = concept estetic desemnand tipul de arta care isi propune reflectarea veridica, istorica concreta a realitatii in dezvoltarea ei. ♦ Noul realism = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. ♦ (Curent) Atitudine care tine seama de realitate; simt al realitatii. 2. Conceptie opusa idealismului subiectiv prin teza conform careia lumea externa are o realitate independenta de subiectul cunoscator. [Cf. fr. realisme].

SOLMIZATIE s.f. (Muz.) Sistem medieval de notatie silabica a sunetelor tinand seama de raportul dintre intervalele care le despart. [< fr. solmisation].

STANGISM s.n. Conceptie si practica sectara in miscarea comunista si muncitoreasca, expresie a unui „revolutionarism grabit”, care nu tine seama de etapa revolutionara si de nivelul constiintei politice a maselor. [< stang + -ism, dupa rus. levizna].

covai (-aesc, -it), vb. – A inconjura, a ocoli. Origine necunoscuta, probabil expresiva, daca se tine seama de terminatie cf. hamai, lapai, fosai, etc. Legatura cu sl. kovati „a fauri” (Scriban) nu este probabila. – Der. covei, s. n. (Banat, Olt., cotitura, curba, sinuozitate; ascunzatoare); incovoia, vb. (a indoi, a curba, a pleca), pe care Tiktin, DAR si Puscariu Lr., 358, il explica pe baza unui sl. *kovaljati de la kovali „fierar”, der. destul de indoielnica; incovoiala (var. incovoietura), s. f. (curbare, incovoiere, arcuire).

TRANSLITERATIE s.f. Transcriere a unui text dintr-un alfabet in alt alfabet, redand literele prin echivalentele lor, fara a se tine seama de valoarea fonetica a semnelor. [Gen. -iei. / cf. fr. transliteration, lat. transliteratio].

descaleca (descalec, descalecat), vb.1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aseza intr-un loc determinat. – Var. descalica. Mr. discalic. De la incaleca, dupa echivalenta incuia-descuia, imbraca-desbraca, etc. Totusi, se are in vedere adesea posibilitatea unui lat. *discaballiāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteza putin probabila, mai ales daca se tine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datoreaza desigur unei influente turanice, caci se stie ca anumite semintii turanice traiau in corturi portabile si ca, pentru ele, „a descaleca” insemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descalecat, s. n. (actiunea de a descaleca; intemeiere, colonizare); descalecator, s. m. (intemeietor); descalecatura, s. f. (inv., intemeiere).

ANTILITERATURA s. f. creatie literara in care nu se tine seama de procesele artistice traditionale. (< fr. antilitterature)

ANTIPIESA s. f. piesa de teatru care nu tine seama de procedeele artistice traditionale; parodie a unei piese. (< fr. antipiece)

CONSIDERATIE s. f. 1. stima, respect. 2. motiv, considerent, ratiune. ♦ a avea (sau a lua) in ~ = a tine seama de..., a avea in vedere. 3. parere, reflectie, idee. (< fr. consideration, lat. consideratio)

DOGMA s. f. 1. invatatura, teza fundamentala a unei religii, obligatorie pentru toti adeptii ei, care nu poate fi supusa criticii. 2. teza considerata ca imuabila, care trebuie acceptata necritic si aplicata rigid, fara a tine seama de conditiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma)

ELASTOCINETICA s. f. parte a elastomecanicii care studiaza v********e elastice ale corpurilor solide deformabile, fara a tine seama de cauzele care le produc. (< fr. elastocinetique)

ELASTODINAMICA s. f. parte a elastomecanicii care studiaza v********e elastice ale corpurilor solide deformabile, tinand seama de cauzele care le produc. (< fr. elastodynamique)

ESTIMA s. f. determinare aproximativa a pozitiei unei nave, tinand seama de drumul si distanta parcursa. (< fr. estime)

EUROCOMUNISM s. n. atitudine a unor partide comuniste din tarile occidentale care inteleg ca trebuie sa tina seama, in activitatea lor, de realitatile istorice, economico-sociale din tarile respective. (< fr. eurocommunisme)

EXCLUSIVISM s. n. 1. refuz categoric de a tine seama de parerile sau ideile altora. 2. caracterul, insusirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme)

INDEPENDENT, -A I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatarnat; autonom. ♦ ~ de = fara a tine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forte; cu initiative personale. II. s. m. pl. (in revolutia burgheza din Anglia) membrii unei grupari politice reprezentand interesele burgheziei si nobilimii mijlocii. (< fr. independant)

REALISM s. n. 1. curent in filozofia scolastica care sustinea ca notiunile generale ar avea o existenta reala, obiectiva, precedand existenta lucrurilor individuale. ◊ conceptie care recunoaste ca lumea este o realitate independenta de subiectul cunoscator. ♦ ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporana care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun intre subiect si obiect „datul” sau „esentele”, ajungand la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vietii cotidiene, convingerea izvorata din practica vietii, potrivit careia lucrurile exista independent de constiinta omeneasca si se reflecta in ea. 2. curent in arta si literatura care promoveaza intelegerea adanca si redarea realitatii obiective in trasaturile ei tipice; orientare, tendinta generala a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea. ◊ noul ~ = curent artistic marturisind predilectie pentru folosirea nemijlocita a obiectelor aflate in preajma artistului (afise decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplica prin lipire pe tabloul-obiect. 3. atitudine care tine seama de realitate, simt al realitatii. (< fr. realisme)

RESPECTA vb. I. tr. 1. a avea respect fata de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ◊ a tine seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-si pastra demnitatea. (< fr. respecter)

SESIZA vb. I. tr. 1. a patrunde cu mintea, a pricepe, a intelege; a observa, a descoperi. 2. a instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a se adresa justitiei. II. refl. a lua cunostinta, a tine seama (de ceva). (dupa fr. saisir)

TELEGRAMA s. f. 1. comunicare transmisa cu ajutorul (radio)telegrafului; formularul pe care este transcrisa. 2. (enigmistica) anagrama mai complexa, pentru a carei rezolvare se tine seama de aceleasi reguli ca la cartea de vizita. (< fr. telegramme)

TRANSLITERATIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet in altul, redand literele prin echivalentele lor, fara a se tine seama de valoarea fonetica a semnelor. (< fr. transliteration)

UNILINIAR, -A adj. 1. care urmeaza o linie unica. 2. (despre sistemul de filiatie si organizare sociala) care tine seama doar de una din ascendente, matriliniara sau patriliniara. (< fr. unilineaire)

UTOPIE s. f. 1. nume dat teoriilor fanteziste, irealizabile, care preconizeaza crearea unei alte ordini sociale, fara a tine seama de conditiile concret-istorice date si de legile obiective ale dezvoltarii societatii. 2. conceptie, proiect irealizabil, fantezie, himera, vis. (< fr. utopie)

sinchisi (-sesc, -it), vb.1. A supara, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a tine seama de. – Var. inv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Galdi 252). – Der. sinchiseala, s. f. (preocupare).

AMINTE adv. (In expr.) A(-si) aduce aminte = a(-si) aminti. A lua aminte = a tine seama de ceva, a nu trece cu vederea. A lua aminte la ceva = a fi atent la ceva, a observa cu atentie ceva. A-i fi (cuiva) aminte (de ceva) = a avea chef (de ceva). ◊ Compuse: aducere-aminte = amintire; luare-aminte = atentie, grija. – Din a3 + minte.

ANtinOMIE, antinomii, s. f. Contradictie categorica intre doua teze care se exclud reciproc si care pot fi demonstrate la fel de concludent pe cale logica, atunci cand nu se tine seama de realitatea obiectiva. – Fr. antinomie (lat. lit. antinomia).

ARBITRAR, -A, arbitrari, -e, adj. Care porneste dintr-o hotarare luata dupa propria apreciere, fara a tine seama de parerea altuia; samavolnic. ♦ (Facut) la intamplare; intamplator. – Fr. arbitraire (lat. lit. arbitrarius).

ARIMARE s. f. Aranjarea si fixarea incarcaturii pe o nava sau pe un avion, tinand seama de conditiile de echilibrare. – Dupa fr. arrimage.

AVENTURA, aventurez, vb. I. Refl. A intreprinde o actiune indrazneata (fara a tine seama de riscuri). – Dupa fr. aventurer.

SEZISA, sezisez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a intelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunostinta, a tine seama. 2. A instiinta o autoritate despre un caz care trebuie luat in cercetare; a deferi o pricina spre rezolvare autoritatii competente. – Dupa fr. saisir.

CANTITATE, cantitati, s. f. 1. Insusire a obiectelor a carei schimbare nu produce la inceput modificari radicale in calitatea lor, ci numai pregateste aceste modificari. 2. Proprietate care poate fi reprezentata printr-un numar obtinut dintr-o masurare sau o numarare. 3. Catime, numar, marime. ◊ (Mat.) Cantitate pozitiva (sau negativa) = cantitate precedata de semnul plus (sau minus). ◊ Expr. A produce in cantitati industriale = a produce in cantitati mari. (Fam.) Cantitate neglijabila = lucru (sau persoana) de mica importanta, de care nu trebuie sa se tina seama. 4. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. – Fr. quantite (lat. lit. quantitas, -atis).

OCULOS HABENT ET NON VIDENT (lat.) au ochi si nu vad – „Oculos habent et non videbunt. Quid habet aures audiendi audiat” („Au ochi si vor vedea. Cine nu are urechi de auzit sa auda”). Cuvinte care se gasesc de mai multe ori in Evanghelie (Matei, 13, 14; Luca 8, 10; Ioan, 12, 40 s.a.) urmand parabolele lui Iisus. Se folosesc pentru a avertiza pe cineva ca trebuie sa tina seama de un sfat.

IMPONDERABILITATE (‹ fr.) s. f. (FIZ.) Stare a unui corp material ce se misca in camp gravitational, in care fortele de greutate ce actioneaza asupra lui sau miscarea pe care o face nu provoaca presiuni reciproce intre particulele lui. In campul gravitational terestru organismul uman percepe presiunile reciproce dintre particulele sale ca stare de i. In constructia aparatelor si agregatelor pentru navele cosmice se tine seama de i., pentru ca organismul uman sufera o serie de schimbari ale functiilor vitale (metabolism, circulatia sangelui etc.).

Aius Locutius (sau Loquens), divinitate misterioasa al carei glas s-a facut auzit in preajma templului Vestei in anul 390 i.e.n., prevestind invazia galilor. Romanii n-au tinut seama de aceasta prevestire, care ulterior s-a dovedit adevarata. Pentru a le rascumpara nesocotinta, dictatorul Camillus a inaltat mai tirziu un templu in cinstea misteriosului profet.

SOCOTEALA ~eli f. 1) Totalitate a operatiilor aritmetice efectuate in vederea determinarii valorii unei marimi; calcul. ◊ A face ~ a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-si gresi ~elile a se insela in asteptarile sale. A iesi la ~ cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capat. A rade pe ~ cuiva a-si bate joc de cineva. A pune ceva la ~ a lua in seama ceva; a tine cont de ceva. A da cuiva ~ a raspunde in fata cuiva de un lucru. A cere ~ cuiva de ceva a face pe cineva sa raspunda de ceva. A tine ~ a lua in considerare. Pe ~eala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. ◊ A-si da cu ~eala a fi de parere. A-i veni cuiva la ~ a-i conveni. 3) Limita pana la care este posibil ceva; masura. ◊ Cu (sau fara) ~ a) cu (sau fara) chibzuiala; b) cu (sau fara) masura. 4) rar pop. Activitate intreprinsa in vederea unui scop. ◊ Cum e ~eala? Cum stau lucrurile? Care e situatia? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + suf. ~eala

paravlepsi, paravlepsesc, vb. IV (inv.) 1. a trece cu vederea, a nu lua in seama, a nu tine socoteala (de ceva). 2. a rezolva, a solutiona.

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

NEBAGAT ~ta (~ti, ~te) (negativ de la bagat): ~ in seama a) neobservat; b) de care nu s-a tinut sau nu se tine cont; neglijat. /ne- + bagat

JUDICIAR, -A, judiciari, -e, adj. 1. Care tine de justitie, privitor la justitie; judecatoresc. ◊ Cronica judiciara = dare de seama asupra proceselor si dezbaterilor care au loc inaintea justitiei. 2. Facut prin autoritatea justitiei. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius.

memorie (memorii), s. f.tinere de minte. Lat. memoria (sec. XIX). – Der. memoriu, s. n. (cerere, petitie; dare de seama, disertatie), din fr. memoire; memorabil, adj., din fr. memorable; memorandum, s. n., din fr. memorandum; memorial, s. n. (memorii; jurnal); memorialist, s. m. (autor de memorii), din fr. memorialiste; memoriza, vb. (a retine, a fixa in memorie); comemora, vb., din fr. commemorer; imemorial, adj., din fr. immemorial.

Echo, nimfa care cunpstea legaturile de dragoste ale lui Zeus. Ea o tinea de vorba pe Hera, in timp ce sotul acesteia alerga dupa nimfe. Dindu-si seama de inselatoria ei, zeita, minioasa, a transformat-o in ecou. Dupa o alta versiune, Echo s-a indragostit de Narcissus, dar dragostea ei n-a fost impartasita. Atunci ea s-a retras in singuratate si s-a topit de durere, nemairaminindu-i decit vocea – ecoul.

AtinE, atin, vb. III. Refl. 1. A sta in calea cuiva, a pandi trecerea cuiva. ◊ Tranz. Calea mandrei atinui, O floricica de-i cerui (TEODORESCU). ♦ (Rar) A se tine dupa cineva; a urmari. 2. A fi sau a sta gata (pentru a prinde ceva care incearca sa scape); a baga bine de seama. Grauntele pocnesc si sar inflorite, albe. Baietii s-atin sa le prinda (VLAHUTA). ◊ Expr. Atine-te! = fii gata! tine-te bine! [Var.: atinea vb. II] – Lat. *attenere (= attinere).

JUNI, Juan de ~ (c. 1507-1577), sculptor spaniol de origine franceza. Unul dintre cei mai de seama reprezentanti ia sculpturii spaniole. Statui si grupuri statuare din teracota si lemn policrom, exprimand un misticism exaltat („Fecioara tinand in brate coprul lui Hristos mort”, „Punerea in mormant”, „Maica Domnului indurerata”).

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

VICTRIX CAUSA DIIS PLACUIT SED VICTA CATONI (lat.) zeii au tinut cu invingatorul, sar Cato cu cel invins – Lucan, „Pharsalia”, I, 128. In lupta dintre Cezar si Pompei, numai Cato cel Tanar a ramas pana la sfarsit de partea invinsului Pompei. Elogiu celui care apara consecvent o cauza, chiar daca isi da seama ca e pierduta.

A INTELEGE inteleg 1. tranz. 1) (esenta lucrurilor) A-si insusi prin activitatea gandirii; a patrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva sa inteleaga (sau a da de inteles) a face pe cineva sa-si dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fara suparare; a avea simtul umorului. 2) (vorbirea orala sau scrisa) A receptiona descifrand sensul. ◊ Se intelege de la sine este de la sine inteles. 3) (persoane) A trata cu ingaduinta; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepozitia din) A avea de profitat; a castiga. N-am inteles nimic din concediu. 2. intranz. : Asa inteleg si eu! asa imi vine la socoteala; asa imi place si mie. ~ de cuvant a tine cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

Cassandra, fiica lui Priamus si a Hecubei si sora geamana cu Helenus. Apollo, care o indragise, i-a fagaduit sa-i implineasca orice dorinta daca va consimti sa se uneasca cu el. Cassandra i-a cerut s-o inzestreze cu darul profetiei dar, de indata ce zeul i-a implinit vrerea, ea i-a refuzat dragostea. Minios, Apollo i-a lasat atunci darul facut, luindu-i insa inapoi puterea de a-si convinge semenii. Intr-adevar, toate profetiile ei in legatura cu destinele Troiei, cu rapirea Helenei sau cu Calul Troian n-au fost luate in seama de troieni, desi pina la urma s-au adeverit. In noaptea incendierii cetatii, Cassandra s-a refugiat in templul Athenei. A fost smulsa insa chiar de la picioarele statuii zeitei de catre Aiax, fiul lui Oileus, ca s-o necinsteasca. Mai tirziu, revenind ca prada de razboi lui Agamemnon, Cassandra i-a daruit doi fii: pe Teledamus si pe Pelops. Prezicindu-i lui Agamemnon nenorocirile care-l asteptau cind avea sa se intoarca acasa, Cassandra isi vede, o data mai mult, prorocirile nesocotite. Agamemnon tine cu orice pret sa se inapoieze la Mycenae si o ia si pe Cassandra cu el. Acolo insa sint ucisi amindoi de mina Clytaemnestrei (v. si Agamemnon).

A BAGA bag tranz. 1) A face sa intre (inauntru); a introduce; a vari. ◊ ~ (ceva) in cap a tine minte; a memora. ~ (ceva) in gura a manca. ~ (cuiva) mintile in cap a cuminti (pe cineva). A(-i) ~ cuiva in cap a) a face pe cineva sa fie preocupat de ceva; b) a face pe cineva sa inteleaga ceva complicat, inaccesibil. ~ (cuiva) frica in oase a speria foarte tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in san a apropia mult (pe cineva); a trata cu atentie si cu dragoste. ~ mana in buzunarul cuiva a jecmani (pe cineva). 2) A pune intr-o situatie neplacuta. ◊ ~ (pe cineva) in boala (sau in boale) a inspaimanta (pe cineva). ~ (pe cineva) in d***i (sau in toti d***ii) a speria tare (pe cineva); b) a mania tare (pe cineva). ~ (pe cineva) in pacat a face (pe cineva) sa comita o fapta condamnabila. ~ (pe cineva) in nevoi a face sa aiba neplaceri. ~ (pe cineva) la apa a pune in mare incurcatura. ~ in mormant a pricinui moartea cuiva. 3) A face sa imbratiseze o slujba, o meserie; a plasa. ~ la scoala de meserii. 4): ~ de seama a fi atent la ceva; a avea grija. /Orig. nec.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)